



, duminică, 4 octombrie 2020, Iași
, duminică, 4 octombrie 2020, Iași
Ni s-a spus să mergem la vot, ba chiar am fost încurajați de autorități să ieșim din case chiar dacă prezentam simptome de coronavirus.
Nimic nu mai conta pentru imbecilii care ne conduc decât să ne punem ștampila undeva. Iar acum, la 10 zile distanță, ni se dă în cap cu cele trei mii de teste pozitive și se închid restaurantele, teatrele și cinematografele. În curând, vor urma școlile pentru că nimeni nu își dorește un popor educat, capabil să raționeze singur și să distingă ușor adevărul de minciună.
Cine mai are nevoie de cultură, educație și socializare în zilele astea când tot ceea ce ni se cere este să ne distanțăm?! Nu doar fizic, ci și sufletește întrucât nici cele mai performante aplicații de videoconferințe pentru telefoane și tablete nu pot ține locul unei îmbrățișări calde sau a unei strângeri de mână sănătoase. Lucruri mărunte, dar de care avem cu toții nevoie. Oricât de mult ni s-ar băga în cap ideea că nu trebuie să lăsăm garda jos nici măcar o clipă.
Nu am mers la vot în urmă cu două săptămâni pentru că sunt scârbit până la cer și înapoi de întreaga clasă politică, iar decizia de acum nu mă face decât să mă felicit că nu mi-am irosit o oră din viață inutil. Asta după ce mi-au fost furate două luni din viață în primăvară și pe care nu mi le va mai da nimeni înapoi.
Și acum, ni se mai pregătește o altă stare de urgență, doar că maniera în care se acționează nu mai este una bruscă. Nu trecem direct de la libertate la închisoare, ci acum suntem trecuți printr-un purgatoriu. Încet-încet, nu vom mai putea iarăși să ne bucurăm de o ieșire cu prietenii în oraș, copiii vor găsi locurile de joacă închise, iar totul se va petrece pas cu pas pentru a accepta cât mai ușor toate aceste îngrădiri.
Vom deveni cobai precum în experimentul cu broasca fiartă, incapabilă să se mai salveze după ce apa în care este aruncată este încălzită progresiv până când toate simțurile i se atrofiază, iar sfârșitul este evident. Vom înghiți toate rahaturile care ni se vâră pe gât pentru că ne vom spune că nu e mare lucru și că totul este pentru binele general, iar când ni se va permite să mergem la vot în decembrie, o vom lua drept o mare favoare. Ca o grațiere.
Cunosc personal oameni care au avut Covid, am vorbit cu ei și toți mi-au spus că este precum o gripă. În același timp, un fost coleg de-al meu, în vârstă de 46 de ani, a murit după ce s-a infectat cu coronavirus. Nu spun că acest virus nu există, poate chiar sunt 600 de oameni internați la terapie intensivă, dar ce facem cu milioanele de români care își vor pierde locurile de muncă, vor ajunge pe drumuri, nu își vor mai putea plăti ratele și facturile, nu își vor mai putea întreține copiii, își vor vedea viețile schimbate radical din cauza noilor decizii ale autorităților? E ușor pentru cei cu un loc de muncă stabil și călduț să vorbească și să îți arate ostentativ hashtagul #staiacasă, în condițiile în care mulți alții au fost nevoiți să se întoarcă în orășelele lor de provincie sau chiar la sate în urma stării de urgență din primăvară. Oare câți vor mai urma acum? Dar chiar și cei care se consideră asigurați cumva acum vor avea de suferit pentru că lanțul trofic al economiei se va rupe în mii de bucățele imposibil de lipit ulterior.
Am descoperit cu toții că putem trăi, de bine, de rău și cu acest virus. Unii l-am și avut și, poate, îl vom mai avea.
Dar un nou lockdown ar putea conduce la colapsul întregii noastre societăți. Încercând să evităm o criză sanitară, vom ajunge la o criză financiară și socială fără precedent în ultimul secol, cel puțin. Iar totul se va produce cu acceptul nostru dacă nu reacționăm cât încă mai putem. Altfel, vom sfârși precum broasca fiartă.
Unde sunteți, oameni? Unde sunteți, români? Amintiți-vă numele imnului nostru național! Deșteaptă-te, române!
Bogdan SOCOL, R3Media
„Nu alegerile și procesul electoral au legătură cu pandemia”. Așa a grăit, în această seară, președintele Klaus Iohannis, răspunzând unei întrebări care se referea la eventualitatea ca prezența la votul din 27 septembrie să fie una dintre cauzele reactivării Covid-19, care se înregistrează în ultimele zile. După care a precizat: „Este, însă, posibil ca în anumite localități să aibă legătură ci petrecerile care au avut loc ilegal și cu încălcarea normelor în vigoare”. Pentru a încheia discuția pe acest subiect în următorii termeni: „Oamenii au fost găsiți, amendați, dar probabil că, unii la petreceri, din entuziasm, au uitat că suntem în pandemie”.
Până aici, toate bune și frumoase, doar că ne-am fi așteptat ca domnul președinte să ne dea măcar un exemplu de asemenea isprăvi anume pentru a se face mai bine înțeles. Și, să nu spun vorbă mare, nici că ducem lipsă de așa ceva. Iată, chiar în săptămâna ce a urmat zilei votului, pe mai multe canale de informații sau de socializare a circulat un filmuleț înregistrat în comuna Girișul de Criș, județul Bihor. Acolo unde susținătorii primarului reales pentru un al cincilea mandat precum și salariații primăriei au sărbătorit, până în zori, victoria edilului lor șef. Filmuleț în care putem vedea și auzi că la chiolhan s-au cântat, cu înfocare și cu patimă, manele ale căror texte erau înjurături în toată regula transmise PSD-ului și pesediștilor. Inclusiv sau mai ales din localitate. Manele pe care le-a cântat, tot cu dedicație, însuși domnul primar, altminteri membru marcant al PNL, și pentru care solistei i-au fost strecurate în decolteu niscai sume de bani din partea admiratorilor.
