Arhiva | 11:52 am

Ziua și ședința la Cotroceni. Cîțu și mai mulți miniștri PNL, chemați la discuții cu Iohannis!

8 ian.

BREAKING NEWS Cîţu, în rol de "premierul meu"

Șeful Guvernului urmează să ajungă pentru a doua zi consecutiv la Cotroceni, pentru a discuta cu președintele Iohannis.

De această dată, la întrevederea de vineri, programată să înceapă la ora 12, vor fi prezenți, alături de Florin Cîțu, mai mulți miniștri liberali. În total nouă șefi de ministere au fost convocați la discuțiile de la Cotroceni.

Este vorba despre ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, ministrul Afacerilor Interne, Lucian Bode, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu. De asemenea, se vor afla la masa discuțiilor cu Klaus Iohannis și ministrul Muncii, Raluca Turcan, ministrul Energiei, Virgil Popescu, ministrul Agriculturii, Adrian Oros, precum și ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu.

Rămâne de văzut dacă după această nouă rundă de discuții președintele va ieși la declarații.

Și joi a fost ședință la Cotroceni

Între timp, că amintim că în cursul după-amiezii de joi, Klaus Iohannis s-a aflat față în față cu premierul Cîțu, dar și cu mai mulți miniștri USR PLUS. La întrevederea din 7 ianuarie au fost chemați vicepremierul Dan Barna, ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, ministrul Economiei, Claudiu Năsui, ministrul Justiției, Stelian Ion, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, precum și ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu și oficialul din fruntea Ministerului Cercetării, Ciprian Teleman.

De altfel, ministrul Teleman a dezvăluit, după întrunirea de la Cotroceni, ce s-a discutat în cadrul întâlnirii cu șeful statului. ”Am vorbit împreună despre prioritățile miniștrilor USR PLUS, iar președintele ne-a îndemnat să ne asumăm curajos reforme. Și vom face acest lucru!

Mai mult, nu doar că ne vom susține unul pe celălalt pentru îndeplinirea obiectivelor pe care coaliția de guvernare și le-a propus, dar ne bucurăm și de sprijinul președintelui Klaus Iohannis”, a scris, între altele, Ciprian Teleman, pe pagina sa de Facebook.

https://www.national.ro

Ciucă, ”ciuruit” de USR – PLUS!

8 ian.

Iată că ”loviturile” repetate în care dezvăluiam planul generalului Ciucă de a deturna contractul privind achiziția de baterii de coastă gata câștigat de una dintre cele mai mari companii franceze, direct către producătorii americani l-au ”atins” în cele din urmă pe ministrul Apărării. Numai că, după ce operațiunea de instalare a acestuia drept premier a eșuat, la ce se întâmplă în aceste zile în Statele Unite ale Americii, până și cel mai servil demnitar din ”colonia România” își dă seama că degeaba au ”pupat ghiulul” peste Ocean. Și că de acum înainte oricine poate fi ”înghițit” de ”nisipurile mișcătoare” democrate… Astfel că, disperat, Ciucă a trecut de urgență la ”Planul B”.

Premierul Cîțu a semnat ”ca primarul”…

Cel prin care încearcă să scape de foarte posibila sa trimitere în judecată prin obținerea ”acoperirii” parlamentare. Pentru că, într-adevăr, după cum foarte bine o știe atât generalul Nicolae Ionel Ciucă, dar și alți lideri politici, procurorii anticorupție și șefii structurilor informative, ministrul Apărării poate fi oricând trimis în judecată. Pentru că a inițiat contractul cu încredințare directă ”G2G” înante să anuleze Hotărârea de Guvern privind achiziția prin licitație! Deci Ciucă știe că a comis o gravă ilegalitate și vrea acum să se ”acopere” cu Parlamentul. Numai că, ”ghinion”, deși timorat cum nu a fost nici Ludovic Orban, premierul Florin Cîțu a trimis deja pe șestache Parlamentului, pentru avizare, proiectul de lege prin care urmează să se cumpere direct de la americani baterii de coastă de peste 200 milioane de euro, Ciucă s-a vârât astfel singur în ”gura lupului”. Pentru că, după cum reiese din informațiile de ultimă oră intrate în posesia noastră, parlamentarii USR – PLUS, puternic mobilizați de Dacian Cioloș- nimeni altul decât președintele RENEW Europe- au pregătit o adevărată ”ambuscadă”. La dezbaterile parlamentare ministrul Apărării urmând a fi nu doar ”ciuruit” de atacurile aleșilor USR – PLUS, dar aceștia ar putea iniția chiar constituirea unei comisii de anchetă. Moment din care generalul Ciucă se poate aștepta în orice clipă la trimiterea sa în judecată!

Orban nu a semnat! Și a plecat!

