PRESEDINTELE SENATULUI,MEMBRU FONDATOR AL PARTIDULUI NATIONAL LIBERAL IN 1990,A TRANSMIS CATRE TOTI LIBERALII ROMANI,O SCRISOARE DESCHISA,PRIN CARE FACE APEL LA SALVAREA ULTIMULUI PARTID ISTORIC,PNL SI A LIBERALISMULUI ROMANESC.IATA SCRISOAREA LUI CALIN POPESCU TARICEANU: „APEL CATRE TOTI LIBERALII ROMANI!”

Presedintele Calin Popescu Tariceanu a transmis luni o scrisoare deschisa catre toti liberalii romani, membri de partid sau nu, prin care face un apel la salvarea PNL, la luciditate si la analiza profunda, nu la gesturi rusinoase ca blocarea accesului in sediile PNL.

Iata scrisoare lui Tariceanu:

“Apel către toţi liberalii români


Trăim astăzi un moment de răscruce în istoria liberalismului românesc.
Un moment trist, de incertitudine, dar care poate fi, totodată, momentul
în care va începe renaşterea PNL şi a liberalismului românesc după tot
ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni. Momentul în care liberalii
români îşi pot recâştiga încrederea în PNL, în care liderii partidului
pot arăta că ştiu să îi asculte pe toţi liberalii.

La 139 de ani de la înfiinţarea sa, Partidului Naţional Liberal i se
cere chiar de către conducerea sa (demisionară în urma unui eşec
electoral major!) să abandoneze liberalismul. Să renunţe la identitatea
sa politică, la valorile şi principiile sale, la ideologia sa şi,
probabil, chiar la numele său. Să adere la o familie politică şi la o
structură politică profund anti-liberale. Să se pună în serviciul unor
oameni care şi-au dedicat mult timp şi o imensă cantitate de energie
politică tocmai pentru a distruge PNL-ul.

În prima zi de după alegerile recent încheiate presa şi comentatorii
politici arătau că Traian Băsescu a fost aspru sancţionat de electorat,
dovadă fiind chiar scorul de 6% obţinut de grupul de politicieni
susţinuţi de el. Cum se poate justifica atunci faptul că în chiar
aceeaşi zi conducerea PNL îi îndeplineşte visul de a elimina
liberalismul de pe scena politică românească şi de a pune PNL-ul la
dispoziţia familiei sale politice? Traian Băsescu a luptat ani de zile
pentru a atinge acest obiectiv dar nu a avut succes. PNL i-a ţinut
piept, chiar dacă mijloacele puse în mişcare împotriva liberalilor
români au fost imense. De ce se propune tocmai acum o astfel de decizie?

La această întrebare simplă nu a existat niciun răspuns din partea
conducerii PNL. La fel cum nu a fost adus niciun argument pertinent
pentru a justifica părăsirea ALDE şi adeziunea la PPE. Am auzit cu toţii
vehiculându-se prin presă doar nişte neadevăruri care îi dezonorează pe
cei care le rostesc şi ne jignesc pe noi, cei care ar trebui să le
credem. Potrivit acestora ALDE, partidul liberalilor europeni, „ar fi de
stânga”. Care sunt argumentele în acest sens? Cum poate fi liberalismul,
ca doctrină politică, „de stânga”? Ce anume din prestaţia lui Guy
Verhofstadt, candidatul ALDE pentru conducerea Comisiei Europene şi timp
îndelungat Prim Ministru liberal al Belgiei, arată o orientare de acest
fel? La mijlocul campaniei electorale recent încheiate, când a venit la
Bucureşti pentru a-l susţine pe domnul Antonescu, sigur nu era „de
stânga”. Anders Fogh Rasmussen, Secretarul General al NATO şi fostul
Prim Ministru liberal al Danemarcei, a fost recent la Bucureşti. I s-a
părut cuiva că este ”de stânga”?

Sau nu cumva toate aceste vorbe despre ”stânga” nu sunt decât un basm
pentru a justifica un gest politic care are alte conotaţii, alte
justificări, alte cauze. Oare chiar poate cineva crede că în ziua
demisiei din funcţia de preşedinte al PNL cineva are brusc o revelaţie
doctrinară cum că familia liberală europeană ar fi mult prea de ”stânga”
iar PNL trebuie de aceea să abandoneze doctrina sa politică, identitatea
sa, valorile şi principiile în care crede şi pe care le susţine de peste
un secol? Este fostul preşedinte al PNL în măsură să judece aceste
lucruri în acest moment al carierei sale politice?

Traian Băsescu este ”dreapta”? Partidele sale sunt ”dreapta”?

Oare suntem crezuţi atât de naivi încât să putem accepta astfel de
explicaţii cusute cu aţă albă? Cum se poate ca abandonarea
liberalismului şi alinierea în familia politică a lui Traian Băsescu să
ne fie prezentate ca soluţii pentru redresarea politică şi electorală a
unui PNL grav afectat de notele date de electorat unui şir parcă
interminabil de decizii politice neinspirate, care au făcut ca în numai
3 luni PNL să piardă rezultatele unor eforturi politice care au început
încă din anii 2007 – 2008?

Pentru că la niciuna dintre aceste întrebări nu există răspuns, lansez
acum acest Apel către toţi cei care sunt liberali. Nu doar către membrii
PNL ci şi către simpatizanţii şi votanţii acestui partid, către toţi
cetăţenii români apropiaţi de valorile şi principiile liberale, pe scurt
către toţi cei care se consideră liberali. Mă adresez acum tuturor celor
care pot, împreună, să salveze identitatea politică liberală a PNL.

Preşedintele PNL care îşi încheie acum mandatul a declarat recent că
vede ca fiind cea mai mare realizare a mandatului său faptul că a putut
duce lucrurile către momentul în care PNL îşi abandonează ideologia
politică liberală, în care rupe legăturile cu tradiţiile sale şi cu
înaintaşii săi, în care începe fuziunea cu partidul care l-a susţinut
atâta timp pe Traian Băsescu. Ciudat mod de a servi liberalismul, de a
servi PNL-ul, de a respecta marea tradiţie a acestui partid şi de a
menţine contactul cu electoratul liberal… Ciudat mandat de preşedinte
al PNL în care realizarea cea mai de seamă este rezervată pentru
momentul de după prezentarea demisiei de la conducerea partidului în
urma unui eşec electoral… I-aş răspunde că momentul potrivit pentru
realizările cele mai mari ar fi fost înainte de alegeri!

Ni se spune că ar putea fi păstrat numele partidului… Nici simpla
folosire a cuvântului ”liberal” în denumirea partidului şi nici simpla
posesiune a ştampilei partidului nu sunt suficiente pentru a putea
păcăli electoratul. Cuvântul ”liberal” este prezent şi în denumirea
partidului care este legat de întreaga activitate a lui Traian Băsescu,
Partidul Democrat Liberal. Dar nimeni nu a fost vreodată atât de naiv să
creadă că acesta chiar este sau a fost vreodată un partid apropiat de
valorile şi principiile liberalismului.

Nu trebuie să încercăm să ne păcălim singuri. Lupta electorală care
urmează în toamnă nu va fi între ”dreapta” şi ”stânga”. Va fi o luptă
prin care Traian Băsescu va încerca să se menţină la putere prin orice
mijloace, în orice condiţii.

Rupând USL conducerea de atunci a PNL-ului l-a readus în joc pe Traian
Băsescu. Forţând acum PNL să îşi abandoneze identitatea politică,
începând fuziunea cu PDL, aceeaşi conducere a PNL este cea care ii face
acum lui Băsescu un transfer de sănătate, îl face să întinerească din
punct de vedere politic.

Acest plan de atragere a PNL între partidele controlate de Băsescu a
fost anunţat de mult timp în mod public. Nu este un secret ca el a fost
prezentat ca fiind vehiculul politic prin care Băsescu doreşte să se
întoarcă în fruntea politicii româneşti. Am fost anunţaţi chiar şi de
faptul că domnul Antonescu va fi eliminat, la timpul potrivit, din
fruntea partidului şi din cursa prezidenţială… Nu cred că mai trebuie
să-şi facă nimeni iluzii: odată ce începe fuziunea PNL cu PDL, odată ce
progresează ”unificarea dreptei”, va fi foarte uşor pentru Traian
Băsescu să găsească soluţii de a atrage de partea sa o mare majoritate
din foştii săi colegi din PDL pentru a obţine controlul noului partid !

De aceea chemarea mea este aceea de a continua linia politică începută
în 2007 – 2008 care până acum a fost urmată cu consecvenţă şi a salvat
PNL: izolarea lui Traian Băsescu, refuzul oricărei colaborări cu acesta
până la încheierea carierei sale politice şi respingerea oricărui
compromis cu oamenii politici strâns legaţi de el.

Partidul Naţional Liberal trebuie să rămână partidul liberalilor români.
El nu aparţine unui lider politic de moment şi, cu atât mai mult, nu
aparţine unui preşedinte demisionar în urma unei înfrângeri electorale
usturătoare!

Deciziile finale privind orice fuziune care să lege PNL de alte partide
şi privind programul de guvernare trebuie luate în cadrul Congresului
PNL care va avea loc peste câteva săptămâni când va fi aleasă şi noua
conducere a partidului.

Până atunci, fac apel la toţi liberalii români să arate susţinerea lor
pentru ca PNL să rămână un partid liberal.

Fac apel la conducerea PNL, la liderii de la nivel local şi central să
reflecteze serios asupra identităţii politice a PNL. Să asculte mesajele
transmise de simpatizanţi, de membri, de primari, de aleşii locali. Să
se gândească din nou la tot ceea ce ştiu despre istoria partidului,
despre realizările sale, despre destinul său istoric.

Să se gândească din nou dacă doresc ca la alegerile din toamnă să fie în
tabăra lui Traian Băsescu sau nu.

În acelaşi timp solicit să se pună capăt metodelor ruşinoase, nedemne de
un partid liberal, de a impune deciziile politice prin mijloace de
constrângere, prin ameninţări, prin şicane, prin blocarea accesului în
sedii a tuturor celor care nu sunt de acord cu renunţarea la numele şi
tradiţiile partidului.

Cer ferm fostului preşedinte Antonescu şi grupului care îl înconjoară
să-şi recapete decenţa şi luciditatea politică şi să nu facă demersuri
nestatutare, lipsite de legitimitate şi de validitate în sensul
continuării acţiunilor de abandonare a liberalismului şi aderare la PPE.”


Călin Popescu –Tăriceanu.

SENATORUL LIBERAL SORIN ILESIU,PROPUNE INTR-O SCRISOARE DESCHISA ADRESATA MAMBRILOR DE PARTID CA,LIDERUL CRIN ANTONESCU SA FACA UN PAS INAPOI,IAR INCREDEREA SA FIE ACORDATA LUI CALIN POPESCU TARICEANU!

 

 

Senatorul PNL Sorin Ilieşiu propune, într-o scrisoare deschisă adresată membrilor de partid, ca preşedintele partidului Crin Antonescu să facă un pas înapoi, iar încrederea să îi fie acordată lui Călin Popescu Tăriceanu.

