Arhiva | octombrie, 2021

BE’LAKOR – VALENCE!

29 oct.

Iohannis s-a dus in Egipt ca sa rezolve crizele politico-militare din întreg Orientul!

28 oct.

Iohannis s-a dus in Egipt ca sa rezolve crizele politico-militare din întreg Orientul

Klaus Iohannis s-a întîlnit azi, la Cairo, cu președintele Egiptului, Abdel-Fattah El-Sisi. Vizita nu a fost dedicată relaxării, cum s-a speculat în presa rău intenționată, ci rezolvării hotărîte a unor mari crize regionale.
Astfel, conform relatărilor din presa egipteană, la întîlnirile cu șeful statului egiptean și cu alți înalți oficiali, președintele român și-a luat angajamentul să depună eforturi maxime pentru rezolvarea următoarelor crize:

– Criza drepturilor omului din Egipt, în contextul lansării Strategiei Naționale pentru Drepturile Omului, luna trecută, la Cairo.
– Criza din Libia, țară care va avea alegeri generale în decembrie și are nevoie de un guvern care să păstreze securitatea, stabilitatea și unitatea țării.
– Criza conflictelor din Orientul Mijlociu și din estul Mediteranei, conform normelor dreptului internaţional.
– Criza din Palestina, mai precis necesitatea găsirii unei soluții juste la problema palestiniaană prin eforturi de reluare a negocierilor bilaterale dintre palestinieni și israelieni într-un mod care să contribuie la rezolvarea acestei crize și să conducă la realizarea concordiei între cele două state.
– Criza din Siria și nevoia de a sprijini eforturile însărcinatului ONU cu rezolvarea crizei siriene pe baza rezoluțiilor organizației.
– Criza din Irak și sprijinirea eforturilor de tranziție spre democrație.
– Criza imigrației ilegale dinspre Orient și întețirea eforturilor de combatere a fenomenului prin soluționarea disputelor din regiune.
– Combaterea fenomenului terorismului și confruntarea cu entităţile care sponsorizează organizaţiile şi entităţile teroriste, cu accent pe combaterea ISIS.
– Instaurarea păcii în Africa de Nord.

Timpul scurt nu a permis, probabil, abordarea și a altor crize, precum cea din România. (B.T.I.)

https://inpolitics.ro/

PNL, în disoluție: Parlamentarii liberali demisionează unul câte unul!

28 oct.

Deputatul Ionel Dancă a anunțat joi că și-a dat demisia din grupul parlamentar al PNL.

„Mi-am scris demisia din grupul parlamentar al PNL la Biroul președintelui Camerei Deputaților și începând cu data de astăzi (joi – n.r.) sunt un parlamentar liber al PNL și voi activa în calitate de deputat neafiliat”, a declarat Ionel Dancă.

Acesta spune că actualul Guvern a abandonat progamul de guvernare cu care PNL a obținut voturile românilor.

„Practic, noi în PNL am fost în fața oamenilor cu un mesaj care a primit votul de încredere la alegerile parlamentare din 2020, în singura formulă legitimă de guvernare, alături de coaliția formată din PNL, USR și UDMR. Românii ne-au dat acest vot, iar ceea ce se întâmplă în aceste zile nu are nicio legătură cu votul românilor, prin urmare acest gest de protest față de noua conducere a PNL, care în parteneriat cu președintele Klaus Iohannis au aruncat țara în haos și au distrus coaliția de guvernare, au abandonat programul de guvernare”, a mai spus Dancă.

Acesa spune că „noua conducere a PNL merge în genununchi cerșind sprijin de la PSD și culmea umilinței această solicitare de sprijin din partea PSD este refuzată”.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Covidul mii de români ucide, Klaus se plimbă pe la piramide!

28 oct.

Pentru că sezonul de golf s-a cam terminat, iar cel de schi încă n-a început, ce și-o fi zis președintele Iohannis? Ia să dau eu o fugă cu soția până-n Egipt, să vedem Sfinxul, piramidele, una-alta, că mâine-poimâine mă suspendă ăștia și nu mai apuc să mă plimb pe banii fraierilor. Bine, ar fi putut să iasă mai ieftin, vizitând Sfinxul din Bucegi, dar acolo risca să întâlnească români obișnuiți și să plece huiduit și cu frigiderele pline. Așa că s-a dus în Egipt – vorba aia, unde-au mers zece plăgi biblice, nu încape și-a unsprezecea?

Oficial, Iohannis a plecat în Egipt într-o vizită de stat, la invitația președintelui Abdel Fattah El-Sisi, dar, dacă tot erau piramidele așa aproape, nu era păcat să nu le viziteze? Așa că, în fruntea unei coloane de 20 de limuzine, Klaus și consoarta au descins în deșert, îmbrăcați tot în alb, parcă numai buni de băgat în vreun tron din ălacu cărăbuși – că și mumiile, nu știu dacă știți, doar în pânzeturi albe își petreceau veșnicia. Evident, fiind vorba de niște oaspeți atât de importanți, ceilalți turiști au fost mătrășiți rapid de sepepiști, așa că până la urmă famelia prezidențială tot s-a trezit cu niște cărniță în frigider, donație de la bieții vizitatori alungați de acolo ca să se poată poza Klaus cu Carmencita.

