Livia Stanciu, unul dintre judecătorii CCR care au decis că tăierea pensiilor speciale este neconstituțională, a ridicat, anul trecut, o pensie specială de aproape 100.000 de dolari, potrivit declarației sale de avere consultată de newsweek.ro.
Anul trecut a câștigat un salariu de 370.000 de lei, adică 31.000 lei pe lună, peste 6.000 dolari. Pensia specială a fost mai mare – 461.000 de lei, adică 38.000 de lei, aproape 10.000 dolari pe lună.
Într-un an, pensia i-a crescut cu 20%.
În total, Livia Stanciu a câștigat, din pensia specială și salariu, suma de 16.000 dolari pe lună.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
La ce se uită cetățenii români o aflăm din audiențele TV. Dar jurnaliștii? Au și ei preferințele lor, marcate de aceeași doză de subiectivism.
Florin Ghioca, jurnalist, fotograf şi PR la Teatrul Naţional din Bucureşti, a povestit pentru Paginademedia: „La ştiri mă uit la Euronews România şi mai arunc un ochi pe Digi 24. Când vreau să mă enervez dau pe România TV sau Antena 3, dar nu rezist mai mult de 2-3 minute. Dar e un exerciţiu bun, uşor masochist”.
„Momentan nu m-a convins niciun influencer să îmi dedic timpul unui podcast. Dacă mai trăia Andrei Gheorghe şi făcea un podcast mi l-aş fi pus pe căşti, în drum spre casă”, mai spune el.
Ghioca a colaborat cu publicaţii precum Evenimentul Zilei, Adevărul, Libertatea şi Cotidianul. A făcut şi televiziune, dar a prezentat şi emisiuni radio.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Cozmin Gușă: Klaus Iohannis demisionează din funcția de președinte. Nicolae Ciucă va fi executat
Analistul politic Cozmin Gușă susține că președintele PNL, Nicolae Ciucă, are mari probleme în interiorul partidului și mai mulți liberali deja formează un ”pluton de execuție”. În același context, președintele Klaus Iohannis s-ar pregăti să preia funcția de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate în UE, iar în toamnă ar trebui să demisioneze pentru a prelua noua funcție. Gușă susține că în acest context, la PNL se fac deja calcule pentru un președinte interimar și se caută lider care va prelua și rolul de prezidențiabil.
”Ecuația ”Șefiei”: cine e liberalul ce-l va înlocui pe Ciucă la șefia PNL și/sau a Senatului, și cine va deveni președinte interimar al României, după previzibila demisie a lui Iohannis din toamna lui 2024?!
Suntem către finalul verii și-al vacanțelor, e limpede pentru toți că ne așteaptă o toamnă fierbinte din punct de vedere al mișcărilor politice. Primul care a făcut o mutare strategică a fost Marcel Ciolacu care, după principiul ”țineți prietenii aproape, dar adversarii și mai aproape”, l-a numit pe Victor Ponta în funcția de consilier onorific. Desigur că Ponta îi poate fi și de folos, are experiență politică și destule relații externe, confirmate deja în țări ca și China, Turcia, Serbia (din 2016 este consilierul onorific al președintelui Vucic, deținând și cetățenia sârbă), dar e limpede că prin această numire Ciolacu a transferat potențialul electoral ale lui Ponta și Pro România în curtea PSD. V-am explicat acum vreo lună că PSD poate avea probleme mari în 2024 și din pricina ambițiilor electorale ale foștilor șefi ai PSD (Năstase, Geoană, Ponta, Dragnea, Dăncilă), care pot lua multe voturi exact din bazinul electoral al PSD, iar Ciolacu, prevăzător, a mutat exact prin preluarea celui mai activ în jocul public dintre aceștia.”, arată analistul politic.
Ciucă va pleca singur. Iohannis demisionează
„PNL, partenerul de coaliție guvernamentală, se află însă într-o situație critică și la limită, pe care o expun aici în baza următoarelor informații confirmate:
Nicolae Ciucă are mari probleme de autoritate internă, respectiv de reprezentare publică cu potențial electoral, iar adjuncții săi de la partid l-au anunțat în urmă cu trei săptămâni că va fi schimbat de la conducerea partidului. În condițiile în care Iohannis refuză să se exprime, nerăspunzând apelurilor telefonice ale combatanților, Ciucă le-a comunicat deja că nu e nevoie să se demareze o luptă publică pentru dărâmarea sa, că el pleacă de bunăvoie din ambele funcții de președinte, deci inclusiv de la Senat.
Klaus Iohannis a căpătat confirmarea că i s-a rezervat din 2024 funcția de Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate – ÎR (post ocupat acum de către portughezul Josep Borrell), deci ar trebui să-și ia în primire postul imediat după alegerile europarlamentare din iunie 2024, când va fi aleasă prin votul Parlamentului European noua conducere a Comisiei Europene, respectiv va fi ales ÎR-ul prin votul Consiliului European. Dacă aceste voturi vor fi tergiversate din pricina negocierilor, cum s-a întâmplat în 2019, Iohannis n-ar trebui să demisioneze din funcția de președinte al României, dar dacă mișcările vor fi accelerate de contextul de criză internă a UE (sau al interesului democraților din SUA de a impune o conducere UE favorabilă lor, înaintea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024), atunci Iohannis va trebui să demisioneze, devenind președinte interimar al României în locul său viitorul șef al Senatului.