 

 

„Propun organizarea urgentă a unui congres extraordinar al Partidului Naţional Liberal care să decidă rămânerea partidului nostru la guvernare şi participarea acestuia în cadrul Uniunii Social Liberale atât la alegerile europarlamentare, cât şi la cele prezidenţiale, astfel încât viitorul preşedinte al României sau viitorul prim-ministru să fie dat de Partidul Naţional Liberal. Cred că acestea vor deveni posibile doar dacă domnul Crin Antonescu va face un pas înapoi şi doar dacă îi vom acorda încrederea noastră domnului Călin Popescu Tăriceanu, cel care a fost Prim-Ministru al României în perioada de maximă bunăstare a românilor din ultimii 70 de ani. Am convingerea că Uniunea Social-Liberală reprezintă singura soluţie pentru România în următorii ani”, se arată în scrisoarea deschisă a senatorului PNL de Sibiu, remisă marţi AGERPRES.

Potrivit acestuia, datorită guvernării Uniunii Social-Liberale România este în prezent ţara cu cea mai mare creştere economică din întreaga Uniune Europeană.

„Suntem un partid naţional şi nu avem voie să punem între paranteze interesul naţional. Ar fi păcat să-l sacrificăm din cauza unor ambiţii minore. Nu avem dreptul să împiedicăm mersul ascendent al României şi bunăstarea românilor, din cauza indisponibilităţii pentru un dialog constructiv în cadrul USL astfel încât România să iasă din actuala criză politică, artificial creată. Pe bună dreptate, cei care şi-au pus încrederea în noi s-au săturat de scandalul politic interminabil în care ne complacem. Din respect faţă de electoratul care a votat Uniunea Social-Liberală în proporţie atât de mare, trebuie să punem punct acestui mod de a face politică”, se arată în scrisoarea lui Ilieşiu.

AGERPRES.

PRESEDINTELE PRM,GHEORGHE FUNAR ,SCRISOARE DESCHISA: „MINISTRII SI PARLAMENTARII STIU CA EXISTA LEGEA 312/2005?!”

 

După cele petrecute în plan legislativ, în lunile noiembrie-decembrie 2013 şi ianuarie 2014, rezultă că miniştrii şi consilierii lor, parlamentarii şi Consiliul legislativ nu ştiu că Guvernul Tăriceanu I a elaborat, în prima jumătate a anului 2005, un proiect de Lege privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine. La acest proiect de Lege s-a ajuns în urma negocierilor, în genunchi, ale Regimului Iliescu-Năstase, ale prevederilor Tratatului de aderare la Uniunea Europeană (art.33, 44, 57, ş.a) şi ţinând seama de Constituţia României (art.44, al. 2). Delegaţia României, condusă de negociatorul-şef Vasile Puşcaş (istoric), a acceptat cea mai mică perioada de tranziţie, de numai şapte ani de la data aderării pentru menţinerea restricţiei de achiziţionare a terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere de către cetăţenii din Uniunea Europeană şi Spaţiul Economic European (SEE). Regimul Iliescu-Năstase şi conducătorii de atunci ai României au fost singurii din Uniunea Europeană care nu au negociat şi nu au inclus în Tratatul de aderare o perioadă de prelungire a aplicării clauzelor referitoare la libera circulaţie a terenurilor agricole, forestiere şi pădurilor. Niciunul dintre guvernele Tăriceanu, Boc, Ungureanu şi Ponta nu a solicitat renegocierea clauzei din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană pentru a obţine prelungirea, cel puţin până în anul 2020 (aşa cum a hotărât Parlamentul bulgar), a vânzării terenurilor agricole şi pădurilor la persoane fizice străine. După şapte ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, cetăţenii statelor membre ale UE şi SEE, cu excepţia fermierilor din UE şi SEE care se stabilesc în România, pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, forestiere şi asupra pădurilor, numai după ce se reglementează, aceasta posibilitate, pe bază de reciprocitate şi prin acorduri bilaterale, cu respectarea prevederilor Constituţiei României şi a Tratatului de aderare.

Acest proiect de Lege al Guvernului Tăriceanu I a fost înregistrat în Senatul României în 15 iulie 2005 (art.44, alin.2). Consiliul Legislativ, sub semnătura preşedintelui Dr. Dragoş Iliescu, a avizat favorabil proiectul de Lege, în 19 mai 2005, cu toate că se încălcau prevederile art. 44, alin. 2 din Constituţia României. Raportul comun la proiectul de Lege l-au întocmit Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi (preşedinte György Frunda-UDMR) şi Comisia juridică (preşedinte Ekcstein Kovács Peter-UDMR) în ziua de 22 septembrie 2005. Dezbaterea şi adoptarea proiectului de Lege privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine au avut loc în şedinţa Senatului din 27 septembrie 2005.

La Camera Deputaţilor, proiectul acestei Legi a fost înregistrat în 3 octombrie 2005. Raportul a fost întocmit cu amendamente, de Comisia juridică (preşedinte Sergiu Andon), în 10 octombrie 2005. Dezbaterea şi adoptarea Legii au avut loc în 18 octombrie 2005.

Atunci, în anul 2005, au fost respectate Regulamentul Senatului şi cel al Camerei Deputaţilor, dându-se posibilitatea senatorilor şi deputaţilor să studieze proiectul de Lege, să-l amendeze şi să-l dezbată. Prin Decretul nr.1065 din 10 noiembrie 2005 a fost promulgată Legea privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine, Legea nr.312/2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr.1008/2005.

Legea nr.312/2005 a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2014, iar Guvernul şi Parlamentul nu ştiu de existenţa ei!

Guvernul Ponta II, Consiliul Legislativ şi Parlamentul României nu au ştiut sau au uitat că a fost adoptată şi este în vigoare Legea nr.312/2005. Cineva i-a ridiculizat şi le-a spus că de la 1 ianuarie 2014 este vid legislativ în România în ceea ce priveşte vânzarea-cumpărarea terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi. Parlamentarii din mandatul 2004-2008 realeşi în actuala legislatura (ex. Crin Antonescu, Victor-Viorel Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Haşotti Puiu, Nicolae Şerban, Popa Nicolae-Vlad, Sârbu Ilie, Daea Petre, Hrebenciuc Viorel, Boagiu Anca Daniela, Anastase Roberta Alma, Dumitrescu Cristian Sorin, Geoană Dan Mircea, Máté Andras Levente, Niculescu Duvăz, Turcan Raluca, Zgonea Valeriu Ştefan, Cristian Rădulescu, Gheorghe Flutur, Vosganian Varujan, Chelaru Ioan, Toma Ion, Andronescu Ecaterina, Borbely Lászlo, Calimente Mihăiţă, Canacheu Costică, Dobre Victor Paul, Iancu Iulian, Kelemen Hunor, Mitrea Miron Tudor, Nicolăescu Gherghe Eugen, Eugen Nicolicea, Oltean Ioan, Orban Ludovic), împreună cu mulţi alţii, sunt responsabili cu vidul pe la Guvern şi Parlament.

Guvernul şi Parlamentul României au dovedit că nu cunosc şi nu respectă legislaţia românească (ex.Legea nr.312/2005 şi Legea nr.24/2000) şi prevederile comunitare. Ca urmare, atât Guvernul, cât şi Parlamentul României au încălcat şi prevederile art.148 din Constituţie.

În baza Tratatului de la Lisabona (intrat în vigoare la 1 decembrie 2009) trebuie respectată condiţia de reciprocitate în ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole, forestiere şi pădurilor din România.

În mod incredibil şi iresponsabil, fără să se procedeze la o minimă verificare pe calculator şi cu încălcarea Constituţiei şi a Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată şi actualizată, a Regulamentului Senatului şi Camerei Deputaţilor, Guvernul Ponta II şi Parlamentul României au adoptat în mare viteză şi fără dezbatere în Senat (în 9 decembrie 2013) şi Camera Deputaţilor (în 17 decembrie 2013), Legea privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi de înfiinţare a Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare. Uitarea l-a cuprins şi pe consilierul prim-ministrului, udemeristul György Frunda, cel care a prezentat Raportul Comisiei în Senat la proiectul ce a devenit Legea nr.312/2005. Consilierul UDMR nu l-a atenţionat pe premierul Ponta despre existenţa Legii nr.312/2005, el fiind interesat de achiziţionarea de către Ungaria şi unguri a terenurilor agricole din Ardeal, pe lângă cele peste două milioane de hectare, inclusiv păduri, dobândite ilegal pe calea retrocedărilor. În Parlamentul României niciun senator şi niciun deputat (din totalul de 580) nu a luat cuvântul şi nu au avut loc dezbateri la Legea pentru vânzarea pe bucăţi a României la străini, inclusiv state străine! Consiliul Legislativ (format din jurişti bine plătiţi) sub semnătura aceluiaşi preşedinte Dr.Dragoş Iliescu a dat aviz favorabil şi la acest proiect de Lege, uitând de cel dat în anul 2005 şi de existenţa Legii nr.312/2005, dar mai ales ignorând Constituţia României şi Legea nr.24/2000.

Consiliul Legislativ a dat avizul favorabil, cu nr.1290 din 21 noiembrie 2013, fără să menţioneze că există Legea nr.312/2005, fiind astfel încălcate prevederile Legii nr.24/2000. Totuşi, în mod corect, la punctul 2 din Aviz, Consiliul Legislativ a avertizat Parlamentul că “prezentul proiect…nu cuprinde norme referitoare la protejarea siguranţei alimentare” şi ca urmare “apreciem că este necesară eliminarea textului prevăzut la lit.a a art.1, întrucât acesta nu se integrează în proiect”. Proiectul de Lege al Guvernului Ponta II a trecut nemodificat prin Parlament, cu toate că, prin aplicarea acestei Legi, nu se asigură securitatea alimentară a Poporului Român. Aprecierea corectă a Consiliului Legislativ, pe această temă, nu a fost observată şi dezbătută în Comisiile de specialitate ale Parlamentului care au întocmit Rapoartele la proiectul de Lege, iar mulţimea de 580 de parlamentari a ignorat, aproape total, problema vânzării terenurilor agricole din România la străini, fără niciun fel de condiţii înainte de vânzare şi nici după vânzare. Poate, la reexaminarea Legii, vor citi şi înţelege senatorii şi deputaţii ce au votat împotriva Poporului Român şi a României!

Această Lege nr.24/2000 prevede, între altele, următoarele:

-Art.1, alin.2: „Actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept.”

-Art.3, alin.1: „Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern …”

-Art.6, alin.1: „Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. “

-Art.7, alin.3 (introdus prin Legea nr.29 din 11 martie 2011): „Propunerile legislative, proiectele de legi şi celelalte proiecte de acte normative vor fi însoţite, în mod obligatoriu, de o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”

-Art.13, lit.a: „Proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune.”

-Art.13, lit.c: „Proiectul de act normativ trebuie să fie corelat cu reglementările comunitare şi cu tratatele internaţionale la care România este parte.“

-Art.14, alin.1: „Reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ. “

-Art.16, alin1: „În procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative.”

-Art.20, alin.1: „Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, precum şi a reglementărilor similare din legislaţia străină, în special a ţărilor Uniunii Europene. “

-Art.22, alin.1: „Soluţiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie să aibă în vedere reglementările în materie ale Uniunii Europene, asigurând compatibilitatea cu acestea. “

Aceste prevederi legale au fost încălcate de către Guvernul Ponta II şi parlamentarii care au susţinut proiectul de Lege privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi de înfiinţare a Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare.