Citește și: Iohannis e plecat în vacanță în Egipt: A vizitat piramidele și Sfinxul

Deci, să recapitulăm: curentul s-a scumpit, gazele s-au scumpit, benzina și motorina s-au scumpit, inflația e deja călare pe noi, covidul ucide zilnic sute de români, nu avem guvern și nici nu pare că vom avea prea curând, și ce face președintele nostru „responsabil” în această „peroadă”? Merge să se tragă în selfie-uri cu alde Keops, Tutmoses și Mikerinos, ca-ntre ei, faraonii! Acuma, o să  vină unii să-mi spună, stai, frate, că nu-i așa, era vizită oficială, era programată, nu putea să nu plece. Ce vorbești, Hans, pardon, Klaus? În caz de catastrofă umanitară, ție, ca președinte, îți mai arde de belit ochii la Sfinx? Dacă-mi amintesc bine, când a fost cutremurul din 1977, Ceaușescu, care pe atunci vizita o țară africană, s-a ridicat de la masă când ăia nu serviseră încă nici ciorba de potroace de pigmeu și s-a întors val-vârtej în România. Nu putea și Iohannis să invoce situația gravă în care se află țara noastră și să decline, politicos, invitația?

De fapt, chiar putea și chiar ar fi trebuit să o facă. Un președinte care-și iubește cu adevărat poporul e alături de acesta în momente de criză, nu umblă brambura să facă poze cu cămila. Dar Iohannis nu și-a iubit niciodată poporul. Nu l-am auzit niciodată spunând „poporul meu”, în schimb mi s-a acrit de câte ori l-am auzit invocând „guvernul meu”. Faptul că astăzi în România se moare pe capete i se datorează, în mare măsură, și lui Iohannis, care el cu gurița lui i-a încurajat pe români să lase garda jos fiindcă „am învins pandemia”. Pe un alt președinte l-ar fi măcinat acum remușcările, l-ar fi marcat vinovăția. Nu și pe Iohannis. Arogant, indolent, rupt de oamenii care l-au ales în funcția supremă, el este regele care petrece, cum zicea un clasic, este tiranul care face și desface guverne, în timp ce morții de covid sunt tot mai mulți, în timp ce criza se adâncește tot mai tare. Lui nu-i pasă de criză, nu-i pasă de români. Este total lipsit de empatie, ca un robot programat doar să țină discursuri, să taie panglici, să ciocnească șampanie la recepții și să cutreiere lumea într-o veșnică vacanță. Și văzând această totală lipsă de sentimente omenești, această răceală de mașină, de angrenaje de oțel și plastic, uneori mă întreb: dacă Iohannis n-o fi cumva vreun Terminator trimis din viitor să ne distrugă ca nație și chiar o va face, dacă nu-l scoatem mai repede din priză?

Hai cu suspendarea, băieți!

Citește și:

Klaus Iohannis pleacă în vacanță în Egipt, în plină criză politică și sanitară

Incompetența și hoția ucid: Iohannis, Cîțu și PNL, vinovați de morții din spitale

Românii îl detestă pe Iohannis. Este la un PAS de suspendare

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Alegerile anticipate vor fi sfârșitul PNL!

28 oct.

Dacă interesul celor de la PSD și USR e să distrugă PNL, eu nu voi permite așa ceva, a spus Florin Cîțu. Nu, dragă, mai degrabă poți să-l distrugi matale iar resturile să le pui la butonieră.

Dacă ar fi mâine alegeri anticipate, scorul PNL nu i-ar mai permite să fie vioara întâi într-un viitor Guvern. Singura problemă care s-ar pune ar fi dacă PSD ar avea sau nu nevoie de rămășitele voturilor PNL ca să facă majoritate. Și dacă ar avea nevoie, după cum au decurs discuțiile dintre Ciolacu și Ciucă, PSD nu va face pasul acesta. Deci calculul cu anticipatele al domnului Cîțu e fals iar povestea e o amenințare goală, lipsită de conținut.

Problema nu este dacă un astfel de calcul este corect sau nu, ci dacă Florin Cîțu crede sau nu în el. Florin Cîțu nu mai are cărți de jucat, a ajuns la fundul sacului cu variante și atunci amenință. Amenință cu ce nu are la dispoziție și cu ce nu provoacă teamă partidelor. Dacă amenințarea este pentru președintele Iohannis, nici aici nu merge pentru că la o adică președintele n-are cum să iasă mai șifonat din anticipate decât este acum. Pe când Cîțu ar pierde tot.

De unde atunci încrâncenarea asta cu care Florin Cîțu se cramponează de ideea că își joacă cartea vieții legându-se cu lanțuri de funcția de prim ministru? Simplu, omul simte că a ajuns în fața unui zid pe care scrie terminus: Florin Cîțu este un personaj politic mort. Disperarea îl împinge la toate aceste jocuri și tot disperarea îl orbește în așa hal că a ajuns să creadă că e destul să comande partidelor politice ca acestea să se alinieze sub steaua lui arsă.