În baza acestor informații confirmate vă e limpede cam cum stă treaba la liberali, ce-și caută urgent un lider ce să îndeplinească criteriile pe care nu le satisface Ciucă, să fie agreat și de către Iohannis care, deși va fi mai puțin implicat în campanie și viitorul PNL în condițiile expuse, nu va accepta să piardă controlul partidului atât de vremelnic, mai ales că viitoarea sa funcție depinde în mare măsură și de prezența PPE în majoritatea conducătoare de la Bruxelles, deci și de scorul PNL la europarlamentarele de anul viitor. Iohannis știe bine asta, și acesta e motivul pentru care a început demersurile pentru formatarea viitorului Pol al Dreptei, cu USR și PMP, dar cu PNL lider al Polului, treabă ce ar trebui să se formalizeze cel mai târziu la începutul primăverii, bineînțeles cu liberalii ieșind de la guvernare în mod zgomotos și critic la adresa PSD.
În aceste condiții soluția ideală pentru liberali ar fi să găsească printre senatori viitorul lider PNL, ce să devină și Președintele Senatului pentru o ”motorizare” eficientă a leadership-ului politic, o simplă privire asupra listei de senatori arată însă că nu prea au așa-ceva acolo, deci apare o primă dificultate majoră pentru ei.
Dintre prim vicepreședinți s-au înscris la start pentru a prelua conducerea Rareș Bogdan și Dan Motreanu, dar ar trebui să capete avizul lui Iohannis, având și dezavantajul lipsei de autoritate informală asupra liberalilor din Guvern. Din provincie Emil Boc și Ilie Bolojan se anunță ca viitori protagoniști ai luptei pentru șefia PNL, dar ambii au handicapul apropierii de Coldea și Kovesi, fapt ce le generează lipsa de susținere din partea lui Iohannis, ce-și concentrează jocul pe ținerea departe de butoanele puterii a reprezentanților fostului binom SRI-DNA, având cu amândoi relații de dușmănie. Chiar dacă nu a anunțat nimic referitor la o viitoare implicare politică, Eduard Hellvig trebuie menționat ca o posibilă alternativă pentru președinția PNL, iar dacă despre actuala sa relație cu Iohannis se poate doar specula, neavând date certe despre “textura” acesteia, viabilitatea relației sale cu Ciolacu sau autoritatea informală asupra liderilor PNL sunt clare și sigure.
Așadar ecuația șefiei PNL este una cu multe necunoscute, dar e clar că ”matematicienii” de servici(u) au configurat-o deja, și-o s-o rezolve fără prea mare tam-tam public.”, scrie Cozmin Gușă.
Armata a capturat arhivele fostei Securități și le ține la secret
Legenda întreținută de fostul director al SRI, Eduard Hellvig, privind predarea integrală către CNSAS a arhivei fostei Securități este spulberată de Germina Nagâț, membră în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Într-un interviu pentru Deutsche Welle, aceasta dezvăluie că o parte a dosarelor fostei Securități se află și după trei decenii în custodia armatei, care refuză să le predea. Poate și pentru că, spune ea, la trei decenii de la Revoluție, fosta Securitate continuă să controleze statul român, transmite Inpolitics.
”Nu putem ști dacă arhiva primită de CNSAS e „toată” sau completă, fiindcă nu avem niciun inventar de referință, valabil pentru momentul ianuarie 1990, cu care să facem comparația. Într-adevăr, cea mai mare parte a arhivei CNSAS provine de la SRI, însă mai sunt și alți deținători care, după Revoluție, au gestionat părți importante din arhiva Securității și de la care am preluat prea puțin. În plus, și traseul legal al dosarelor a complicat mult lucrurile” afirmă Nagâț.
”Până la înființarea SRI, arhiva Securității a fost în custodia MApN, însă o parte nu s-a mai întors niciodată la continuatorul legal. Încă mai purtăm negocieri în privința dosarelor din arhivele militare și încă mai sper să apară cândva și rezultate” mai spune cercetătorul.
Și tot ea oferă și explicațiile acestei bătălii pentru ținerea dosarelor Securității sub obroc:
”Din păcate, cu cât arhiva Securității e mai bine studiată și produce efecte în spațiul public, cu atât devine mai clar că n-a fost vorba doar despre „senzația” că Securitatea a controlat și controlează încă lucrurile, deși impresia asta o aveam mulți, după Revoluție. Acum, cu documentele în față, putem vorbi despre certitudini.
A durat exasperant de mult, dar am aflat, iată, după deschiderea arhivei CNSAS, că multe întreprinderi din România s-au privatizat cu contribuția ofițerilor de Securitate care răspundeau de obiectiv, că la alegerile locale și parlamentare au candidat în mod constant și au fost aleși – inclusiv în Parlamentul European! – nu doar colaboratori, ci chiar foști ofițeri de Securitate.
Sau că, în democrație, la Ministerul Justiției au putut fi numiți doi foști informatori sau că serviciul secret al Ministerului Justiției – SIPA – a fost condus de un ofițer de Securitate, numit în funcție chiar de fostul informator pe care-l avusese în legătură înainte de ’89…. și tot așa. Am spus odată că Securitatea a asistat la venirea pe lume a statului român democratic chiar în sala de nașteri. Adaug acum că imediat s-a erijat în naș, protector și mai ales „tutore”. Au trecut trei decenii de la Revoluție și pare că tot nu e dispusă să renunțe la acest rol”.
Satele românești din Deltă, lipsite de apărare în fața bombardamentelor rusești de la frontiere
un editorial de Emilian Isăilă – SpotmediaLa două săptămâni de la atacul rușilor asupra portului Izmail, localnicii din Cetalchioi susțin în continuare că cel puțin o dronă a ajuns pe teritoriul României, deși Ministerul Apărării afirmă exact contrariul.Resturile aparatelor de zbor care au atacat portul ucrainean nu au fost căutate metodic pe malul românesc, autoritățile încercând mai degrabă să facă uitat evenimentul, nu să afle adevărul. Oamenii se simt lăsați în voia sorții, la câteva sute de metri de război, fără niciun sprijin concret în cazul în care confruntarea de peste mal va provoca pagube și în România.