Avem, așadar, aici, principalele date care ne poate lămuri și de ce președintele tuturor românilor nu a dorit să facă referire la acest eveniment, deși el se înscria perfect în aria de referință a discursului domniei sale. Cum ar fi reacționat, însă, președintele Klaus Iohannis dacă ar fi fost vorba despre un primar PSD? Răspunsul vine de la sine și nu vreau să mai insist. Insist, însă, asupra unui alt amănunt care, iarăși, nu prea se înscrie în litera și în spiritul discursului oficial de astă seară.
Mă refer la faptul că, deocamdată, nu avem date certe din care să reiasă că, aici, la Girișu de Criș, cheflii- în frunte cu primarul reales- au fost amendați de către oamenii legii pentru că au încălcat normele în vigoare. Iar, dacă treaba asta nu s-a întâmplat până acum, eu zic cum că sunt slabe speranțe ca, de acum încolo, să se mai întâmple…
Autor: Serban Cionoff
Sursa:jurnalul.ro
”Contemporaneist fiind, am citit Mein Kampf, căci citesc diversele abordări ale lumii. Știu despre ce este vorba și din istoriografia perioadei, datorată lui Martin Broszat, Hans Mommsen, Andreas Hillgruber, Joachim Fest și altor istorici de calibru.
Nu sunt psd-ist, deși cunosc bine doctrina social-democrației. Nici nu este greu, cunosc liberalismul mai bine decât „liberalii” de azi! Eu consider că, cel puțin în România, se cer soluții cu mult mai integrative decât ale liberalismului actual și mai coerente decât ale social-democrației de azi. Și social-democrați și liberali m-au invitat în guvern, încât nu am resentimente.
Nu am prejudecăți și nu cred că cineva este urmașul lui Adolf Hitler. Dar, în situația de azi a țării în care trăim, când un „președinte” depășit de funcție și fără vreo realizare, reia, în orice chip, Mein Kampf, socotesc apărarea pluralismului și a democratizării drept datorie.Să citim, însă, ce spune Adolf Hitler (Mein Kampf, Zentralverlag NSDAP, München, 1943). Și, desigur, „președintele”.
În paginile pe care le consacră social-democrației, Adolf Hitler se plânge că în anii săi „într-adevăr oamenii nu trăiesc unul cu altul, ci se apasă unul pe altul” (p.32). Evaluarea sa este că social-democrația „a condus lupta pentru vot universal și secret”, încât continuă scriind „această activitate a social-democrației nu mi-a fost nesimpatică” (p.39).
Adolf Hitler își declară insistent nemulțumirea față de poziția social-democrației în chestiunea etnicității (p.39) și, mai ales, iritarea față de audiența mare de care social-democrația se bucură în populație (p.43). El susține că, întrucât este condusă de evrei (p.64), social-democrația nu ar ține de poporul german (p.82). De aceea, vede în social-democrația organizată ca partid „o armată amenințătoare (bedrohlichen Heere)” (p.43), care exercită „o înșelare a poporului (Volksbetrug)” (p.40), o „terorizare spirituală (geistige Terrorisierung)”(p.44). Ea ar pune piedici formării burgheziei, care nu ar fi „nici moral, nici sufletește matură” încât să se poată susține singură (p.45). Social-democrația ar fi „ciumă (Pest)” (p.170). Führerul cerea „luptă fără scrupule (der Kampf rucksichtloser aufzunehmen) (p.192) cu social-democrația, după ce pretindea abandonarea „democrației pacifiste” (p.191) – echivalentă cu o distrugere a democrației.
Zice “președintele” în anii în curs altceva rău despre social-democrație? Oricine poate compara și își poate răspunde.
Cam la fel de necontrolat și căutând evident să înșele oamenii, „președintele” vorbește de „România captivă”, de „asalturile agresive al psd”, sugerează că acesta vrea să desființeze alegerile și promite că „războiul nu s-a încheiat”, precum și alte bazaconii. „Președintele” debitează iresponsabil toate acestea despre un partid care, place-nu place, a contribuit la România democratică în care trăim . A contribuit incomparabil mai mult decât el și adepții săi – a contribuit, desigur, la o democrație atât de permisivă, încât și nepregătiții ajung unde nu este cazul.
Cine are timp poate întocmi antologia inepțiilor „prezidențiale” privind „scoaterea din țară” a social-democrației și eliminarea ei „definitivă”. Mai recent (28 septembrie 2020), “președintele”, ce iese curent din limitele Constituției, dar se pretinde, mai mult decât comic, „al tuturor românilor”, declară: „Pentru ca România să se modernizeze, epoca psd trebuie să se încheie definitiv… Victoria de la locale trebuie confirmată la alegerile din decembrie, când majoritatea toxică ce a acaparat Parlamentul va putea fi oprită prin votul cetățenilor să mai producă daune ireparabile”. Câte fraze, atâtea aberații! Teama „președintelui” este aici, evident, ca nu cumva social-democrația să-și poată aplica legile prin care se măresc alocații, salarii, pensii!
Trec peste faptul că “președintele” nu știe nici măcar cum se elaborează o hotărâre de guvern. A fost grotesc când actualul “guvern al meu” emitea hotărâri neconstituționale, iar “președintele” ataca social-democrația că nu tace din gură! Nici Emil Bobu, simbol durabil al mărginirii decidenților, nu săvârșea asemenea confuzii!
Trec și peste faptul că “președintele” ignoră, precum în Mein Kampf, că modernizarea se ramifică – este tehnologică, infrastructurală, economică, instituțională, culturală. Printre componentele ei sunt, de pildă, negocierile. În mod exemplar, în Germania este punct cheie în programe, nu doar al social-democraților, ci și al creștin-democraților, de la Adenauer și Erhard încoace, vestitul “drept de codecizie (Mitbestimmungsrecht)”. Se știe de multă vreme că o modernizare fracturată are urmări nefaste.
„Președintele” a atacat cooperarea guvernului anterior cu “niște evrei”, în împrejurările recunoașterii Jerusalimului drept capitală a Israelului. Îți dai seama ușor că atacul nu era original.
“Toxic”, “ciuma roșie” și altele din vocabularul calic al “președintelui” sunt ale lui Goebbels. “Președintele” vrea și el să inducă în eroare oameni plini de grija zilei de mâine agitând fantome. Este drept, s-au cîștigat cu ani în urmă alegeri agitând “pericolul comunismului” – când acesta era mort demult. “Președintele” și ai săi îi dau acum cu “ciuma”. Curând vine la rând “pericolul asiatic”, căci pe Führer îl obsedau și “slavii”” mai scrie fostul înalt demnitar. (B.T.I.)
Ieri, la Iași, câteva sute de români au protestat pașnic pentru a li se permite tuturor credincioșilor accesul la Sfânta Parascheva, fără discriminare.
Probabil alte semne de protest vor mai avea loc până la ceea ce ar fi trebuit să fie marea sărbătoare a Sfintei Cuvioase, acum deja întinată de restricțiile abuzive și prezența excesivă a gardienilor. La Iași, o tânără le-a spus direct în față jandarmilor of-ul ei și al multor români. O puteți asculta aici:
Astăzi, la București, peste o mie de românii au strigat pentru Libertate și și-au exprimat solidaritatea cu pelerinii de la Iași și din întreaga țară.
„Este adevărat, sunt mici stări de libertate, să le spunem așa, dar foarte importante, pentru că „Acolo unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor”, după cum știm din Sfânta Evanghelie. Și apoi, a respira Libertatea e de neprețuit! O recomand tuturor românilor.”, a comentat pentru ActiveNews Pompiliu Diplan, organizatorul acțiunii de la București.
Între 600.000 și 800.000 de români merg ZILNIC cu Metroul
Metrorex ne informează regulat că în București circulă zilnic între 600.000 și 800.000 de călători. O singură garnitură de tren poate transporta, conform experților Metrorex, 2.178 de pasageri. S-a interzis transportul cu Metroul în București? Nu.
Cazul de discriminare a credincioșilor creștini ortodocși este, repet, flagrant, și ar trebui tratat cu toată seriozitatea de o echipă de avocați ai Patriarhiei și Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, care să deschidă un caz-școală contra măsurilor abuzive și nesusținute științific ale autorităților, așa cum spune și dl. profesor dr. Vasile Astărăstoae, fostul președinte al Colegiului Medicilor din România.
Anul trecut la Sfânta Parascheva s-a atins un număr record de pelerini – aproape 200.000, pe parcursul întregii manifestări care a durat mai mult de o săptămână. Anul acesta probabil numărul s-ar fi redus substanțial. Dar chiar de-ar fi venit 200.000, ar fi fost de 3 sau de 4 ori mai puțin decât numărul celor circulă zilnic cu Metroul, bot în bot (ilustrație FB Florin Tălmaciu). Reamintim că un Raport al OSCE pe tema plandemiei critica România enumerând-o între țările care au luat cele mai dure măsuri de restricționare a libertății religioase din Europa.
”De altfel, amânarea admiterii României în spațiul Schengen are în bună măsură de a face cu temerile Vestului că în spatele butoanelor sau chiar la butoanele unor autorități dintre cele interconectate se află încă personaje cu trecut sau conexiuni dubioase și care, dacă li s-ar permite accesul la circuitul clasat de informații euro-atlantice, ar deveni vulnerabilități pentru securitatea comunitară (nivelul încă destul de ridicat al corupției este un alt motiv și nu e deloc străin de cel anterior pomenit).
Atât SRI cât și alte structuri care ar trebui să fie o garanție a unei societăți liberale și democratice, au în miezul lor doctrina comunistă a „luptei întregului popor”, logica Războiului Rece și sângele poliției politice. O altă anomalie românească în spațiul euro-atlantic este că serviciile secrete sunt considerate „forțe armate”
”Ovidiu Raețchi, când propui astfel de idei contrare valorilor Creștine, chiar nu e cazul să vorbești de „respect pentru Biserică”! Parteneriatul „civil”, „de viață” ori cum dorești să îi spui rămâne o aberatie care distruge instituția căsătoriei și duce la un paralelism juridic neconstituțional! Da, pur și simplu este un subiect care nu are nicio legătură cu nevoile reale din România și care este complet manipulat ideologic!” a scris Gheorghe.
Fraudarea alegerilor din România, a câta în ultimii ani?, aflată iarăși sub anchete ce duc nicăieri, este îngrijorătoare. Erau deja indicii că în 2019 s-a fraudat din vreme, organizat, până la capăt. După ce s-au eliminat candidați cu șanse mai mari și s-a ruinat orice legitimare democratică prin trecerea la „guvernul meu”, după ce nu s-a discutat nimic și s-a fugit de dezbatere, s-a rămas cu diabolizarea unor oameni și cu reluarea a ceea ce a fost mai urât în istorie. Mărturiile încep, de altfel, să explodeze. Au fost „alegeri”, dar nimic credibil pentru un cetățean matur.
Cu alegerile locale din 2020 a devenit doar mai clară „tehnologia” prin care rezultatele „oficiale” sunt astăzi altfel decât votează cetățenii. Este vorba de „greșeli” la numărarea voturilor, de „neglijențe” în comisii – mulți fiind mai preocupați de remunerație, decât de corectitudine – de softuri și computerizări ce falsifică, de președinți de comisii corupți și, în final, de misiunea sts-ului.
Fapt este că nimeni în România actuală nu garantează corectitudinea alegerilor. Așa cum nu există un act, sub semnătură, că în țară este epidemie care să justifice măsurile luate – nu sanitare, ce pot fi firești, ci militaro-polițienești! De ce nimeni nu garantează și nu semnează?
În nicio țară europeană nu se practică asemenea fraudări. Ele țin, desigur, de o anume înapoiere a unor inși implicați. Dar ele indică și o voință malefică în spatele lor.
Nu este prima oară în România când calamitatea vine de sus. Actualul „președinte” este diletant, cum a consemnat și presa internațională, și, vădit, fără scrupule civice și umanitare. Mai grav, el se ia, în pofida Constituției , drept „șef al statului” și, după ce comite răul, aruncă răspunderea pe umerii altora, din afara țării venind apoi persoane să-l aprobe.
În România actuală se calcă în picioare de sus, cu aplombul lipsei de cultură, reguli simple, verificate de istorie, ca și cum nu va fi o scadență. Va fi, totuși! Pentru tot ce este fals și nedrept cineva plătește pînă la urmă!
Corupția, în toate formele, a înflorit ca niciodată în ultimii ani. „Lupta cu corupția”, la care, în zilele trecute, „președintele” chema din nou dna-ul, nu rezolvă nimic, căci nu se știe despre ce este vorba și nu există vreo analiză serioasă. Din start, „lupta (der Kampf)” cu corupția de la Cotroceni-ul de azi este nu pentru asanări in interes public, ci pentru răfuieli.
Se ridică însă întrebarea: este „președintele” mai puțin corupt? Dacă justiția – nu cea aservită, pe care o păstorește, ca nu cumva să fie independentă efectiv – și-ar face numai datoria, ar fi surprize.
„Președintele” și-a pus de două ori „guvernul meu”, în 2016 și 2020, în loc de „guvernul țării”. Guverne, cum s-a spus, securiste și incapabile! Nu mai târziu decât zilele trecute, trimișii săi au profitat din nou de lipsa de informare și apatia de la Bruxelles și au plasat iarăși frazări în rezoluții pentru a justifica „european” răfuiala sa în țară.
Unii ziariști au consemnat faptul că „președintele” are obsesia eliminării social-democrației. O și declară repetat, chiar dacă este la îndemână o altă întrebare: „președintele” ce a făcut în șase ani, căci vreo înfăptuire nu se poate constata?
Am vrut să mă conving dacă obsesia este, într-adevăr, cum mulți miniștri, parlamentari, cetățeni au semnalat, adesea cu jenă, cea a lui Adolf Hitler. M-am întrebat, la rândul meu, onest: până acolo să fi ajuns stupiditatea?
Contemporaneist fiind, am citit Mein Kampf, căci citesc diversele abordări ale lumii. Știu despre ce este vorba și din istoriografia perioadei, datorată lui Martin Broszat, Hans Mommsen, Andreas Hillgruber, Joachim Fest și altor istorici de calibru.
Nu sunt psd-ist, deși cunosc bine doctrina social-democrației. Nici nu este greu, cunosc liberalismul mai bine decât „liberalii” de azi! Eu consider că, cel puțin în România, se cer soluții cu mult mai integrative decât ale liberalismului actual și mai coerente decât ale social-democrației de azi. Și social-democrați și liberali m-au invitat în guvern, încât nu am resentimente.
Nu am prejudecăți și nu cred că cineva este urmașul lui Adolf Hitler. Dar, în situația de azi a țării în care trăim, când un „președinte” depășit de funcție și fără vreo realizare, reia, în orice chip, Mein Kampf, socotesc apărarea pluralismului și a democratizării drept datorie.
Să citim, însă, ce spune Adolf Hitler (Mein Kampf, Zentralverlag NSDAP, München, 1943). Și, desigur, „președintele”.
În paginile pe care le consacră social-democrației, Adolf Hitler se plânge că în anii săi „într-adevăr oamenii nu trăiesc unul cu altul, ci se apasă unul pe altul” (p.32). Evaluarea sa este că social-democrația „a condus lupta pentru vot universal și secret”, încât continuă scriind „această activitate a social-democrației nu mi-a fost nesimpatică” (p.39).
Adolf Hitler își declară insistent nemulțumirea față de poziția social-democrației în chestiunea etnicității (p.39) și, mai ales, iritarea față de audiența mare de care social-democrația se bucură în populație (p.43). El susține că, întrucât este condusă de evrei (p.64), social-democrația nu ar ține de poporul german (p.82). De aceea, vede în social-democrația organizată ca partid „o armată amenințătoare (bedrohlichen Heere)” (p.43), care exercită „o înșelare a poporului (Volksbetrug)” (p.40), o „terorizare spirituală (geistige Terrorisierung)”(p.44). Ea ar pune piedici formării burgheziei, care nu ar fi „nici moral, nici sufletește matură” încât să se poată susține singură (p.45). Social-democrația ar fi „ciumă (Pest)” (p.170). Führerul cerea „luptă fără scrupule (der Kampf rucksichtloser aufzunehmen) (p.192) cu social-democrația, după ce pretindea abandonarea „democrației pacifiste” (p.191) – echivalentă cu o distrugere a democrației.
Zice “președintele” în anii în curs altceva rău despre social-democrație? Oricine poate compara și își poate răspunde.
Cam la fel de necontrolat și căutând evident să înșele oamenii, „președintele” vorbește de „România captivă”, de „asalturile agresive al psd”, sugerează că acesta vrea să desființeze alegerile și promite că „războiul nu s-a încheiat”, precum și alte bazaconii. „Președintele” debitează iresponsabil toate acestea despre un partid care, place-nu place, a contribuit la România democratică în care trăim . A contribuit incomparabil mai mult decât el și adepții săi – a contribuit, desigur, la o democrație atât de permisivă, încât și nepregătiții ajung unde nu este cazul.
Cine are timp poate întocmi antologia inepțiilor „prezidențiale” privind „scoaterea din țară” a social-democrației și eliminarea ei „definitivă”. Mai recent (28 septembrie 2020), “președintele”, ce iese curent din limitele Constituției, dar se pretinde, mai mult decât comic, „al tuturor românilor”, declară: „Pentru ca România să se modernizeze, epoca psd trebuie să se încheie definitiv… Victoria de la locale trebuie confirmată la alegerile din decembrie, când majoritatea toxică ce a acaparat Parlamentul va putea fi oprită prin votul cetățenilor să mai producă daune ireparabile”. Câte fraze, atâtea aberații! Teama „președintelui” este aici, evident, ca nu cumva social-democrația să-și poată aplica legile prin care se măresc alocații, salarii, pensii!