”Șantaj la Orban: semnează sau pleacă” titram pe 3 noiembrie, atunci când dezvăluiam că ” premierul este somat pe diverse canale neoficiale să satisfacă ultimul capriciu al lui Ciucă și să își pună semnătura pe declanșarea procedurilor de achiziție a bateriilor de coastă norvegiene KONGSBERG. Altfel urmând a fi pus pe lista neagră a ambasadorului Adrian Zuckerman. Și asta pentru că achiziția de baterii de coastă ”norvegiene” KONGSBERG este tot o operațiune cu mantă a unui nou contract încredințat direct Administrației SUA.

Cioloș îl așteaptă ”după colț” pe ministrul Apărării

” Fiind vorba de ”pachetul” făcut de compania americană Raytheon cu norvegienii de la KONGSBERG. Pentru că, așa cum la Piranha 5 americanii au preferat ”căpușa” israeliană Elbit, la fel Raytheon profită acum de compania norvegiană KONGSBERG, pentru a îngreuna luarea urmei banilor în contractul NSM. Numai că, alertat de rapoartele contrainformative și de poziția fermă a autorităților de la Paris, Ludovic Orban a refuzat să semneze ”șmenul lui Ciucă”. Numai că noul premier a cedat deja de la prima ședință de Guvern din acest an…

Speriat de bombe, Cîțu dă 200 de milioane!

Și uite cum premierul României a confirmat pe deplin dezvăluirile ”NAȚIONAL” cu privire la faptul că după ce a anulat licitația ca și câștigată de compania franceză MBDA pentru 137 milioane euro, plus condiții offset și de colaborare economică, Ministerul Apărării dă acum peste 200 milioane, dar prin încredințare directă și fără nicio facilitate pentru falimentara industrie românească de armament! Drept urmare, Florin Cîțu a acceptat reluarea procedurii de achiziție a unor baterii de coastă ”menite să apere Litoralul Mării Negre de nave inamice”. Fără să mai fie nevoie să îi explice cineva și ”speriatului de bombe” Florin Cîțu, indiferent că era vorba de șeful DGIA, generalul Marian Hăpău sau de ministrul Apărării că singura ”justificare” neoficială, cum că și polonezii ar fi cumpărat toto rachete de la Kongsberg nu face nici cât o ”ceapă degerată”, tehnic vorbind. Pentru că rachetele ”firmei fantomă” din Norvegia a companiei americane Raytheon sunt bune pentru zona nordică, iar polonezii le-au luat strict pentru condițiile meteorologice specifice Mării Baltice. Astfel că ”bateriile” lui Ciucă nu vor putea apăra nicio Mare Neagră, fiind astfel total inutile încă din start.

Ditamai ”Eroul de la Kandahar” nu a avut curajul să dea ochii cu ambasadoarea Franței, doamna Laurence Auer, la sediul MApN

Dar fie și așa, într-o complicitate tacită, Guvernul Cîțu a adoptat în ședința din 6 ianuarie ” Proiectul de lege pentru realizarea capabilității de luptă împotriva navelor de suprafață, aferentă programului de înzestrare Sistem de instalații mobile de lansare rachete antinavă SIML”. Numai că ”prețul corect” al lui Ciucă nu mai este cel de 137 milioane euro, cât au ofertat francezii, ci a crescut deja la peste 200 milioane de euro. Astfel că ” proiectul de lege va fi trimis Parlamentului, pentru dezbatere și vot. Achiziția se poate face doar dacă obține acordul Parlamentului”.

La mâna dușmanilor

La tranziția nebună de Putere de peste Ocean, generalul Ciucă știe foarte bine că nu se poate aștepta la mult sprijin de acolo. Și că pentru partenerii americani ”numai lozul contează” atunci când este vorba de astfel de contracte. Însă va fi greu, teribil de greu să obțină și de această dată avizul Parlamentului. Acolo unde aleșii USR – PLUS sunt deja ”cu baioneta” scoasă… Iar PSD-ul își poate plăti la rândul său polițele în fața unui ministru care până acum ”i-a ars” pe unde i-a prins.

Tot secretarul de stat Simona Cojocaru a trebuit să strângă ”oalele sparte” de Ciucă…

Până și AUR având șansa să arate că nu stă ”cu mânuțele sus”, aruncând sute de milioane doar pentru ca generalul Ciucă să mai primească o ”zdrăngănea” iar ambasadorul Zuckerman să mai ”atârne” la vreun comision. În plus, după cum dezvăluiam în urmă cu ceva vreme, batjocura la adresa unora dintre cele mai puternice companii franceze au declanșat un scandal diplomatic fără precedent între București și Paris. Ministrul francez al Apărării închizându-i pur și simplu telefonul în nas generalului Ciucă și informând atât autoritățile de la Paris, cât și guvernul României că i s-ar fi propus să cadă ”la pace” cu diverși competitori care au pierdut licitațiile în fața companiilor franceze! Președintele Macron refuzând să mai primească astfel delegația guvernamentală română aflată în vizită oficială la Paris! Iar cum Dacian Cioloș este totuși președintele ”partidului lui Macron” din Parlamentul European, chiar nu este greu de anticipat care va fi reacția USR – PLUS…