Cîțu nu înțelege că dacă și-ar călca pe ambiție și ar reface coaliția, ar putea rămâne șef la PNL o perioadă în care și-ar putea asigura altceva, altundeva. Dar nu poate spune simplu, am greșit, am persistat în greșeală, e vremea să rezolv problema fără să mai mă bag în ecuație. Dar asta înseamnă că Florin Cîțu ar trebui să pună pe primul plan partidul și nu pe sine iar el a dovedit prin ce a făcut că este confuz, a ajuns să creadă că partidul nu poate exista fără el sau el fără partid, totuna. Și mai înseamnă un lucru: Florin Cîțu se teme ca dracul de tămâie ca Iohannis să nu-i fure partidul și să rămână fără nimic.

Lecția pe care a primit-o de la USR n-a fost înțeleasă ca o măsură care i-a pus la punct execesele ci ca o răzvrătire împotriva sa, ca prim ministru, ca o lovitură dată orgoliului său. Cîțu s-a văzut doar ca pe șeful guvernului nu ca pe liantul care face coaliția să funcționeze, atât l-a dus priceperea politicâ. Așa a crezut și președintele, este o asemănare între modurile de fi și de a acționa ale acestori doi domni politici care i-a apropiat: orgoliul de mic vătaf care odată ajuns în fruntea bucatelor n-are altă grijă decât să nu lase biciușca din mână și altă dorință decât să-și umple traista.

Sunt convins că domnul Cîțu nu va face pași spre refacerea coaliției cu de la sine vrere: pentru el pedepsirea USR este mai importantă decât guvernarea. Misiunea generalului Ciucă pare imposibil de realizat în condițiile în care Cîțu i-a limitat drastic mandatul. Iar singurul care îl poate sili pe Florin să revină la sentimente mai bune, domnul Iohannis, taman ce a plecat în vizită oficială în Egipt. Iar cât lipsește, nici Rareș Bogdan, următorul pe lista lui de preferați, nu poate face nimic.

Vor urma două zile de aparent calm și de negocieri cu USR și cu PSD, Negocieri dure, greu de dus de un general cu mâinile legate la spate de atacurile lui Cîțu. Negocieri care par mai degrabă sortite eșecului decât realizabile pentru că domnul Cîțu nu va accepta condițiile dure puse de useriști: ele ar dovedi nepriceperea lui și vina lui în toată criza. Poate că Cioloș va da dovadă de înțelepciune și va ceda destul ca onoarea lui Cîțu să nu fie complet terfelită.

Dar poate că nu de onoare e vorba în această ecuație în care Florin Cîțu blocheaza tot ci de tergiversare. Florin Cîțu vrea să țină PNL captiv și o poate face doar cât va fi premier interimar. Poate că domnul Cîțu se gândește la anticipate ca la singura posibilitate de a avea ,,partidul lui” cât de mic ar rămâne acesta. Oricum ar fi, a intrat în conflict cu Iohannis și din confruntarea asta va pierde, orice sforării va face dumnealui de aici înainte.

Mihai Oprișor – Spotmedia.ro

Englezii se tem că Emma Răducanu va fi convinsă să joace pentru România!

28 oct.

Presa britanică a remarcat cu îngrijoare primirea călduroasă şi atenţia de care se bucură jucătoarea de tenis Emma Răducanu în România, la Cluj-Napoca, unde participă la Transylvania Open.

În acelaşi timp, poate cu mai multă teamă, britanicii au luat act de reacţia pozitivă a campioanei de la US Open la valul de simpatie care se ridică în ţara tatălui său şi la atitudinea foarte prietenoasă şi laudativă a jucătoarelor române la adresa ei.

„Răducanu a vorbit despre cum jucătoarele române – mai numeroase decât cele britanice în circuit – au fost prietenoase şi au luat-o sub aripa lor”, a scris, miercuri, dailymail.co.uk.

Deşi susţine că, „indiferent de rădăcinile ei multiculturale, Răducanu este în mare parte un produs englez şi nu va reprezenta pe nimeni altcineva”, publicaţia citată nu trece cu vederea posibilitatea ca vedeta pe care Marea Britanie a decoperit-o de curând să fie atrasă de ideea de juca pentru echipa României de FedCup.

În acest sens, dailymail.co.uk o citează pe Ana Bogdan, care i-a speriat pe englezi declarând că Emma ar fi primită cu braţele deschise alături de jucătoarele tricolore.

„Dacă vrea să joace pentru echipa României de Fed Cup (n.r. – Billie Jean King Cup), este mai mult decât binevenită. Ea s-a născut în Canada, dar a crescut în Marea Britanie. Este uimitor, înţeleg că vorbeşte şi limba chineză. Ştie şi câteva cuvinte în română. E destul de dulce şi are un accent dulce. Ea a arătat că totul este posibil dacă munceşti din greu, crezi şi continui să fii pozitiv. Dacă faci lucrurile corect, poţi reuşi. Este foarte important să avem atitudinea potrivită. Asta am admirat când am văzut-o. I-am admirat concentrarea, jocul de picioare, loviturile şi felul în care s-a comportat. Acel zâmbet şi acea inocenţă de pe chipul ei, asta era cheia. A fost o inspiraţie pentru mine şi pentru multe fete de acolo. Într-un fel, în acea finală (n.r. – de la US Open), mă aşteptam să câştige. Pentru că jocul ei este uimitor. Loviturile ei sunt foarte bune şi profunde, solide şi puternice”, a declarat jucătoarea română.