Trec peste faptul că “președintele” nu știe nici măcar cum se elaborează o hotărâre de guvern. A fost grotesc când actualul “guvern al meu” emitea hotărâri neconstituționale, iar “președintele” ataca social-democrația că nu tace din gură! Nici Emil Bobu, simbol durabil al mărginirii decidenților, nu săvârșea asemenea confuzii!
Trec și peste faptul că “președintele” ignoră, precum în Mein Kampf, că modernizarea se ramifică – este tehnologică, infrastructurală, economică, instituțională, culturală. Printre componentele ei sunt, de pildă, negocierile. În mod exemplar, în Germania este punct cheie în programe, nu doar al social-democraților, ci și al creștin-democraților, de la Adenauer și Erhard încoace, vestitul “drept de codecizie (Mitbestimmungsrecht)”. Se știe de multă vreme că o modernizare fracturată are urmări nefaste.
„Președintele” a atacat cooperarea guvernului anterior cu “niște evrei”, în împrejurările recunoașterii Jerusalimului drept capitală a Israelului. Îți dai seama ușor că atacul nu era original.
“Toxic”, “ciuma roșie” și altele din vocabularul calic al “președintelui” sunt ale lui Goebbels. “Președintele” vrea și el să inducă în eroare oameni plini de grija zilei de mâine agitând fantome. Este drept, s-au cîștigat cu ani în urmă alegeri agitând “pericolul comunismului” – când acesta era mort demult. “Președintele” și ai săi îi dau acum cu “ciuma”. Curând vine la rând “pericolul asiatic”, căci pe Führer îl obsedau și “slavii”.
Dar, peste toate, ce este mai „toxic” decât nepriceperea și reaua credință? Ce face mai mult rău unei societăți, direct și indirect, imediat și în timp, decât incompetența, lipsa culturii și absența chibzuinței care-l face pe om sensibil la suferința altora și democrat?
Nu se trăiesc vremuri ușoare acum în lume. Numai că se plătește în plus, din greu, pentru politruci care au în cap demagogie ieftină. De când cu această demagogie, România nu numai că înaintează împiedicat, dar a fost împinsă la coada Europei și stă acolo. Nimeni nu spune să nu te ferești de trecutul clasat, dar fă-o cu cap și nu te plasa de la început printre ignoranți!
La începutul pandemiei, Giorgio Agamben anticipa că regimuri decrepite vor abuza de stări excepționale. Apelul Vigano, în frunte cu cardinalul Christian Müller, a semnalat deteriorarea democrației în unele țări cu astfel de stări. Azi, România este campioană și în această privință. S-a proclamat starea de urgență (convertind vizibil urgența sanitară într-una politico-militaro-polițienească!) și s-a continuat cu stări de alertă, de fapt pentru a salva un guvern dovedit și demis ca incapabil. Adolf Hitler a guvernat cvasipermanent cu stări de necesitate o țară extraordinară. Cum se vede, ideea are adepți!
Se ridică însă întrebarea, românii pot fi oare guvernați doar cu Mein Kampf? Îmi asum că democrația, care a dus la dezvoltare rapidă societăți întregi, este și pentru ei. “Democrația cu conducător (Führer)” nu a dus decât la tragedii. O concluzie din micul tratat al lui Carlo M. Cipola (Le leggi fondamentali della stupidita umana, Il Mulino, Bologna, 2015) se impune: un prost nu este aproape niciodată doar prost! El poate fi pericol public.
Un președinte veritabil apără cetățenii, indiferent de opțiunea lor politică. “Președintele” declara în afara țării că decidenții nu ar fi capabili. El insistă că românii trebuie educați mai înainte. Noroc cu parlamentari francezi, maghiari și polonezi, care au atras atenția unor carpatici că au luat-o prin bălării.
Eu cred că România ar trebui acomodată nu cu Mein Kampf, ci cu Montesquieu, Jefferson, Brandeis, cu Helmut Schmidt, Delors și Prodi, cu Gyeremek, Havel și democrații Europei Centrale, cu democrații și juriștii ei, cu mulți alți democrați. De ce oare nici un intelectual de calitate nu este în trena “președintelui”?
Socotesc că orice persoană are libertăți și drepturi și nimeni nu are căderea să o închidă în etnicitatea ei. Etnicismul este doar un narcotic otrăvitor. Susțin însă că România nu are nevoie de dărâmarea pluralismului, ci de consolidarea acestuia. Că țara s-a procopsit, deocamdată, urmare a unor tertipuri jalnice, ce se demască pe măsura trecerii timpului, cu un “președinte” rudimentar, se va recunoaște într-o bună zi. Adevărul nu se lasă ascuns la nesfârșit.
De obicei, în România, la necazuri, se sare direct în speculații despre ce fac serviciile secrete ale altor țări. Nu cunosc vreo probă. Țin seama, însă, de un senator prestigios de azi, care spunea că nu înțelege cum cetățenii și-au dat votul unui ins care nu a realizat nimic și nu a promis ceva. Și de ceea ce declara oripilat liderul unui partid apropiat de arcul administrației actuale, anume, că „România nu are acum președinte normal”. Așadar, înainte de vedea ce fac sau nu fac unii sau alții, este timpul să se vadă ce votează cetățenii României și cine fraudează alegerile.
Să admitem că un ins ajunge întâmplător la opiniile lui Adolf Hitler. Dar, atunci, se pune întrebarea: nu era responsabil din partea aceluia să-și fi adunat o minimă informare pentru a nu păși pe cărări compromise? Întrebarea merge și mai adânc: atâta dispreț ai pentru cetățenii cărora le ceri voturi încât îi faci să înghită mizeriile istoriei? Și le mai și ceri să se „educe”? Și să fie „normali”?