Simona Cojocaru, băgată la înaintare…

Și deloc, dar deloc întâmplător, în aceeași zi în care Guvernul Cîțu ceda insistențelor generalului Ciucă și se încărca la gestiune cu peste 200 milioane de euro care vor ajunge tot la Raytheon, Ambasadoarea Franței avea o întâlnire de gradul zero, la sediul Ministerului Apărării Naționale. Acolo unde cel mai decorat general român, ”eroul din Kandahar” Nicolae Ionel Ciucă a dovedit o ”bărbăție” specifică demnitarilor români, refuzând pur și simplu să dea ochii cu doamna Laurence Auer! Astfel că ”măgăreața” justificărilor a căzut tot pe capul unei alte femei, secretarul de stat pentru politica de apărare, Simona Cojocaru…

Cîțu răspunde prezent la ordinele Occidentului!

8 ian.

Fără a fi o exagerare, dar gestul premierului Cîțu seamănă, până la un punct, cu cel al bețivului care, nemaiavând bani de băutură, începe și vinde din casă. Un televizor, telefonul, enciclopediile, albumele și dicționarele din bibliotecă, bucurându-se că-i iese măcar de un litru sau doi de tărie. Bine, Florin Vasile Cîțu nu a ajuns la faza asta, cred că nici măcar băutor serios și cu talent nu este, deși ar fi avut de la cine învăța. Dar graba pe care o are de a vinde avuția națională cu ce să semene? Sau a sunat telefonul dintre el și cancelariile occidentale de i s-a înroșit firul, că se apropie termenele scandente și el n-a vândut nimic?

Cea mai veche bancă românească riscă să ia drumul străinătății

Nu cred că premierul a avut personal vreun dialog cu liderii lumii europene sau de peste Ocean pe tema aceasta. Nici nu ar fi avut când, e prea proaspăt în funcție și încă nu a fost evaluat de vulpile bătrâne pentru a vedea dacă pot avea încredere în el. Mai degrabă sunt tentat să cred că este vorba despre înțelegeri pe care Mutul din Deal le-a încheiat din timp, și acum trebuie puse în practică. Bineînțeles că Iohannis nu poate vinde personal cea mai veche bancă românească. Nu are cum.  În schimb, are cine. Chiar guvernul lui, cu zapiscă semnată de premier.

Nu-l trage nimeni la răspundere

Nu este de ajuns că într-un an România s-a împrumutat cu 35 de miliarde de euro, sumă care ar pune pe gânduri pe oricine, în condițiile în care în urma împrumutului nu se vede nimic. Cinic, Florin Cîțu spune că jumătate din bani s-au dus pe cheltuieli legate de pandemie.

Portul Constanța, osul din gâtul Olandei

Nu spune însă și câți au dispărut în afacerile personale ale prietenilor de partid. Dar chiar și așa stând lucrurile, la sumele cheltuite ar fi trebuit ca România să aibă cele mai bune dotări și să-i râdă virusului în nas. Dar asta nu se întâmplă pentru că niciodată banii nu au fost de ajuns. O altă parte din bani s-ar fi dus pe investiții, declară premierul. Care, căci nu se vede nimic? Nu există nimic din ceea ce liberalii au promis încă din vremea în care Cîțu a început să împrumute. Sunt bani dispăruți, despre care nimeni nu a reușit să-l întrebe sau să-l tragă la răspundere. Acum, cu atât mai puțin îi va cere cineva socoteală. Nu mai are cine.

Cu fiori pe șira spinării

Nu era suficient că fostul ministru de Finanțe și actual premier a îndatorat România pe 30 de ani. Acum, conform unor surse bine informate, pregătește adevărata lovitură. Este deja în lucru o Ordonanță prin care vrea să scoată la mezat avuția țării. CEC Bank, Hidroelectrica, Portul Constanța, TAROM și alte asemenea lor trebuie vândute. De ce? De ce acest „trebuie”? Cum și de unde a apărut această obligativitate? Ne bagă cineva sulița în coaste? N-aș vrea să fac vreo legătură, dar îmi fuge gândul la câte plecări a avut Iohannis la Bruxelles și Berlin, de exemplu, fără a discuta, în prealabil, cu președintele Senatului și al Camerei Deputaților despre scopul deplasărilor.

Hidroelectrica, râvnită de tot mai mulți

Niciodată nu a scos vreun cuvânt despre ce urma să facă acolo, iar la întoarcere făcea niște declarații din care lipsea conținutul. Este posibil să fi antamat discuții al căror efect se vede abia acum? Este posibil ca împreună cu lideri europeni să pună la punct europenizarea României, în fapt o politică de transformare a țării într-o colonie? Parcă nu îmi vine să merg cu mintea până acolo, dar având în vedere că stilul lui de negociere înseamnă să spună „da” și să accepte docil propunerile care i se fac, mă ia cu fiori pe șira spinării.

Din Europa, via Cotroceni

Poate că sună urât, dar povestea asta cu înstrăinarea avuției naționale mie îmi seamănă, într-un fel, cu peșcheșul ce trebuia plătit la Înalta Poartă pentru ca domnitorul să rămână în scaun. Pentru țară, Iohannis nu poate dovedi că a făcut ceva. Nu există realizări, ci numai discursuri sterpe despre idealurile și valorile europene.

Ce hotărăște Iohannis în numele românilor?

Un tren de vorbe rostite degeaba, pentru că, dincolo de lingușitori, nu mi se pare a mai fi crezut cineva în ele. Pe de altă parte, nu cred, totuși, că Iohannis este condiționat chiar în asemenea hal. Nu-l va da nimeni jos dacă nu drege lucrurile pentru a se vinde țara bucată cu bucată. Mai degrabă va fi menținut în jilț tocmai pentru a stimula lucrurile. Un Iohannis care nu este în funcție nu are cum să fie folositor. Un Iohannis care nu are un guvern al lui, prin care să golească România, nu știu pe cine ar putea interesa. De aici, probabil, și disperarea lui de a avea acest guvern. Unul anume. Un guvern cu un premier care pocnește din călcâie la ordinele Europei, via Cotroceni.

Refuză profesorii vaccinarea? Cîmpeanu dă explicații!

8 ian.

Read more: https://ro.sputnik.md/education/20210108/33181307/Refuz-profesorii-vaccinarea-Cmpeanu-d-explicaii.html

Zamfir: ”Vor să prăduiască Portul Constanța, CEC-ul”!

8 ian.

Read more: https://ro.sputnik.md/economics/20210108/33179648/zamfir-privatizare-guvern-citu.html

În fine, PSD laudă ce au făcut Dragnea, Dăncilă și Teodorovici!

8 ian.

Read more: https://ro.sputnik.md/analytics/20210108/33179088/PSD-laud-ce-au-facut-Dragnea-Dancil-i-Teodorovici.html

Trump, mesaj în noapte pentru națiune: un nou început!

8 ian.

Read more: https://ro.sputnik.md/International/20210108/33179014/Trump-mesaj-n-noapte-pentru-naiune-un-nou-inceput.html

Luteranii și catolicii pun capăt controverselor care i-au despărțit în secolul al XVI-lea!

8 ian.

Common Ecumenical Prayer (Lund, Sweden, 2016)

2016: Rugăciune comună a Papei Francisc cu luteranii la Lund, în Suedia (Foto:Vatican Media)

Luteranii declară că au „aceeași doctrină” cu catolicii și se întorc spre Roma!

„VIA UT ROMA”

[„Vatican News”, ian. 2020 ]

„…atât Federația Mondială Luterană și Consiliul Pontifical pentru Promovarea creștină Unitatea subliniază angajamentul lor de a merge împreună în călătoria lor comună de la conflict la comuniune…. chiar în inima Evangheliei și chiar în mijlocul controverselor care au despărțit luteranii și catolicii în secolul al XVI-lea…
în 1999, a existat un acord între Biserica Catolică și Federația Mondială Luterană că avem aceeași doctrină și se spunea practic: împreună, noi, luteranii și catolicii, mărturisim că numai prin har, numai prin credință în lucrarea mântuitoare a lui Hristos și nu din cauza vreunui merit din partea noastră, suntem acceptați de Dumnezeu și primim Duhul Sfânt care ne reînnoiește inimile și ne face capabili să facem lucrări bune. 

Așadar, am ajuns la un acord cu privire la ceva care era fundamental, ceva care provocase ruptura, separarea și atâtea conflicte de-a lungul secolelor…
Suntem foarte departe de locul în care ne aflam acum 500 de ani și de-a lungul secolelor. 

Dacă vă amintiți Papa Francisc în 2017 a mers la Lund, în Suedia, pentru a comemora cea de-a 500- a aniversare de la începutul reformei luterane – acesta a fost momentul în care Luther și-a fixat cele 95 de teze pe ușa catedralei.

În ceea ce privește ideea despre locul în care ne aflăm în acest moment, ați putea să o menționați în titlul documentului pe care Comisia de dialog catolic luteran l-a publicat pentru această 500 de ani: se numește „De la conflict la comuniune”. Acolo suntem.”

 

SURSA:

[ „Catholics and Lutherans reaffirm commitment to communion –
„Vatican News”, ian. 2020 ]

https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2021-01/catholics-and-lutherans-reaffirm-commitment-to-communion.html

Repere dintr-o analiză geopolitică privind Bucovina!

8 ian.

BUCOVINA – Repere dintr-o analiză geopolitică

 

BUCOVINA – Repere dintr-o analiză geopolitică

 

Istoria Bucovinei constituie obiectul de studiu a cel puţin patru istoriografii naţionale (română, austriacă, ucraineană, poloneză) care, fiecare în parte, exprimă punctul de vedere al naţiunii / imperiului / regatului / statului naţional din care această provincie de frontieră a făcut parte de-a lungul istoriei, scrie MIHAI COPEŢCHI-KOPECKY, în https://romaniabreakingnews.ro/bucovina-repere-dintr-o-analiza-geopolitica, care subliniază că:

,,Literatura istorică asupra Bucovinei este pe cât de bogată, pe atât de variată. S-a scris foarte mult despre Bucovina atât în limba română, cât şi în limbile engleză, germană, poloneză, cehă, slovacă, maghiară şi ucraineană. S-a insistat însă numai asupra unor anumite laturi ale problemei”, ne lămureşte Ion Nistor în cartea sa ,,Istoria Bucovinei”, tipărită postum, după căderea comunismului în România[1].

Geopolitica Bucovinei

,,Analizând istoria Bucovinei din perioada stăpânirii habsburgice (1774-1918), ne întrebăm dacă multiculturalismul şi multilingvismul, lăudat de unii şi criticat de alţii, „reprezintă [ca experienţă istorică] un anacronism sau o perspectivă”?

Mai ales, în contextul actual, când se discută intens despre ,,tradiţiile multiculturale bucovinene” în raport cu „sistemul de valori general europene”, când se doreşte ,,o integrare totală în ,,Casa comună a Europei”, ca singură posibilitate care ar aplana şi, în final, ar lichida toate problemele interetnice existente, încă, în această zonă”.

Să nu uităm că Bucovina este prima provincie românească în care iluminismul european găseşte – în timpul lui Iosif al II-lea (1780-1790) -, cadrul optim de aplicare.

Legislaţia iluministă prefigurează, în fond, ,,esenţa începuturilor Europei moderne”.

,,Ce s-a întâmplat în cazul Bucovinei, ruperea unei provincii istorico-geografice în două, nu este decât un segment din tragedia unei zone mai largi. În întregul Centru de Răsărit al Europei, graniţele au fost mutate şi contestate, iar oamenii siliţi să plece în pribegie ori să accepte o nouă cetăţenie, austriacă, slovacă, română, sovietică sau ucraineană”. (Iacobescu, M., ,,Căutând arhivele Bucovinei”, Ed. Junimea, Iaşi, 2003 (pag. 256)).

Astăzi, pentru a înţelege cât mai corect complexitatea situaţiei în context internaţional – creat de-a lungul timpului -, se impune un nou tip de abordare, în care cercetarea istorică să se grefeze pe ​​analiza geopolitică. Domeniu metodologic încă în construcţie, analiza geopolitică urmează nişte norme care nu sunt încă foarte bine stabilite, dar, furnizează un cadru şi o ,,foaie de parcurs” pentru cei care doresc să se aventureze pe nişte căi incomode (dar sigure) de înţelegere a conflictelor (mocnite, în bună parte) iscate în jurul unor spaţii de interes strategic şi pentru securitatea diverselor naţiuni, implicate în acest ,,joc”.

Vom vorbi, în termenii consacraţi ai unei analize geopolitice (teritoriu, factor uman, reprezentări, rivalităţi, (f)actori externi, etc.) despre una dintre cele mai pitoreşti, mai iubite şi mai controversat cercetate provincii ale noastre, Bucovina.

Geografia politică” sau „geopolitica” a apărut ca disciplină şi metodă de cercetare istorică complexă, care implică deopotrivă geografia şi politica, în contextul afirmării statelor-naţiune europene, în acel moment din istoria Europei când (de)marcarea frontierelor fusese finalizată, şi când au apărut premizele omogenizării teritoriului – şi a culturii -, atunci când în mentalul colectiv s-a produs legătura strânsă dintre identitatea naţională şi sentimentul naţional.

Sarcina primordială a geopoliticii este de a evidenţia originile rivalităţilor, conflictelor şi a motivaţiilor factorilor implicaţi. Trebuie să existe un proces riguros de selecţie a datelor, bazat pe un singur criteriu, care constituie, în definitiv, problema recurentă a unei analize geopolitice: de ce, pe un (anumit) teritoriu au (avut) loc confruntări sau (mai) există rivalităţi?

Teritoriul – ca sursă de conflict – este pe larg analizat în diverse studii de geografie politică, militară şi socială. El are importanţă în ceea ce priveşte compoziţia etnică a populaţiei, evaluarea realităţilor religioase sau înţelegerea altor aspecte de funcţionare a statelor.

In perimetrul graniţelor unui stat se află, de regulă, toate structurile administrative şi economice, conducerea ţării (care asigură unitatea teritorială în organizarea forţelor şi relaţiilor de producţie prin intermediul reglementărilor statale şi sociale), efectivul numeric al populaţiei (ca principal potenţial de dezvoltare economică) etc.

În acest context, o analiză geopolitică a Bucovinei se poate elabora pe patru paliere: cercetarea teritoriului, cu luarea în calcul a fluctuaţiilor istorice ale acestuia (I), analiza tipurilor de populaţie din teritoriul respectiv, cu stabilirea interacţiunii dintre aceste tipuri (II), identificarea rivalităţilor şi stabilirea cauzelor generatoare de conflicte (III), reperarea şi evidenţierea agenţilor (factorilor) externi de influenţă a evenimentelor şi a cursului istoric (IV).

Poziţia geografică a Bucovinei reclamă o analiză concertată a factorilor interni şi externi de dezvoltare a provinciei, care să ţină seama de contextele istorico-politice create aici în diverse timpuri, precum şi de relaţiile cu vecinii, stabilite de-a lungul istoriei. În procesul dezvoltării istorice, astfel de teritorii cu poziţie geografică ,,nefavorabilă” cunosc transformări neaşteptate: uneori, ele beneficiază, în chip paradoxal, de această poziţie şi devin teritorii prospere, alteori (şi acest lucru se întâmplă cel mai des) ele suportă consecinţele acestei poziţii şi devin teritorii supuse şi paupere. Poziţia geografică poate avantaja sau defavoriza un stat, o naţiune, un popor şi, de ce nu (?!), o provincie, mai ales dacă aceasta se află într-o zonă disputată – frontalieră -, sau – cum e cazul Bucovinei -, împărţite în două, transfrontalieră.

Vom defini poziţia geopolitică a Bucovinei ca fiind o rezultantă a raportului dintre localizarea geografică şi potenţialul natural şi etno-demografic al provinciei, pe de o parte, şi legăturile (rivalităţile) politice, economice şi militare ale statului – din care teritoriul respectiv face parte (integral sau parţial, în funcţie de perioada istorică) -, cu statele vecine ori cu puterile regionale, pe de altă parte. Poziţia geopolitică determină orientarea relaţiilor externe ale statelor respective spre axe de interes geopolitic.

Raporturile de forţă – mizele sau jocurile privind stabilirea marilor sfere de influenţă -, modifică adesea poziţia geopolitică a unui stat (a se vedea, spre exemplu, evoluţia geopolitică a României în sec. XX).

Hotarele Bucovinei, care au suportat importante modificări în diverse perioade istorice,  sunt privite, în termenii analizei noastre, ca parametri de influenţă geopolitică şi geoeconomică majoră, reprezentând acea linie naturală şi/sau convenţională de demarcaţie care separă teritoriile statelor din care provincia a făcut sau face parte, ca entităţi geografice, politice, istorice, economice. Aceşti parametri sunt expresia geopolitică a teritorialităţii.

,,Bucovina istorică este un concept cu care operează istoriografii. Dar pentru oamenii de rând, interesaţi de istorie la modul general, care  locuiesc de-o parte şi de alta a graniţei româno-ucrainiene, Bucovina/Bukovina este denumirea unui spaţiu mental, a unui „teritoriu ale cărui graniţe şi-au pierdut de mult conturul exact”, devenind „aproape un teritoriu de legendă”, un brand comercial, o atractivitate turistică sau altceva, în orice sens.

Prin apartenenţa la o zonă aflată la intersecţia unor interese geopolitice, geostrategice, cultural-religioase şi ideologice diferite, prin schimbarea repetată, în ultimele trei secole, a naţiunii politice dominante, destinul istoric şi cultural al acestui străvechi subspaţiu etno-cultural românesc a devenit unul de excepţie”.

Cel mai bine a înţeles şi exprimat întreaga dramă a românilor bucovineni din vremea sa părintele profesor Simeon Florea Marian (1847-1907). Iată ce spune , marele etnolog, folclorist, naturalist şi istoric al Bucovinei:

,,Nu ştiu de s-a mai aflat, ori se mai află undeva pe faţa pământului vreo ţară care să fi fost de atâtea ori cutreierată, prădată şi pustiită de către atâtea limbi străine, păgâne şi creştine, de câte ori a fost ţara noastră (Bucovina – n.n.). Şi iarăşi nu ştiu de se mai află, undeva, vreun popor, care să fi avut atâtea de suferit din partea nenumăraţilor şi cumpliţilor săi duşmani, ca românii ….. (citate de M.Iacobescu în ,,Căutând arhivele Bucovinei”, Ed. Junimea, Iaşi, 2003 (pag. 357)).

Apreciere făcută la sfârşit de secol XIX, perfect valabilă şi la început de secol XXI.

Sub aspect geografic, acest ,,colţ” de ţară, atât de jinduit de imperiile din jur, în mod paradoxal, se află chiar în centrul Europei. Capitala Cernăuţi se află la o distanţă de circa 120 km – spre est – de centrul geografic al Europei, consemnat în anul 1887, la Trebuşeni (Dilove – la 5 km de graniţa cu România), de către cartografii militari austrieci.

Destinul Bucovinei, ca provincie care, în diverse perioade ale istoriei, a aparţinut Principatului Moldovei, Austro-Ungariei, României, URSS, iar acum – parţial -, şi Ucrainei, a depins (şi încă depinde) – după o cercetare riguroasă şi corelarea datelor, din surse noi, oricât de paradoxal ar putea să pară acest lucru unora dintre analişti -, ….de destinul Poloniei!

De-a lungul istoriei sale, România a avut cele mai sigure graniţe pe Dunăre, la Marea Neagră şi cea cu Polonia, stabilită din 1366, sub domnia lui Cazimir cel Mare, şi neîntrerupt vecină la hotarul nostru nordic – până-n 1940 -, polonii obişnuind să spună:

Între noi şi Moldova însuşi Dumnezeu a statornicit fluviul Nistru” – Inter nos et Valachiam ipse Deus flumine Tyras dislimitavit.

Polonia a suferit trei împărţiri teritoriale la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Prima ,,partiţie” a avut loc în anul 1772Bucovina a fost ocupată de trupele austriece în toamna anului 1774 – la doi ani după prima împărţire a Poloniei -, printr-un ,,şiretlic diplomatic”, devenind provincie austriacă, oficial, la 7 mai 1775. A doua partiţie a Poloniei a avut loc în anul 1793, iar a treia în anul 1795, când, practic, şi-a încetat existenţa Uniunea polono-lituaniană, ca stat suveran. La 6 noiembrie 1918, cu ajutorul ,,aliaţilor”, s-a proclamat „Republica Populară Polonă”, iar la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate – cu sprijinul majorităţii reprezentanţilor etnici poloni şi germani – unirea Bucovinei cu România.

Cea de a patra împărţire a Poloniei, care a afectat teritorial şi politic viitorul acestei ţări, s-a făcut între Germania nazistă şi Rusia bolşevică, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov din august 1939. Pe 26 iunie 1940, într-un context geopolitic amplu, ambiguu şi complex, Uniunea Sovietică ocupă teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru, respectiv, Basarabia şi nordul Bucovinei, acţiune ce se află – şi de data aceasta – în legătură directă cu (re)împărţirea Poloniei. Nu e o coincidenţă – pur şi simplu -, întâmplătoare. Era o consecinţă predictibilă.

România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial ca aliat al Germaniei, pentru a lupta împotriva Uniunii Sovietice care ocupase Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei, acţiune bazată pe o decizie discutabilă, atribuită exclusiv lui Ion Antonescu, care va plăti cu viaţa, pe lângă alte ,,poliţe” şi ,,îndrăzneala” de a se fi opus ocupantului bolşevic.

Acest cumul de probleme ,,neclare” ale istoriei Bucovinei din ultimele trei secole generează întrebări la care nu se poate da un răspuns clar şi plauzibil decât în condiţiile aplicării unei analize echidistante şi nepărtinitoare, opusă metodelor clasice – ideologizate politic -, care obişnuiesc să reconstituie contrafactual evenimentele trecutului.

O analiză geopolitică a Bucovinei ar putea permite o mai bună, facilă şi corectă înţelegere a situaţiei actuale a provinciei şi ar lămuri în termeni mult mai clari locul ei în istorie, ajutând generaţiile viitoare să afle: ce a fost, cum a fost, ce va fi şi cum va fi (dacă va mai fi ?!).

Sarcina primordială a unei asemenea analize este să pătrundă cât mai adânc în esenţa problemelor nerezolvate ale istoriei, la originea rivalităţilor – a conflictelor -, să dezvăluie adevăratele interese ale ,,actorilor” imperiali sau locali care i-au motivat să acţioneze într-un fel sau altul, pecetluind soarta Bucovinei.

Este ca şi cum am încerca să ,,rezolvăm” un puzzle de-o altă factură, mai complex şi mai dificil de descifrat tocmai datorită multitudinii ,,pieselor” care-l compun. Or, iată că avem la dispoziţie câteva dintre ,,piesele” de bază ale unui puzzle geopolitic despre Bucovina: un teritoriu disputat, rivalităţi istorice, conflicte ,,îngheţate”, factori de influenţă, motivaţii, argumente şi protagoniştii, învingători sau învinşi.

Astăzi, se discută despre românii din nordul Bucovinei, ca despre niște simple prezențe fizice în mijlocul unor ,,jocuri geopolitice” – niște subiecți nedoriți la intersecția sferelor de  influență -, și nu ca despre niște generatori sau beneficiari ai unei identități distincte, într-un spațiu geocultural și geoistoric, care, în mod nefast s-a aflat ,,în calea tuturor răutăților”.

În preajma sărbătoririi centenarului Marii Uniri este important să discutăm despre Bucovina nu doar în termeni festivi – sau în limbajul consacrat al patrioţilor de conjunctură şi al euforiei provocate de show-urile cu artificii -, ci şi în contextul realităţilor incomode care au marcat trecutul – dar şi prezentul -, în termeni de analiză istorică, geopolitică şi geostrategică.

Repere dintr-o analiză geopolitică privind Bucovina

8 ian.

CER SI PAMANT ROMANESC

BUCOVINA – Repere dintr-o analiză geopolitică

BUCOVINA – Repere dintr-o analiză geopolitică

Istoria Bucovinei constituie obiectul de studiu a cel puţin patru istoriografii naţionale (română, austriacă, ucraineană, poloneză) care, fiecare în parte, exprimă punctul de vedere al naţiunii / imperiului / regatului / statului naţional din care această provincie de frontieră a făcut parte de-a lungul istoriei, scrie MIHAI COPEŢCHI-KOPECKY, în https://romaniabreakingnews.ro/bucovina-repere-dintr-o-analiza-geopolitica, care subliniază că:

,,Literatura istorică asupra Bucovinei este pe cât de bogată, pe atât de variată. S-a scris foarte mult despre Bucovina atât în limba română, cât şi în limbile engleză, germană, poloneză, cehă, slovacă, maghiară şi ucraineană. S-a insistat însă numai asupra unor anumite laturi ale problemei”, ne lămureşte Ion Nistor în cartea sa ,,Istoria Bucovinei”, tipărită postum, după căderea comunismului în România[1].

Geopolitica Bucovinei

,,Analizând istoria Bucovinei din perioada stăpânirii habsburgice (1774-1918), ne întrebăm dacă multiculturalismul şi multilingvismul, lăudat de unii şi criticat de alţii, „reprezintă [ca…

Vezi articolul original 1.924 de cuvinte mai mult

Steag fals la Capitoliu: filmul arată poliția care permite protestatarilor Antifa să intre

8 ian.

Invictus

BREAKING: After the staged “storming” false flag event, Congress to RE-CONVENE tonight and finish its final act of betrayal against America, under the cloak of darkness

După evenimentul de „asalt” al steagului fals, Congresul va CONVOCA din nou în această seară și va termina actul final de trădare împotriva Americii, sub mantia întunericului.

STEAG FALS CONFIRMAT: „Vikingul” care a asaltat clădirea Capitolului fotografiat anterior la mitingul BLM purtând aceeași ținută

Image: FALSE FLAG CONFIRMED: “Viking” who stormed the Capitol Building previously photographed at BLM rally wearing the same outfit

(Natural News) Asaltarea clădirii Capitolului SUA de astăzi este acum atacată de mass-media de stânga pentru a-i demoniza pe susținătorii lui Trump ca teroriști violenți. Cu toate acestea, aceleași mijloace de informare în masă au descris violența Antifa / BLM ca fiind „în mare parte pașnică”, chiar și atunci când acei actori de stânga aruncau cocktail-uri Molotov și foloseau lasere orbitoare împotriva forțelor de ordine. Actualizare: Am confirmat acum că asaltul clădirii Capitoluluia fost inițiat de provocatori de stânga care s-au întâlnit ieri cu poliția Capitolului și au planificat evenimentul. A apărut o fotografie a individului „viking” care a condus astăzi acțiunea de…

Vezi articolul original 760 de cuvinte mai mult

Medic „perfect sănătos” din Miami, în vârstă de 56 de ani, a murit de o tulburare a sângelui la 16 zile după ce a primit vaccinul Pfizer Covid-19

8 ian.

Invictus

MUERE MÉDICO QUE FUE VACUNADO CONTRA COVID-19 EN MIAMI - El Expreso de  Campeche

EXCLUSIV: Soția unui medic „perfect sănătos” din Miami, în vârstă de 56 de ani, care a murit de o tulburare a sângelui la 16 zile după ce a primit vaccinul Pfizer Covid-19 este sigură că a fost declanșată de vaccin, în timp ce gigantul medicamentelor investighează prima moarte cu o legătură suspectă după injectie.

  • Indrăgitul obstetrician din Miami, Gregory Michael, în vârstă de 56 de ani, a murit în urma unei reacții catastrofale la vaccinul Pfizer Covid-19, cum poate dezvălui DailyMail.com
  • Heidi Neckelmann spune că soțul ei era complet sănătos până când a primit vaccinul pe 18 decembrie la Mount Sinai Medical Center
  • El a murit săptămâna aceasta de un accident vascular cerebral provocat de IDP acut – purpura trombocitopenică idiopatică – o tulburare a sângelui cauzată de lipsa de trombocite
  • IDP poate fi acută sau cronică, cu o durată de șase luni sau mai mult, atacând de unul singur…

Vezi articolul original 1.842 de cuvinte mai mult

MELANIE C – INTO YOU!

8 ian.

HELENE FISCHER,THE CROSSED SWORDS PIPES – AMAZING GRACE!

8 ian.

AITANA,MORAT – MAS DE LO QUE APOSTE!

8 ian.

%d blogeri au apreciat: