Presa apropiata de Orban: Iohannis, posibil ofiter acoperit al serviciilor secrete romanesti
După ce l-a umilit dîndu-i o replică nu personal, ci doar prin prin ministrul său de Externe, Viktor Orban îi mai administrează o lovitură lui Klaus Iohannis în scandalul vînzării Ardealului de către PSD. Siteul Visegradpost.com, foarte binevoitor cu premierul ungar, în general, și care relatează despre probleme din Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia, scrie azi într-un articol că președintele român e, probabil, ofițer acoperit al serviciilor secrete de la noi.
Articolul, semnat chiar de către redactorul șef François Lavallou, alias Ferenc Almássy, jurnalist ungaro-francez, poartă titlul dur: ”Va deveni falimentarul stat românesc o sursă de instabilitate pentru Europa Centrală în procesul de relaxare (anti-virus n.n.)?”
În material se comentează acuzația adusă azi PSD, că ar negocia cu Viktor Orban vînzarea Ardealului, într-o cheie ironic-condescendentă, amintindu-se că fără voturile PSD, guvernul Orban, omul președintelui, nici nu ar fi fost investit.
”Klaus Iohannis știe toate acestea mai bine decât oricine” scrie Visegradpost.com.
”Dar Klaus Iohannis, considerat un om (probabil un cadru) al „serviciilor secrete” românești chiar și de către oameni din tabăra sa, nu are nicio legătură cu realitatea.
Pentru că știe, de asemenea, foarte bine că cea mai mare parte a presei românești este controlată de statul-paralel românesc – fie prin mijloacele clasice de control acționarial, cunoscute și în Franța, fie prin procedeul, ceva mai rar folosit în Europa, de control prin agenți acoperiți (cu grad, soldă și uniforma – chiar dacă purtată rar) infiltrați în presă.
Într-un articol absolut uluitor, publicația online Visegradpost.com, apropiată de nucleul radical central european și de Ungaria, face un atac extrem de dur la adresa lui Iohannis – dar și a situației din România.
Cunoscutul jurnalist Bogdan Tiberiu Iacob comentează articolul – de fapt, atacul – ca o reacție a lui Viktor Orban după ieșirea nefirească a lui Iohannis.
”După ce l-a umilit dîndu-i o replică nu personal, ci doar prin ministrul său de Externe, Viktor Orban îi mai administrează o lovitură lui Klaus Iohannis în scandalul vînzării Ardealului de către PSD”, scrie fondatorul Inpolitics, argumentând că site-ul Visegradpost.com este ”foarte binevoitor cu premierul ungar, în general”.
Mai mult, B.T. Iacob atrage atenția că autorul articolului, redactorul șef François Lavallou, se numește în realitate Ferenc Almássy, ”jurnalist ungaro-francez”.
Rezumând articolul, este de evidențiat chiar titlul: ”Va deveni falimentarul stat românesc o sursă de instabilitate pentru Europa Centrală în procesul de relaxare?”.
Și iată câteva idei din cuprinsul articolului, textul integral putând fi citit aici.
1. Atac la capacitatea intelectuală a lui Iohannis
– ”În româna oarecum exotică care îl caracterizează și în funcție de capacitățile intelectuale asupra cărora mulți observatori (chiar aliniați politic) se îndoiesc, Klaus Iohannis a dorit probabil să se refere la un proiect de lege privind autonomia (în special fiscală) a Țării Secuilor, situată în centrul României, dar populată de o majoritate covârșitoare de maghiarofoni, majoritatea înzestrați de Viktor Orbán cu pașaport ungar în ultimii zece ani”.
2. Iohannis, ”om al serviciilor secrete”
– ”Dar Klaus Iohannis, considerat un om al „serviciului secret” românesc (probabil cadru) chiar și de către executivi cu propria înclinație politică, nu are nicio legătură cu realitatea situației”.
(în articol se face o amplă referire și nu chiar exactă la situația secuilor, dar și la faptul că Ungaria, mult mai slab înarmată și mult mai mică nu ar putea porni într-o ”aventură” a recuperării Transilvaniei)
3. Iohannis știe că presa română e controlată de ”Deep state”
– (Iohannis) ”știe, de asemenea, foarte bine că cea mai mare parte a presei românești este controlată de ”Deep state”-ul românesc – fie prin mijloacele clasice de control al capitalului, bine cunoscute și în Franța, fie prin procesul ceva mai rar din Europa de infiltrare. agenți (cu rang, salariu și uniformă – chiar dacă îl poartă rar) în presă.
– ”Din 1990 (data „refondării” Securității (atenție, nu SRI, în text!, n.n), după câteva luni de semi-clandestinitate), această presă aflată la ordin a agitat „pericolul ungar” de câte ori șefii săi adevărați consideră că este necesar să-și consolideze stăpânirea dictatorială asupra statului român și societatea românească”.
4. Klaus Iohannis are nevoie să abată atenția românilor din cauza rezultatelor slabe în Pandemie – și a acțiunilor poliției
– ”Klaus Iohannis are o mare nevoie de a abate atenția publicului. Întrucât politicile de izolare sunt în general ineficiente, izolarea feroce (probabil cea mai brutală din Europa) impusă de guvernul lui Ludovic Orban a reușit miracolul de a-și submina definitiv popularitatea, fără a împiedica totuși România să depășească cifrele mortalității / milioane de locuitori față de majoritatea țărilor din regiune”.
– „Pentru un astfel de rezultat, Klaus Iohannis, de două luni, pedepsește cu amenzi sume record în Europa concetățenii săi care caută să facă grătar sau să planteze salate în propria lor grădină (!)”,
– „Poliția a bătut în toată țara, cum nici cea a lui Nicolae Ceaușescu nu a îndrăznit de multe ori să facă, a tras focuri de avertizare și chiar a împușcat la rece un psihopat nepericulos”.
– „Pentru un astfel de rezultat, (Iohannis) ruinează una dintre cele mai sărace țări din Europa și împiedică oamenii să își câștige traiul, chiar dacă nu refuză Germaniei și Austriei nimic (…)”.
5. Diaspora îl urăște ca pe Dragnea
– „Cireașa de pe tort: tocmai miezul dur al electoratului său, alcătuit din migranți sezonieri (autointitulat „diaspora românească”), acum îl urăște la fel de mult pe cât îl ura pe PSD-ul lui Liviu Dragnea în urmă cu puțin timp”.
– „Statul român, drenat financiar (off-shore-ul fiind sport național), desigur nu a reușit să-și îndeplinească așteptările”
– „Ungaria, care și-a închis deja granițele, a oferit, la cererea Bucureștiului, coridoare umanitare care permit acest exod (provenind, în mare parte, din centre de contagiune precum Italia de nord) pentru a-și traversa teritoriul până la granița cu România – și aici putem vedea în ce constă recunoștința lui Klaus Iohannis”.
6. Acești maghiari din Transilvania au votat într-adevăr foarte masiv pentru numitul Klaus Iohannis
– „Este puțin probabil ca gestul de o rară lipsă de eleganță săvârșit astăzi la București de dragul Berlinului și Bruxellesului să surprindă pe mulți de la Budapesta”.
– ”În Cluj, Oradea, Târgu-Mureș etc., și în faimoasa „Țară a secuilor” (…) maghiarii din Transilvania primesc încă un duș rece. Manipulați de elitele lor parțial infiltrate de Securitate (…) au votat într-adevăr foarte masiv pentru numitul Klaus Iohannis în timpul alegerile din 2014 care i-au dus la primul mandat;
– ”mulți – după 5 ani de umilire permanentă – au găsit încă în ei suficient masochism pentru a reînnoi această sinucidere politică în 2019 (întotdeauna, evident, în numele „Europei”, al „statului de drept”, al „Drepturile omului” etc.). Astăzi, putem spera că sunt vindecați de iluziile lor”.
7. Iohannis și PNL ”pot rămâne la putere doar prin mijloace dictatoriale”
– ”După ce au pierdut definitiv aceste două bazine electorale (etnicii maghiari și muncitorii migranți), Klaus Iohannis și partidul său (PNL, minoritate în parlament) nu pot rămâne la putere decât prin mijloace dictatoriale”.
– ”Rămâne de văzut dacă Securitatea (care, desigur, s-a infiltrat și în noul PSD post-Dragnea) va crede de cuviință să lichideze acest simulacru democratic românesc. Dacă se va întâmpla, va fi mai puțin a priori să-l salveze pe înlocuibilul Iohannis decât să păstreze controlul.
În final, autorul sugerează Ungariei să se întrebe în ce măsură această alunecare a României către ”Deep state” – este tolerată (”sau chiar încurajată”) de ”șefii săi de ultimă instanță, care nu se află pe continentul european”.
Așa cum menționam, un articol de o duritate extremă, care pare a veni ca o reacție la scandalul iscat ieri de Iohannis. Totuși, având în vedere dimensiunea considerabilă a articolului, ne punem întrebarea dacă nu cumva anumite părți erau deja scrise…
Și iată câteva idei din cuprinsul articolului, textul integral putând fi citit aici.
Începând cu anul 1990 (data refondării Securității după câteva luni de semi-clandestinitate), această presă aflată la ordin agită „pericolul ungar” de câte ori șefii săi adevărați consideră că este necesar să-și consolideze puterea dictatorială asupra statului român și a societății românești” mai scrie siteul amintit. (B.T.I.)
L’État failli roumain deviendra-t-il une source d’instabilité pour l’Europe centrale en cours de déconfinement ?
Roumanie – En mars, dans l’esprit des « unions sacrées » anti-Covid, le Parti Social-Démocrate roumain (PSD) – détenant une majorité relative au parlement – avait (comme tous les partis de l’échiquier) donné sa confiance au gouvernement de crise formé sur demande du président Klaus Iohannis par son acolyte Ludovic Orban – dont la nomination avait pourtant préalablement été déclarée anticonstitutionnelle par la Cour Suprême du pays.
La gratitude de Klaus Iohannis ne s’est pas fait attendre : aujourd’hui, 29 avril 2020, Iohannis a consacré une allocution télévisée spéciale à accuser le PSD d’avoir pactisé avec le parti de la minorité hongroise (UDMR) pour « donner la Transylvanie aux Hongrois ».
Dans le roumain un peu exotique qui le caractérise, et au gré de capacités intellectuelles sur lesquelles beaucoup d’observateurs (même politiquement alignés) émettent des doutes, Klaus Iohannis a probablement voulu faire référence à un projet de loi portant sur l’autonomie (notamment fiscale) du Pays sicule, situé au centre de la Roumanie, mais peuplé d’une écrasante majorité de magyarophones, la plupart aussi dotés par Viktor Orbán d’un passeport hongrois au cours des dix dernières années.
Il serait inutilede rappeler à Klaus Iohannis, lui-même transylvain et issu de l’une des minorités ethniques de Transylvanie, que
- de telles dispositions n’auraient rien d’unique ou d’extraordinaire dans l’UE (Finlande, Espagne…), ni en général en Europe (Suisse, Bosnie etc.) ;
- les Sicules ne représentent que 800 000 des 4 millions d’habitants de la Transylvanie, et leur pays (ou province historique, puisque l’État roumain ne lui reconnaît aucune existence administrative spécifique), 12 000 km², sur les 103 000 km² de la Transylvanie moderne (agrandie à l’Ouest et au Nord par le Traité de Trianon) ;
- ce 15-20% de Transylvanie qu’il accuse le PSD « acheté par Viktor Orbán » (sic) de vouloir « vendre » à la Hongrie se situe dans l’une des zones de la Transylvanie les plus éloignées du territoire de la Hongrie actuelle (à raison de 250 km entre les points les plus proches) et que même une indépendance (sachant qu’il n’a jamais été question que d’autonomie) du Pays sicule ne pourrait donc en aucun cas fournir de base tactique en vue d’une impossible « récupération de la Transylvanie » par une Hongrie presque aussi petit qu’elle, à peu près désarmée (23 mille hommes sous les drapeaux…) et bien trop pauvre pour se lancer dans de telles aventures.
Klaus Iohannis sait tout cela mieux que quiconque.
Mais Klaus Iohannis, considéré comme un homme (probablement un cadre) des « services secrets » roumains même par des cadres de sa propre tendance politique, n’a que faire de la réalité de la situation.
Car il sait aussi très bien que le gros de la presse roumaine est contrôlé par l’État profond roumain – soit par les voies classiques de contrôle du capital aussi bien connues en France, soit par le procédé un peu plus rare en Europe consistant à infiltrer des agents (avec grade, salaire et uniforme – même s’ils le portent rarement) dans les organes de presse. Depuis 1990 (date de « refondation » de la Securitate après quelques mois de semi-clandestinité), cette presse aux ordres agite le « péril hongrois » autant de fois que ses patrons réels le jugent nécessaire pour affermir leur emprise dictatoriale sur l’État roumain et la société roumaine.
Or Klaus Iohannis a, justement, grand besoin de détourner l’attention de l’opinion publique. Comme les politiques de confinement sont, en général, inefficaces, le confinement féroce (probablement le plus brutal d’Europe) imposé par le gouvernement de Ludovic Orban a réussi le prodige de saper définitivement sa popularité, sans pour autant empêcher la Roumanie de dépasser en chiffres de mortalité/million d’habitants la plupart des pays de la région (seule exception : la Slovénie – qui, du point de vue de la longévité moyenne, est de facto un pays occidental). C’est pour un tel résultat que Klaus Iohannis, depuis deux mois, fait punir d’amendes d’un montant record en Europe ses concitoyens qui cherchent à faire un barbecue ou à planter des salades dans leur propre jardin ( !), que sa police a tabassé à travers tout le pays comme même celle de Nicolas Ceauşescu hésitait souvent à le faire, procédé à des tirs de sommation à balles réelles, et même abattu froidement un psychopathe non-dangereux qui enfreignait le couvre-feu. C’est pour un tel résultat qu’il ruine l’un des pays les plus pauvres d’Europe, et empêche les gens de gagner leur vie, alors même qu’il ne refuse à l’Allemagne et à l’Autriche aucune cargaison de coolies quand, en plein milieu de la pandémie, les économies germaniques décident de sauver leurs saisons agricoles grâce à cette main d’œuvre corvéable à merci.
Cerise sur le gâteau, justement : le noyau dur de son électorat, constitué de tels migrants (auto-intitulés « diaspora roumaine », comme s’ils avaient fui autre chose que les très bas salaires que leur versent les soutiens économiques… du même Klaus Iohannis), le déteste désormais probablement autant qu’il détestait encore il y a peu le PSD de Liviu Dragnea. Non contents de ne pas payer d’impôts en Roumanie, ces apatrides de facto ont en effet, au début de la panique, décidé de se rapatrier en masse, et s’attendaient probablement à être reçus dans des hôpitaux et des centres de quarantaine luxueux, aux frais des « arriérés » « obscurantistes » et « communistes » restés au pays (et à qui ils proposaient il y a encore peu de temps de faire retirer le droit de vote). L’État roumain, financièrement exsangue (l’off-shoringétant sport national), n’a bien entendu pas été en mesure de répondre à leurs attentes, et a parqué ceux qui ont pu être interceptés à la frontière dans des centres de quarantaine improvisés, le plus souvent dans des conditions évoquant plutôt le camping ou les camps de réfugiés.
Remarquons au passage que la Hongrie, qui avait alors déjà fermé ses frontières, a, sur demande de Bucarest, ménagé des corridors humanitaires permettant à cet exode (en provenance, pour une grande part, de foyers de contagion comme l’Italie du Nord) de traverser son territoire jusqu’à la frontière roumaine. Là aussi, on voit en quoi consiste la gratitude de Klaus Iohannis.
Il est cependant peu probable que le geste d’une rare inélégance commis aujourd’hui à Bucarest par l’enfant chéri de Berlin et Bruxelles étonne grand monde à Budapest. A Cluj, Oradea, Târgu-Mureş etc., et dans le fameux Pays sicule, en revanche, ce sont les Hongrois de Transylvanie qui, dans leur confinement, vivent en ce moment une énième douche froide. Manipulés par leurs élites urbaines en partie infiltrées par la Securitate, et en partie privées de leur moyens intellectuels par l’absorption de fortes doses de rhétorique anti-communiste frelatée, ces Hongrois de Transylvanie avaient en effet très massivement voté pour ledit Klaus Iohannis lors des élections de 2014 qui l’ont conduit à son premier mandat ; et beaucoup – après 5 ans d’humiliations permanentes – avaient encore trouvé en eux suffisamment de masochisme pour renouveler ce suicide politique en 2019 (toujours, évidemment, au nom de « l’Europe », de « l’État de droit », des « droits de l’homme » etc.). On peut, aujourd’hui, espérer que même ces grands retardataires sont désormais guéris de leurs illusions.
Ayant donc définitivement perdu ces deux bassins électoraux à comportement massif (ethniques hongrois et Gastarbeiter), Klaus Iohannis et son parti (le PNL, minoritaire au parlement) ne pourront donc à l’avenir rester au pouvoir que par des moyens dictatoriaux. Reste à savoir si la Securitate (qui a bien entendu aussi infiltré le nouveau PSD de l’après-Dragnea, comme elle infiltrait déjà celui de Dragnea) jugera utile de liquider le simulacre démocratique roumain. Si elle le fait, ce sera a priori moins pour sauver le fusible Iohannis que faute d’espérer pouvoir garder le contrôle après déconfinement. Ce en quoi son analyse ne serait pas forcément fausse, dans la mesure où la gouvernabilité de l’État roumain soulève aujourd’hui une question bien plus angoissante que l’avenir politique de Klaus Iohannis.
Quant à la Hongrie, elle ne pourra réagir à cette provocation caractérisée (qui en suit d’ailleurs d’autres très récentes) que par des déclarations d’indignation assez tièdes. Ayant contre elle la quasi-intégralité de la presse occidentale (qui reprend religieusement – et pour cause – les mensonges de la Propagandastaffel roumaine), et pour elle une armée de … 23 mille hommes, on voit mal, en effet, comment elle pourrait réagir autrement. Outre une inquiétude légitime liée au sort des Hongrois de Transylvanie dans ce contexte de tensions ethniques provoquées, Budapest doit en effet avant tout se demander dans quelle mesure la « glissade » actuelle de l’État profond roumain est tolérée (voire, dans le pire des cas, encouragée) par ses patrons de dernier ressort, qui ne se trouvent pas sur le continent européen.
—
Les points de vues exprimés dans cet article sont ceux de l’auteur et ne reflètent pas nécessairement ceux de la Rédaction.
GRACIAS!
ApreciazăApreciază
MULTUMESC!
ApreciazăApreciază
MULTUMESC!
ApreciazăApreciază