Cine este needucat? Cine este de fapt anormal? (Fragment din volumul Andrei Marga, Statul actual, în curs de publicare)
Poliția și procurorul au descins în casa șefului Oficiului pentru Combaterea Spălării Banilor. Joi a demisionat ca să nu fie luat de pe stradă! Este un aranjament clar și un semn că a fost avertizat ce va păți și i s-a cerut demisia.
– Adio, amice, că ne-au prins! i-o fi spus Ludovic Orban. Laurențiu Baranga abia numit de Ludovic Orban șef la Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor a fost descoperit că și-a fasificat diploma de bacalaureat. Ca alți politicieni și funcționari din România și ca la studiile și doctoratele date cu Gabriel Oprea, Laurențiu Baranga ajunsese și conferențiar și preda unora și mai deștepți și mai instruiți decît el.
Subiectul riscă să fie îngropat în numărul contaminaților de Covid, de tăcerea presei cumpărate, deși este vorba de o contaminare la fel de mare, dar mult mai gravă pentru populația României. A ieșit la iveală cazul unui infractor folosit de lumea politică, alături de alți infractori și impostori, numiți pe posturi sau trimiși la înaintare pe poziții importante de unde să răspundă la comanda unor bande politice, organizate mereu ca partide. De ce? Pentru a răspunde la comenzi, pentru a le acoperi infracțiunile și pentru a bloca în cazul în care politicienii sau clienții acestora vor fi prinși. Este o șmecherie validată de cele trei decenii de tranziție. Ea vizează mai toate piramidele de putere din România. Și a liberalilor, și a PSD-iștilor, și a altor grupări mai mici sau mai tinere!
De ce nu ies ong-urile mobilizate de ”băieți” să urle la ferestrele lui Ludovic Orban? A numit la Combaterea Spălării Banilor un infractor școlit pe fugă. Un fel de șarlatan abonat la responsabilități publice! Prin mîna lui au trecut certificatele ORNISS, cele care se acordă celor desemnați să opereze cu secretele importante ale statului român și ale Tratatului Nord-Atlantic. Nu era un portar la Gara de Nord!
Vă propun să parcurgeți sinteza carierei acestui impostor, publicată cu discreție sau chiar ignorată de susținătorii lui Iohannis și ai Binomului:
”Laurențiu Baranga a absolvit bacalaureatul la Colegiul Tehnic Dimitrie Leonida din București, la vârsta de 32 de ani. Ulterior,el obținut mai multe titluri și diplome, inclusiv cea de doctor al Universității Valahia din Târgoviște.Ca să pară deștept și competent el a trecut și pe la Colegiul Național de Apărare, pe laARACIS,pe la Colegiul Național de Afaceri Interne”.
Cui a putut să pară acest om o luminăție și o competență? Unui prost! Sau unui escroc!
Ce mai, un adevărat doctor și conferențiar între lichelele tranziției, promovat pentru ”profesionalism, competență și patriotism”. Adică un nimeni cu tupeu care se făcea că predă strategii pe la animalele domestice.
Ce a zis Ludovic Orban despre el? În loc să își ceară scuze și să își asume răspunderea (adică să demisioneze) că a numit un asemenea ins într-o funcție importantă, el a spus:
„E treaba lui că ne-a păcălit. Ieri am avut demisia pe masă. Și-a dat demisia, nu mai este președinte. El era într-o funcție publică, a venit dintr-o funcție publică. Nu cunosc detaliile, mărturisesc că nu am urmărit cu foarte mare atenție. A fost evaluată această numire, am aplicat toate procedurile de evaluarea a candidatului, nu am avut aceste informații legate de falsul în privința diplomelor. Și am înțeles că este vorba despre toate diplomele”
Este treaba lui Orban că vrea să ne păcălească? Ludovic Orban face pe prostul! Minte! Știa cine-i omul! Trebuia să păzească eventuale semne și sesizări despre circulația unor sume dubioase. Ale adversarilor politici, nu ale liberalilor! L-a desemnat la Oficiu pentru Combaterea Spălării Banilor așa cum l-a numit ministru pe Ion Ștefan, la Dezvoltare! Să stea de șase și să execute ordine! Niște Lemn-Tănase buni pentru învîrteli. Așa i-a numit pe Antonel Tănase și pe Ionel Dancă la Secretariatul General al Guvernului. Ca să nu mai vorbim de secretarul general adjunct, Costel Barbu, fostul primar de Suhaia, amestecat și el într-un scandal cu diplome la o universitate ”faimoasă” din Alexandria. Oastea liberală conține cam același procent de infractori și impostori ca și cea pesedistă. Diferă doar limbajul! Între Ion Ștefan-zis Grindă și Dănuț Andrușca nu este nici o diferență!
Cu ce o fi mai instruit și mai profesional ministrul Costel Alexe, ales președinte al Consiliului Județean Iași ? Același înaintaș al unor politicieni care își trimit oamenii să păzească în caz de pericol sau să strîngă banii pe care i-au investit în alegeri sau cu care și-au cumpărat postul în parlament sau funcția în guvern!
Ce reacție are președintele? Ce rapoarte a dat SRI-ul despre această împănare cu infractori și impostori a instituțiilor din România? Ce face societatea civilă, cotropită și ea de oportuniști flămînzi și ciubucari?
CORNEL NISTORESCU/https://cotidianul.ro/
După ce a fost prezent mai bine de o oră la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), răstimp în care a discutat ”destul de mult” cu specialiștii despre pandemia COVID, la întrevedere fiind prezent și ministrul Nelu Tătaru, Klaus Iohannis a adus din nou în discuție importanța purtării măștii și a spălatului pe mâini.
”M-am bucurat să constat că abordarea noastră este cam la fel, nu trebuie să intrăm în panică, însă trebuie să fim conștienți că ne aflăm într-o situație deosebită, o situație de sănătate publică deosebit de gravă. Și dacă vrem să avem o viață apropiată de normalitate, este absolut obligatoriu să respectăm câteva norme (…): purtatul măștii, păstrarea distanței, igiena, în special igiena mâinilor, evitarea (…) aglomerărilor. Și da, (…) acolo unde în anumite localități incidența pandemiei este mai mare, trebuie impuse restricții specifice”, a fost auzit spunând președintele, în cea de-a doua zi consecutiv în care în România au fost raportate peste 3.100 de cazuri noi de coronavirus. DETALII AICI.