Un exemplu clar, care confirmă încălcarea art.16, alin.1 din Legea nr.24/2000, este următorul:

-Legea nr.312/2005, art.6, alin.1: „Cetăţeanul străin, apatridul şi persoana juridică aparţinând statelor terţe pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate.“

-Legea adoptată în Senat, în 9 decembrie 2013, art.2, alin.3: „Cetăţeanul unui stat terţ şi apatridul cu domiciliul într-un stat terţ pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole situate în extravilan în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prezentei legi.“

Din cele sintetizate până acum rezultă următoarele:

1. De la sfârşitul anului 2005 a fost adoptată Legea nr.312, care reglementează modalităţile de dobândire de către străini a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere. Conform Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, Legea nr.312/2005 a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2014. Guvernul Ponta II, care are obligaţia să aplice Legea nr.312/2005, nu ştia de existenţa ei! Parlamentarii la fel! Cu toate acestea, Poporul Român îi mai rabdă la conducerea României spre un dezastru pe toate planurile.Până când? În anul 1907 nu era iarna aşa de blândă ca acum în toată România. Istoria riscă să se repete.

2. Nu există vid legislativ pe această temă în România la începutul anului 2014. Un oarecare vid există în mintea unor miniştri, parlamentari şi formatori sau manipulatori de opinie.

Câţiva dintre titularii de vid, aflaţi în Parlament, şi-au anunţat candidatura la alegerile prezidenţiale. Doamne fereşte! Asta mai lipseşte Poporului Român, să aibă un Preşedinte de ţară posesor de vid!

Membrii Comisiei speciale a Parlamentului care se fac că anchetează, de circa o lună, împrejurările în care fiica majoră a Preşedintelui Băsescu a cumpărat un teren agricol, 300 ha, în comuna Nana nu se dezic de vid. Ei l-au invitat, în scris, ca să-l audieze, în 21 ianuarie a.c, în Comisia „Nana” pe primarul comunei, mort din anul 2008. Comisia „Nana” va avea mult de “lucru” pentru că lista decedaţilor din comună e lungă.

Astfel de deputaţi şi senatori sunt în Parlamentul României!

3. În niciuna din ţările Uniunii Europene nu exista, la începutul anului 2014, cadrul legal şi nu se admite vânzarea terenurilor agricole şi pădurilor la străini, persoane fizice şi persoane juridice. Ca urmare, până când în toate ţările din Uniunea Europeană nu se adoptă legi de vânzare a terenurilor agricole şi pădurilor la străini, pe bază de reciprocitate, în România nu se poate vinde teren şi păduri la străini, în baza Legii nr.312/2005.

4. În Uniunea Europeană nu există o directivă, nici măcar o recomandare privind vânzarea terenurilor agricole şi pădurilor la străini.

5. Cu încălcarea Constituţiei României, a Legii nr.24/2000, a Regulamentelor Senatului şi Camerei Deputaţilor şi “uitând” de existenţa Legii nr.312/2005, Guvernul Ponta II şi Parlamentul au “fabricat” un act normativ care pune în mare pericol siguranţa alimentară a Poporului Român, securitatea naţională şi integritatea teritorială a României!

6. Iniţiatorii proiectului de Lege privind vânzarea terenurilor agricole din extravilan la străini, persoane fizice şi persoane juridice, împreună cu majoritatea parlamentară au săvârşit, cel puţin, infracţiunea de trădare şi abuz în serviciu în formă calificată, fapte penale pentru care Parchetul ar trebui să se autosesizeze. Pentru o presupusă mită de 200 lei la o şcoală, Parchetul s-a autosesizat şi face ample cercetări.

Sfidând Constituţia României (la art.1,16,54 ş.a.), prin modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, de la 1 februarie 2014, miniştrii şi parlamentarii speră să nu fie traşi la răspundere penală pentru faptele lor săvârşite ca funcţionari publici.

7. În cazul în care Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, ar fi promulgat Legea votată în Senat în 9 decembrie 2013 şi la Camera Deputaţilor, în 17 decembrie 2013, risca să fie acuzat şi condamnat pentru înaltă trădare.

În baza Constituţiei României, art.109, alin.2, Preşedintele României are „dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie”.

Prin aplicarea acestei prevederi constituţionale, înainte de 1 februarie 2014, Preşedintele României va deschide un precedent necesar în politica românească, dar mai ales va contribui la blocarea multor planuri diabolice îndreptate împotriva Poporului Român şi a României!

Începând de azi, în mod sigur, află miniştrii şi consilierii, parlamentarii şi adepţii vidului că este în vigoare Legea nr.312/2005 (de la 1 ianuarie 2014), iar pământul strămoşesc, teritoriu naţional şi bun al Poporului Român, nu este de vânzare la străini, inclusiv state străine, neprietene şi teroriste.Pământul sacru al Poporului Român, moştenit de la geto-daci, apărat de-a lungul mileniilor de milioane de Eroi ai Neamului Românesc, nu trebuie lăsat pe mâna unor oameni fără frică de Dumnezeu, a unor iresponsabili aflaţi vremelnic la Putere!

Înainte de a afla Poporul Român câte prune au în traistă guvernanţii în legătură cu Legea nr.312/2005, Guvernul Ponta II şi-a angajat răspunderea în Parlament pe Legea descentralizării care, ulterior, a fost declarată neconstituţională de cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale. La această Lege s-a ajuns tot prin încălcarea jurământului depus de miniştrii şi, cel puţin, prin abuz în serviciu. Pe cale de consecinţă, Preşedintele României are dreptul să ceară urmărirea lor penală şi să dispună suspendarea lor din funcţie.

La comanda stăpânilor străini, popândăii politici care s-au adunat la Bucureşti, cei care nu ştiau că există Legea nr.312/2005 şi au pus la cale o procedură rapidă şi neconstituţională de vânzare a terenurilor agricole la persoane fizice şi persoane juridice străine, îi sfidează, din nou, pe români anunţându-i că vor să re-revizuiască, în cel mult două-trei luni, Constituţia României cu scopul de a grăbi desfăşurarea etapelor din Holocaustul împotriva Poporului Român, început în decembrie 1989!

Cât de multă dreptate a avut şi are Genialul Mihai Eminescu în poezia “Scrisoarea III”:

 

“Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

 

Cunoscutul poet ardelean George Coşbuc, căruia bestiile ungureşti i-au mutilat bustul de bronz din Casa memorială, după Diktatul de la Viena, le-a dat un avertisment asasinilor economici şi asasinilor politici, străini şi autohtoni, inclusiv guvernanţilor, în poezia “Noi Vrem Pământ!”, din care le amintim trădătorilor de Neam şi Ţară doar ultima strofă:

 

“N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!”

 

Dr.Gheorghe Funar

Preşedintele Partidului România Mare

Cluj-Napoca,

22 ianuarie 2014

CIRCULA PE NET. SCRISOAREA DESCHISA A SENATORULUI INDEPENDENT VALER MARIAN: ” JUSTITIA SI INTEGRITATEA PE MANA ODRASLELOR OPRESIUNII CEAUSISTE!”

 

Preşedintele Traian Băsescu a promovat, parcă cu obstinaţie şi cu ostentaţie, urmaşi direcţi ai unor opresori şi profitori ai regimului ceauşist în funcţii cheie din domeniul justiţiei şi verificării integrităţii. Prima promovată în acest sens a fost sluga sa Monica Luisa Macovei, care, în calitate de ministru al Justiţiei în guvernul Tăriceanu I (2005-2007), a făcut mult rău României şi românilor prin modificările aduse legilor proprietăţii şi de organizare judecătorească. Ministresa Monica Luisa l-a ajutat substanţial pe preşedintele Băsescu în selectarea unor slugi corespunzătoare pentru funcţiile de procuror general al României (Laura Codruţa Kovesi), procuror şef al DNA (Daniel Morar), procuror şef al DIICOT (Codruţ Olaru), preşedinte şi secretar general al Agenţiei Naţionale de Integritate (Alexandru Cătălin Macovei şi Horia Georgescu).

Monica Macovei, fiică de îalt nomenclaturist comunist şi soţie de securist

Fostul ministru Monica Macovei a fost timp de un deceniu procuror comunist, perioadă în care a fost căsătorită cu un ofiţer de securitate, de care s-a descotorosit după 1990, când a devenit o înfocată activistă de dreapta, după ce s-a retrezit ideologic la Universitatea Central-Europeană de la Budapesta, unde a beneficiat de o bursă Soros. Tatăl lui Macovei, Vasile Gherghescu, a fost de profesie magistrat şi a deţinut o funcţie importantă în nomenclatura comunistă: consilier în Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România. Pentru meritele sale în slujirea regimului comunist, Vasile Gherghescu a fost decorat cu Steaua Republicii, prin decret semnat de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Tot pentru merite deosebite, în anii ’50, respectiv în plină perioadă bolşevică, bine proptiţi în ierarhia vremii, părinţii lui Macovei au primit o vilă frumoasă în Bucureşti (în zona Parcului Ioanid), din care fuseseră alungaţi proprietarii, familia Petrini. Deşi fuseseră notificaţi în 1995 asupra cererii de revendicare a imobilului de către fiica proprietarilor de drept, Ana Maria Petrini, soţii Gherghescu Vasile şi Silvia au reuşit să cumpere vila în 1996, cu concursul fiicei lor devenită avocat, în baza Legii nr.112/1995 privind vânzarea către chiriaşi a caselor naţionalizate de regimul comunist, act normativ pe care fiica lor l-a înfierat cu o mânie proletară. Urmaşa proprietarilor de drept a apelat la justiţie şi a obţinut retrocedarea vilei prin hotărâri favorabile la Tribunalul Bucureşti şi la Curtea de Apel Bucureşti. În 2005, după ce Monica Macovei a ajuns ministru al Justiţiei, Ana Maria Petrini a pierdut însă casa la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a admis recursul soţilor Gherghescu şi a schimbat integral hotărârea iniţială, în sensul că a respins acţiunea în restituire. De-abia în anul 2013, după altă serie de procese, respectiv după revizuirea deciziei Înaltei Curţi pentru iregularităţi în favoarea părinţilor Monicăi Macovei, constatate de Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, Ana Maria Petrini a obţinut o soluţie favorabilă, Tribunalul Bucureşti hotărând ca proprietarul de drept să intre în posesia imobilului pentru care se judeca din 1995.

Laura Codruţa Kovesi, fiica celui mai longeviv procuror şef ceauşist

Preşedintele Traian Băsescu şi ministresa Monica Macovei au promovat-o, în 2006, în funcţia de procuror general al României pe Laura Codruţa Kovesi, care avea vârsta de 33 de ani, era originară din municipiul Mediaş şi activa ca şefă a structurii DIICOT Sibiu, funcţie în care nu se remarcase cu nimic deosebit. Tatăl lui Kovesi, Ioan Lascu, era de profesie procuror şi a deţinut timp de 30 de ani funcţia de procuror şef al Parchetului Mediaş, stabilind un record de longevitate într-o astfel de funcţie. Aproape 20 de ani, Ioan Lascu a exercitat funcţia de procuror şef al Procuraturii locale Mediaş în timpul dictaturii ceauşiste. În această perioadă s-a remarcat prin exces de zel în apărarea regimului ceauşist şi printr-o colaborare strânsă cu structurile locale ale Miliţiei, Securităţii şi Partidului Comunist Român. În calitate de procuror şef, Lascu a fost cooptat în Comitetul municipal Mediaş al PCR, fiind inclus astfel în nomenclatura comunistă. Procurorul şef Ioan Lascu şi-a arătat ataşamentul faţă de regimul ceauşist şi printr-o serie de articole publicate în Revista Română de Drept. Profitând de poziţia sa, procurorul şef Lascu a fost implicat şi în afaceri cu gaz metan, la Mediaş aflându-se şi atunci capitala gazului românesc şi numeroşi colegi din ţară apelând la acesta pentru a le rezolva aprobări pentru introducerea gazului metan.