Ana Bogdan, locul 106 WTA, şi Emma Răducanu, locul 23 WTA şi cap de serie numărul 3, se vor întâlni, joi, nu înainte de 15.30, în optimile de finală ale turneului de la Cluj-Napoca.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

EXPLOZIV: Curtea de Apel București arată cum au fost călcate în picioare drepturile omului în starea de alertă!

28 oct.

Pe 21 octombrie 2021, Curtea de Apel București a anulat nu mai puțin de trei hotărâri de guvern: două hotărâri prin care s-a prelungit starea de alertă, în iunie și iulie, dar și o hotărâre prin care s-au modificat restricțiile impuse în starea de alertă. Hotărârea CAB nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Motivarea hotărârii Curții de Apel București conține o radiografie a modului haotic și superficial în care au fost adoptate hotărârile de prelungire a stării de alertă. De asemenea, este analizat modul în care au fost restrânse drepturi și libertăți în timpul stării de alertă, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar concluzia nu este deloc favorabilă guvernului.

Dintre viicile de procedură constatate de Curtea de Apel București se numără și faptul că proiectele de hotărare de guvern nu sunt semnate de nimeni, purtând doar ștampila „Romania-Ministerul Afacerilor Interne-Ministru”, lucru care contravine normelor de tehnică legislativă. Prezentăm mai jos principalele observații ale Curții.

Observațiile Consiliului Legislativ, respinse fără motivare

“Observațiile și propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnică legislativă vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o notă însoțitoare.”

Singura referire la aceste avize consultative se regaseste exclusiv in adresele de inaintare catre Secretariatul General al Guvernului a formelor finale ale proiectelor de hotarari de guvern, desi ea trebuia sa se regaseasca “în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o notă însoțitoare”.

Mai mult, dupa cum s-a aratat deja, aceste adrese de inaintare nici nu sunt semnate de catre conducatorul institutiei initiatoare, adica de ministerul afacerilor interne, ci de secretari din cadrul ministerului.

De asemenea, adresele nu contin in realitate nicio motivare a neacceptarii observatiilor si propunerilor formulate de Consiliul Legislativ, mentionandu-se doar ca “aceleasi observatii si propuneri au fost formulate si anterior” si ca “solutiile legislative criticate sunt identice cu cele care au fost stabilite prin … hotararile anterioare ale Guvernului privind prelungirea starii de alerta”, fara a se indica (nici in cuprinsul acestor adrese, nici in cuprinsul intampinarilor depuse in dosar) care au fost argumentele pentru care, in trecut, nu au fost acceptate aceste observatii.

Altfel spus, initiatorul hotararilor de guvern a apreciat ca nu se mai impune nicio motivare a neacceptarii observatiilor deoarece aceste observatii au mai fost formulate si ignorate si in trecut.

In mod evident, ignorarea anterioara a unor observatii nu constituie o motivare a neacceptarii lor, ci doar o reiterare nemotivata a ignorarii.

Prelungirea stării de alertă, bazată pe analize de formă și nesusținută de argumente

In ceea ce priveste HG nr.636/2021, dupa cum s-a precizat, nota de fundamentare preia “ca atare” continutul inscrisului intitulat “Analiza factorilor de risc … la data de 07.06.2021” elaborate la nivelul MAI-DSU-Centrul National de Coordonare si Conducere a Interventiei.

In ceea ce priveste aceasta “Analiza” o prima observatie este aceea ca, desi se sustine in preambul ca este realizata “de catre reprezentantii structurilor implicate direct sau care asigura functii de sprijin in prevenirea si gestionarea tipului de risc-pandemie”, ea este semnata doar de seful Centrului National de Coordonare si Conducere a Interventiei, colonel Ciulu Iulian, fara a se cunoaste care sunt celelalte persoane care au participat la elaborarea ei si nici modalitatile in care au fost culese si prelucrate datele incluse in analiza.

O a doua observatie este aceea ca analiza constituie, in esenta, doar o statistica a numarului de cazuri de imbolnaviri/ vindecari, a distributiei teritoriale, a numarului de persoane internate si a numarului de paturi in ATI/alte sectii. (…)

Instanta apreciaza ca existenta a 4.903 “cazuri active” la data de 07.06.2021, din care majoritatea erau vindecabile, raportat la o populatie rezidenta de aproximativ 19 milioane, nu este de natura sa dovedeasca existenta unei stari de urgenta de amploare deosebita, care sa atraga fara dubiu necesitatea instituirii starii de alerta. (…)

