Arhiva | 1:47 pm

VLADIMIR PUTIN:REVIZUIREA ALEGERILOR PARLAMENTAREDIN RUSIA ESTE INUTILA!

27 dec.

Vladimir Putin: Revizuirea rezultatelor alegerilor parlamentare este inutilă.

Premierul rus Vladimir Putin a declarat marţi că noua Dumă de Stat, camera inferioară a parlamentului rus, funcţionează, iar solicitarea opoziţiei de a revizui rezultatele scrutinului legislativ din 4 decembrie este inutilă, transmite Interfax.

„Alegerile pentru Duma de stat s-au încheiat. Toate fracţiunile parlamentare şi-au început activitatea, a fost ales preşedintele forului legislativ. Duma funcţionează. Şi niciun fel de discuţie despre vreo reexaminare nu poate avea loc, cu excepţia unei singure căi – solicitarea în instanţă”, a afirmat Vladimir Putin.

În acest caz, dacă justiţia constată anumite încălcări, este obligată să adopte „decizii obiective” şi să reacţioneze corespunzător, a adăugat premierul rus, potrivit Agerpres.

Alegerile parlamentare din 4 decembrie, câştigate de partidul lui Putin, Rusia Unită, au fost urmate de ample acţiuni de protest faţă de putere, acuzată de opoziţie de „fraude masive” la scrutin.

STEFAN STAN A CASTIGATSHOWUL „VOCEA ROMANIEI” CU MY WAY!

27 dec.

Ştefan Stan a fost desemnat „Vocea României”, în cadrul marii finale a show-ului, difuzată luni seară în direct la Pro TV, el câştigând şi marele premiu în valoare de 100.000 de euro, după ce a încântat publicul cu prestaţiile sale artistice.

În cea de-a doua zi de Crăciun, luni, începând cu ora 20.30, show-ul „Vocea României”, de la Pro TV, şi-a desemnat câştigătorul – Ştefan Stan.

Marea finală în care s-au luptat Ştefan Stan, Dragoş Chircu, Iuliana Puşchilă şi Cristian Sanda a avut toate ingredientele unui concert senzaţional. Elevii lui Smiley, Loredana, Horia Brenciu şi Marius Moga au cucerit scena şi s-au luptat să demonstreze publicului că merită titlul de „Vocea României”.

După o finală incendiară în care cei patru finalişti s-au prezentat admirabil, în urma voturilor publicului, câştigătorul trofeului „Vocea României” şi al marelui premiu, în valoare de 100.000 de euro, a fost Ştefan Stan. El va avea pe piaţă un album lansat de Universal Music România.

Ceilalţi trei finalişti – Dragoş Chircu, Iuliana Puşchilă şi Cristian Sanda – vor beneficia şi ei de un single (piesă şi videoclip), lansate de asemenea de Universal Music România.

În cadrul marii finale a show-ului „Vocea României”, care a durat circa patru ore, Ştefan Stan a încântat juriul şi publicul cu trei piese.

Ştefan Stan a interpretat singur piesa „My Way” a lui Frank Sinatra.

Totodată, Ştefan Stan a cântat împreună cu Smiley piesa „(I Can’t Get No) Satisfaction” a celor de la The Rolling Stones, iar împreună cu Andra – piesa „Vivo per lei” (Andrea Bocelli şi Laura Pausini).

„Reuşeşti să interpretezi piesele în felul tău, este cel mai mare lucru. Asta înseamnă că eşti un artist adevărat. Sunt mândru că faci parte din echipa mea”, i-a spus antrenorul Smiley lui Ştefan Stan, după ce acesta din urmă a interpretat piesa „My Way”.

Ştefan Stan are 34 de ani, este din Bucureşti şi la „Vocea României” a făcut parte din echipa lui Smiley. Ştefan Stan spune că a trăit o viaţă zbuciumată „până a descoperit muzica, apoi restul e poveste”. A început să cânte de la 10 ani şi, deşi mama lui a cântat în tinereţe, niciunul dintre părinţii lui nu l-au susţinut în acest demers.

În copilărie, îi plăcea să cânte piesa „Enigmatici şi cuminţi”, dar nu a studiat niciodată muzica, fiind nevoit să muncească de la vârsta de 16 ani pe şantier. Din cauza dificultăţilor materiale, Ştefan Stan a lucrat chiar şi într-o fabrică de aparate de aer condiţionat.

Într-un interviu acordat MEDIAFAX, în 24 decembrie, Ştefan Stan a declarat că „Vocea României” este primul concurs la care participă. „«Vocea României» a fost o experienţă care mi-a schimbat viaţa, asta e clar! Am învăţat foarte multe lucruri, atât la nivel profesional, cât şi uman, am cunoscut oameni, mi-am făcut prieteni şi am reuşit să fac primul pas pe un drum pe care vreau să merg de acum înainte: muzica! În plus, după primele apariţii în show, sunt foarte mulţi cei care mă opresc pe stradă să mă felicite”, a mai spus el, precizând că din show-ul „Vocea României” a învăţat că trebuie să rămână acelaşi om simplu şi că trebuie să se dedice publicului dacă vrea să aibă succes în această carieră.

Totodată, Ştefan Stan a spus că, dacă o să câştige marele premiu (lucru care s-a întâmplat în cadrul marii finale de luni seară, n.r.), o mare parte din bani îi va dona Kassandrei Rotariu. „(…) o fetiţă care are mare nevoie de ajutor şi de a cărei poveste am auzit şi m-a impresionat încă dinainte de începerea acestui concurs. Cu o altă parte din bani aş face o prăjitură imensă din care să guste toţi cei care m-au susţinut, iar restul l-aş investi în cariera mea muzicală”, a mai spus Ştefan Stan.