În timpul regimului comunist, procurorul şef Ioan Lascu a primit cu chirie o casă naţionalizată pe strada Sondorilor nr.14 din Mediaş, pe care a cumpărat-o ulterior în baza Legii nr.112/1995. Casa respectivă a aparţinut familiei Krestel Johann, care a plecat definitiv în Germania înainte de 1989, astfel că a fost naţionalizată, cu plata de despăgubiri. Casa respectivă a fost construită în sistem duplex cu casa situată pe strada Sondorilor nr.12, care a aparţinut familiei Krestel Hanz, verişor cu Krestel Johann, care a plecat, de asemenea, definitiv din ţară, astfel că a fost naţionalizată, cu plata de despăgubiri. Casa de pe strada Sondorilor nr.12 a fost închiriată soţilor Spineanu Ilie şi Doina, care au cumpărat-o, de asemenea, în baza Legii nr.112/1995, încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare nr.2690/29.05.2002 cu Primăria municipiului Mediaş şi înscriind-o în Cartea Funciară conform încheierii nr.2202/29.05.2002. Procurorul şef Lascu a pus ochii şi pe casa vecină de pe strada Sondorilor nr.12, incitându-i pe foştii proprietari Krestel Hanz şi Regina să efectueze demersuri pentru redobândirea acesteia. Astfel s-a ajuns, în mod stupefiant, la desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului de pe strada Sondorilor nr.12 de către soţii Spineanu Ilie şi Doina, prin sentinţa civilă a Tribunalului Sibiu, Secţia Civilă, nr.205/25.02.2008, rămasă definitivă prin decizia civilă a Curţii de Apel Alba Iulia nr.86/A/09.05.2008 şi irevocabilă prin decizia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.10.063/11.12.2009, deşi foşti proprietari nu depuseseră notificare legală de restituire a imobilului în natură ci doar o notificare pentru despăgubiri băneşti.

Menţionez că soţii Krestel Hanz şi Regina au fabricat în 2004, după depunerea notificării pentru despăgubiri băneşti, o notificare de restituire în natură, în care se menţionează că aceasta a fost expediată în anul 2001, dar instanţa de judecată a înlăturat-o din probatoriu întrucât nu a ajuns la nicio instituţie în termenul stipulat prin Legea nr.10/2001. Soţii Spineanu au formulat plângere pentru fals intelectual şi uz de fals împotriva soţilor Krestel şi executorului judecătoresc Tudor Vasile Petru, dar Parchetul Mediaş, la care activa Ioan Lascu, a dispun neînceperea urmăririi penale după ce a tergiversat soluţionarea cauzei din 2005 până în 2010. După aproape un deceniu de procese, soţii Spineanu au pierdut şi au părăsit casa poftită de părinţii ex-procurorului general Laura Codruţa Kovesi, actualmente procuror şef al DNA, pe aceasta fiind puse lacăte în prezent. Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui, ca şi în cazul părinţilor ex-ministrului Monica Macovei, să efectueze verificări prin Inspecţia Judiciară asupra neregularităţilor din litigiile dintre familiile Spineanu şi Krestel şi asupra potenţialelor inluenţe exercitate în justiţie şi administraţie de Laura Codruţa Kovesi şi părinţii săi. Un argument în acest sens este şi faptul că Primăria municipiului Mediaş nu s-a comportat şi nu s-a apărat în litigiile respective ca un proprietar, cel mai probabil datorită influenţelor exercitate de procurorul şef Lascu.

Tatăl preşedintelui ANI a fost gardian şi şef de penitenciar în regimul comunist

Horia Georgescu a fost promovat secretar general al Agenţiei Naţionale de Integritate în aprilie 2008, iar în aprilie 2012 a fost desemnat preşedinte al ANI. Tatăl actualului preşedinte al ANI, Marian Georgescu, a activat în Ministerul de Interne în timpul regimului comunist, ca lucrător de penitenciar. Datorită zelului său torţionar şi obedienţei faţă de Securitate, Marian Georgescu a fost promovat de la gardian în funcţia de comandant al Penitenciarului Codlea din judeţul Braşov, pe care a deţinut-o atât în timpul revoltei muncitoreşti de la Braşov din noiembrie 1987 cât şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Potrivit unor foşti ofiţeri de securitate, Marian Georgescu a fost colaborator al Securităţii, cu statut de sursă cu aprobare PCR. Acesta s-a pensionat din funcţia de comandant al Penitenciarului Codlea în 1996, cu gradul de colonel, devenind ulterior preşedinte al Consiliului de administraţie al Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir din Braşov (al cărei rector naţional este profesoara Corina Dumitrescu, soţia vicepreşedintelui PSD al Senatului, Sorin Dumitrescu, candidat eşuat pentru portofoliul de ministru al Educaţiei Naţionale în guvernul Ponta I şi reprezentant al societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii).

Actualul preşedinte al ANI a dobândit în mod dubios de la părinţii săi, sub masca unor contracte de vânzare-cumpărare, donaţii sau leasing, mai multe bunuri imobiliare (clădiri, terenuri) sau mobiliare (autoturisme). Astfel Horia Georgescu a dobândit o vilă şi un apartament în Braşov, o vilă şi un apartament în Bucureşti, un teren în judeţul Călăraşi (într-o zonă apropiată de terenurile achiziţionate de fiica preşedintelui Băsescu, Ioana, şi de pupila sa Elena Udrea) şi două autoturisme de teren (Mitsubishi şi BMW X5). Instituţiile abilitate ale statului ar trebui să înceapă prin verificarea legalităţii dobândirii acestor construcţii şi terenuri de către părintii preşedintelui ANI, Georgescu Marian şi Victoria, având în vedere practica unor foşti şefi sau lucrători din penitenciare de a obţine imobile de la deţinuţi la preţuri derizorii, prin şantajarea acestora ori prin asigurarea unor facilităţi în cursul executării pedepsei.

Preşedinta CSM, fiica unui procuror şef de judeţ în dictatura ceauşistă

Tatăl actualului preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, Oana Schmid Hăineală, a fost procuror în timpul regimului comunist, deţinând în timpul dictaturii ceauşiste funcţia de procuror şef al Procuraturii Judeţene Covasna. În această calitate, procurorul şef Ioan Hăineală a avut relaţii strânse cu organele represive ale Miliţiei şi Securităţii şi a fost membru al Comitetului judeşean Covasna al PCR, făcând parte din nomenclatura comunistă. Dupa Revoluţia din decembrie 1989, Ioan Hăineală a fost promovat în funcţia de procuror şef al Capitalei, calitate în care s-a remarcat prin ingerinţa nelegitimă şi nefastă în treburile Ministerului de Interne, când a solicitat în data de 12 iunie 1990 intervenţia poliţiei pentru evacuarea şi deblocarea Pieţii Universităţii, fapt ce a constituit fitilul evenimentelor violente din 13-15 iunie 1990.

În calitate de procuror şef al Capitalei, Ioan Hăineală a primit un apartament spaţios şi luxos pe Calea Victoriei Socialismului, pe care l-a cumpărat ulterior la un preţ modic. Conform unor foşti ofiţeri de protecţie şi pază, înainte de a se muta în acest apartament, principala preocupare a procurorului şef Hăineală a fost de a procura oglinzi cu care să acopere toţi pereţii, întrucât fiicei sale Oana îi plăcea să se uite toată ziua în oglinzi. Unii colegi magistraţi spun că doamna Hăineală şi-a păstrat obiceiul, inclusiv la Consiliul Superior al Magistraturii plăcându-i să se admire în oglinzi cât este de frumoasă şi deşteaptă. Probabil că la CSM i-a fost mai simplu sa-şi satisfacă narcisismul, având în vedere că sediul acestei instituţii este construit din sticlă şi beton.

Culmea ironiei, toate aceste odrasle de opresori comunişti, ceauşişti, au avut parte de-o puternică susţinere nu numai din partea preşedintelui Traian Băsescu ci şi din partea Comisiei Europene de la Bruxelles, a marilor puteri occidentale (SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa) şi a ambasadorilor acestora la Bucureşti. Ultimii doi ambasadori americani în România, Nicholas Taubman şi Mark Gittenstein, au făcut chiar o pasiune pentru şefii băsişti de la Procuratura Generală, DNA, ANI şi CSM. Oare, chiar cred apostolii şi proconsulii Occidentului că în România a fost realizată modernizarea statului, prin reforma justiţiei şi edificarea statului de drept, cu oameni născuţi şi crescuţi în puful nomenclaturii comuniste îndoctrinate şi opresive? În realitate, cu astfel de oameni au fost reînviate practicile bolşevice din tinereţea părinţilor lor. Este evident că aceşti oameni au fost îndoctrinaţi de mici într-un spirit totalitar de care nu se mai pot dezbăra. Diferenţa este că părinţii şi-au găsit tătucul în preşedintele dictator Nicolae Ceauşescu, iar odraslele lor l-au găsit în preşedintele jucător Traian Băsescu.

P.S.: Conexiuni apropiate cu numenclarura comunistă şi cu fosta Securitate au şi unii şefi de servicii secrete promovaţi de preşedintele Traian Băsescu. Astfel, tatăl directorului SRI, George Maior, profesorul universitar Liviu Maior, a fost lider al organizaţiei PCR din Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Primul său adjunct, generalul Florian Coldea (omul de încredere al lui Traian Băsescu şi şeful de facto al SRI) este nepotul colonelului de securitate Dan Gheorghe, locţiitor al comandantului USLA în decembrie 1989, ulterior avansat general şi promovat şef al serviciului secret al Ministerului de Interne (UM0215) şi şef al Departamentului pentru Apărarea Constituţiei (în realitate, departament de poliţie politică) din SRI. Tatăl generalului Silviu Predoiu, primul adjunct al directorului SIE (omul de încredere a lui Traian Băsescu şi şeful de facto al serviciului de spionaj), a fost ofiţer de securitate, avansat până la gradul de colonel, şi a deţinut funcţiile de şef al Serviciului de Contrainformaţii al Inspectoratului General al Miliţiei şi de şef al Inspectoratului Judeţean de Miliţie şi Securitate Giurgiu în timpul regimului comunist. Generalul Alexandru Buruian, locţiitorul pe probleme de informaţii (a se traduce poliţie politică) a şefului SPP şi omul de încredere a lui Traian Băsescu din acest serviciu, a fost prim-secretar UTC la Academia Militară înainte de Revoluţia din decembrie 1989. Alte argumente că nici o promovare în fruntea instituţiilor de forţă nu a fost pur întâmplătoare în regimul autocrat şi clientelar a lui Traian Băsescu.

CIRCULA PE NET.SCRISOAREA DIN AREST A FOSTULUI COMISAR SEF BCCO ALBA IULIA TRAIAN BERBECEANU,CARE ACUZA ESTE VICTIMA UNUI DOSAR FABRICAT !

Fostul comisar-șef al BCCO Alba Iulia, Traian Berbeceanu, a trimis o scrisoare din arest unde spune că nu este interesat de sentința unui dosar “fabricat”. Acesta își dorește ca băiatul său să plece din țara care i-a arestat tatăl nevinovat, spune el, și unde familia îi este “hărțuită și umilită” în fiecare zi.

