”Blocul” comunitar și ”lagărul” anglofon

”Țările blocului trebuie să-și limiteze livrările de hidrocarburi”, ”țările blocului comunitar vor reacționa”, ”cele 28 de state ele blocului” vor face, ”cele 19 state ale blocului (euro)” vor drege. Este plină de ”bloc” și ”bloc comunitar” presa din România și din statele ce au aderat la UE după valul Austria-Finlanda-Suedia.

Care bloc? Istoria recenta cunoaște ”blocul estic”, sau ”blocul comunist”, sau ”blocul sovietic”. Folosirea acestui termen duce cu gândul la Puterile Axei și Pactul Tripartit, la Blocul Latin propus de Mussolini în anii 1920, la Puterile Centrale din Primul Război Mondial sau, în cel mai fericit caz la puterile Antantei. Sau NATO. Pentru a nu mai spune cât de aproape este semantic ”blocul” și ”blocul comunitar” ce nu lipsește din nicio pagina a presei din România de ”lagărul socialist” și ”lagărul capitalist”.

Acest termen nu este propagat întâmplător, ci pentru a facilita denigrarea UE. Uniunea are mult mai multe hibe decât calități, este un proiect hegemonic, nu este condusă de reprezentanți aleși democratic, are un executiv deseori miop in procesul de luare a deciziilor, are un parlament-fantomă fără drept de a iniția legi, se bazează mult pe înțelegeri în spatele ușilor închise. Însă Uniunea Europeana va deveni un loc și mai rău dacă nu-și va afirma propria poziție în confruntarea ce urmează între SUA și China, va fi strivită între ciocan și nicovală.

Acum, când Statele Unite sunt mai influente în Europa decât au fost în ultimele decenii (poate și pentru că pionul principal al Washingtonului în UE – Marea Britanie a părăsit „blocul”), când în toate marile ziare ale lumii se vorbește despre cât de importante sunt „narațiunile” în lupta dintre Est și Vest, presa europeană este prin excelență anglofonă, plină de ”narațiuni” europene fabricate peste Ocean și, în mod ironic, în Marea Britanie post-Brexit.

În bătălia propagandelor, fiecare putere are propria agenda, inclusiv Statele Unite și Marea Britanie. ”Începe nevinovat cu cuvintele”, scrie Eurointelligence. Și astfel Uniunea devine un „bloc” și poate că va deveni un „lagăr”. Mult mai important este însă că autorii anglofoni și presa de la Londra sau New York ce influențează puternic presa din țările UE nu vor oferi niciodată vreun sprijin ideii că UE ar putea deveni o uniune politică, pentru a nu mai vorbi despre o armată europeană. A fost suficient ca Emmanuel Macron să vorbească despre ”autonomia strategică a UE”, că toata presa anglofonă (adică, prin contagiune, mai toată presa europeană) l-a pus la zid.

„Blocul” nelipsit din analize și știri vine din presa anglofonă, unica sursă de informare pentru marea parte a publicațiilor din Romania și din celelalte state mai ”tinere” din UE. Este unica sursă de informare pentru bună parte dintre studenți, în tezele cărora nu există pagină fără un „bloc” sau două. Termenul acesta, ca și multe altele, se răspândește cu forța englezei de lingua franca în Uniunea Europeană, forță înzecită de comoditatea și suficiența celor care trebuie să citească, să priceapă și să traducă. Ni se spune constant, de la școală, universitate și până la știrile TV, că trăim într-un „bloc” (i.e într-un ”lagăr”), pentru că profesorii și presa nu văd lumina venind decât de la Londra și Washington.

Cea mai citită publicație de la Bruxelles este Politico. Politico este un trust american care a descălecat la Bruxelles în 2015, preluând un site neperformant și făcând din el cea mai importantă publicație. Politico este deținut acum de grupul german Axel Springer, însă redacția sa de la Bruxelles este dominată de britanici și americani. Pentru această revistă și acest site nu există funcționari publici, ci „eurocrați”, nu există Uniunea Europeană, ci „blocul”.

Eurointelligence vine cu două sugestii. Prima: ”Când citiți sau auziți pe cineva spunând că UE este un „bloc”, opriți-vă imediat. Nu mai citiți nimic din știrile acelei publicații, din studiile acelor ONG-uri sau experți”. A doua: ”Începeți să citiți altceva. Dacă nu vorbiți franceza, germana, spaniola sau italiana, va fi mai greu să găsiți alternativă. Însă, din punct de vedere tehnic, ea este accesibilă. Programele de traducere au devenit tot mai performante. Un estonian poate citi un eseu politic din Grecia și viceversa”.

În acest fel, cetățenii Uniunii Europene nu vor mai avea nevoie de britanici și americani pentru a le explica ce este, cum funcționează, cât de bună sau cât de nocivă este UE.

Cotidianul RO