Pe de altă parte, în cadrul marii finale de la „Vocea României”, finalistul Dragoş Chircu a interpretat singur piesa „When A Man Loves A Woman” a lui Michael Bolton.

Totodată, Dragoş Chircu a cântat împreună cu Loredana piesa „Time To Say Goodbye/ Con Te Partiro” (Andrea Bocelli şi Sarah Brightman), iar împreună cu Pepe – piesa „Abrazame” a lui Julio Iglesias.

„Dragoş este cea mai incredibilă voce pe care am întâlnit-o vreodată”, a spus Loredana, antrenoarea lui Dragoş Chircu. „Vocea lui este irezistibilă şi infailibilă”, a mai spus Loredana despre Dragoş Chircu.

Dragoş Chircu are 29 de ani şi este din Bucureşti. A făcut parte din Corul de Copii Radio, este absolvent al Liceului de muzică „George Enescu”, secţia Percuţie, iar în prezent este textier.

La rândul său, Iuliana Puşchilă a interpretat singură melodia „The Winner Takes It All” a trupei Abba.

Totodată, ea a interpretat alături de Horia Brenciu melodia „Time of My Life” (Bill Medley şi Jennifer Warnes) şi, împreună cu Voltaj, o versiune adaptată vârstei sale – 16 ani – a piesei „Ca la 20 de ani”.

„Este cea mai muncitoare fată pe care eu am văzut-o în toată viaţa mea”, a spus Horia Brenciu, antrenorul Iulianei Puşchilă.

Iuliana Puşchilă are 16 ani şi este din Mangalia. Iuliana s-a aflat în centrul atenţiei încă de când era la grădiniţă. La vârsta de 8 ani a început să meargă la Palatul Copiilor din Constanţa pentru a lua cursuri de canto. La scurt timp a fost numită solistă a corului, dar a fost nevoită să renunţe pentru că nu putea să ajungă foarte des. La 13 ani a început cursurile Şcolii Populare de Artă pe care a absolvit-o anul acesta. Iuliana vrea să îşi compună singură piesele, având şi pregătirea necesară pentru acest lucru, întrucât a studiat pianul şi chitara.

„Este cea mai muncitoare fată pe care eu am văzut-o în toată viaţa mea”, a spus Horia Brenciu, antrenorul Iulianei Puşchilă.

Cristian Sanda a cântat singur melodia „Feeling good”, interpretată de Nina Simone, dar şi de Michael Bublé.

Totodată, Cristian Sanda a interpretat alături de soprana Felicia Filip piesa „Adagio” (Lara Fabian), iar împreună cu Marius Moga piesa „Tot mai sus” (Guess Who).

„Mi se pare că eşti un fel de ninja al „Vocii României”. Ai o mare precizie când arunci notele pe portativ”, i-a spus Smiley lui Cristian Sanda.

Totodată, antrenorul lui Cristian Sanda, Marius Moga, a spus: „Eu sunt foarte mândru de Cristian că a ajuns până aici, că s-a depăşit pe el şi ne-a dovedit că este o Voce a României, indiferent de concurs”.

Cristian Sanda are 18 ani şi este din Craiova. Cântă de la vârsta de 9 ani, când învăţătoarea sa l-a pus să cânte o melodie populară. Acesteia i-a plăcut şi i-a sfătuit pe părinţii lui să îl înscrie la Palatul Copiilor din Craiova, unde a urmat cursuri de canto. După un an a început să participe la concursuri şi festivaluri. A obţinut trofeul Mamaia Copiilor (în anul 2005), locul I la selecţia naţională Eurovision Junior şi multe alte premii.

Finala show-ului „Vocea României” a fost presărată cu numeroase momente artistice, una din apariţiile memorabile fiind cea în care antrenorii Loredana, Marius Moga, Smiley şi Horia Brenciu au interpretat melodia „We Are The Champions” a trupei Queen.

„Show ca ăsta nu a mai fost în România şi voci ca astea nu au mai fost în România la un show la TV”, a fost, de altfel, părerea lui Marius Moga despre primul sezon al emisiunii „Vocea României” de la Pro TV.

Gazdele show-ului „Vocea României” au fost Pavel Bartoş şi Roxana Ionescu. În public, luni seara, la marea finală a show-ului s-au aflat şi fotbalistul Cristian Chivu şi soţia lui, Adelina Chivu.

DAILY MAIL:MARIAH CAREY SEXY INTR-O NOUA RECLAMA COMERCIALA!

27 dec.

Mariah Carey, care a născut gemeni în luna mai, şi-a recăpătat supleţea şi îşi arată formele într-o reclamă.

Cântăreaţa în vârstă de 41 de ani a apărut într-o reclamă pentru sistemul de slăbire pe care l-a aplicat chiar pe ea însăşi, creat de Jenny Craig, scrie dailymail.co.uk.

Vedeta cântă o nouă versiune a piesei sale din 1991, „Make it happen”, în timp ce utilizatoarele programului de slăbit anunţă câte kilograme au pierdut.

În videoclip, Mariah Carey poartă un top negru şi o fustă crăpată, lăsându-şi la vedere abdomenul plat şi picioarele.

Cântăreaţa, care a început să folosească programul de slăbire în luna iulie, spune că a pierdut 16,5 kilograme cu ajutorul acestuia şi 18 kilograme după eliminarea apei pe care a acumulat-o în timpul sarcinii.

„Sunt mândră de cât de mult am muncit pentru a-mi recăpăta corpul. Trebuia să fac asta pentru mine”, a declarat vedeta.