Miercuri, la ora două noaptea, în data de 2 august, războiul a ajuns foarte aproape, Guvernul fiind luat prin surprindere, lăsându-i de izbeliște pe locuitorii de pe malul Dunării.
„Dormeam. M-a trezit un bâzâit puternic. Drona a trecut pe deasupra casei, zgâlțâindu-se din temelii. Un geam s-a spart”, a povestit Marius Nicolae Tănase, 21 de ani, fermier. Tânărul este cel care a filmat trecerea dronei prin spațiul aerian românesc și rafalele antiaerienei ucrainene care încercau să o doboare. A doua zi după atac, nimeni din administrația centrală nu a venit în comuna Ceatalchioi și nici nu a luat legătura cu primăria. Reacțiile reprezentanților Guvernului au apărut abia după ce edilul localității din județul Tulcea a dat o declarație la TV, care a fost preluată de întreaga presă.
Două ore de lupte intense
Marius Nicolae Tănase locuiește împreună cu părinții săi într-o casă joasă, chiar pe malul Dunării, în satul Plauru, la 300 de metri de portul Izmail. Atacul cu drone iraniene Shahed, lansate de Rusia, în noaptea de 2 august, a avut ca scop lovirea depozitelor de grâu și alte facilități de operare a navelor. Porturile Izmail și Reni, aflate pe malul stâng al Dunării, au devenit ținte pentru ruși, după ce acordul pentru transportul grâului prin Marea Neagră a încetat prin decizia unilaterală a Moscovei. De atunci, o parte din grâu e adus pe uscat dinspre Odesa și încărcat pe vase în Reni și Izmail pentru ca, apoi, navele să coboare pe Dunăre, să intre în Marea Neagră pe la Sulina și să ajungă, prin apele noastre teritoriale, la Constanța.
PLAURU. Marius Nicolae Tănase indică spre portul Izmail, atacat de ruși cu drone – Foto: Spotmedia.ro
Deși cele două porturi sunt de importanță strategică pentru Ucraina, autoritățile române n-au făcut mare lucru să pregătească și să protejeze populația de pe malul Dunării, expusă efectelor războiului. „Nimeni nu a venit să discute cu oamenii după atacul din 2 august”, a declarat primarul Tudor Cernega, pentru Spotmedia.ro.
„Situația a fost destul de dificilă. Dronele au atacat mai mult de două ore și în tot acest timp apărarea antiaeriană din Ucraina a tras. Oamenii s-au speriat”, a povestit edilul micii localități tulcene.
Ministerul Apărării: Atacul ilegal nu a intersectat spațiul aerian al României
„Dronele utilizate de Federația Rusă în aceste atacuri ilegale și nejustificate nu au intersectat în niciun moment spațiul aerian al României”, se arată în comunicatul oficial al Ministerului Apărării Naționale, publicat în data de 3 august. Dar mărturiile oamenilor din Cetalchioi și Plauru contrazic poziția oficială a armatei. Mai mult, Marius Nicolae Tănase a filmat drona care trecea pe deasupra casei în care locuia, una care încă se află pe teritoriul României. Și primarul comunei susține în continuare că „cel puțin o dronă” rusească a intersectat pentru scurtă vreme spațiul aerian. Această violare a teritoriul țării noastre nu poate fi interpretată ca agresiune și nu poate fi considerată o acțiune ostilă la adresa NATO, care ar putea duce la activarea celebrului articol 5 din tratatul Nord-Atlantic.
CETALCHIOI. Primarul Tudor Cernega a discutat cu oamenii despre problemele create de apropierea foarte mare de o zonă de război. Intențiile sunt bune, dar soluțiile puține, în lipsa sprijinului guvernamental – Foto: Spotmedia.ro
Problema însă e alta, zeci de familii trăiesc la câteva sute de metri de o zonă vizată de atacurile Kremlinului, aud toate alarmele antiaeriene, sunt martore la război, fiind într-un permanent stres și pericol, iar nicio autoritate centrală a statului, de peste un an și jumătate de când a început conflictul, nu a făcut nimic pentru ele. Nu există o șosea directă care să lege Tulcea de Cetalchioi. Pentru a ajunge în comună, e necesară trecerea Dunării cu un bac care traversează fluviul din oră în oră, între 7 dimineața și 7 seara.
Dacă la 2 noaptea, când a avut atacul cu drone, o casă lua foc, mașina pompierilor și Salvarea nu puteau ajunge. „Nu a venit nimeni din partea autorităților să se intereseze de noi, să vadă ce pagube am suferit sau ce s-a întâmplat”, a remarcat și Marius Nicolae Tănase pentru Spotmedia.ro.
Teama de un nou atac
În acest teritoriu, aflat la nord de Delta Dunării, războiul e mai prezent ca niciodată. Fiecare alarmă antiaeriană din Odesa se declanșează și în Izmail, iar cei de aici trăiesc permanent cu teama de un nou atac. „Oricând se poate întâmpla. Cred că e imposibil să nu fie și alte raiduri”, spune primarul Tudor Cernega. „Noi am pregătit în sala de consiliu zece saltele, apă, conserve și truse de prim-ajutor pentru posibilii răniți din Ucraina care vor trece Dunărea, dar asta a fost anul trecut, imediat după începerea războiului”, a adăugat edilul.
RĂZBOI. Ferma familiei Tănase, cea mai apropiată locuință din România de conflictul sângeros provocat de Rusia prin invadarea Ucrainei – Foto: Spotmedia.ro
Oamenii sunt neliniștiți, iar șocul provocat de atacurile din 2 august a fost unul foarte mare. „Sunt persoane care au vrut să se mute din localitate. Avem oameni în vârstă, am vorbit cu ei, am încercat să-i liniștesc, iar cei din Guvern m-au asigurat, acum, de tot sprijinul lor. Am toate telefoanele necesare, persoane de contact. În caz că se întâmplă din nou, măcar am cu cine să vorbesc”, a declarat primarul pentru Spotmedia.ro.