In ceea ce priveste afirmatia finala privitoare la posibilitatea cresterii numarului de cazuri, trebuie precizat ca o astfel de posibilitate exista teoretic oricand, chiar si in conditiile unui singur caz de imbolnavire, insa pentru instituirea starii de alerta, care, intr-o astfel de ipoteza, ar avea un rol preponderent de “prevenire a unei amenintari” (avand deci o natura “speciala”, in raport cu situatia deja exceptionala in care starea de alerta are ca scop inlaturarea unui pericol manifest, respectiv “inlaturarea unei amenintari”), nu este suficienta existenta unei posibilitati de aparitie a unui factor de risc, ci este necesara existenta unui grad foarte mare de probabilitate (art.2 din Legea nr.55/2020 impunand conditia existentei unei “amenintari iminente”), ipoteza care nu se sustinea dat fiind trendul descendent al numarului de imbolnaviri. (…)

O prima observatie care se impune este aceea ca analiza nu releva “insuficienţa şi/sau inadecvarea capabilităţilor de răspuns”, ci, dimpotriva, suficienta si adecvarea acestora.

O a doua observatie, foarte importanta, care se impune este aceea ca in cadrul acestui criteriu, analiza se margineste la a prezenta doar capacitatile de raspuns ale statului pentru etapa ultima, cea mai grava, a evolutiei bolii, respectiv faza spitaliceasca a acesteia, care presupune internarea pacientului, fara absolut nicio referire la capacitatile de oprire a bolii in fazele incipiente (sau de intarziere a evolutiei sale), respectiv la posibila medicamentatie si canalele prin care ea ar putea fi administrata (medici de familie, medici specialisti).

De asemenea, nu se face absolut nicio referire la posibilitatile de preventie, pe calea medicamentatiei, la care populatia ar putea apela in mod direct, spre exemplu in scopul intaririi sistemului imunitar, nefiind analizate posibile scheme de preventie-tratament si modalitatile de informare a populatiei cu privire la acestea.

Astfel, in conditiile in care o mica parte din persoanele imbolnavite se interneaza in spital, marea majoritate a vindecarilor producandu-se fara internare, rezulta ca “Analiza” omite cea mai semnificativa parte a capacitatilor de raspuns, nefiind, de fapt, realizata o evaluare a “presiunii asupra sistemului de sanatate publica”, ci doar a presiunii asupra unei parti a sistemului de sanatate publica, respectiv a capacitatii de spitalizare.

In plus, nu se face referire la “capabilitatea de raspuns” constand in izolarea/carantinarea persoanelor bolnave si la impactul pe care aceasta il are asupra limitarii transmiterii virusului.

In ceea ce priveste cel de-al patrulea criteriu legal, “densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc”, “analiza” nu releva nicio densitate din nicio zona afectata, ci mentioneaza doar numarul de “focare de infectie”, respectiv 29 la nivel national, totalizand un numar de 206 cazuri, concluzionandu-se ca “existenta unor focare active de infectie, izolate, impune totusi continuarea monitorizarii acestora, coroborate cu mentinerea unor masuri adecvate, prin implicarea activa a tuturor autoritatilor statului cu atributii directe sau care asigura functii de sprijin”. Ca atare, si acest criteriu a fost analizat necorespunzator

In privinta celui de-al cincilea criteriu legal, “existenţa şi gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc.”, “Analiza” se rezuma la a mentiona ca marirea “capacitatii de internare a pacientilor, a capacitatii de testare PCR-RT, precum si a capacitatii de impunere a masurii carantinei” sunt “elemente importante in gestionarea pandemiei” si ca in Romania “capacitatea de testare a crescut constant”.

Se observa ca, in privinta acestui criteriu, practic, nu se analizeaza nimic, nevazanduse cum vreuna din afirmatiile anterioare (din care prima ar putea fi considerata chiar un truism) ar putea dovedi existenta unei situatii de urgenta de o amploare si intensitate deosebite, care sa reclame instituirea/prelungirea starii de alerta. (…)

Fata de cele de mai sus, se retine ca argumentele expuse in notele de fundamentare ale celor trei hotarari de guvern nu sunt de natura sa justifice masura declararii starii de alerta, din perspectiva celor 5 criterii (factori de risc) enumerate de art.3, alin.4 din lege, actele normative fiind deci nelegale.

Negări ale drepturilor omului

Formulari de tipul “statul nu restrange drepturile si libertatile fundamentale ale anumitor categorii de persoane, ci doar confera drepturi si libertati altor categorii de persoane” constituie sofisme, deoarece pleaca, in mod evident, de la o premisa eronata si anume aceea ca statul ar fi cel care confera indivizilor drepturi si libertati fundamentale si ca, deci, acestia ar trebui sa indeplineasca anumite conditii pentru a le dobandi si, implicit, ar trebui sa si procure probe in sensul ca indeplinesc respectivele conditii.

O astfel de abordare este in mod evident contrara atributului fundamental al persoanei, respectiv demnitatea acesteia, individul fiind pus astfel in situatia de a-si dovedi vocatia, aptitudinea de a dobandi libertati fundamentale, altfel spus ca “merita” sa fie inclus intre “membrii familiei umane”.