Mariah Carey a devenit mamă de gemeni – o fetiţă şi un băiat – în aprilie, la Los Angeles, în ziua celei de-a treia aniversări a căsătoriei artistei cu Nick Cannon.

Mariah Carey s-a căsătorit cu actorul şi raperul Nick Cannon pe 30 aprilie 2008. Carey a mai fost căsătorită cu Tommy Motola, în perioada 1993 – 1998.

Cântăreaţa era însărcinată la scurt timp după căsătoria cu Cannon, însă a suferit un avort spontan, fără a face public acest lucru până nu a anunţat că este din nou însărcinată, în toamna anului trecut. La începutul lunii februarie, artista americană a dezvăluit că va avea un băiat şi o fată.

Cântăreaţa Mariah Carey, câştigătoare a premiului Grammy, a cunoscut succesul în anii ’90, prin lansarea unui album care îi poartă numele. Potrivit revistei Billboard, Mariah a fost cea mai de succes cântăreaţă în Statele Unite ale Americii în anii ’90. Popularitatea sa a intrat în declin începând cu anii 2000, când a rupt legătura cu studioul ei de înregistrări.

Diva, considerată una dintre cele mai bune voci ale tuturor timpurilor, s-a reîntors pe scena muzicii pop în 2005, cu albumul „The Emancipation of Mimi”, care a avut un imens succes. Albumul ei „E=MC2”, lansat în aprilie 2008, s-a vândut în peste 1,3 milioane de copii doar în Statele Unite şi i-a oferit artistei americane şansa de a avea cel de-al 18-lea single No.1 în Billboard Hot 100, graţie piesei „Touch My Body”. Cu această piesă, Mariah Carey l-a depăşit pe Elvis Presley şi a urcat pe a doua poziţie în clasamentul artiştilor cu cele mai multe piese devenite No.1 în Billboard Hot 100, în ultimele decade.

STAREA NATIUNII: FOAMEA DE RADU GYR SAU ISTORIA DIN ANII ’46-47 SE REPETA!

27 dec.

FOAMEA – Radu Gyr
Dupa o poezie scrisa de Radu Gyr – Foamea
Videoclip:

Versuri:
Foamea

Parca de veacuri, parca de cinci ani
N’am mai pranzit, n’am mai sezut la cina.
Parca de veacuri, parca de cinci ani,
Am suge fier, am roade bolovani,
Am hapai moloz si rogojina.

In foamea noastra vajaie paduri,
Se casca mari, se surpa munti din coame.
In foamea noastra vajaie paduri,
Si parca din strabuni sau din scripturi,
Dela’nceputul lumii ne e foame.

Ziua pandim cu narile in vant
Naluca unui abur de mancare.
Ziua pandim cu narile in vant,
Poate din cer, din iad, sau din mormant,
Or sa ne-arunce resturi ca la fiare.

In bezna noptii ne visam strigoi,
Ca ne-ospatam din cate-un hoit fierbine.
In beza noptii ne visam strigoi,
Dar numai moartea rupe halci din noi,
Ea singura infuleca morminte.

de Radu Gyr

SFINTII DIN INCHISORI

MINUNILE SFINŢILOR DE LA AIUD
SFinţii din Aiud nu dorm
Sfintii inchisorilor Parintele Gherasim Iscu-Duhovnicul care si-a spovedit calaul
Sfintii inchisorilor: Pr. Ilie Lacatusu ; Valeriu Gafencu ; Elisabeta Rizea ; Nicolae Ciolacu ; Mircea Vulcanescu ; Pr. Gherasim Iscu ; Pr Ioan Negrutiu ; Dumitru Bordeianu ; Costache Oprisan ; Ep. Ioan Suciu ; Marieta Iordache ; Monseniorul Ghika ; Andrei Ciurunga ; Traian Trifan ; Cardinalul Alexandru Todea ; Gheorghe Jimboiu ; Monahul Pimen Barbieru ; Spiru Blanaru ; Ion Flueras ; pr. Dumitru Iliescu Palanca ; Radu Gyr ; Vasile Militaru ; Virgil Maxim ; Traian Braileanu ; Pr Evghenie Hulea
O, Sfinţilor Mărturisitori, care în temnite şi prigoane, prin multele voastre pătimiri aţi stăvilit întărâtarea vrăjmaşului cea cu mânie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce aţi suferit foame, ger, schingiuiri, umilinţă şi chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoşeşti, vă aducem mulţumirile noastre.

Samantha Fox True Devotion

27 dec.

True Devotion!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Lady Gaga & Sugarland – You And I (2011 Grammy Nominations Concert) HD 720p

27 dec.

You And I!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Lady GaGa-Bad Romance Live(A very GaGa thanksgiving)

27 dec.

Bad Romance!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Lady Gaga Edge Of Glory Children In Need 2011

27 dec.

Edge Of Glory Children In Need 2011!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Lady GaGa – Alejandro (Official Video)

27 dec.

Alejandro!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Jessie J – Domino (Official Video 2011) HD

27 dec.

Domino!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

ASTAZI ESTE SFANTUL STEFAN:LA MULTI ANI CELOR CARE ISI SARBATORESC ONOMASTICA!

27 dec.

Astăzi, de Sfântul Ştefan, 417.000 de români îşi sărbătoresc ziua numelui.

Pentru mulţi dintre români, distracţia continuă şi azi. Vorbim aici despre cei care poartă numele de Ştefan sau Ştefania şi îşi serbează onomastica.

Din statisticile Ministerului de Interne , ziua de astăzi este motiv de petrecere pentru 400.000 de români.

