Noi suntem români, nu am fost în veci aici stăpâni

În vremea Imperiului Roman, nu eram încă români, iar locurile în care ne vom ivi erau sub stăpânirea Romei.

După retragerea aureliană, nu avem o istoriografie bogată a genezei noastre, dar după secolul al XIV-lea avem date istorice mai clare. În vremea aceea, eram stăpâni pe moșii, dar acestea erau râvnite de puterile vremii: bizantinii și catolicii. Mai apoi au apărut turcii și au devenit stăpâni aici.

Am scăpat de turci după 1877 și am devenit o țară independentă? Nu. Niște puteri europene erau garanții noștri. Asta însemna că, pentru această favoare, eram constrânși să lucrăm cu bancherii garanților. Lumea era înnoită. Băncile deveneau noii stăpânitori de țări fără putere militară decisivă. În perioada interbelică, opinia noastră publică aflase deja acest nou adevăr istoric și apăreau partide noi care doreau să reprezinte această opinie.

După Al Doilea Război Mondial am căzut sub stăpâni sovietici, brutal de clari în forța lor stăpânitoare.

După 22 Decembrie 1989, aveam să cădem sub forțe stăpânitoare extrem de subtile, neclare pentru public. Azi, opinia publică se clarifică mai mult.

Incidentul neadmiterii noastre în spațiul Schengen nu este un accident. Admiterea noastră ar fi posibilă fără Bulgaria la pachet, ceea ce nu se va întâmpla sub influența clasei noastre politice actuale. Decuplarea de Bulgaria, așadar.

Subtilitatea jocurilor de cuvinte ascunde un mare interes al UE: să nu aibă graniță cu Turcia în spațiul Schengen. Dacă UE va avea vreodată graniță cu Turcia prin spațiul Schengen, atunci fluxurile imigranților care aleg să vină în UE vor crește covârșitor. Vameșii turci sunt mai coruptibili ca ai noștri. Emigranții pot trece cu camioanele.

Românilor nu li se putea spune acest adevăr în epoca în care emigranții erau considerați persoane cu drepturi de negociat. Cele din lista drepturilor numite „ale omului”.

Azi, aceste drepturi redevin negociabile. Aceasta e negocierea care a prins la mijloc (în clește) Bulgaria și România. Avem a urmări aceste negocieri ce vor avea loc mai ales între Turcia și UE. Deocamdată nu au apărut rezultate care să ne încurajeze. Nebunie patentă a fost că am fost încurajați mincinos, inclusiv după ce emigrația către UE a fost oarecum potolită. N-a fost potolită însă prin acorduri clare cu Turcia, ci a fost potolită pentru că în Orientul Mijlociu acum e mai puțin război. Doar sărăcia celor de acolo mai trimite valuri de emigranți spre țările UE.

Câtă vreme emigranții nu pot trece din Turcia în Bulgaria cu tirurile, UE are o garanție că emigrația e sub control, emigranții fiind, azi, luați în evidență bob cu bob. Desigur că Bulgaria și-ar da foc la Bruxelles dacă nu ar rămâne la pachet cu România, câtă vreme ea nu mai are MCV.

Toată subtilitatea jocului UE în chestiunea aceasta a stat în „persuadarea” cancelarului austriac actual să intre în pielea unui țap ispășitor.

Nu uitați că ne aflăm aici, în UE, într-o structură în care Parlamentul European nu are drept de inițiativă legislativă, caz unic în lume.

Ioan Buduca/http://cotidianul.ro/