Li s-a promis că vor fi apărați
Preotul Florin Tudorel Pascale , 37 de ani, care slujește în comuna Ceatalchioi, a filmat și el atacul. „Zgomotul se auzea foarte aproape. Nu cred că drona s-a prăbușit aici, ci a fost doborâtă deasupra apei”, a spus și părintele.
Din discuțiile cu oamenii din comună a reieșit că „șefii de la București” au dorit mai mult să acopere incidentul cu violarea spațiului aerian de către o dronă a Kremlinului, să nu-i dea importanță și să minimalizeze expunerea populației la atacurile de peste Dunăre.
ÎNGRIJORĂRI. Preotul Tudorel Pascale din Ceatalchioi spune că oamenii trăiesc într-o stare permanentă de stres din cauza atacurilor de peste Dunăre – Foto: Spotmedia.ro
Au trecut mai mult de două săptămâni de la cel mai grav incident de securitate desfășurat în vecinătatea imediată a României de la începutul războiului, iar în zonă au fost mai mulți jurnaliști din țară și din străinătate decât oameni din armată, din prefectură sau din Guvern, care să se intereseze ce s-a întâmplat, cât de gravă e situația și ce trebuie făcut în cazul unor posibile noi atacuri. Vase imense de marfă brăzdează Dunărea în sus și în jos, „cum nu am mai văzut niciodată”, spune Gheorghe Puflea, în vârstă de 70 de ani, care locuiește de o viață pe malul fluviului, dar oamenii din Cetalchioi, Plauru și Pardina sunt prea mici pentru războiul care se desfășoară la câteva sute de metri de ei.
Cât timp continuă dezbaterea dacă dronele ruse au trecut sau nu teritoriul României, există posibilitatea ca ei să devină victime, deși li s-a promis că vor fi apărați.
Sărăcirea românilor: BNR încurajează Guvernul să adopte ordonanța austerității
Implementarea „pachetului de măsuri fiscal-bugetare” pregătit de Guvern ar reduce deficitul bugetar, potrivit minutei celei mai recente şedinţe de politică monetară a conducerii BNR, informează Agerpres, în contextul în care o serie de OUG aflate în lucru la Palatul Victoria vizează desființarea unor posturi în aparatul bugetar, tăierea unor venituri, eliminarea anumitor facilități fiscale pentru unii angajați la privat, dar și creșterea încasărilor la buget printr-o colectare mai bună a taxelor și impozitelor.
„Implementarea pachetului de măsuri fiscal-bugetare aflate în discuţie, dar neadoptate deocamdată, ar fi de natură să accentueze corecţia deficitului de cont curent, odată cu reducerea celui bugetar, cu repercusiuni favorabile inclusiv asupra costurilor de finanţare a economiei şi a comportamentului cursului de schimb al leului”, au susţinut membrii Consiliului de Administraţie BNR, potrivit documentului.
Totodată, programul de ajustare fiscală ar facilita revenirea ceva mai devreme a ratei anuale a inflaţiei în interiorul intervalului ţintei, prin slăbirea şi epuizarea mai rapidă a presiunilor inflaţioniste ale factorilor fundamentali, contribuind astfel la asigurarea stabilităţii economiei, au arătat membrii Consiliului.
În aceste condiţii, a fost evidenţiat gradul ridicat de incertitudine ce caracterizează actuala prognoză de inflaţie, date fiind mai ales necunoscutele privind natura şi dimensiunea măsurilor ce vor fi adoptate, precum şi implicaţiile acestora.
În acelaşi timp, s-a reiterat că adoptarea unui pachet consistent de măsuri fiscal-bugetare în vederea continuării consolidării bugetare constituie o cerinţă inclusiv din perspectiva procedurii de deficit excesiv şi a angajamentelor asumate, dar şi a condiţionalităţilor ataşate altor acorduri încheiate cu CE, se arată în documentul citat
Minune politică în toată regula! Într-o situație de mare dificultate și încurcătură, plus nepricepere, premierul Marcel Ciolacu l-a numit consilier onorific pe Victor Ponta. Știrea n-a depășit caracterul ei de informație cheală și de aceea merită cîteva considerații, mai ales că, imediat după apariția deciziei în Monitorul Oficial, descurcărețul Bogdan Chirieac a și pus un microfon la gura fostului premier Victor Ponta.
Iată ce a declarat acesta, conform Dcnews: „Atâta timp cât domnul Ciolacu, în calitatea sa de premier al României, își dorește să colaborăm în acest domeniu, sunt onorat și foarte deschis să lucrăm împreună. Cred și sper că România poate să își îmbunătățească relațiile economice cu alte guverne și cu mari investitori internaționali. Nu sunt om care preferă să stea pe margine și să critice – dacă am ocazia să sprijin și să obținem rezultate sunt bucuros! Și la nivel personal am o relație cordială cu domnul Ciolacu și îmi doresc, din toată inima, ca Guvernul pe care îl conduce să performeze în zona economică!”
Ce se înțelege din declarația lui Victor Ponta? Că se va ocupa de „relațiile economice cu alte guverne și cu mari investitori internaționali”. Ne-am scos cu Victor Ponta? Chiar putem aprinde alte speranțe?