Dintre aceştia peste 310.000 poartă numele de Ştefan, Fănel, Ştefănel, Ştefănuţ sau Fane.

De cealaltă parte, aproximativ 107.000 de femei răspund la numele de Ştefania, Fănica, Fănuţa sau Fana.

Sfântul apostol şi arhidiacon Ştefan a fost unul dintre cei mai apropiaţi însoţitori a lui Hristos.

Noul Testament scrie că a fost omorât de iudei pentru blasfemie şi că la moartea lui o minune divină a făcut ca pietrele cu care era bătut să se transforme în coroane de flori.

RUSSIA TODAY:VICEPREMIERUL ROGOZIN RADE DE BASESCU SI DE „SISTEMUL ANTIRACHETA” DE LA DEVESELU!

27 dec.

Vicepremierul rus râde de români. Vezi ce a spus despre sistemul antirachetă de la Deveselu.

Noul vicepremier rus Dmitri Rogozin, fost ambasador la NATO, a ridiculizat luni România pentru că a permis instalarea unor elemente ale sistemului american antirachetă pe teritoriul său, afirmând că Bucureştiul nu va avea acces la acestea, relatează Russia Today în pagina electronică.

„Noi am analizat acordul pe care americanii l-au semnat cu românii” pentru instalarea de interceptori de rachetă aparţinând Statelor Unite în România, în cadrul sistemului european antirachetă, a declarat luni Rogozin, ambasadorul Rusiei la NATO din 2008, în faţa unor ofiţeri din cadrul forţelor aerospaţiale ruse, în cursul unei vizite la o unitate din Krasnoznamensk.

„Românii pot să creadă că sunt operatori importanţi în interceptarea rachetelor, dar chiar şi comandantul bazei, un militar român, va avea dreptul să intre doar în anticameră”, a continuat el. Comandantul român al viitoarei baze de la Deveselu nu va vizita niciodată staţia de control, a apreciat vicepremierul rus, pentru simplul motiv că baza este americană şi nu NATO, a adăugat Rogozin, citat de Russia Today.

Noul vicepremier le-a mai spus ofiţerilor ruşi că, în opinia sa, Washingtonul i-a convins pe europeni că au nevoie de „implicarea constantă a Statelor Unite în afacerile lor interne”, rezultatele unei asemenea relaţii fiind mai mult decât defavorabile pentru europeni. Aceştia au devenit „ostaticii şi ţintele unui (eventual) atac de răzbunare”, fără ca măcar să aibă acces la tehnologiile americane, a mai apreciat fostul ambasador rus la NATO.

Această situaţie este „extraordinar de ironică”, având în vedere contribuţia tuturor ţărilor occidentale la dezvoltarea unor astfel de sisteme, care rămân totuşi sub control american, a mai apreciat adjunctul lui Vladimir Putin, citat de televiziunea rusă.

Deşi Germania şi Rusia au devenit democraţii moderne cu sisteme de piaţă liberă, NATO se teme în continuare atât de renaşterea fostului stat nazist, cât şi de a celui sovietic, le-a spus el ofiţerilor ruşi. Germanilor nu li se permite să formeze nici măcar o brigadă, pentru o anumită operaţiune, tocmai din cauza acestei temeri, a argumentat Rogozin, numit săptămâna trecută de preşedintele rus Dmitri Medvedev vicepremier responsabil de apărare.

ALECSANDR SLIAHTUROV INLOCUIT DE LA CONDUCEREA GRU!

27 dec.

Kremlinul l-a înlocuit pe şeful Serviciului rus de informaţii militare.

Kremlinul l-a înlocuit, luni, pe şeful Serviciului rus de informaţii militare (GRU), cel ce realizase restructurarea acestei puternice instituţii, anunţă Ministerul rus al Apărării, citat de AFP.

„Generalul Igor Sergun a fost numit în funcţia de director al GRU prin decret al Kremlinului”, a declarat purtătorul de al Ministerului Apărării, fără a oferi detalii.

Generalul Sergun îl înlocuieşte în funcţie pe Aleksandr Şliahturov, în vârstă de 63 de ani, care din 2009 s-a angajat în profunda reorganizare a instituţiei.

Potrivit agenţiei RIA Novosti, Aleksandr Şliahturov a ajuns la vârsta de pensionare.

EL PAIS: INTERVIUL DAT DE MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I,JURNALISTEI LOLA GALANHITLER ERA RECE,RIGID,NU-L VOI IERTA PE CHURCHILL!

27 dec.

Regele Mihai: Hitler, rece și rigid, Mussolini, o persoana mai caldă.

Regele Mihai a rămas singurul supravieţuitor al şefilor de stat din Europa de la Al Doilea Război Mondial, este martorul puţin cunoscut, dar excepţional, al uneia dintre perioadele cele mai tragice din istoria recentă în Europa, scriu jurnaliştii de la El Pais, într-un interviu realizat la reşedinţa Majestăţii Sale din Elveţia.

Jurnaliştii spanioli l-au găsit pe Regele Mihai I în cabana sa din apropiere de Geneva, în Elveţia, într-o dimineaţă de noiembrie. „Cabana lui Mihai I este mărginită de pajişti verzi, într-un sat de pe malul lacului Geneva, Aubonne, la o jumătate de oră distanţă de Geneva. Mihai Hohenzollern-Sigmaringen, Regele Mihai I de România, ne-a întâmpinat în hol, înalt şi slab. Poartă pantaloni şi sacou întuneric carouri, potrivite cu cravata. Ochii albaştri sunt în alertă în continuare, în ciuda faptului că la 25 octombrie a împlinit 90 de ani”, descriu jurnaliştii de la El Pais întâlnirea cu Regele.
Mărturiile ultimului rege al românilor

Nici Hitler, nici Mussolini nu şi-ar fi imaginat că acest monarh tânăr şi fără experienţă a fost în măsură să schimbe cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, cu o lovitură de Stat. Sau cel puţin, să scurteze carnagiu în şase luni. „Oficial, ce am făcut a fost eliminarea România din război, în speranţa de a evita vărsarea de sânge. Deşi am ştiut că germanii nu ar accepta. În aceeaşi zi ne-au bombardat”, îşi aminteşte Regele Mihai I.