Referindu-se la purtarea măștii de protecție, în condițiile în care în cursul zilei trecute nici secretarul de stat aflat în fruntea Departamentului pentru Situații de Urgență nu excludea varianta ca aceasta să devină obligatorie și pe stradă – DETALII AICI, Klaus Iohannis s-a arătat în favoarea ideii ca oamenii să poarte un astfel de accesoriu și în spațiul public.
”Repet, măsurile de baza rămân cele discutate: masca, distanța, igiena. Am purtat o discuție mai lungă despre asta – despre mască. Cam toți specialiștii sunt de părere că masca este extrem de utilă dacă vrem să nu mai avem o răspândire masivă a virusului. (…) Vom avea probabil mai multe discuții despre unde și când purtăm masca. Eu recomand (….) să purtați mască tot timpul când ieșiți din casă, deci în spațiul public, indiferent că este în interior sau în exterior, e bine să purtăm mască”, a declarat președintele.
Cât privește eventualitatea de a se reintroduce măsura restrictivă decisă în primăvară, liderul de la Cotroceni a părut să nu ia în calcul revenirea la starea de urgență. ”Nu intenționez să revenim la starea de urgență. Există măsuri mai puțin dure care au efecte poate chiar mai bune. (…) Nu avem nevoie să închidem toată țară (…). În această etapă nu intenționez să introduc starea de urgență, dar sunt adeptul măsurilor preventive”, a susținut Iohannis.
În ziua în care Grupul de Comunicare a raportat noi cifre îngrijorătoare pentru cei mai mulți dintre români, respectiv peste 3.100 de noi cazuri de infectări cu COVID-19, în ultimele 24 de ore, Klaus Iohannis a stat de vorbă cu specialiștii Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), la discuții fiind prezent și Nelu Tătaru, ministrul Sănătății.
După ce vorbit despre importanța purtării măștii și a respectării igienei mâinilor, dar și despre alte aspecte ce țin de situația generată de noul coronavirus la nivel național, Klaus Iohannis a fost întrebat despre viitoarele alegeri, știut fiind faptul că unii politicieni sunt de părere că ele ar trebui amânate până în martie anul viitor.
Când din direcția presei s-a dorit să se afle de la președinte la ce număr de cazuri se va impune amânarea alegerilor din decembrie, Klaus Iohannis a dat următorul răspuns: ”Nu se poate discuta despre un anumit număr de cazuri. Dacă Institutul Național ne spune că din acest moment nu se mai poate face o anumită acțiune publică sau alta, vom lua măsurile de rigoare, însă din discuția de astăzi nu a rezultat nevoia amânării alegerilor”.
Pe de altă parte, însă, Klaus Iohannis a adus în discuție posibile restricții când vine vorba de organizarea unor petreceri cum ar fi nunțile sau botezurile.
”Trebuie să recunosc, sunt de părere că evenimentele la care se adună multă lume și probabil controlul devine mai greu vor trebui restricționate. Am văzut, din păcate, prea multe întruniri care au un substrat pozitiv – de tip nunți, botezuri, serbări – unde nu au fost respectate aceste restricții și este posibil ca astfel de întruniri să fie restricționate”, a declarat Klaus Iohannis, după vizita la Institutul Național de Sănătate Publică.
Unul dintre cei mai apreciați medici și manageri de spital, cunoscut critic al măsurilor luate de autorități, are o reacție interesantă după ce a fost anunțată cifra record de îmbolnăviri.
Printre primele reacții ale profesioniștilor după anunțarea cifrei record de infectări cu coronavirus a fost și cea a cunoscutului medic Monica Pop.
După cum se știe, dr. Pop, unul dintre cei mai apreciați manageri de spital, este și unul dintre principalii critici ai măsurilor adoptate de autorități. Poate de aceea, atitudinea medicului pare surprinzător de calmă – și se adresează în primul rând cetățenilor, nu autorităților.
”N-aș putea spune că sunt mai multe cazuri de coronavirus, dacă sunt aproape 30.000 de teste – este cam staționabil, din acest punct de vedere”, a comentat Monica Pop.
De asemenea, dr. Pop este convinsă că ”sistemul de sănătate va putea depăși situația aceasta”.
”Bineînțeles că trebuie măsuri de protecție, însă ele trebuie luate, în primul rând, de oameni”, spune cunoscutul medic, continuând cu o evidentă nuanță critică la adresa autorităților: ”Oamenii sunt singurii care pot duce la scăderea numărului de infectări”.
Pe de altă parte, dr. Monica Pop își exprimă dubiile cu privire la unele cifre – ”Eu nu știu cum au ieșit 5 virgulă ceva la sută în București, când sunt 500 și ceva de cazuri și patru milioane de oameni”.
”Eu cred că procentul nu e chiar așa de mare, dar asta nu înseamnă că trebuie să scădem mijloacele de protecție – dimpotrivă, trebuie evitate aglomerațiile, iar cei pozitivi să stea acasă, dacă sunt asimptomatici”, a comentat dr. Monica Pop la România TV.
Deci, o reacție calmă, profesionistă – iar acum este de urmărit și reacția autorităților.
Ambasadorul SUA, Adrian Zuckerman, aruncă românilor o gogoașă cum nu s-a mai auzit – și care sfidează pur și simplu logica, inteligența și bunul simț.
Cu prilejul semnării dubioaselor înțelegeri privind energia nucleară și zona militară, ambele însemnând credite și cheltuieli colosale la care România se angajează, ambasadorul Adrian Zuckerman, în parte artizanul acestor combinații, a simțit nevoia să pluseze aruncând românilor o gogoașă… imensă!
SUA ar vrea să construiască o autostradă și o cale ferată care să lege porturile Constanța, din România, și Gdansk, din Polonia!
Anunțul a fost făcut de ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, care a vorbit despre beneficiul uriaș pentru economia regiunii.
”Vom începe derularea unui nou proiect pentru România, împreună cu Polonia, pentru construirea unei autostrăzi şi căi ferate, care să lege Constanţa, de la Marea Neagră, cu Gdansk, de la Marea Baltică”, a declarat ieri Zuckerman.
Asta ar însemna o investiție colosală, dar mai ales complicații de cel mai înalt nivel – implicând trecerea prin Ucraina, un stat cu probleme majore, stabilirea unui traseu care să ocolească zona montană, deci alte probleme legate de orașele din zonă, de proprietăți – deci o previzionare pe mulți, în condițiile în care România, cu tot cu ”parteneriatul”, nu e în stare să construiască de 30 de ani măcar o autostradă internă!
Ori, în condițiile în care administrația americană își schimbă proiectele la fiecare 4 ani sau, hai să zicem, la 8 ani, oare poate cineva să creadă că un asemenea proiect ar putea fi dus la îndeplinire?!
Și, în al doilea rând – unde au mai făcut vreodată SUA un asemenea proiect, peste 3 țări europene? Nicăieri! Încep acum, în România, țara în care cifra de afaceri a investitorilor SUA e, în total, cam cât cea a fraților Pavăl din Bacău?!
Nici nu mai spun de complicațiile relațiilor cu UE, de problemele de mediu, de proprietate, de investiții, de legislație!…
Pe scurt, ceea ce spune Zuckerman e o gogoașă imensă, aruncată românilor ca să nu bage de seamă gustul de lemn al țepei cu Cernavodă!
Doar dacă… dacă nu cumva Zuckerman vrea să o pună cu vreo două gheșeftării: un studiu de fezabilitate – plătit de România, evident – și vreo cartare digitalizată a zonei prin care s-ar derula ”proiectul”. Ceva gen țeapa EADS, de care nu s-a mai auzit nimic. Că tot e interesat Zuckerman și de digitalizare – și de justiție.
În concluzie, povestea cu proiectul rutier-feroviar pare o uriașă gogoașă. O gogoașă atât de… gogonată încât pus și simplu sfidează inteligența românilor, pe care americanii i-au mai ”prăjit” (fără ulei) în cazul Bechtel… și nu numai.
Deci cred că gogoașa lui Zuckerman… oricât Zucker (zahăr) s-ar pune pe ea, nu va fi înghițită de români. Dar, probabil, va folosi intenției de a acoperi alte povești.
Este cazul ca procurorii să intervină după dezvăluirea profesorului Rafila – este vorba de o sabotare a bătăliei cu pandemia, a salvării vieților bolnavilor! Orban, premier și șef al CNSU este vizat!
Știrea a venit ca o nouă lecție și, trebuie sp fiu de acord cu Radu Tudor, ca o ”palmă pentru România”: în timp ce țara noastră se pregătește să cheltuie sume enorme pentru a cumpăra medicamentul Remdesivir, Ungaria a început deja să îl producă!
Bomba a venit însă când reprezentantul României la OMS, prof.dr. Alexandru Rafila a făcut o dezvăluire care ar trebui să îi pună deja pe procurori la treabă: România putea produce antiviralul, a existat și o ofertă din partea unei celebre companii din Iași, dar… s-a blocat în ”decizia politică”!
”Această chestiune (producerea Remdesivir) s-ar putea rezolva şi în România, eu personal am ajutat la stabilirea unui contact cu o companie producătoare, în urmă cu mai multe luni”, spune Rafila. ”Compania Antibiotice Iaşi, iniţial s-a arătat interesată, dar, pentru că e vorba de o companie cu capital de stat trebuie să existe o decizie politică, până la urmă care să sprijine un astfel de demers”.
Dacă vi se pare că nu ați înțeles bine, mai citiți odată: ”Antibiotice Iaşi, iniţial s-a arătat interesată”, dar trebuia să existe ”o decizie politică”. Care NU a fost? De ce?
”Compania nu are libertate financiară şi de decizie”, subliniază Rafila, care arată că, de fapt, NU a existat și NU există interesul să se producă aici! ”Dacă, într-adevăr suntem interesaţi, putem face acest lucru, să-l sprijinim din punct de vedere al statului român”, spune cunoscutul medic.
Și, ca treabă să fie mai gravă pentru autorități, Alexandru Rafila a explicat la Antena 3, în emisiunea lui Radu Tudor, că el însuşi ”a făcut lobby pentru ca vaccinul să fie produs în România”, dar că… ”ar fi întâmpinat ostilitate din partea reprezentanţilor statului”.
Care autorități?… E clar că este deja treaba procurorilor să afle! De ce? Păi în condițiile în care se fac dosare penale pentru că oameni care pleacă din spital, chiar testați negativ – ce trebui făcut pentru o autoritate care privează românii de a avea medicamentul necesar la dispoziție? Care SABOTEAZĂ efortul de a salva oameni?
Oare de ce? Pentru a face importuri și a câștiga din ele, ca în cazul măștilor?
”Este bine să ai capacitate, să nu depinzi de alte surse de aprovizionare şi să nu intri în competiţie cu alte ţări pentru o cantitate limitată dintr-un anumit produs”, explică Alexandru Rafila.
Desigur, distinsul profesor este elegant și se exprimă eufemistic; dar spusele sale ar trebui să înceapă de mâine să trimită demnitari și funcționari în fața procurorilor, dacă nu cumva chiar în arest. Cum spune Orban… la PUȘCĂRIE! Dar oare el nu știe de situație și nu ar trebui să facă un autodenunț?…
Cred că un veritabil rechizitoriu la adresa lui Orban este chiar titlul dat de Antena3.ro: ”România poate produce Remdesivir, antibioticul care omoară COVID, dar statul nu vrea să o facă”. Ce înseamnă statul? Ceva clar, cu nume și prenume – în frunte cu cele ale premierului, șeful CNSU.
Comentarii recente