Putem presupune că Victor Ponta va pune umărul lui săltăreț la dispoziția guvernului PSD. Și se ridică țara? După cum se vede în CV, fostul premier Victor Ponta nu are studii economice, n-a condus nici o societate comercială mai răsărită și nici o multinațională și nici diplomat de mare cuprindere n-a fost. O dă bine pe englezește și cam atît. În relații externe, n-a fost nici star, nici performant. Exceptînd legăturile sale prin China și Turcia, Victor Ponta n-a izbutit cine știe ce cooperări. Cele cu China au fost blocate însă prostește de o OUG a guvernului Ludovic Orban (cu argumente de la Cătălin Drulă), iar cele cu Turcia funcționează bine în materie de autostrăzi și mijloace de transport (chinuitele autobuze Otokar și tramvaiele Bozankaya). Altceva ce? Mergem de trăznește pe autostrada spre Brașov pe care Dan Șova a dormit pînă la inaugurare? Ne zbatem pentru locuri de muncă la investițiile majore pe care le-a pus la cale cu Franța și Germania? Cum cele apărute pe vremea guvernelor sale sunt toate ocupate, ne chinuim să prindem un loc de muncă la fabricile dezvoltate de România cu Germania în urma strădaniilor lui Klaus Iohannis! Cooperări de mare impact economic, nu glume proaste!
Cu ce va ajuta Victor Ponta? Îl ajută pe Marcel Ciolacu la Bruxelles să obțină modificări la catastrofalul PNRR al lui Klaus Iohannis, Ludovic Orban și Cristian Ghinea (ultimul a scris, primii doi au semnat ca primarii)? Dacă răsfoim filele istoriei recente dăm peste celebrul „to do list” cu acele înrobitoare puncte cu care Victor Ponta s-a întors de la Bruxelles după o slugarnică întîlnire cu Barroso și a „smuls” cel mai umilitor document cu care s-a încheiat la presiunea americană referendumul (valabil) pentru demiterea lui Traian Băsescu. Mai vrem o victorie de iepuraș, similară acelui „to do list” care l-a salvat pe Traian Băsescu?
Cu ce să-l ajute Victor Ponta pe premierul Marcel Ciolacu? Să-i pună la dispoziție experiența și legăturile sale cu cei mai buni miniștri profesioniști din cele patru guverne Victor Ponta? Adică să-i ceară niște idei super-luminatului Gabriel Oprea, fost vicepremier al său? Să analizeze soluțiile pentru reducerea deficitului bugetar cu specialista sa în finanțe Ioana Petrescu? Sau să-l întrebe pe Dan Șova cum se pot face niște zeci de kilometri de autostradă în plus? Victor Ponta ar putea să-l consilieze pe Marcel Ciolacu la cum să scape de problema doctoratului ratat? Sau cum să lucreze cu serviciile secrete? Cum să obțină sprijinul în materie de IT și comunicații, mai ales pe la România TV și la Sebastian Ghiță, unde Victor Ponta doarme și își mănîncă sandviciurile în pauzele de la dezbateri dedicate părerilor sale. Și, dacă Marcel Ciolacu bate palma cu Sebi Ghiță, România TV și Victor Ciutacu îl umflă și îi prelucrează o aură de conducător?
Victor Ponta poate veni cu idei și soluții în economie. Cum s-ar putea relansa economia în prag de recesiune? Simplu! Victor Ponta dă fuga la Victor Niță-Ospătarul și vine cu niște idei salvatoare. Mai pune de un memorandum cu KazMunaiGaz, numai de cîteva sute de milioane de euro! Sau îl roagă pe Darius Vâlcov să creioneze o altă schiță de buget mai deșteaptă decît cea a lui Adrian Câciu.
După reacția lui Victor Ponta apărută la Dcnews (!!!) sunt gata să mă întreb dacă nu cumva fostul premier a fost adus la guvern pentru rezolvarea sforăriilor economice mai complicate ale premierului Ciolacu și ale buzoienilor săi. Victor Ponta chiar ar putea juca un rol de negociator, ambreaj, intermediar și pușculiță cu investitorii importanți care mai calcă prin Piața Victoriei.
Numirea lui Victor Ponta drept consilier onorific al primului-ministru ne ajută să înțelegem cam ce-i în capul lui Marcel Ciolacu.
CORNEL NISTORESCU
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Denîs Șmîhal, premierul Ucrainei, a declarat că președintele Volodimir Zelenski va veni în România, fără să ofere însă și alte detalii
“Cred ca președintele Zelenski va veni în România, nu pot spune data, dar știu ca o va face”, a declarat la un post Tv premierul.
Vizita premierului ucrainean vine la câteva luni după vizitele ministrului afacerilor externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, și a ministrului ucrainean al Apărării, Oleksii Reznikov, din luna aprilie.
Premierul Marcel Ciolacu a discutat cu omologul său ucrainean, Denys Shmyhal, vineri, la București.
Ciolacu a anunțat că a fost stabilit obiectivul privind tranzitului de cereale ucrainene prin țara noastră în perioada următoare, respectiv „de la 2 milioane de tonă pe lună acum, la 4 milioane de tone”.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Cea mai mare criminală din istoria modernă a Regatului Unit
Este asistentă medicală în Marea Britanie și a fost declarată vinovată pentru șapte crime. Este vorba de șapte nou-născuți cărora le-a luat viața.
Intenționa să facă același lucru cu alți șase. Crimele au avut loc între anii 2015 și 2016. În 2017 a fost alertată poliția, iar 2018, arestată, potrivit presei de la Londra.
Lucy Letby are de 33 de ani și este declată cea mai mare criminală din istoria modernă a Marii Britanii. Ea a fost găsită vinovată de uciderea „persistentă, calculată și cu sânge rece” a unor copii născuți prematur, la spitalul Countess of Chester din nord-vestul Angliei.
În timpul procesului au fost dezvăluite metodele crunte utilizate de Letby: a ucis nou-născuți prin injectarea de aer, zdrobindu-le diafragmele sau înfigând un tub în gâtul unuia dintre sugari. De asemenea, asistenta a încercat să omoare doi bebeluși injectând insulină în pungile de hrană .