Altfel spus, nu se va putea sustine ca daca doar o anumita categorie de persoane este exclusa de la exercitarea unui drept, in timp ce restul categoriilor il pot exercita, atunci, la nivelul ansamblului societatii ar fi operat doar o restrangere a drepturilor; ceea ce a operat in realitate este negarea drepturilor pentru anumite persoane/categorii de persoane. (…)

Pentru ca restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor fundamentale are caracter exceptional, constituind o stare speciala, consecinta a unei situatii de anormalitate, de abatere de la firescul exercitarii libere si depline a acestora si pentru ca ea reprezinta un eveniment supravenit, impus din exteriorul individului, nefiind un dat natural al acestuia, ci o constructie artificiala, rezulta ca celui care o impune, respectiv statului, ii va reveni sarcina de a dovedi atat existenta situatiei de urgenta (din cele limitativ convenite in prealabil si fixate la nivel legislativ), cat si necesitatea aplicarii restrangerilor, respectiv sarcina de a justifica intinderea lor.

Conchizand, fata de cele de mai sus, se impune cu necesitate concluzia ca exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale nu poate fi conditionata de absolut nimic, individul netrebuind sa dovedeasca nimic pentru a se bucura de acest exercitiu, in timp ce restrangerea exercitiului este conditionata de indeplinirea anumitor cerinte obiective, a caror existenta trebuie sa fie dovedita de catre stat.

Pe cale de consecinta, faptul de a impune fie si o singura conditie, indiferent cat de justificata ar parea aceasta, pentru exercitarea unui drept fundamental, constituie in realitate o negare a acestuia, deoarece presupune in prealabil o impropriere a acestui drept de catre stat, care, astfel, se autositueaza in pozitia de titlular originar al acestuia, de entitate indreptatita sa il atribuie indivizilor, negand astfel sursa reala a dreptului, care este reprezentata de faptul material al vietii. Altfel spus, intr-o astfel de situatie are loc de fapt o „preluare” fortata a dreptului, de la titularul sau originar-individul, la stat, urmata de „reatribuirea” lui doar catre indivizii care indeplinesc conditiile, fie ele cat de rezonabile, impuse de stat.

O astfel de operațiune, de insusire abuziva a unei competente inexistente, modifica insesi bazele pe care sunt clădite relatiile interumane, iar acceptarea impunerii si a unei singure conditii, indiferent cat de rezonabila ar parea ea, deschide calea acceptarii in viitor si a altor conditii, din ce in ce mai complexe si, in cele din urma la schimbarea paradigmei in care este gandit statutul ontologic al omului, acesta transformandu-se dintr-o fiinta sociala, intr-o fiinta izolată.

Hotărârile de Guvern neagă o serie de drepturi unor categorii de persoane

Din preambulul si din art.1 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, rezulta ca umanitatea se percepe pe sine ca fiind o mare „familie”, intre ai carei membri trebuie sa existe relații de „fratietate”.

Conceptele de „familie umana” de „fratietate”, ca și conceptul de „drepturi și libertăți fundamentale” nu reprezintă rezultatul unei construcții sociale, nu sunt expresia unui limbaj conventional, ci constituie concepte de drept natural, ce țin de statutul ontologic al omului.

O astfel de concepție este posibila numai în situația în care la baza relațiilor interumane stau deschiderea, recunoasterea, acceptarea reciproca și încrederea în celălalt, în buna lui credinta, si astfel, în cele din urma, unitatea membrilor „familiei umane”.

Insa, încrederea, ca fundament al relațiilor interumane, este incompatibila cu instituirea de condiții pentru exercitarea atributelor inerente calitatii de membru al acestei familii.

Erodarea increderii, prin instituirea de astfel de condiții, duce la ruperea unității, prin fragmentarea societății, determinata de includerea persoanelor in categorii diferite, cu interese contrare, polarizate și, în cele de urma, la izolarea treptata a persoanei și la vulnerabilizarea ei prin diminuarea radicala a capacitatii de apărare și răspuns în fata structurilor etatice, care dobandesc astfel drepturi discretionare, virtual nelimitate, de a dispune practic de toate coordonatele vieții individului.

În aceasta situație, fratietatea, demnitatea, egalitatea și libertatea devin concepte iluzorii, fara corespondent in realitate.

Consecutiv, cum unele persoane vor indeplini acele conditii, iar altele nu (sau nu vor dori sa le indeplineasca), in mod automat va aparea si tratamentul juridic diferit aplicat acestora si, astfel, si starea de discriminare, in sensul ca, desi situate in aceeasi categorie-a persoanelor vii, totusi ele vor fi supuse de catre stat la un tratament juridic diferit, din punctul de vedere al exercitiului drepturilor si libertatilor fundamentale, in functie de criteriul indeplinirii sau neindeplinirii conditiilor impuse de stat.