Dar în timpul lungilor ani de exil a continuat să cântărească ceea ce este considerat ca o trădare a Occidentului, şi în special a liderului britanic Winston Churchill. „România şi toate celelalte ţări de la est de Germania, au fost abandonate la Yalta”, spune el, amintindu-şi de februarie 1945, conferinţa în care Stalin, Roosevelt şi Churchill au convenit la un acord în Europa. „Desigur, înţeleg de ce Churchill a crezut ca a fost singura strategie posibilă, cel puţin din punct de vedere britanic. Dar nu pot să-l iert, şi nici să-l accept…”
„Hitler a fost rece şi rigid”

Nu uităm că oamenii obişnuiţi au fost cei care au plătit consecinţele. „Şi, deşi nu a existat nicio opoziţie din partea altor lideri de la Yalta la împărţirea continentului, soluţia lui Churchill a fost văzută ca o soluţie naturală şi perfect acceptabilă”, mai spune Regele jurnaliştilor spanioli.

Având ca aliat indiferenţa totală, Regele care a dat lui Hitler dreptul să stea „pe partea democraţiei şi libertăţii”, a fost găsit în ianuarie 1948 în exil. Într-un câmp, abandonat, amplasat în aer liber de istorie. Fostul monarh a uitat multe lucruri, dar altele sunt marcate cu sânge şi foc în memoria sa. Nu-şi poate aminti detalii cu privire la prima întâlnire cu Hitler în 1938. „Îmi amintesc de un prânz cu Hitler, da, în 1941, în Berlin, nu am vorbi germana. Mama mea era cea care a purtat greul conversaţiei”, spune Mihai de România, vorbind perfect engleza, dar greu de auzit.

Deşi avea abia 20 de ani atunci când l-a întâlnit pe Hitler, bătrânul îşi aminteşte amănunte esenţiale. El spune că Führer-ul nu i-a provocat un impact special. „Dacă m-a impresionat a fost pentru că era rău”, spune el. „Nici nu i-am găsit daruri de mare orator. Mi-amintesc ce am mâncat. Dar Hitler nu a fost în uniformă. A purtat pantalonii lui de obicei închişi la culoare şi o jachetă kaki.. au fost patru persoane cu el. A fost rece şi rigid”.
În această călătorie, Regele şi mama sa au fost însoţiţi de un asistent pe nume Jacques Vergotti, care a înregistrat într-un memoriu scris, compilat de Ivor Porter. Vergotti a amintit că a văzut-o pe mama monarhului, Regina Elena, împodobit cu o orhidee, un cadou din partea lui Hitler, care, de asemenea, i-a dat un flacon de pastile de Pervitin, antidepresiv fără de care, după cum a mărturisit, nu putea trăi.

„Întâlnirea a avut loc într-o manieră destul de rară. Mama a trebuit să meargă la Florenţa pentru a soluţiona unele aspecte private. Dar Antonescu i-a spus că dacă trebuia să meargă în Italia, de ce nu merge să-i vadă pe Hitler şi Mussolini. Sincer, nu văd sensul acestei vizite. Aşa am ajuns la Berlin. De acolo au călătorit în Italia”. Amintirile cu Mussolini sunt mult mai prietenoase. „Diferenţele între el şi Hitler au fost mari. Desigur, în primul rând, eu vorbesc italiana. Mussolini a fost mai deschis, o persoana mai caldă, cum sunt italienii. Îmi amintesc că mama mea a întrebat cum m reuşesc să trăiască italienii când ţara era supusă tuturor acelor restricţii. Răspunsul său a fost: Păi, strângând puţin cureaua!”, povesteşte Regele.

„Comí con Hitler, era estirado y frío. Mussolini parecía más humano”
Miguel I, último rey de Rumanía, es el único superviviente de los jefes de Estado europeos de la II Guerra Mundial. su popularidad actual ha dado nuevo brillo a la monarquía en Bucarest, donde se ha disparado el rumor de que podría restaurarse, aunque en la persona del príncipe Carlos de Inglaterra. Nos atiende en su casa de Ginebra, donde recuerda, a los 90 años, su breve reinado y su largo exilio

LOLA GALÁN 24/12/2011

Miguel I, último rey de Rumanía, es el único superviviente de los jefes de Estado europeos de la II Guerra Mundial. su popularidad actual ha dado nuevo brillo a la monarquía en Bucarest, donde se ha disparado el rumor de que podría restaurarse, aunque en la persona del príncipe Carlos de Inglaterra. Nos atiende en su casa de Ginebra, donde recuerda, a los 90 años, su breve reinado y su largo exilio

Miguel I, último rey de Rumanía, es el único superviviente de los jefes de Estado europeos de la II Guerra Mundial. su popularidad actual ha dado nuevo brillo a la monarquía en Bucarest, donde se ha disparado el rumor de que podría restaurarse, aunque en la persona del príncipe Carlos de Inglaterra. Nos atiende en su casa de Ginebra, donde recuerda, a los 90 años, su breve reinado y su largo exilio

No hay bandera ni escudo nacional que distinga este discreto chalé suizo de las residencias que lo rodean. Pero entre sus muros pintados de blanco vive una reliquia del pasado, el último rey de Rumanía. Único superviviente de los jefes de Estado europeos activos en la II Guerra Mundial. Único caso de monarca asociado con las potencias del Eje primero y con los Aliados después que sigue vivo para contarlo. Testigo, poco conocido pero excepcional, de uno de los periodos más trágicos de la historia reciente europea.