Scrisoarea lui Traian Berbeceanu a fost prezentată luni la emisiunea “100 de minute”, de la Antena 3.

„Cine conduce România?

Cine conduce această ţară în care un ofiţer superior al Poliţiei Române este reţinut şi arestat nevinovat?… această ţară în care familia îmi este umilită şi hărţuită zi de zi?… această ţară în care o echipă de elită a Poliţiei Române este “pusă la zid” pentru singurul motiv că au servit cu abnegaţie şi sacrificii deosebite, o societate aproape inertă?

Stau după gratii în baza unui dosar “fabricat”, în baza unor vinovăţii inventate!

Sunt luat de lângă familia mea minunată, pentru simplul fapt că nu am acceptat să tac, că nu am vrut să fiu “unul de-al lor”!

Sunt ţinut departe de echipa mea de profesionişti desăvârşiţi, pentru vina de a fi uniţi, puternici, neînduplecaţi… pentru că avem notorietate şi autoritate!

În România zilelor noastre, NOTORIETATEA şi AUTORITATEA au fost transformate din virtuţi, în temeiuri de arestare!

Nu mă mai interesează nicio sentinţă, în aceste momente cumplite!… singurul VERDICT care mă poate afecta este acela dat de oamenii pe care i-am servit 20 de ani, de colegii şi familia mea, de societatea civilă… iar dacă aceştia au hotărât să mă condamne mă supun necondiţionat, mă resemnez… dar atunci când scap de aici îmi izgonesc copilul într-o ţară normală! Măcar el să trăiască liniştit!

Iar dacă cei care contează pentru mine au încredere şi mă susţin, indiferent de riscuri şi greutăţi mă voi lupta până la capăt.

Din Arestul IPJ Alba, vă salut cu drag!

03.11.2013 cms.şef Traian Berbeceanu”

SCRISOAREA DESCHISA ADRESATA DE BRIGITTE BARDOT LUI TRAIAN BASESCU,URMASUL LUI CEAUSESCU,FOSTUL PRESEDINTE”AL NEFERICITEI ROMANII”:”UNDE SUNT BANII?!”

Brigitte Bardot i-a transmis lui Traian Băsescu, „preşedintele nefericitei Românii”, o scrisoare deschisă în care îl întreabă „unde sunt sumele primite de la Comisia Europeană (CE) pentru vaccinarea câinilor împotriva turbării”. Ea îl avertizează pe șeful statului că va fi bântuit de câinii prinși cu lasoul și condamnați la moarte.

Fosta actriţă i-a adresat scrisoarea lui Traian Băsescu la două zile după ce postul France 2 a difuzat un reportaj înregistrat la Bucureşti, unde s-ar afla aproximativ 60.000 de câini vagabonzi, scrie antena3.ro.

Departe de marii oameni politici

„Îmi este greu să vă adresez formule protocolare, atât de depărtată este guvernarea dumneavoastră de cea a marilor oameni politici”, îi reproşează Bardot lui Băsescu în primele rânduri ale scrisorii, invocând reportajul France 2 difuzat pe 15 octombrie.

„Francezii sunt indignaţi de aceste măsuri complet aberante, în contextul în care mulţi dintre aceşti câini nu doar că sunt sterilizaţi de către asociaţii, dar ei se află sub protecţia comunităţii, care-i hrăneşte de ani de zile”, continuă Brigitte Bardot.

Unde sunt banii?

„Câinii plătesc cu viaţa o gestionare coruptă”, denunţă ea, care cere lămuriri, în scrisoarea adresată preşedintelui României, cu privire la utilizarea fondurilor europene destinate vaccinării animalelor: „Unde sunt banii primiţi de la Comisia Europeană (CE) destinaţi vaccinării câinilor în lupta împotriva turbării? Unde sunt aceşti 3,42 de milioane de câini care au fost aparent vanccinaţi în 2011 cu fonduri UE? Cei pe care îi capturaţi sunt dintre ei?”

Bântuit de maidanezi

Fundaţia Brigitte Bardot a lansat în urmă cu mai mulţi ani un program de sterilizare, într-o încercare de soluţionare a problemei câinilor vagabonzi din România, însă acesta a fost „zădărnicit”, deplânge inițiatoarea.

„Mai mult de un câine prins cu lasoul pentru a fi dus fără menajamente la moarte vă va bântui conştiinţa”, își continuă Brigitte Bardot manifestul adresat lui Traian Băsescu.

În finalul scrisorii, fosta actriţă afirmă că anterior avea o „amintire plăcută despre România”, dar că „în prezent o compar cu iadul”.

CIRCULA PE NET.SCRISOAREA DESCHISA A EUGENIEI VODA CATRE CNA PE TEMA PROIECTULUI MINIER ROSIA MONTANA!

De ce e „bun pentru România” un Lac Otrăvit, mai mare decît Monaco?.

Am citit că pe marginea subiectului Rosia Montană s-au strîns la CNA, în ultimele luni, în jur de 2000 (două mii!) de „sesizări, plîngeri, reclamaţii”. Şi totuşi, incredibil, acest subiect major, de interes naţional, nu a încăput pînă acum pe ordinea de zi a nici unei şedinţe a dumneavoastră.

Prin prezenta scrisoare deschisă – pe care o puteţi înregistra şi ca pe o „plîngere deschisă” – solicit membrilor CNA stoparea imediată şi totală a reclamelor legate de Roşia Montană, care au invadat audiovizualul românesc.

Aceste reclame contravin dispoziţiilor legale privind informarea corectă a publicului. Pînă şi la reclamele unor medicamente care se eliberează fără reţetă, privitorul e avertizat obligatoriu: „Citiţi cu atenţie prospectul”. Pe cînd la reclamele aşa-zisului „minerit modern”, nu! El e „BUN PENTRU ROMÂNIA”, se repetă în diverse feluri, pe mai toate canalele, în neştire, însoţit de somaţia „Spune Da mineritului!”, ca într-un fel de referendum privat, al unui stat în stat! Iar pe internet, de mii de ori, pe orice ai da click, orice ai căuta – un film, un autor, un bilet de avion, o reţetă de bucătărie, orice -, ţi se înfige în ochi, zbang!, „Spune Da mineritului!”… Într-un fel, e de înţeles: pe seceta asta, nici banii RMGC nu au miros. Şi totuşi, cînd e vorba de un subiect care a răvăşit România, şi care e încă în dezbatere naţională, nu credeţi că aţi putea găsi modalitatea legală de a stopa tot acest veritabil dezmăţ publicitar, generator de confuzie? Am văzut, în arhiva CNA-ului, că în 2009, după multiple tergiversări, a fost interzisă o campanie publicitară RMGC, pe aceeaşi temă, pentru că vehicula sume inexacte (cu care ni se povestea, în reclame, cîte şi mai cîte am fi putut noi face!). Vi se pare că enunţul „bun pentru România” e mai puţin inexact decît o simplă cifră? Vi se pare că, de la acea campanie care – o spunea atunci o voce a CNA-ului – „dezinformează şi manipulează, spune mari neadevăruri”, s-a schimbat ceva? Aceste noi reclame contravin Codului de practică în publicitate ( art 1.3, potrivit căruia „comunicarea trebuie să evite orice afirmaţie sau reprezentare care ar putea înşela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”; sau art. 5.1, potrivit căruia „anunţatorul trebuie să fie în măsură să probeze veridicitatea datelor, descrierilor, afirmaţiilor folosite în comunicare”). Toată această campanie încalcă şi art.114 din Decizia nr 187 privind Codul de reglemetare a conţinutului audiovizual (nu mai invoc şi alte articole, pentru că, desigur, CNA-ul ar putea găsi rapid argumentaţia juridică pentru o hotărîre dreaptă, cu condiţia să vrea!). Şi, pentru credibilitatea instituţiei dumneavoastră în ochii opiniei publice, ar fi bine să vrea! Cred că CNA-ul ar trebui să merite să fie perceput nu ca o sumă de funcţionari care distribuie licenţe şi sancţiuni, mereu atenţi la recomandările celor care i-au recomandat acolo, şi cu atît mai puţin ca un spaţiu al unor sinecuri, ci ca un for intelectual, al unor conştiinţe independente, arse de dorul sănătăţii audiovizualului românesc…

Se ştie, un bun mercenar al publicităţii poate face credibil absolut orice mesaj; el poate să ne convingă şi de raportul dintre fericire şi soda caustică, şi de efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă; nu degeaba a avut atîta succes titlul: „Nu-i spuneţi mamei mele că lucrez în publicitate, ea crede că sunt pianist într-un bordel!”… „Bun pentru România”? De ce am crede nişte oameni de pe stradă, culeşi din toată ţara, cu oraşul scris pe ecran, care ne spun, implicit şi explicit, că proiectul „e bun”, şi nu am crede, în schimb, PROFESIONIŞTII acestei ţări (geologi, chimişti, economişti, arhitecţi) care ne spun – e drept că mult mai rar, şi nu în spaţiile publicitare – că NU e deloc bun?! Printre altele, toată această lungă poveste, „Roşia Montană”, e un exemplu de umilire publică a profesioniştilor, care nu au un cuvînt hotărîtor şi limede de spus, acoperiţi fiind de hărmălaia politicienilor şi de tradiţionalele cozi de topor.

În economie, ca şi în medicină, primul principiu care ar trebui să funcţioneze ar fi: în primul rînd să nu faci rău. Dacă românul neinformat ar citi „prospectul” s-ar îngrozi: cine ar mai lua un medicament dacă ar afla că, la capătul unui tratament paliativ, s-ar trezi, în proporţie de 100%, cu o uriaşă tumoră malignă pe faţă? Şi ce altceva decît o tumoră pe faţa României ar fi acel lac otrăvit uriaş, mai mare decît Monaco, rămas în Apuseni în urma exploatării? Cu siguranţă că nu poţi fi decît solidar cu minerii din Roşia Montană şi cu problema de fond: ei au dreptul la muncă şi dreptul la demnitate, la fel cum au – sau ar trebui să aibă – şi oamenii din Delta Dunării, şi din Bucovina, şi de oriunde din România. Dar aceşti „roşieni”, aflaţi în epicentrul unei situaţii conflictuale, sunt azi în situaţia de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor. Dacă ar citi cu atenţie „prospectul”, şi dacă l-ar înţelege la dimensiunile lui de perspectivă, aceşti oameni ar respinge, ei înşişi, mutilarea ţării lor. „Ţara moţilor”, aşa se chema impresionantul documentar despre Apuseni, al lui Paul Călinescu, premiat, în 1939, la Veneţia… Dacă vrei să salvezi ce e frumos în ţara ta, nu înseamnă că eşti păşunist, nu înseamnă că eşti eco-anarhist, nu înseamnă că vrei să vezi Apusenii plini de „Fefelegi” şi de ciobani Ghiţă care caută o reţea de socializare în pustie, nu înseamnă nici că vrei să reduci România la o „grădină botanică” (deşi, la rigoare, e de preferat să fii sărac într-o grădină botanică, decît sărac într-un mediu toxic)! Nu înseamnă că nu ţi-ai dori o ţară civilizată, cu industrii puternice, nu înseamnă că nu întorci capul de cîte ori treci, de pildă, prin Drumul Taberei, pe lîngă un maidan de pe care tot nişte „investitori” au ras Tricodava, cîndva o fabrică faimoasă, sau că nu ţi se strînge inima cînd vezi, la televizor, dinamitarea unui furnal de uzină părăsită… Pentru că toate au însemnat oameni, ani, viaţă, sacrificii, pe altarul unei false industrializări; toate sunt ca un spectru al Eşecului, care nu ne dă pace…

Să compari Roşia Montană, acest proiect industrial faraonic, care riscă să ne urîţească şi să ne îmbolnăvească Transilvania, cu succesul autohton al unei celebre uzine de automobile, e aberant! Să spui că un refuz al acestei investiţii e un semnal negativ pentru investitori, e la fel de aberant. Investitorii nu sunt nişte sperioase domnişoare de pension; Dumnezeul lor e unul singur: Profitul. Faptul că România refuză să-şi desfigureze o zonă istorică, cu cea mai veche atestare documentară, faptul că refuză să înlocuiască un paradis natural cu acea baltă cianurată mai mare decît Monaco, nu ar pune pe nimeni pe fugă, dimpotrivă! Ceea ce contează mai mult, pentru investitori, e să fim o ţară corectă, fără şpagă, fără loc fruntaş în topul comisioanelor ilicite, şi cu o legislaţie coerentă. Iar uneori, pentru „imaginea României”, e mult mai important un rest de demnitate, decît gramele de aur pe cap de locuitor!