Plecand de la aceasta premisa, rezulta ca va trebui sa se constate ca cele trei hotarari de guvern contestate, in special prin anexele 2 si 3, neaga pentru anumite categorii de persoane (ex.persoanele nevaccinate/persoanele care nu indeplinesc conditia de a fi trecut prin boala intr-o anumita perioada/persoanele care nu indeplinesc conditia efectuarii unui test RT-PCR sau a unui test antigen certificat cu rezultat negativ etc.) o serie de drepturi si libertati fundamentale. (…)

„Guvernul nu a făcut dovada caracterului adecvat și necesar al masurii”

În ceea ce privește proportionalitatea ingerintei, instanța reține ca Guvernul nu a făcut dovada caracterului adecvat și necesar al masurii interzicerii accesului la anumite activități pentru persoanele enumerate mai sus.

Din aceasta perspectiva, se observa ca notele de fundamentare a hotararilor de guvern nu contin absolut nicio referire cu privire la necesitatea acestor restrictii, cu excepția afirmatiei generale ca vaccinurile reprezintă un mijloc important de combatere a pandemiei.

Astfel, nu exista niciun studiu, nicio analiza care sa releve impactul pe care îl are interzicerea accesului la diverse activități a acestor categorii de persoane, nici din perspectiva rezultatelor in impiedicarea raspandirii virusului, nici din perspectiva consecintelor asupra persoanelor vizate (din punctul de vedere al drepturilor și libertatilor fundamentale, precum și din punct de vedere social, economic, medical, etc.) (…)

„Ingerința în drepturile și libertatile fundamentale nu respecta cerinta proportionalitatii”

Conchizand, ingerinta în drepturile și libertatile fundamentale ale categoriilor de persoane enumerate mai sus, nu respecta cerinta proportionalitatii.

Cu atât mai mult, nu este respectata aceasta cerinta în cazul celei de-a doua ipoteze, respectiv cea în care participarea la anumite activități este permisa exclusiv persoanelor vaccinate, fiind excluse inclusiv persoanele imbolnavite/testate.

În mod evident, consecutiv celor de mai sus, se reține ca excluderea de la anumite activități doar a persoanelor nevaccinate/netestate/neimbolnavite creeaza o discriminare în raport cu restul persoanelor, tratamentul juridic diferit aplicat acestora nefiind justificat, din moment ce plasarea lor în doua categorii diferite nu s-a făcut în baza unui criteriu obiectiv, adică a unui criteriu care să fie relevant pentru scopul aparent legitim, al inlaturarii de la anumite activități publice a „purtatorilor de virus” (dat fiind ca statutul de persoana testata/vaccinata/imbolnavita nu spune nimic despre statutul de persoana purtatoare și deci transmitatoare de virus).”

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Explozia prețurilor la gaze a distrus o întreagă industrie: Toate companiile sunt la un pas de faliment!

28 oct.

Industria ceramicii din Europa, un sector cu vânzări de 35 de miliarde de dolari pe an, credea că ceea ce a fost mai greu a trecut când vânzările au crescut cu peste 10% în prima jumătate a acestui an iar carnetele de comenzi au început să se umple din nou după pagubele provocate de pandemie, transmite Reuters.

Însă creşterea preţului la gazele naturale a surprins companiile din acest sector cu un consum mare de energie, lăsându-le să aleagă între trecerea costurilor pe seama clienţilor şi reducerea sau închiderea producţiei. Şi asta într-un moment în care multe firme simt cum majorarea costurilor ca urmare a tranziţiei energetice începe să le afecteze.

Iris Ceramica Group, unul dintre cei mai mari producători italieni de ceramică, a fost nevoită să introducă o suprataxă de 3% în facturile trimise clienţilor pentru a putea atenua impactul majorării costului gazelor. Reacţiile au fost amestecate.

„Unii clienţi şi-au dat seama că am făcut tot ce am putut pentru a limita majorările de preţuri dar alţii, în special cumpărătorii angro, interpretează contractele în litera în care au fost scrise şi cer un avertisment prealabil”, spune directorul general de la Iris Ceramica Group, Federica Minozzi.

Sectorul european al ceramicii consumă cantităţi mari de gaze naturale pentru a putea menţine furnalele în funcţiune şi a da de lucru la 200.000 de angajaţi direcţi. În mod normal, facturile la energie reprezintă până la 20% din cheltuielile generale.

Însă, în condiţiile în care nu se întrevede o soluţie pe termen scurt, ultimul trimestru al acestui an ar putea deveni o baie de sânge, avertizează Giovanni Savorani, preşedintele confederaţiei italiene Confindustria Ceramica. „Este un dezastru total. Sunt companii care riscă să fie nevoite să oprească producţia şi să trimită acasă angajaţii pentru că nu îşi pot echilibra bilanţurile contabile”, a spus Giovanni Savorani.

Italia, care domină comerţul european cu produse ceramice împreună cu Spania, a investit în ultimii şase ani peste două miliarde de euro în noi materiale şi tehnologii pentru a putea concura cu producţia mai ieftină din China, India şi Turcia.

După efectele negative ale pandemiei de COVID-19, cererea pe piaţa plăcilor de gresie şi-a revenit, astfel că în primele şase luni ale acestui an în Italia veniturile au crescut cu 12,3% comparativ cu perioada similară din 2019. Însă creşterea comenzilor nu poate ţine pasul cu impactul costurilor cu energia. „Mă gândesc să opresc activitatea în ianuarie pentru că nu pot să produc la preţurile actuale şi să fac şi profit”, spune Giovanni Savorani, care deţine propria sa companie.

Preţurile la gaze naturale au crescut cu 300% în acest an atingând valori record în Europa şi unele părţi ale Asiei pe măsură ce economiile şi-au revenit din pandemia de COVID-19 iar consumul de energie a crescut mai rapid decât livrările. Aceste creşteri de preţuri au determinat industriile cu un consum mare de energie, cum este ceramica, să revizuiască producţia pentru a putea face faţă unei situaţii care perturbă lanţurile de aprovizionare şi riscă să alimenteze inflaţia, scrie agerpres.ro.

Jose Luis Lanuza, director general la firma spaniolă Keraben Group, obişnuia să se uite la preţul gazelor naturale o dată sau de două ori pe an, pentru a putea decide cum să structureze contractele pentru afacerile sale cu gresie şi faianţă. „Acum mă uit în fiecare zi la preţul gazelor naturale în speranţa că au scăzut. Nu avem altă sursă alternativă de energie. Trebuie să cumpărăm gaze naturale”, spune Jose Luis Lanuza.

În septembrie, firma Keraben a cheltuit şapte milioane de euro pentru a menţine în funcţiune cuptoarele sale, comparativ cu o medie de două milioane de euro pe lună în 2020. Acum, Jose Luis Lanuza se gândeşte să introducă o oprire parţială a producţiei în decembrie şi trimiterea mai rapid a angajaţilor în concediile care iniţial erau programate pentru 2022.

„Este posibil ca producţia să ajungă în altă parte, în afara Europei”, spune Lanuza, menţionând Turcia, Polonia, Vietnam şi Mexic drept posibile alternative. „Analizăm deja posibilitatea de a investi în afara Europei. Este o decizie dureroasă dar una pe care trebuie să o adoptăm”, a spus Jose Luis Lanuza.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Tăierea căldurii provoacă drame la Timișoara: un bărbat a murit, iar fiica lui este în stare gravă!

28 oct.

Un bărbat a fost găsit decedat în locuinţa sa din Timişoara, iar fiica acestuia este inconştientă. Potrivit unor surse din rândul anchetatorilor, cei doi locuiau într-un imobil racordat la sistemul centralizat de încălzire şi pentru că la Timişoara a fost oprită furnizarea de agent termic, cei doi au pornit aragazul pentru a se încălzi şi s-au intoxicat cu gaze.

„În jurul orei 21.15, poliţiştii Secţiei 3 Timişoara au fost sesizaţi cu privire la faptul că intr-un imobil de pe strada Dumitru Kiriac din Timişoara a fost găsit decedat un bărbat, de 66 de ani, iar fiica lui, în vârstă de 38 de ani, a fost gasită în stare de inconştienţă. Poliţiştii ajunşi la faţa locului au constat că cele sesizate se confirmă. A fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, iar poliţiştii efectuează cercetări pentru a stabili cauzele şi împrejurările producerii incidentului”, a transmis IPJ Timiş, în noaptea de miercuri spre joi.

Potrivit unor surse din rândul anchetatorilor, cei doi, tată şi fiică, locuiesc într-un imobil racordat la sistemul centralizat de termoficare şi din cauză că în oraş a fost oprită încălzirea, din cauza datoriilor pe care Colterm le are către furnizorii de gaze, ei au pornit aragazul pentru a se încălzi, însă s-au intoxicat cu gaze.

Ministrul Virgil Popescu a anunţat, miercuri, în plenul Camerei Deputaţilor că a găsit o soluţie provizorie pentru încălzirea municipiului Timişoara, dar autorităţile trebuie să găsească finanţare, după ce compania de termoficare a fost băgată în insolvenţă.

Ulterior, primarul municipiului Timişoara, Dominic Fritz, a precizat că un contract de urgenţă este semnat cu un nou furnizor de gaz, urmând ca societatea Colterm să fie conectată în cursul acestei seri. Cantitatea de gaz cumpărată, care se plăteşte în avans, va asigura livrarea căldurii pe timpul nopţii pentru populaţie şi non-stop pentru spitale. La rândul său, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Alin Nica, a precizat că mai sunt soluţii în discuţie pentru rezolvarea problemei.

În noaptea de miercuri spre joi nu a fost pornită încălzirea, la Timişoara, deoarece autorităţile nu au semnat contractul cu noul furnizor de gaze, compania OMV Petrom.

Marţi, la prânz, a fost oprită furnizarea gazului către Colterm din cauza datoriilor pe care compania de termoficare le are la E.ON. Peste 50.000 de abonaţi Colterm sunt afectaţi de această situaţie, printre aceştia se numără şcoli şi spitale.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

BARBARA PRAVI – CHAIR!

28 oct.

LA ZARRA – SANTA BABY!

28 oct.

ANNALISA – SENZA RIZERVA!

28 oct.

IMPERIAL AGE – DEMONS ARE A GRL’S BEST FRIENDS!

28 oct.

CORLYX – THE ECHO!

28 oct.

AEPHANEMER – ANTIGONE!

28 oct.