CARACATIȚA

---

Ce vă povestesc mai jos, e ceva oarecum asemănător cu ce s-a întâmplat în filmul binecunoscut nouă, cei de o anumita vârstă. Totul e însă absolut real, și a fost doar începutul. Începutul unui dezastru anunțat. Cel al economiei românești, că despre ea va voi vorbi azi. Atunci, lăcomia nemăsurată a unor ticăloși ca cei despre care am sa vă povestesc, a distrus practic orice inițiativă și spirit antreprenorial autohton netezind drumul marilor corporații internaționale. Cele care practic, ne-au acaparat întreaga economie și ale căror servitori devotați au ajuns mulți din cei despre care va povestesc mai jos:

Cu mulți ani în urmă, am fost anunțați cu surle și trâmbițe că avem o economie de piață funcțională. Așa să fie? Pe naiba! Tot ce vă povestesc mai jos, se bazează pe experiența mea proprie și pe numeroasele interacțiuni pe care datorită profesiei le-am avut cu mediul de afaceri la toate nivelurile. După mine, realitatea e cu totul alta. Adică dacă te hotărăști să-ți iei viața în mâini și să muncești pentru tine, la început nu ți se întâmplă nimic. Tragi apoi ca un sclav ani de zile în ideea că o faci pentru tine, treci peste toate obstacolele și dezamăgirile și de la un moment dat încolo ieși la liman, începi să câștigi bani, din ce în ce mai mulți bani. După ce depășești însă un anumit nivel vei vedea că în jurul tău apar fel de fel care mai pe față mai cu perdea poftesc la banii tăi. Și nu-s deloc niște bătuți de soartă care n-au ce pune pe masă. Nuu, dimpotrivă! Dacă refuzi sau faci pe prostul pe capul tău încep să curgă belele. Deodată ca din senin, vin să te „controleze” toți. Vin pe rând și stau cu săptămânile pe capul tău. În „presă” încep să apară articole din care reiese ce ticălos ești și prin ce mijloace murdare ai făcut tu banii. Și ce-i mai grav, dintr-o dată furnizorii și clienții tăi pe care i-ai adunat și le-ai câștigat încrederea în ani, nu te mai cunosc. Iar asta pune punct la tot. Ești terminat și toată munca aia a ta a fost în zadar. S-a terminat totul iar tu ai rămas pe drumuri cu ipotecă pe casă și conturile blocate. Asta e o variantă. A doua e să prinzi și să înveți din zbor legea împărțirii și să începi să dai din munca ta în speranța că te vor lăsa până la urmă în pace. Slabă speranță! Dacă însă sunt mulțumiți și le place de tine, ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Afacerea ta va crește spectaculos, vei începe să câștigi contracte din ce în ce mai mari, te vei umple și mai ales îi vei umple de bani. Vei deveni o persoană publică extrem de onorabilă și vei fi asaltat de cretine cu microfonul în mână și care cu ochii dați peste cap, să te roage să le împărtășești secretul succesului tău. Iar dacă cumva ți se urcă la cap și faci pe nebunul o poți păți. Poți de exemplu să „te sinucizi” ca patronul Hexifarma. Că ei te-au făcut, ei te omoară, nu-i așa? Sigur, voi puteți sau nu să fiți de acord cu mine. E treaba voastră. Eu zic că știu despre ce vorbesc. Există un sistem bine pus la punct de care nu prea poți scăpa și față de care cel mai bine e să treci cât mai mic, prost și neînsemnat. Abia atunci poate, cu puțin noroc, mergi mai departe fără sa pățești nimic.

Toate astea sunt o treabă organizată și fac parte dintr-un sistem bine pus la punct, care practic controlează toată economia. Și ca exemplu sa vă spun o poveste: în decursul timpului, mulți ani la rând, am avut drept client o firmă la vremea ei, 2007-2008, unul dintre cei mai mari distribuitori de materiale de construcții din Iași. O firmă băgată în faliment, renăscută apoi sub alt nume și îngropată definitiv acum vreun an. În tot acest timp între mine și patron s-au stabilit niște relații foarte bune, context în care mi-a povestit cum a fost jefuit la propriu de niște terenuri cumpărate cu ani în urmă și care între timp deveniseră extrem de valoroase. Prin 2009 în plină criză imobiliară, omul e chemat de către director, la banca cu care lucra de vreo 15 ani, una dintre cele mai mari și mai respectabile, ca să i se spună că în contextul crizei, garanțiile lui au fost reevaluate de către bancă și fiind semnificativ diminuate nu mai acoperă creditul. Și că ori aduce și alte garanții, ori achită tot dintr-o bucată, în caz contrar urmând să fie executat silit. Concluzia e doar una. Firma a fost băgată în faliment și executată, iar niște băieți, șmecheri naturali de felul lor s-au ales cu niște terenuri extrem de scumpe luate cu 25% din valoarea și-așa mult diminuată stabilită de evaluatorii băncii. Și mai spuneam că pentru ca această tâlhărie practic, să reușească a fost nevoie în afara băncii ăleia nenorocite și de largul concurs al unor judecători, notari și inspectori fiscali. Adică a unui întreg sistem, cel de care vă vorbeam. Cam asta mai era de adăugat. Dacă am dispoziție, mâine am să vă povestesc despre tot așa, o mare firmă de distribuție cu peste 1000 de angajați băgată tot așa în faliment de aceeași bancă onorabilă sau ca să fiu mai exact de tâmpitul de director de la vremea aceea.

PS: Nu-mi cereți nume că nu vă dau.

Tot ce scriu reprezintă opinii personale. Opinii bazate pe o documentare extrem de amănunțită, corectă și riguroasă, din surse publice. Sau, pe experiențe personale. Cum am mai zis, nu caut să conving pe nimeni de nimic ci doar să le ofer celor care mă urmăresc și citesc un punct de vedere la care eventual, să mediteze. Ca să n-am vorbe!

ACASĂ