Am auzit şi văzut, la televizor, reprezentanţi RMGC, ca nişte mutanţi ai patriotismului, cu figuri inocente şi cu un discurs obsesiv, gen „bun pentru România”; dar cînd vine vorba de slalomul printre ilegalităţi, cu care a început ceea ce s-ar putea chema „lungul drum al Roşiei către moarte”, „şeful” îl ia în braţe pe „eu sunt mic nu ştiu nimic”, eu sunt „nou”, eu sunt venit „după”!

Un impact economic minor şi tranzitoriu nu justifică, în nici un fel, desfigurarea feţei României, cu grave consecinţe asupra „subconştientului nostru colectiv”. Pentru că una e să ştii că ai o ţară cu frumoşii Apuseni care ascund o comoară, la care poate vei ajunge o dată (va veni şi timpul să o accesăm, dar nu aşa şi nu acum, ci mai inteligent, mai sofisticat, mai puţin invaziv şi mai profitabil pentru economia naţională), şi alta e să ştii că avem acolo, vorba lui Daneliuc, într-un interviu, O BALTĂ! Doar că, spre deosebire de Daneliuc, şi în ciuda tuturor aparenţelor, eu nu cred că „preocuparea principală a românului e grătarul cu mici”! Şi cred că toţi aceşti politicieni, parcă ieşiţi din mantaua unui Ed Wood al marilor dezastre, se joacă, de fapt, cu focul; din inconştienţă sau respectînd savante strategii de manipulare a mulţimii, ei subestimează ceea ce se cheamă iubirea pentru Transilvania!

Pentru că una e să desfăşori un asemenea şantier în deşertul australian, sau lîngă Polul Nord, sau în fundul Africii, şi cu totul altceva e să-l trînteşti în inima istorică a unei ţări, cu consecinţe dezastruoase pentru întreaga zonă. Am făcut ocolul lumii, dar nicăieri n-am văzut să se laude cineva cu vreun lac cianurat, nici cu gropi de gunoi performante! (pentru asta ar fi trebuit să fac excursia organizată pentru anumiţi ziarişti, de RMGC, în Noua Zeelandă!). Oricît de modernă sau de cochetă ar fi o exploatare industrială, rezultatul e unul singur: urît! Îşi poate imagina, cineva, un asemenea proiect industrial devastator, pe valea Loirei, sau în Toscana? „Apusenii sunt mai frumoşi decît Toscana”, am citit într-un articol al unui turist britanic, şocat că o exploatare industrială vrea să-i distrugă (dacă n-o fi fost un agent sorosian, plătit gras ca să ne împedice să prosperăm)! Am văzut şi că există avocaţi ai diavolului, care se dau de ceasul morţii, cum o să plătim noi sume uriaşe RMGC-ului! Nici o instanţă de pe glob nu ar putea acuza o ţară pentru că îşi apără identitatea şi avuţia naţională. Dimpotrivă, populaţia României ar putea cere daune morale, pentru că a fost dezinformată şi tocată publicitar agresiv, în tot acest timp! Posibilelor „presiuni politice transoceanice”, în favoarea acestui proiect economic de proporţii monstruoase, dar deosebit de interesant pentru conturile unora, li s-ar putea răspunde, „Vade retro!”, în afaceri se mai şi pierde! Ar putea fi invocat şi scandalul recent, pornit de la Washington, dar cu ecouri în întreaga Americă, percutat şi la Casa Albă, legat de o serie de morminte de eroi, găsite în neregulă, în Cimitirul Arlington! Or, proiectul RMGC ne dărîmă biserici şi ne distruge cimitire, lăsînd în urmă un Lac Mort mai mare şi decît Central Park! (Vorba unui umorist, ne-eco-anarhist, „Munţii noştri aur poartă, să nu-i facem Mare Moartă!”)… Apropo, Central Park e vizitat, anual, de 25 de milioane de turişti. Cîţi turişti ar mai fi amatori să viziteze Apusenii, cu o zonă toxică, secătuită, şi cu un Lac Mort băltind ameninţător, apărat, ni se spune, de „cel mai sigur baraj din lume”, care „zice mamă, zice tată, zice ţară adorată”? Am mai auzit şi varianta vitează că, în cazul exploatării, statul nostru va controla atent tot ce se va găsi acolo… In orice afacere, patronul, cel care dă banii, e cel care deţine controlul, restul e pură fantezie; e greu de imaginat cum un stat care n-a reuşit să controleze nici măcar legalitatea unor contracte, va reuşi să controleze compoziţia fină a unor minereuri. Am mai auzit şi varianta că „aurul va rămîne acasă”: deci le asigurăm investitorilor şi vînzarea mărfii, iar noi ne cumpărăm propriul aur – asta da afacere! Am mai auzit şi asigurări politicianiste că proiectul actual e unul nou, care nu seamănă cu cel vechi, şi am auzit mai ales că „vom renegocia”! Domnilor şi doamnelor, nu mai negociaţi şi renegociaţi degeaba! Inima României nu e negociabilă!

Intr-adevăr, trebuie să ai o inimă de plumb, şi un nume predestinat, PLUMB, ca să poţi vorbi, şi încă în calitate de „ministru al mediului”, e drept, cu o limbă de lemn, despre „maximizarea beneficiilor de mediu aduse de proiectul RMGC”!!! Principalul beneficiu fiind, desigur, acel imens iaz (nu iad?) de decantare, „reecologizat”, care va aduna tot gunoiul (gestiunea reziduurilor miniere, dacă preferaţi). Tot prin absurd: dacă acel gunoi nu e toxic, aşa cum ni se spune, atunci el ar putea fi deversat în Marea Neagră? Sau, tot prin absurd, dacă ar fi încărcat în sute de mii de containere, ar exista un loc de pe lumea asta care ar primi acel gunoi prietenos? Şi dacă da, cît ar costa ca să-l primească? Nu cumva ar fi mult mai mult decît firfiricii-mizilic cîştigaţi din toată afacerea?

Am dat clik pe „Auri sacra fames” (e de prisos să mai spun că şi aici a apărut, zbang!, „Spune DA mineritului”!), „blestemata foame de aur, la cîte ticăloşii nu i-ai împins tu pe oameni”, de la Vergiliu încoace… Stupefiant e că, de azi-mîine două decenii, această „corporaţie”, investind masiv în publicitate şi în teatrul de amatori local, miluind în dreapta şi-n stînga, avansează ca un tanc pus pe pilot automat, implacabil, centimetru cu centimetru, în ciuda întregii agitaţii şi a tuturor „plîngerilor” din jur! Cred că aşa au venit multe catastrofe în istorie. O temă care s-ar putea discuta ar fi adaptarea la actualitate a conceptului de „crimă împotriva umanităţii”… Natura înseamnă Viaţă, natura nu are glas ca să se apere singură, natura are, şi în secolul nostru, misterul şi imprevizibilul ei. Există situaţii în care natura a fost distrusă, dar în beneficiul oamenilor, pentru mii de ani. În cazul Rosia Montană e vorba de o agresiune violentă şi masivă, pe termen scurt, şi care ne lasă, pentru mii de ani, cu un lac cianurat, stresant pentru o întreagă populaţie civilă din zonă, care e pusă în pericol, în urma unor acte fie iniţiate, fie încurajate, fie doar tolerate de autorităţi…

Un mare scriitor, Camus, spunea: „Singura solidaritate umană indiscutabilă e solidaritatea în faţa morţii”. Ca o solidaritate în faţa morţii se explică faptul că protestele împotriva distrugerii Apusenilor au reunit români şi unguri, tineri şi bătrîni, hipsteri şi preoţi, de toate confesiunile, fotbalişti şi academicieni… Toţi nu pot decît să spere că votul din Parlament va fi unul deschis, la vedere, nominal; corect ar fi ca fiecare votant să-şi asume, în faţa naţiunii şi a istoriei, responsabilitatea opţiunii sale, ca să nu existe sentimentul difuz şi apăsător că „toată lumea e de vină”. Am auzit şi varianta că „dacă votul e politic, proiectul nu va trece”. Cred că e exact invers.

Oricum, în momentul votului, fiecare parlamentar să-şi imagineze cum s-ar simţi dacă, în viitor, ar fi obligat de viaţă (sau pe viaţă) să-şi ducă zilele în localitatea numită Piatra Albă (creaţie RMGC), pe malul Lacului-Mort-mai-mare-decît Monaco, şi să respire praful ridicat de vînt de pe întinderile de piatră golaşă… Şi totul, străjuit de o pancartă, pe care să fie scris, negru pe alb, sau gri pe gri: „AICI A FOST AURUL DUMNEAVOASTRĂ! NOROC BUN!”

…Iată de ce, aşadar, solicit CNA-ului să stopeze orice publicitate comercială pe marginea acestui subiect dureros. Sau să impună mesajul corect, cum ar fi: Spune Da locurilor de muncă la Roşia Montană, dar spune NU unui lac otrăvit mai mare decît Monaco! Spune Da mineritului modern în Apuseni, dar spune NU unui proiect industrial de suprafaţă, cu efect distrugător!…

Cu tristeţe şi cu speranţă,

Eugenia Vodă

SCRISOAREA DESCHISA PRIN CARE IMPORTANTI OAMENI AI CULTURII SI STIINTEI ROMANESTI SOLICITA DEMISIA „POLITRUCULUI” DANIEL BARBU!

.Importanti oameni ai culturii si stiintei romanesti au formulat o scrisoare deschisa catre ministrul Culturii, Daniel Barbu, cerandu-i demisia.

Motivul actiunii sale il constituie declaratia recenta a oficialului, prin care si-a exprimat sprijinul proiectului Rosia Montana.

Scrisoarea a fost semnata de reprezentanti ai forurilor si organizatiilor profesionale din domeniul patrimoniului cultural, ICOMOS Romania, Academia Romana, Europa Nostra, Uniunea Internationala a Arhitectilor, Consiliul European al Arhitectilor, Ordinul Arhitectilor din Romania, Uniunea Arhitectilor din Romania, Fundatia ProPatrimonio, Asociatia „Arhitectura. Restaurare. Arheologie”, Fundatia Culturala Rosia Montana si Comisia Nationala a Monumentelor Istorice, carora li se adauga specialisti membri ai Comisiei Prezidentiale si 1038 specialisti din mediul academic international.

„Conform opiniei unanime a forurilor si organizatiilor profesionale mentionate, [4] patrimoniul de la Rosia Montana, a carui valoare este recunoscuta prin lege si de Statul Roman (Legea 5/2000), inclusiv prin includerea sa in Lista Monumentelor Istorice, va suferi distrugeri ireversibile in urma efectuarii Proiectului Minier RMGC pe care Dvs. il incurajati si aprobati public, demonstrand prin declaratia pe care ati facut-o ca va aflati in totala si grava contradictie fata de respectivele opinii si in acelasi timp cu legea Statului Roman”, se arata in scrisoarea deschisa, potrivit simpara.ro.

Declaratia care i-a nemultumit pe intelectuali

Barbu a precizat, intr-o interventia la B1 Tv, ca Ministerul Culturii a avut experti in comisia de lucru care a redactat acordul cu compania, au fost facute observatii cateva luni si in final, pe textul pregatit de Dan Sova, ministrul pentru Marile Proiecte, el a dat aviz cu observatii pe cateva pagini.

„In acest moment, din punctul de vedere al Ministerului Culturii, proiectul se poate face. Pe latura de conservare si punere in valoare, in ochii expertilor Ministerului Culturii si evident a mea ca titular al acestui resort, nu exista nici un fel de probleme. Niciodata in istoria de 100 de ani a arheologiei romanesti nu s-au investit atatia bani ca in acest proiect. Daca acest proiect ar fi ajuns in Parlament, din partea Ministerului Culturii era in regula inceperea exploatarii.

Din punct de vedere al expertizei tehnice, chestiunile de patrimoniu sunt in cele mai bune conditii si in limitele cadrului legal. Pe temeiului analizei experte acest lucru este adevarat, pe patrimoniu nu exista nici un fel de probleme”, a spus Barbu.

In consecinta, semnatarii scrisorii ii solicita lui Barbu urmatoarele:

1. Sa nominalizeze in mod exhaustiv expertii Ministerului Culturii si sa publice numele si datele de contact ale acestora pe situl Ministerului Culturii. „Acesti specialisti, prin expertiza lor, legitimeaza distrugerea peisajului cultural si mediului istoric reprezentat de Rosia Montana, prin urmare este de interes national ca acestia sa fie cunoscuti de comunitatea stiintifica interna si internationala si de toti cetatenii romani”, se arata in epistola.

2. Sa aduca clarificari cu privire la documentul numit in declaratie „acordul cu compania” si sa faca public acest document, sa nominalizeze expertii Ministerului Culturii care au participat in comisia de lucru care a redactat „acordul cu compania” si sa publice „acordul cu compania” pe site-ul Ministerului Culturii.

Semnatarii scrisorii il acuza pe Barbu ca ignora opinia avizata a specialistilor in domeniu si ca participa la distrugerea patrimoniului cultural al Rosiei Montana si de aceea ii cer demisia.

București, 14 septembrie 2013

Scrisoare deschisă Dlui. Ministru al Culturii, Daniel Barbu

Stimate Domnule Ministru al Culturii,

În data de 9 septembrie 2013, în jurul orei 21.43, ați făcut pe postul de televiziune B1TV următoarea declarație pe care o reproducem mai jos ad litteram, [1] cu privire la proiectul minier de la Roşia Montană („Proiectul Minier RMGC”): „Ministerul Culturii a avut experți în comisia de lucru care a redactat acordul cu compania [sic], am avut observații câteva luni și în final pe textul pregătit de dl. Șova [sic] am dat aviz cu observații pe câteva pagini. În acest moment, din punctul de vedere al Ministerului Culturii, proiectul se poate face [sic]. Pe latura de conservare şi punere în valoare, în ochii experţilor Ministerului Culturii şi evident a mea ca titular al acestui resort, nu există nici un fel de probleme. Niciodată în istoria de 100 de ani a arheologiei româneşti nu s-au investit atâţia bani ca în acest proiect. Dacă acest proiect ar fi ajuns în Parlament, din partea Ministerului Culturii era în regulă începerea exploatării. Din punct de vedere al expertizei tehnice, chestiunile de patrimoniu sunt în cele mai bune condiții și în limitele cadrului legal. Pe temeiului analizei experte acest lucru este adevărat, pe patrimoniu nu exista nici un fel de probleme!” (infra „Declarația Barbu-B1TV”)

Or, reprezentanţi ai forurilor şi organizaţiilor profesionale din domeniul patrimoniului cultural , ICOMOS România, Academia Română, Europa Nostra, Uniunea Internațională a Arhitecților, Consiliul European al Arhitecților, Ordinul Arhitecților din România, Uniunea Arhitecților din România, Fundația ProPatrimonio, Asociația „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”, Fundaţia Culturală Roşia Montană şi Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, cărora li se adaugă specialiști membri ai Comisiei Prezidențiale [2] şi 1038 specialiști din mediul academic internațional – oameni de știință şi instituţii de specialitate din comunitatea internaţională a arheologilor, a istoricilor şi a altor clasicişti [3] – au atras atenția de nenumărate ori asupra pericolului în care patrimoniul Roșiei Montane se află, daca proiectul minier pe care îl încurajați şi aprobați în Declarația Barbu-B1TV va fi inițiat.
Conform opiniei unanime a forurilor şi organizațiilor profesionale menţionate, [4] patrimoniul de la Roșia Montană, a cărui valoare este recunoscută prin lege şi de Statul Român (Legea 5/2000), [5] inclusiv prin includerea sa în Lista Monumentelor Istorice, [6] va suferi distrugeri ireversibile în urma efectuării Proiectului Minier RMGC pe care Dvs. îl încurajați şi aprobați public, demonstrând prin Declarația Barbu-B1TV că vă aflaţi în totală şi gravă contradicție faţă de respectivele opinii şi în același timp cu legea Statului Român.

În consecință vă solicităm:

1. Să nominalizați în mod exhaustiv experţii Ministerului Culturii la care vă referiți în Declarația Barbu-B1TV şi să publicați numele şi datele de contact ale acestora pe situl Ministerului Culturii. Acești specialiști, prin expertiza lor, legitimează distrugerea peisajului cultural şi mediului istoric reprezentat de Roșia Montană, prin urmare este de interes național ca aceștia să fie cunoscuți de comunitatea științifică internă şi internațională şi de toți cetățenii români.
2. Să aduceți clarificări cu privire la documentul numit de Dvs. în Declarația Barbu B1TV „acordul cu compania” și să faceți public acest document;
• să nominalizați experții Ministerului Culturii care au participat în comisia de lucru care a redactat „acordul cu compania”;
• să publicați „acordul cu compania” pe situl Ministerului Culturii.

Subliniem că Declarația Barbu-B1TV demonstrează că Dvs, în calitate de Ministru al Culturii, ignoraţi responsabilitățile pe care funcția pe care o ocupați le impune: Dvs. nu țineți cont de opinia ştiinţifică a specialiștilor în domeniul patrimoniului din cele mai importante foruri şi organizaţii profesionale de profil, care v-ar legitima refuzul ferm al acestui proiect minier sau, cel puţin, v-ar putea determina – dacă nu aţi face faţă impactului politic al unei atitudini ferme de respingere – la o atitudine de reținere absolută faţă de Proiectul Minier RMGC. Mai mult, Domnule Ministru al Culturii, Dvs. luați decizii în defavoarea protecției culturii şi patrimoniului de la Roşia Montană, bazându-vă, până la proba contrariului, pe opinii pseudo-științifice, pe concluzii superficiale ale unor comisii care lucrează netransparent.

Astfel, Domnule Ministru al Culturii, prin afirmațiile făcute de Dvs. în Declarația Barbu-B1TV v-ați plasat în rândul celor care activează pentru distrugerea patrimoniului de la Roșia Montană. D-voastră susţineţi în faţa românilor că sunteți gata să încredinţaţi patrimoniul inestimabil al Roşiei Montane promotorilor Proiectului Minier RMGC, adică celor care sunt responsabili, printre altele, pentru distrugerea unui număr de 150 de case tradiţionale de la Roșia Montană, celor care vă propun să acceptaţi distrugerea nepreţuitului patrimoniu reprezentat de galeriile romane, să închideți ochii în faţa distrugerii ireversibile a unui mediu istoric fundamental pentru această ţară.
Ignorarea opiniilor ştiinţifice în domeniu, a opiniei organizațiilor profesionale de prestigiu în domeniul patrimoniului cultural şi atitudinea Dvs. ostilă faţă de realitatea științifică de la Roșia Montană comunicată de un spectru larg al comunităţii științifice românești şi internaționale arată că prezența Domniei Voastre la conducerea Ministerului Culturii reprezintă un pericol real pentru cultura românească, pentru identitatea și siguranța națională.

În consecință, noi, semnatarii prezentei, inter alios cercetători științifici în domeniul arheologiei, istoriei artei şi arhitecturii, restaurării monumentelor istorice şi de artă,

VĂ SOLICITĂM DEMISIA CU EFECT IMEDIAT.

_________________________
Dr. Monica Mărgineanu Cârstoiu
CşI : Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
Preşedinte Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”
Membru în Koldewey Gesellschaft für Bauforschung (Germania)
_________________________
Prof. dr. Dan Mohanu
Universitatea Naţională de Arte Bucureşti
Membru Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”
Membru în Consiliul Director ICOMOS-România
_________________________
Prof. Şerban Cantacuzino
Membru al Societăţii Anticarilor şi al Institutului Regal al Arhitecţilor din Marea Britanie
Președinte Fundaţia „Pro Patrimonio”
________________________
Arh. Șerban Sturdza
Vicepreşedinte Fundaţia „Pro Patrimonio”, vicepreşedinte OAR
________________________
Prof. dr. Andrei Pippidi
Facultatea de Istorie București
Membru corespondent al Academiei Române
_________________________
Prof. dr. Ioan Piso
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Fost director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei
Președinte Fundaţia Culturală „Roşia Montană”
_________________________
Conf. dr. Ştefan Bâlici
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”
Vicepreşedinte Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”
specialist MC, membru în Consiliul Director ICOMOS-România, OAR, RUR
_________________________
Dr. Virgil Apostol
Secretar Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”
specialist MC, membru ICOMOS, OAR, RUR
_________________________
Dr. Maria Alexandrescu Vianu
Cş I, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
_________________________
Dr. Gheorghe I. Cantacuzino
Cş I, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, membru ARA

_________________________
Maria Berza
Expert în politici culturale, Fundaţia „Pro Patrimonio”
_________________________
Dr. Ioana Bogdan Cătăniciu
Preşedinte Asociația Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie (RPER) România, membru ARA
_________________________
Prof. dr. Mircea Babeş
emeritus Universitatea Bucureşti
Cş I Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
_________________________
Prof. dr. Aurelian Trişcu
Fost Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice
_________________________
Arh. Șerban Țigănaș
Preşedinte, Ordinul Arhitecţilor din România (OAR)
_________________________
Dr. Radu Harhoiu
Cş I, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
_________________________
Dr. Iulian Bârzescu
Cş III, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
_________________________
Dr. Florina Bârzescu
Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
_________________________
Dr. Florian Matei
Cş III, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
_________________________
Prof. dr. Alexandru Avram
Universitatea din Le Mans
Cş I, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
_________________________
Dr. Alexandru Dragoman
Cş II, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
_________________________
Dr. Cristina Georgeta Alexandrescu
Cş III, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
_________________________
Dr. Nicuşor Dan
Preşedinte Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul”
_________________________
Conf. dr. Mihaela Criticos
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti,
dir. Departament Istoria & Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului
expert MC, membru OAR
_________________________
Prof. dr. Nicolae Lascu
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
expert MC, membru al Secţiunii de urbanism şi Zone protejate a CMI
_________________________

Lect. dr. Ștefan Vianu

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
_________________________
Lect. dr. Celia Ghyka
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti

_________________________

Prof. dr. Sorin Alexandrescu
Universitatea București, Universitatea Amsterdam
_________________________
Dr. Ioana Popescu
membru în Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial
fost Director General Adjunct al Muzeului Naţional al Ţăranului Român
_________________________
Dr. Ruxandra Nemţeanu
expert MC, membru ICOMOS
_________________________
Prof. dr. Rodica Crişan
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
membru ICOMOS, OAR, UAR
_________________________
Prof. dr. ing. Mircea Crişan
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
expert MC, membru ICOMOS
_________________________
Conf. dr. Valeriu-Eugen Drăgan
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
specialist MC, membru ICOMOS, OAR
membru în Comisia de Istorie a Oraşelor din România de pe lângă Academia Română
_________________________
Conf. dr. Ştefan Ghenciulescu
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” București
_________________________
Conf. dr. Kázmér Kovács
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” București
membru OAR, UAR, UAP, INTBAU
_________________________
Dr. Carmen Popescu
Université Paris I – Sorbonne, Universitatea Națională de Arte București
_________________________
Conf. dr. Iosif Kiraly
Universitatea Națională de Arte București
_________________________
Lect. dr. Petru Mortu
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
specialist MC, membru OAR, ARA
_________________________
Prof. dr. Ana Maria Zahariade
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti
membru ICOMOS, OAR, UAR
membru în Comisia Naţională a Monumentelor de For Public
_________________________
Lect. dr. Adrian Crăciunescu
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti, specialist MC
membru ICOMOS, ICLAFI, membru al Asociaţiei pentru Arheologie Industrială din România, membru OAR
fost Director General pentru Patrimoniu Cultural Naţional în Ministerul Culturii şi Cultelor
_________________________
Arh. Mariana Celac
_________________________

[1] http://www.youtube.com/watch?v=ScsnRDmnefQ&feature=youtu.be
[2] Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Situri Istorice şi Naturale, 2009, http://patr.presidency.ro/upload/Raport%20Patrimoniu%2021%20septembrie%202009.pdf
[3] Vezi Anexa.
[4] Vezi Anexa.
[5] Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional – Secţiunea a III-a, Zone protejate aprobat prin Legea 5/2000.
[6] Lista Monumentelor Istorice – Monitorul Oficial din data de 01.10.2010 (M.O., Anexa 1, partea I, nr. 670/bis/01.10.2010).

MINERII DE LA ROSIA M9ONTANA AU TRIMIS O SCRISOARE DESCHISA CATRE EURODEPUTATUL PNL RENATE WEBER””NE BAZAM PE DVS.SI PE COLEGII DVS. SA NE AJUTATI SA AVEM LOCURI DE MUNCA!”

Minerii de la Roșia Montană au trimis o scrisoare deschisă către europarlamentarul Renate Weber cu mesajul „ne bazăm pe dvs. și pe colegii dvs. sa ne ajutați să avem locuri de muncă”. Îi atrag atenția acesteia că nu mai reprezintă Fundația Soros, ci interesele tuturor românilor

Stimată doamnă Europarlamentar Renate Weber,

Am vrea că strigătul de disperare al miilor de mineri din Apuseni să ajungă prin dumneavoastră, în calitate de europarlamentar al nostru, la întreagă Europa. Să știe toată lumea cât de greu se trăiește în Munții Apuseni în secolul 21 în lipsă unui loc de muncă! Să cunoască Europa umilință la care suntem supuși când nu ne putem hrăni copiii și să afle toată lumea că acum vrem să apărăm singură șansa care ni s-a arătat: repornirea mineritului. Demnitatea de miner ne-a împiedicat de multe ori să ne strigăm durerea, însă acum nu mai putem răbda: ne-am săturat de ipocrizia celor care pretind că ne salvează din colțurile cele mai îndepărtate ale României și ale Europei, fără să știe măcar să găsească pe hartă Roșia Montană.

În calitatea dvs de europarlamentar, ne bazăm pe dvs și pe colegii dvs să ne ajutați să avem locuri de muncă, să avem siguranță zilei de mâine, iar țara să prospere. Însă am văzut cu amărăciune că dumneavoastră sunteți unul din cei mai înverșunați opozanți ai locurilor noastre de muncă, ai muncii noastre de miner! Cum ne ajutați dvs să ne câștigăm traiul și să avem din ce să ne creștem copiii? Dumneavoastră nu trăiți cu noi aici și nu priviți în fiecare zi tristețea și disperarea din ochii copiilor și ai familiilor noastre. Nu cunoașteți durerea din sufletul minerilor care nu mai au ce munci!

De fapt, dvs protestați DOAR împotriva proiectului minier de la Roșia Montană și, așa cum spuneți, v-ați pronunțat cu consecvență împotriva lui. Oare are legătură cu faptul că ați condus Fundația Soros România exact în perioadă 2006-2007, de când v-ați declarat opoziția? Dar acum, cel puțin oficial, nu mai reprezentanți Fundația Soros, deci interesele țării și ale românilor ar trebui să fie pe primul plan!

Cu tot respectul, când ați venit ultima oară la Roșia Montană? Cu siguranță, la inaugurarea sediului Fundației Soros din Roșia Montană – poate multă lume nici nu știe că Fundația Soros are un sediu în Roșia Montană, dintre toate comunele din România! Ce a făcut Fundația Soros pentru localnicii de la Roșia Montană?!?

Facem un apel, în numele tuturor localnicilor din Roșia Montană, din Abrud, din Bucium, din Zlatna și din Baia de Aries – localități tradiționale miniere din Apuseni – să nu va mai jucați cu soarta noastră și a copiilor noștri. Nu aveți niciun drept să ne lăsați fără locuri de muncă, într-o zonă în care mineritul este ocupația tradițională de mii de ani! Vrem locuri de muncă în minerit și suntem mai aproape că niciodată de a le avea. Toți oamenii cu bună credința ar trebui să fie alături de noi.

NOI, cei din Sindicatul Viitorul Mineritului, SUSȚINEM PROIECTUL DE LA ROȘIA MONTANĂ și SPERĂM că el să demareze cât mai repede.

Avem cel puțin zece motive pentru asta:

1. NOI trăim în Roșia Montană, NOI îndurăm lipsă locurilor de muncă și teamă zilei de mâine. Când locuiești la Bruxelles sau în alte orașe, când trăiești în lux, este ușor și “da bine” să te opui.
2. Compania minieră care este denigrată prin diverse minciuni PLĂTEȘTE SALARII ȘI TAXELE AFERENTE PENTRU 500 de OAMENI, CHIAR ACUM, înainte de începerea construcției. Sunt 500 de familii care DEPIND de acest proiect. Când va începe construcția, vor fi DE CINCI ORI MAI MULTE FAMILII care vor avea din ce trăi datorită minei de la Roșia Montană.
3. NOI SUNTEM MINERI DIN TATA ÎN FIU ȘI ÎNȚELEGEM MINERITUL. Ne-am săturat de toate minciunile despre mineritul spuse de specialiști în manipulare, care știu care este adevărul dar nu au niciun interes să îl spună, sau de oameni care, cu tot respectul, habar n-au despre ce vorbesc. NOI ȘTIM CUM SE FACE MINERIT, CUM S-A FĂCUT PÂNĂ ACUM ȘI CUM S-AR PUTEA FACE ÎN VIITOR.
4. Tehnologia propusă la Roșia Montană e folosită în 500 de MINE DIN TOATĂ LUMEA, inclusiv în Suedia, Finlanda, Statele Unite, Nouă Zeelandă sau Australia. S-a folosit și în România 50 de ani, dar nu la standardele de acum, și oamenii au fost în deplină siguranță.
5. Roșia Montană are nevoie de un proiect minier modern că să spere că apele sale vor fi curate vreodată. Altfel, dacă nu se mai face minerit aici, CINE VA AVEA BANI SĂ CUREȚE APELE ROȘII? Ce investitor privat va veni doar că să le curețe, fără să facă minerit în zonă? Compania minieră A CONSTRUIT DEJA O STAȚIE-PILOT DE CURĂȚARE A APELOR, EA EXISTĂ ȘI POATE FI VĂZUTĂ.
6. Am văzut cu ochii noștri – și toată lumea poate vedea, DACĂ VREA – ce a mai făcut compania minieră în zonă: A RESTAURAT GALERIA ROMÂNĂ Cătălina-Monulesti, a restaurat PESTE 20 DE CLĂDIRI, printre care o clădire cu care toți ne mândrim, Primăria Veche; a inaugurat o EXPOZIȚIE DE MINERIT; a construit 125 de case moderne la Albă Iulia. Și toate astea acum, când nici n-a început construcția minei.
7. Mulți dintre cei care se opun AU FOST MINERI sau provin din familii de mineri. Dacă asta nu este ipocrizie, atunci nu există ipocrizie.
8. De la început, OPOZANȚII AU MANIPULAT OPINIA PUBLICĂ, oamenii care nu știau nimic despre Roșia Montană sau despre minerit, că să-i facă să creadă că mineritul este un lucru rău. Și acum, după 15 ani, mai tragem ponoasele acestei manipulări, făcute cu bună știință și în beneficiul intereselor proprii acestor indivizi sau grupuri. Poate Fundația Soros, care și-a deschis un sediu în zonă chiar de la început, poate să dea lămuriri despre aceste interese, pe care noi nu le știm.
9. Noi ne-am născut în Roșia Montană și aici trăim de generații, DAR N-AM VĂZUT FLORĂ UNICĂ. Mai umblăm și noi prin țara, și am mai văzut și prin alte locuri peisaje montane frumoase. Am mai văzut și sărăcie și lipsă de speranța, și prin alte locuri. Dar ceea ce avem noi și alții nu au este AURUL. Și am auzit sute de povești cu mineri, dar toate, absolut toate legendele Roșiei Montane, de când există ea, sunt despre aur și argint. De unde au apărut zvonurile despre alte metale, dacă nu tot de la unii care vor să ducă lumea de nas?
10. Roșia Montană înseamnă MINERIT AURIFER. CINE NEAGĂ ACEST LUCRU, ORI ESTE RĂU INTENȚIONAT, ORI ESTE NEINFORMAT. NOI ȘTIM MAI BINE DECÂT ORICINE.

Va invităm să fiți solidară cu noi, să reprezentați luptă noastră de supraviețuire și să purtați mai departe în Europa strigătul miilor de suflete care și-au pus speranța în repornirea industriei miniere, în care fiecare își va găsi un loc de muncă. Întreagă Europa caută acum să promoveze noi și noi activități care să asigure locuri de muncă. Dumneavoastră că și europarlamentar aveți acum șansa să va aduceți contribuția la acest efort comun și să arătați că va păsa de oamenii pe care îi reprezentați. Sperăm să nu rămâneți indiferentă la suferința noastră!

Doamne ajută!
Cristian Albu
Sindicatul Viitorul Mineritului
Roșia Montană