BLOGUL LE MONDE :TRAIAN BASESCU PUS LA PUNCT LA SUMMITUL UE DE CATRE SARKOZY -AFACERILE CU ARMAMENT CATRE LIBIA!

Blogul Le Monde: Băsescu a profitat de summitul UE pe Libia pentru a regla vechi conturi cu Sarkozy
Un articol postat vineri în secţiunea dedicată Balcanilor de pe blogul Le Monde readuce în discuţie controversele de la summitul UE pe tema Libia şi consemnează că Traian Băsescu „ar fi profitat de ocazie pentru a-şi regla vechi conturi cu Nicolas Sarkozy”.
Şi EUobserver a scris sâmbăta trecută despre aceste divergenţe care ar fi avut loc la summitul extraordinar al UE între preşedinţii Băsescu şi Sarkozy. Poziţia preşedintelui Traian Băsescu la summitul european de vineri, consacrat situaţiei din Libia, ar fi determinat o ieşire nervoasă din partea preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, ceea ce a făcut-o pe cancelarul german Angela Merkel să intervină şi să facă un apel la calm, a scris EUobserver. Preşedintele Traian Băsescu a negat însă luni, la TVR, că ar fi existat o „ieşire nervoasă” a preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, la Consiliul European de vineri, dar a recunoscut că poziţia României a fost diferită de cea a Franţei pe tema recunoaşterii autorităţii provizorii libiene.
Pe blogul Le Monde scrie vineri că o paralelă „puţin neaşteptată” între revoluţiile din 1989 din Europa de Est a fost evocată la ultimul Consiliu European în timpul căruia şefii de stat din UE au discutat despre recunoaşterea opoziţiei libiene reunite în Consiliul Naţional de Tranziţie.
Cu această ocazie, a avut loc o polemică, chiar un schimb mai dur de replici între preşedintele Nicolas Sarkozy şi omologii român şi bulgar, scrie autorul articolului postat pe blogul Le Monde.
Premierul bulgar Boiko Borisov deja spusese că nu este de acord întru totul cu legitimarea Consiliului Naţional de Tranziţie, condus de un „dezertor” al regimului, Moustafa Abdel Jalil, care este fostul ministru al justiţiei. Pentru Bulgaria, acesta este o mai veche cunoştinţă: timp de opt ani acest om a participat, din funcţia pe care o ocupa, la cea mai cinică luare de ostatici efectuată de către un stat – aşa-numita afacere a „infirmierelor bulgare”, cinci femei acuzate pe nedrept că au inoculat virusul HIV la sute de copii libieni, reaminteşte Le Monde.
„În acest Consiliu sunt oameni care ne-au torturat infirmierele”, a reamintit Borisov, susţinut viguros de Traian Băsescu, care ar fi profitat de ocazie pentru a-şi regla nişte conturi mai vechi cu Nicolas Sarkozy – pe tema romilor, apoi pe tema opoziţiei franceze la aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, arată autorului articolului postat pe blogul Le Monde.
„Problemă de sensibilitate”, a recunoscut laconic preşedintele francez. Dar şi de prespectivă, comentează autorul articolului. Paralela lui Sarkozy cu „primăvara popoarelor” din 1989 pentru a justifica sprijinul pentru insurgenţii libieni a stârnit protestele cuplului româno-bulgar, care a apărut în sfârşit sudat şi solidar, adaugă Le Monde.
Relatările despre aceste schimburi de replici sunt un pic confuze şi contradictorii, recunoaşte Le Monde. Potrivit agenţiilor de presă, Boiko Borisov s-ar fi „ridicat” împotriva acestei comparaţii şi tonul dintre el şi preşedintele Sarkozy ar fi crescut. Însă, potrivit presei bulgare, chiar Boiko Borisov ar fi făcut această paralelă, dar referindu-se numai la Bulgaria. A făcut-o pentru a explica omologilor europeni că revoluţia din 1989 n-a fost o revoluţie propriu-zisă în ţara sa, ci doar o manevră a unei aripi a Partidului Comunist pentru a păstra puterea. „Ceea ce se întâmplă în Libia aminteşte în mod incredibil de scenariul bulgar din 1989-1990. Cine a luat puterea atunci? Foştii militari, cadrele Biroului Politic al PC, poliţia…”, a spus Borisov. Moment în care Nicolas Sarkozy i-ar fi replicat că „nicio ţară nu a trecut de la dictatură la democraţie cu oameni care n-au lucrat niciodată sub dictatură”.
Ambii aveau cu siguranţă dreptate. Şi, la 20 de ani de la acele evenimente, faptul că aceste remarci au fost formulate de reprezentanţi ai statului bulgar şi român (şi nu, de pildă, ungar sau ceh) este, de asemenea, interesant: schimbările „democratice” de la Bucureşti şi Sofia au fost diferite faţă de spontaneitatea şi aspectul paşnic al revoluţiilor de catifea, comentează autorul articolului postat pe blogul Le Monde.
Sunt oare evenimentele din ţările arabe un „remake” al anului 1989 în ţările fostului Pact de la Varşovia? se întreabă autorul. Întrebarea merită să fie pusă, răspunde tot el. Iar cei care pot vorbi despre asta cel mai bine sunt, cu siguranţă, actorii din epocă. Pentru Vaclav Havel, mişcările de protest împotriva corupţiei nu tind neapărat către democraţie. Ambasadorul Uniunii Europene în Georgia, Filip Dimitrov, figură emblematică a tranziţiei democratice din Bulgaria, recunoaşte în aceste revolte „dorinţa universală de libertate” familiară vechilor cetăţeni ai Europei de Est. Însă, în opinia lui, există o diferenţă fundamentală. „În epocă, noi ştiam foarte bine unde ne doream să mergem. Vream pur şi simplu să ne alăturăm Occidentului, Uniunii Europene şi Alianţei Atlantice, care erau repere tangibile pentru identificarea cu valorile occidentale. Pentru noi, era o întoarcere acasă”, a explicat Dimitrov. E clar că astăzi ne aflăm departe de aceste certitudini (în Libia – n.r.), conchide autorul postării de pe blogul Le Monde intitulate „1989 şi revoluţiile arabe”.