El chalé de Miguel I limita con prados verdes donde pastan silenciosas vacas suizas esta mañana fría de finales de noviembre.

El antiguo rey vive en Aubonne, un pueblecito sobre el lago Leman, a media hora de Ginebra. Pero apenas se franquea el umbral de la casa, se impone el aroma de Rumanía que desprenden los pasteles que ha preparado la cocinera de su majestad. Miguel Hohenzollern-Sigmaringen, regele Mihai I de los rumanos, se presenta en el vestíbulo, alto y frágil, vestido con pantalón oscuro y chaqueta de cuadros, a juego con la corbata. La mirada azul, todavía alerta, pese a que cumplió 90 años el 25 de octubre pasado.

El rey Miguel I abdicó el 30 de diciembre de 1947. Rumanía se convirtió esa misma noche en una república socialista, gobernada por un partido comunista a las órdenes de Moscú. Pocos días después, el joven monarca abandonaba el país, acompañado de su madre, la reina Elena, un puñado de sirvientes, cuatro coches reales y poco más.

Su breve reinado (a los 5 años, con una regencia, entre 1927 y 1930; después, a los 18 años, entre 1940 y 1947) es un caso singular en la historia. Fue rey títere del dictador Ion Antonescu, socio de la Alemania nazi, y como tal trató a Hitler y a Mussolini. Pero dio un golpe de Estado en agosto de 1944 y se colocó del lado de los Aliados, lo que le valió condecoraciones e incontables elogios, pero no evitó el drama de que Rumanía quedará bajo la esfera de influencia de Stalin.

Ante la total indiferencia aliada, el rey que abandonó a Hitler para colocarse „del lado de la democracia y la libertad” se encontró en enero de 1948 en el exilio. En terreno de nadie, abandonado, colocado a la intemperie de la historia. El exmonarca ha olvidado muchas cosas, pero otras están marcadas a sangre y fuego en su memoria. No recuerda los detalles del primer encuentro con Hitler, en 1938, todavía como príncipe heredero, ni la entrevista de 1940, recién coronado, de la que hay algunos testimonios gráficos.

„Recuerdo una comida con Hitler, sí, en 1941, en Berlín. Yo no hablaba alemán, mi madre sí, era ella la que llevaba el peso de la conversación”, cuenta Miguel de Rumanía, en un inglés perfecto pero prácticamente inaudible. Su madre, la princesa Elena de Grecia, tía de nuestra reina Sofía, era todo un personaje. Su padre, Carol II, un Hohenzollern, fue un ejemplo poco edificante de rey corrupto. Miguel de Rumanía ha prescindido ya del apellido alemán, empeñado en romanizar la dinastía.

Pese a que apenas tenía 20 años cuando compartió mantel con Hitler, el anciano exrey recuerda lo esencial. Dice que el Führer no le causó especial impacto. „Si impresionaba era para mal”, dice. „Tampoco me pareció que tuviera grandes dotes de orador. Tenía ese trato difícil, porque miraba a las personas fijamente. Ya entonces la fama de los nazis dejaba mucho que desear, las cosas fueron luego empeorando, cada vez más. No recuerdo lo que comimos. Pero Hitler no llevaba uniforme. Vestía sus habituales pantalones oscuros y una chaqueta caqui. Había cuatro personas con él. Era frío y estirado”.

Gritaba continuamente y era difícil meter baza en una conversación en alemán que el Führer monopolizaba. En aquel viaje, al rey y a su madre les acompañaba un ayudante de campo llamado Jacques Vergotti, que dejó constancia en unas memorias mecanografiadas, recogidas por Ivor Porter, biógrafo del rey, de un par de detalles jugosos. Vergotti recordaba haber visto a la madre del monarca, la reina Elena, adornada con una orquídea, obsequio de Hitler, que le dio también un frasco de Pervitin, unas pastillas antidepresivas sin las cuales, según les confesó, no podía vivir.

-¿Cuál fue el motivo oficial de la visita?

-El encuentro se produjo de una forma bastante rara. Mi madre tenía que ir a Florencia a resolver algunos asuntos privados. Pero Antonescu le dijo que ya que tenía que ir a Italia, por qué no iba a ver a Hitler y a Mussolini. La verdad, no alcanzo a ver el sentido de esa visita. Pero el hecho es que terminamos en Berlín.

De allí viajaron a Italia. Los recuerdos de Mussolini son algo más amables. „Las diferencias entre él y Hitler eran muy grandes. Claro, en primer lugar, yo hablo italiano, y eso siempre acerca. Mussolini era más abierto, una persona más cálida, como son los italianos. Recuerdo que mi madre le preguntó cómo se las ingeniaban para vivir los italianos y el país en general con todas las restricciones que sufrían. Su respuesta fue: ‘Pues apretándose un poco el cinturón”.