Asistenta și-a recunoscut faptele și ar putea fi condamnată la pedeapsa cu închisoarea pe viață.
Femeia, în vârstă de 33 de ani, a fost declarată cea mai mare criminală din istoria modernă a Marii Britanii.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Preşedintele rus Vladimir Putin l-a vizitat pe comandantul ”operaţiunii militare speciale” a Rusiei din Ucraina, generalul Valeri Gherasimov, şi pe alţi comandanţi militari importanţi, a anunţat sâmbătă Kremlinul, relatează Reuters.
Agenţia de presă britanică notează că întâlnirea a avut loc după ce Ucraina a anunţat succese în contraofensiva sa pe frontul de sud-est.
„Vladimir Putin a avut o întâlnire la cartierul general al grupului operaţiunii militare speciale în Rostov pe Don”, a transmis Kremlinul într-un comunicat de presă.
În comunicatul său, Kremlinul a mai menţionat că Putin, care este comandantul suprem al forţelor armate ruse, a ascultat buletinele informative prezentate de Gherasimov şi de alţi comandanţi militari de rang înalt şi ofiţeri.
Reuniunea a avut loc după ce Ucraina, a cărei contraofensivă de a recuceri teritoriile capturate de Rusia în primele luni ale războiului au fost mai lente decât era de aşteptat, a anunţat că a eliberat un sătuc aflat pe linia frontului, primul astfel de succes din iulie.
Kremlin nu a oferit informaţii suplimentare referitoare la întâlnirea lui Putin cu liderii militari ruşi şi nici nu era clar unde anume a avut loc întrevederea. Înregistrări video publicate de agenţia de stat rusă RIA îl arătau pe Gherasimov întâmpinându-l pe Putin, aparent în timpul nopţii, şi îl însoţea într-o clădire după o scurtă strângere de mână.
Gherasimov, care în ultimele luni a fost văzut rar în public, a fost ţinta unor critici dure din partea şefului grupului de mercenari Wagner, Evgheni Prigojin, dar şi din partea unor bloggeri militari ruşi pe tema eşecurilor Rusiei în războiul declanşat împotriva Ucrainei.
Rostov pe Don, oraş situat la doar 100 de kilometri de graniţa cu Ucraina, găzduieşte comandamentul districtului militar sud ai cărui militari luptă în Ucraina.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Țara asta are niște copii superbi, care nu își găsesc locul din pricina fiului lui… sau fiicei lui….
Ar trebui să le publicăm fotografiile să se vadă de pe Lună, într-o încercare disperată de a curăța țara de cocalari analfabeți și tupeiști, a scris judecătoarea pe pagina sa de Facebook
De asemenea, magistrata a distribuit povestea unei școli : Liceul Teoretic „Sfinții Trei Ierarhi” din București.
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Am răspuns invitației Forumului civic de a susține o conferință căci subiectul afirmării statului național este dintre cele mai actuale. De aceea, și încep direct intervenția mea spunând că, urmare a amatorismului decidenților și a slăbirii instituțiilor, țara noastră a fost adusă într-o situație critică.
Sintetic exprimat, după 1989, România a realizat pași importanți – stat de drept democratic ancorat în Constituție, cu libertăți și drepturi fundamentale, pluralism politic, parlamentarism și promițătoarele alianțe, între altele. Nu au suport vociferări de genul „treizeci de ani nu s-a realizat nimic”! Dar, așa cum au consemnat istorici profesionalizați, niciodată în istoria ei România nu a cunoscut un declin atât de extins în timp scurt, precum în ultimele două decenii (Florin Constantiniu, Ion Scurtu, Dinu Giurescu). Jaful din avuția națională a întrecut orice epocă, iar economiști de prim plan (Florin Georgescu și alții) l-au descris zguduitor.
Peste toate, democrația a fost desfigurată. Se iau decizii de importanță crucială ale statului fără consultarea cuiva. Se încheie mandate fără nici o asumare de răspunderi – deși în exercitarea funcțiilor și răspunderilor aferente s-au petrecut fapte oribile (fraude, falsificări, folosirea instituțiilor pentru răfuieli politice, trădări ale interesului public, traficul de persoane, oameni în vârstă și forță de muncă, distrugerea reformelor etc.). Mediocritatea vârfurilor și nepotismul, confuzia valorilor și un autoritarism incult și patologic, cum s-a văzut și azi, la „Ziua Marinei”, sufocă țara. România a ajuns astfel campioană la sărăcie în Europa comunitară și la mortalitate în pandemie, cu cea mai mare îndatorare din istorie, cu educație în declin și cu cea mai mare emigrație pe timp de pace. Iar, azi, este singura țară limitrofă cu războiul lipsită de politică externă proprie.
Adaug imediat că în țară se reproduc astăzi optici și mentalități ce nu rezolvă crizele în care s-a intrat. Disting patru curente.
Bunăoară, din 2014 încoace, un curent se opune la normalizarea legilor justiției și ale altor domenii, sub pretextul că schimbarea ar îndepărta de Europa. Internaționalizarea ar fi vitală și nu ar mai trebui decât să se aștepte aprobări de undeva.
Un alt curent este cel al indiferenților, care consideră că hibele sunt vechi și nu este cazul să-și sacrifice confortul. Aceștia își asumă că emigrarea, măcar a unei părți a familiei lor, rămâne alternativa la îndemână.
Nu lipsește curentul instrumentaților – care servesc decidenții, oricare ar fi, considerând că mai aproape de trup este cămașa. Ei critică aspru ceea ce este, dar se opun schimbării raționale. Până la noul ordin!
Mai există și curentul celor care, exasperați de devalizările din economie, de degradările din instituții și de sărăcia din jur aruncă vina pe străini, care ar submina industria, ar tăia pădurile, ar stoarce mineralele și ar umple țara cu amatori la decizii.
Vulnerabilitățile acestor optici sunt ușor de sesizat. „Internaționaliștii” vor să aplice măsuri aprobate în birouri externe, rămânând opaci la consecințe. Or, nimeni nu ia România actuală ca pildă! „Indiferenții” așteaptă ameliorări ce nu au cum să vină stând cu brațele încrucișate, căci din indiferență nu a rezultat democrație și dezvoltare. „Instrumentații” își asumă că din chibițare și secetă de idei se poate trăi la nesfârșit, orizontul lor fiind oportunismul. „Autohtoniștii” nu observă că măsurile oneroase pentru țară sunt semnate de reprezentanți ai României. Și că nu-i ora lamentării, ci a inițiativelor și politicii elaborate cu pricepere.
În zilele noastre, se concurează tăios în lume, dar din faptul că decidenții propriului stat nu au valoarea așteptată nu rezultă că alții sunt de vină. Nici nu poți opri pe cineva să-și folosească libertățile și drepturile conținute în apartenența la Uniunea Europeană. Nu există cale rațională decât de a-l concura și a te dovedi mai bun.
Fiindcă destui îl invocă pe Iisus, ar trebui observat că Hristos nu a fost „apolitic”, cum se spune cu larghețea necunoașterii. Dar – așa cum, la noi, arhiepiscopul Bartolomeu Anania a arătat, într-o predică memorabilă – Iisus a cerut decidenților să fie servitorii celorlalți, nu primii profitori de necazurile celorlalți. Urgența României actuale este o altă politică, nu jelania.
La Carpați, este nevoie azi de învățare din experiențe mai bune. Orice om are idei, dar un cetățean matur nu și le validează singur, prin aceea că sunt părerile lui. Validarea o dau cultura largă și istoria.
Spre a scoate din împotmolire dezbaterea publică din România actuală, este timpul să se observe schimbarea de viziune ce are loc pe scena lumii zilelor noastre. Această schimbare infirmă deopotrivă internaționalismul, indiferentismul, instrumentalismul și autohtonismul și creează culoar asumării de sine a statului național.
Schimbarea de viziune are în miez evidența că problemele de bază ale vieții oamenilor abia statul național le poate rezolva. Cum am detaliat în alt loc (A. Marga, Identitate națională și modernitate, 2018), analize de referință au arătat că democrația nu este posibilă în afara cadrului național (Mannent). Nici asistența socială (Habermas), nici dezvoltarea (Streek) și nici inovația (Bootle) nu sunt posibile în afara acestuia. S-a mai arătat concludent că o „democratizare din afară” duce la dominație (Gaedecke) și generează cleptocrație (Chayes). Înseși modernizarea și dezvoltarea sunt acțiuni ale națiunilor, în condițiile echilibrului puterilor în stat (Sassen). Concluzia este aceea că între „statul invadant”, pe care socialismul răsăritean l-a ilustrat, „statul debil”, cultivat de neoliberalism, și „statul avariat“ pe care îl lasă în urmă cei care decid în România de astăzi, este adecvată formula „statului răspunzător de starea propriei societăți“.
Ar trebui învățat, dar nu din clișee, ci din ceea ce s-a petrecut efectiv. Este clar azi că rapida reconstrucție a Germaniei, după 1945 s-a datorat, mai mult decât oricui, competenței decidenților ei și calificării temeinice a populației (Abelshauser), că impresionanta dezvoltare la rangul de actor mondial a Israelului, din 1948 încoace, ține de o implacabilă, cultivată și perseverentă decizie (Shlomo Avineri), că succesul istoric al Chinei, după 1978, a ținut de uimitoarea determinare, îndrăzneala politică și hotărârea de neclintit (Wu Xiaobo) a chinezilor. Mai cu seamă după ce SUA au trecut la corectura globalizării, căci fugeau capitalurile, multe țări urmează interese naționale, inclusiv în Uniunea Europeană. Tot mai multe țări deschise spre lume duc azi politici naționale, fără a fi naționaliste.
Trăim, desigur, într-o „societate mondială”. Numai că problema actuală nu este să facem din state și din cetățeni servanți acefali, ci să-i stimulăm la asumare de sine și schimbare. Consilierul de viziune al actualului președinte al Franței cere ieșirea din „lașitatea mondenă” prin „pariul preluării puterii asupra propriei vieți, al regăsirii de sine independent de ipotetica acțiune a altora”. „Națiunile care nu vor ajunge la aceasta sau nu vor să o facă, se vor îndrepta de la declin, la decadență, de la decadență la privațiune într-o lume din ce în ce mai nemiloasă și concurențială” (Attali). La dispoziție a mai rămas „să devii tu însuți”, ca început al unei alte Renașteri.
Istoria contemporană atestă că identitatea națională nu este relicva unui trecut intrat în muzeu. Ea este însă „provocată” să încorporeze achizițiile modernității.
Așa stând lucrurile, mai rezistă conceperea națiunii drept comunitate „de sânge”, „de limbă” „geografică”, „de destin istoric”, „de viață economică”, ce ni s-a transmis din dezbaterile de la Viena de acum un secol? Fapt este că, la orice examinare, cazuri semnificative nu intră în definiție și că o definiție a națiunii nu mai poate apela doar la caracteristici statice. Bunăoară, nu se poate vorbi de națiune acolo unde lipsește telos-ul – „o națiune se constituie prin voința cetățenilor, exprimată într-un plebiscit cotidian” (Renan). Națiunea este capabilă de „autopoieză” (Maturana) – adică, are capacitatea de a dezvolta din ea însăși energii care-i schimbă situația. Ea se și validează azi pe cât își construiește economie ce contează prin produsul pe cap de locuitor și beneficii pentru fiecare și se bucură de societate emancipată și de stat cu libertăți și drepturi competitive.
Este cazul să se învețe din cultura română că însăși descoperirea specificului românesc s-a făcut în conceptele Europei moderne (Garabet Ibrăileanu). Că nici pentru România nu este alternativă la europenizare, dar trebuie ca ea să nu rămână o „formă fără fond” (Titu Maiorescu). Europenizarea se face oricum, prin forța împrejurărilor, încât problema pentru români este să o îmbrățișeze, nu să o încetinească (Stefan Zeletin). Că, în trecut, România a însemnat „bizantinism” în moravuri, atomizarea vieții sociale, fatalismul pasiv ca și concepție, dar că țara trebuie să privească spre viitor și să asimileze experiența democrațiilor europene (Eugen Lovinescu). Că, din nefericire, „fondul” nu a fost atins niciodată prin măsuri hotărâte, care să deschidă posibilități pentru cetățeni de a se exprima și de a schimba garniturile de conducere și elitele. Cât timp nu se încearcă schimbarea „fondului”, nici nu există vreun argument că realitățile sunt inexorabile (Virgil I. Bărbat) Că europenizarea nu se reduce la literatură (Adrian Marino) și că o europenizare fracturată nu este europenizare (A. Marga). Identificarea națională rămâne o componentă a istoriei, dar ea se face prin prestații exemplare în varii domenii.
Națiunile se consolidează astăzi ca națiuni civice – mai ales acolo unde încorporează diferite comunități etnice și se democratizează. Și unde, mai nou, au loc imigrații. Azi sunt trase două concluzii : etnicitatea este posibilă formă de exprimare a reacției la situații marcate de tensiunea incluziunii-excluziunii și se explică prin latența auto-identificărilor (Nassehi). Aceste identificări nu sunt neglijabile.
Oamenii își caută identitatea mai ales în perioade de tranziție socială și politică (Tamir). Se impune, însă, distins între „identitate trăită” în evenimente, „identitate asumată” în cărți de istorie, și „identitate recunoscută” și de ceilalți. În fond, contează acea scriere a istoriei care ia oamenii ca „cetățeni deplini” (Judt). Iar legătura dintre scrierea istoriei și „cetățenia democratică” se lasă operaționalizată în întrebări simple: Se captează întregul situațiilor? Se reconstituie fapte sau se rămâne la impresii și se alunecă în propagandă ieftină?
Nici „scrierea ideologică a istoriei”, tipică anilor cincizeci, nici „istoria controlată de corectitudinea politică (political correctness)” din zilele noastre, nu servesc asumarea de sine a unei națiuni. O servește abia „istoria istorie” – adică istoria bazată pe exploatarea completă a arhivelor, pe folosirea metodologiilor avansate, pe cunoașterea a ceea ce înseamnă societatea și mutațiile din sânul ei. Azi, istoria este chemată că urce la istoria calitativă (Harald Zimmermann) – la istoria realizărilor exemplare în materie de instituții, descoperiri și creații, nivel de viață, deschidere spre lume.
Situația din țara noastră este azi atât de încărcată de crize – demografică, economică, bugetară, instituțională, culturală, motivațională – încât abia o reconstrucție instituțională bazată pe reconciliere națională este izbăvitoare. Ambele sunt posibile conștientizând erorile și democratizând statul.
Amintesc aici doar două erori majore care împovărează România actuală. Prima: după ce a fost confundată cu marketizarea, democrația este confundată acum cu un instrument de putere. Nu se înțelege că fără a fi realitate de zi cu zi și fără meritocrație, democrația devine decorativă. Spiru Haret însuși era oripilat de faptul că „în alte țări, nicăieri nu am găsit ceva care să semene cu concursul cum se află la noi”. Azi, nu este în țară instituție care să nu fie malformată de abuzuri în competiții. A doua eroare: ca urmare a noului cancer al constituționalismului din România – „desemnările unipersonale” în funcții cheie, nu numai că desemnații ajung să-i controleze pe cei aleși, dar se produce o degradare cu efecte în viața fiecărui cetățean. Pe acest fundal, este ușor ca din afara țării să se impună ce este de făcut și chiar inșii care să ocupe funcțiile. Funesta „to do list“ și ascensiunea de inși nepregătiți la decizii sunt exemple vii. Cum se vede bine, unii le și aplaudă, în continuare.
O temă neobișnuită s-a strecurat în dezbaterea publică din România de azi, anume, aceea că românii vor să-și amelioreze viața, dezvoltându-și țara, dar alții nu îi lasă. Se cuvine să lămurim lucrurile!
Orice țară depinde de alte țări. Dacă nu s-a dezvoltat deja, cu atât mai mult. Dar nici o țară nu poate fi împiedicată să-și adopte propriile legi și decizii, cu condiția susținerii din partea cetățenilor și a controlului democratic! Experiența României de după 2004 atestă că un regim al inșilor mai slab calificați, preocupați de parvenirea proprie și a familiei, anihilează democrația, agravează problemele și slăbește reprezentarea unei țări.
Nici o țară nu și-a atins propria dezvoltare fără cele mai bune forțe ale ei. Abia personalități calificate, integre și legitimate îi pot promova interesele, în cooperări cu oricine. România dispune, la rândul ei, de asemenea personalități, iar o democrație curată le și valorifică.
În orice caz, în România, ora democrației curate și a schimbării de garnituri de conducere este imperativă. Altfel, crizele actuale rămân în exces, dar și amenințătoare. (Cuvânt la reuniunea Forumului Civic, Izvorul Mureș, 15 august 2023)
ANDREI MARGA
Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente