LE MONDE :REGIMUL VIKTOR ORBAN SEAMANA CU REGIMUL CEAUSESCU!

Laszlo Rajk despre „trădarea” premierului ungar.
Le Monde: Ungaria lui Orban seamănă cu România lui Ceauşescu.

De la 1 ianuarie Ungaria are o nouă Constituţie, care prevede că numele ţării nu mai este Republica Ungară. Primele măsuri au fost deja luate în administraţiile publice, pentru a implementa această schimbare, astfel că, de exemplu, tribunalele nu mai pronunţă deciziile în numele republicii. „Este ca şi cum am trăi în România lui Ceauşescu; de fapt de la stingerea stelei Geniului Carpaţilor în decembrie 1989, nu am mai fost martorii unei transformari sociale atât de radicala în Estul Europei, în acelaşi timp stupidă şi ridicolă, ca în Ungaria lui Viktor Orban. Vedeţi: naţionaliştii din această regiune nu au învăţat nimic şi nu au uitat nimic. Moravurile au rămas şi ele neschimbate”, se arată într-un comentariu publicat în cotidianul Le Monde de Laszlo Rajk, arhitect, opozant şi fost disident ungar, fiul unui ministru executat în 1949 după un proces stalinist.

„În 1989, un tânăr a apărut în timpul înhumării simbolice a fostului premier Imre Nagy, executat la doi ani duăa revoluţia ungară din 1956. În discursul său, el a cerut libertate şi democraţie, precum şi retragerea trupelor sovietice. Era pentru prima dată când lumea auzea de numele de Viktor Orban, care prin acest discurs a reuşit să devină una dintre figurile memorabile ale schimbarii regimului. Este şi motivul pentru care unii sunt gata să-i ierte tot ce întreprinde în calitatea sa de şef al guvernului ungar împotriva poporului şi a democraţiei.”

„În schimb, mult mai puţini sunt cei care ştiu că în acea perioadă de schimbare, în timpul a ceea ce numeam „masa rotundă a opoziţiei”, cei care luau parte la dezbateri au semnat un acord: decât să cerem plecarea sovieticilor, mai bine să o obţinem pe calea negocierilor. Aceasta pe de o parte pentru a nu-l pune pe Mihail Gorbaciov într-o situaţie imposibilă, iar pe de altă parte pentru a nu oferi argumente puternice regimurilor est-german, ceh şi român, încă puternice, care ar fi putut invoca radicalismul maghiar în vederea lichidării propriilor opozanţi.”

„Prin discursul său, Viktor Orban a rupt acest acord. În ochii lui, chiar şi momentul revoluţionar din 1989 nu era decât o problemă tehnică a accederii la putere. El acţiona precum Janos Kadar, fostul lider comunist al Ungariei; Kadar, care a fost un adept al revoluţiei din 1956 a sfârşit prin a o trăda şi prin a recuceri Budapesta alături de trupele sovietice. Orban a fost iniţial angajat în schimbările democratice şi un mare prieten al Europei. Acum este marele inamic al democraţiei şi un inamic al Europei. Pot să afirm deci că atitudinea lui Orban nu este pentru noi o surpriză, ci o provocare politică petrmanentă; după mulţi ani, el este încarnarea acestei provocări împotriva democraţiei”.

„În 1989 a fost prima trădare a lui Orban, urmată de o serie de alte trădări. În primul rând el şi-a trădat aliatul, partidul liberal ungar, apoi, la trei ani de la căderea regimului, el şi-a trădat alegătorii transformând Fidesz, partidul liberal-radical, într-o formaţiune politică naţionalistă. Sub ochii cetăţenilor ungari se profila o organizaţie violentă care dorea să-şi subordoneze totul în timp ce guverna şi care deturna atenţia de la afacerile corupte prin toate strategiile politice populiste; iar în timp ce se afla în opozitie, această organizaţie politică îşi trimitea aliaţii neonazişti în stradă pentru a teroriza locuitorii, cerând apoi demisia guvernului pe motivul reducerii securităţii publice.

Orban a privat Curtea Constituţională de toate puterile prin care i-ar fi putut împiedica manevrele politice, apoi a dislocat Consiliul bugetar pentru a avea control exclusiv asupra acestuia, a restrâns libertatea presei, a decapitat justiţia şi a numit „părinţi, prieteni şi clienţi” în principalele posturi de judecători. Guvernul încearcă să mutileze independenţa Băncii Naţionale, protejată inclusiv prin tratate internaţionale, şi chiar remodelează legea electorală, care face Fidesz inamovibil, cel puţin prin mijloace democratice.

Mai mulţi apropiaţi ai Fidesz spuneau că aşteaptă victoria partidului crezând că, după o victorie electorală Viktor Orban acesta nu mai putea conduce în acelaşi mod, pentru că trebuia să ţină cont de unele limite, de circumstanţe externe şi mai ales de Europa şi SUA. Însă acum guvernul nu numai că nu este condus cu o dorinţă de democraţie, ci cu o totală lipsă de scrupule, comentează autorul articolului.