Ni Hitler ni Mussolini hubieran imaginado nunca que aquel monarca joven e inexperto fuera capaz de cambiar el curso de la II Guerra Mundial con un golpe de Estado. O al menos, de acortar en seis meses aquella carnicería. „Oficialmente, lo que hice fue sacar a Rumanía de la guerra, con la esperanza de evitar una sangría. Aunque sabía que los alemanes no iban a aceptarlo, y no lo hicieron: nos bombardearon ese mismo día”, recuerda el exrey. Pero durante los largos años de exilio no ha dejado de pesarle lo que en el fondo considera una traición de Occidente, y muy en especial del líder británico Winston Churchill. „Rumanía y todos los demás países al este de Alemania fueron abandonados en Yalta”, dice, recordando la conferencia de febrero de 1945 en la que Stalin, Roosevelt y Churchill acordaron un reparto europeo. „Claro que entiendo por qué Churchill pensó que era la única estrategia posible, por lo menos desde una perspectiva británica. Pero no puedo excusarlo, ni aceptarlo”. El regele no olvida que fue la gente común la que pagó las consecuencias. „Las mismas naciones por las que los Aliados habían entrado en guerra”, añade. „Y aunque no hubo oposición de los otros líderes en Yalta a la división del continente, fue Churchill el que lo consideró una solución natural y perfectamente aceptable”.

Miguel de Rumanía interrumpe el relato para acariciar a Bianco, uno de sus perros, que se ha colado en el salón. Constanta Iorga, secretaria general de la Casa de su Majestad, presente en la entrevista, lo echa cariñosamente. Iorga trata con devoción de hija a „su majestad”. „Sigue siendo nuestro rey. Si abdicó fue porque le forzaron”, subraya.

La sala principal de la casa, con techo de madera pintado de blanco, está decorada con retratos de antepasados, algunos firmados por el pintor húngaro Philip de Laszlo, como el que representa al entonces príncipe Miguel en 1936, un guapo adolescente que empuña una escopeta en la mano derecha. „Y eso que yo soy zurdo. Me tenían que hacer las escopetas especiales. Pero en el retrato se corrigió ese detalle”, cuenta. Ser zurdo estaba mal visto. En el muro opuesto, una amplia cristalera se abre a una terraza sobre el jardín. Un hombre con chaleco reflectante trabaja en un parterre de flores. „Allí está el Mont Blanc, pero con esta niebla no se ve”, dice Miguel de Rumanía señalando un punto a la derecha.

El exilio, convertirse en un ciudadano de a pie después de haber vivido en palacios rodeado de atenciones y honores, debió de ser una experiencia difícil. „Salimos solo con las pertenencias personales”, precisa el exrey, acusado después por el Gobierno comunista de haberse llevado al exilio oro y joyas. Según la biografía autorizada de Ivor Porter, la reina Elena había sacado del país, previamente, dos pequeños grecos con destino a una caja fuerte de Zúrich. Y un ayudante del monarca retiró en efectivo algo más de 300.000 francos suizos y franceses y 50 libras en vísperas del viaje a Londres, en noviembre de 1947, para asistir a la boda de la entonces princesa Isabel de Inglaterra con Felipe de Edimburgo, los dos primos segundos de Miguel de Rumanía. Este parentesco y la pasión del heredero británico, Carlos de Gales, por Rumanía han dado pie a los más increíbles rumores sobre una posible coronación de Carlos como Carol III de los rumanos.

Pero en noviembre de 1947 el panorama era otro. Toda la Europa del Este estaba bajo la esfera de Stalin, y Miguel I de Rumanía tenía los días contados. Un mes después de la boda inglesa, donde conoció a Ana de Borbón Parma, con la que se casaría al año siguiente, el rey rumano era un exiliado, obligado a ganarse la vida con el sudor de su frente.

Miguel había aprendido a pilotar aviones, y esa experiencia le sirvió para sobrevivir en su vida civil. Primero pasó un tiempo en la campiña británica, empeñado con su mujer en sacar adelante una granja avícola. Después, gracias a una oferta de la firma aeronáutica Lear, se instaló en Suiza definitivamente. Entre tanto, llegaban al mundo, una tras otra, las cinco hijas de la pareja. Cuando Lear cerró sus oficinas, el exrey aceptó por un tiempo un empleo como bróker para una firma estadounidense. „Pero no me gustó. Odio estar sentado entre papeles”, dice.

„Su majestad tiene un don especial, una habilidad enorme con la tecnología y la mecánica”, apunta su devota secretaria. El exrey dedicaba parte de su tiempo de ocio a trabajar con algún antiguo Jeep que el Ejército de Estados Unidos había enviado a Rusia, y que llegó a sus manos de forma bastante rocambolesca. Como el que perteneció al general Patton, que el exmonarca restauró y aún conserva.

Su vida desde entonces ha sido modesta, desde la perspectiva de la realeza. Aunque la nómina de colaboradores menguó enseguida, a las niñas no podía faltarles la nanny, ni, más tarde, el internado. Aun así, en algunas etapas, la real madre tenía que llevarlas y recogerlas del colegio.

La casa sobre el lago Leman, donde se celebra la entrevista, tampoco es suya. „Es un préstamo”, dice, sin especificar más.Miguel no recuperó hasta 1997 la nacionalidad que le arrebataron los comunistas. Pero en 2000, una ley que otorga un nuevo estatus a los antiguos jefes de Estado le permitió recuperar todo su patrimonio en Rumanía y disponer del palacio Elisabeth. Aun así, mantiene su residencia en Suiza, „para evitar problemas”, dice Iorga, aunque pasa parte del año en su país. De Rumanía llegan continuas delegaciones y emisarios. El patriarca rumano en persona le cantará los oficios navideños, antes de que el exrey viaje a Rumanía a pasar las fiestas.

En el ocaso de su vida, el que fuera Majestatea Sa Regele Mi-

hai I al României parece disfrutar de nueva notoriedad. El 25 de octubre pasado, su 90º aniversario fue celebrado por todo lo alto en su país. Con su casi inaudible voz, pronunció su primer discurso tras 64 años de exilio en el Parlamento de Bucarest, gracias a una invitación del Partido Demócrata Liberal (PD-L). „Fue un acto entrañable”, recuerda Theodor Paleologu, joven historiador, exembajador, exministro de Cultura rumano y diputado de ese mismo partido, que estuvo presente en el acto. También acudió la reina Sofía, prima hermana de Miguel. „Las relaciones con la familia real española son muy buenas. Aunque nos vemos muy poco”, dice el exmonarca. „Nos acerca no solo la proximidad familiar, sino el destino histórico. También la reina Sofía sabe lo que es el exilio. Ella y el Rey de España han dedicado sus vidas a la tarea de apoyar las instituciones democráticas de su país, igual que hemos hecho nosotros en el nuestro”.

Miguel estuvo en la boda del príncipe Felipe con Letizia Ortiz, en abril de 2004. ¿Qué opina de estas bodas reales con chicas de clase media?

„La verdad es que son chicas muy bien educadas, con estudios, pero no todas están preparadas para la tarea que se les encomienda. Algunas la desarrollan perfectamente; otras, así así”.

Miguel es consciente de que la monarquía puede muy bien no regresar jamás a Rumanía. Pese a la ayuda indirecta del presidente rumano, Traian Basescu, que ha contribuido a incrementar el apoyo al exrey al acusarle de haber entregado el país a los comunistas. „La acusación no tiene fundamento”, explica el hispanista rumano Horia Barna. „Al rey le obligaron a abdicar. No le quedó más remedio que irse”. Con todo, las posibilidades de que el antiguo régimen regrese son pequeñas. Con frecuencia, la historia no tiene marcha atrás.

LE OUETIDIEN:MARELE DUCAT DE LUXEMBOURG IMPUNE ROMANILOR RESTRICTII LA MUNCA!

27 dec.

Încă un stat european limitează accesul românilor pe piaţa muncii.

Criza din zona euro şi ratele mari ale şomajului din statele membre fac ca europeni să menţină blocată piaţa muncii, astfel că accesul românilor şi bulgarilor, ultimii intraţi în UE, este încă limitat.

Săptămâna trecut guvernul luxemburghez a prelungit cu doi ani limitarea accesului cetăţenilor români şi bulgari pe piaţa muncii interne, din cauza ratei mari a şomajului, conform informaţiilor publicate de site-ul lequotidien.lu.

Astfel, pentru următorii doi ani, cetăţenii bulgari şi români care doresc să lucreze în marele Ducat al Luxemburgului vor trebui încă să obţină de la autorităţile luxemburgheze un permis de muncă. Acest tip de derogare de la principiul liberei circulaţii a forţei de muncă în Uniunea Europeană este prevăzut de actul de aderare a Bulgariei şi României şi va lua sfârşit în 2014.

Cifrele publicate miercurea trecută de Comitetul economic au demonstrat încă o dată că situaţia pe piaţa muncii luxemburgheze este foarte tensionată. După o uşoară acalmie constatată la mijlocul anului 2011, numărul solicitanţilor unui loc de muncă a crescut, în ultimele două luni, la un total de 15.164 de persoane înscrise la Adem.

Rata şomajului a ajuns la 6 %, însă poate fi şi mai mare dacă sunt luate în considerare persoanele afectate de o măsură privind locurile de muncă. Din acest punct de vedere, Luxemburg are, în prezent, aproape 19.500 de persoane fără un loc de muncă stabil.

Ţinând seama de aceste cifre, nu este surprinzător faptul că, la reuniunea sa de miercuri, 21 decembrie, Consiliul guvernului a decis să aducă la cunoştinţă Comisiei Europene menţinerea, prentru încă doi ani, a dispoziţiilor tranzitorii ce vizează impunerea pentru muncitorii bulgari şi români a obligaţiei de a avea o autorizaţie pentru a accede pe piaţa muncii luxemburgheze.

Într-un comunicat difuzat joi, direcţia pe probleme de imigraţie din cadrul Ministerului luxemburghez de Externe a indicat că, ‘având în vedere situaţia de pe piaţa muncii şi rata ridicată a şomajului, guvernul a estimat că nu sunt întrunite condiţiile pentru a permite o deschidere generalizată a pieţei muncii în favoarea muncitorilor proveniţi din aceste două ţări’.

Acest lucru nu împiedică, însă, continuarea aplicării unor excepţii de la această dispoziţie tranzitorie. Mai întâi, muncitorii salariaţi bulgari şi români care sunt membri ai familiei unui cetăţean provenit dintr-o altă ţară a Uniunii Europene au dreptul de a accede pe piaţa muncii fără să fie nevoiţi să-şi procure un permis de muncă.
O altă excepţie se referă la studenţii bulgari şi români aflaţi la cursuri în Luxemburg. Ei sunt autorizaţi să exercite, în mod auxiliar, o activitate remunerată fără a avea obligaţia să obţină o autorizaţie de lucru.
Pentru unele sectoare economice, procedura autorizaţiei este relaxată. Este vorba de agricultură, viticultură şi catering, precum şi de sectoarele financiar şi vamal, unde există cereri de forţă de muncă cu calificări specifice.

Miercuri, guvernul luxemburghez a decis o relaxare suplimentară, astfel că începând de la 1 ianuarie 2012, muncitorii cu înaltă calificare, cercetătorii şi stagiarii vor putea beneficia de aceleaşi derogări pentru a accede pe piaţa muncii luxemburgheze.

%d blogeri au apreciat: