Încă un consilier prezidențial îl părăsește pe Băsescu.
Traian Băsescu a semnat, vineri, decretul de eliberare din funcţia de consilier prezidenţial a Ancăi Ileana Ilinoiu, începând cu 1 ianuarie 2012.
„Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat vineri, 30 decembrie a.c., Decretul pentru eliberarea din funcţia de consilier prezidenţial a doamnei Anca Ileana Ilinoiu, începând cu data de 01.01.2012”, informează Administraţia prezidenţială.
Anca Ilinoiu coordona Departamentul Relaţii Internaţional al Administraţiei prezidenţiale.
Ilinoiu lucra la Cotroceni încă de la începutul primului mandat de președinte al lui Traian Băsescu. Iniţial, pe parcursul anului 2005, aceasta a fost consilier de stat la Departamentul Relaţii Internaţionale, iar din ianuarie 2006 este consilier prezidenţial.
În perioada 1992-2005, Anca Ilinoiu a activat în Ministerul Afacerilor Externe.
Tot în acest an, un alt consilier prezidențial a demisionat din funcția deținută la Cotroceni. Eckstein-Kovacs Peter a demisionat pe 1 septembrie.
Decizia lui Eckstein-Kovacs a venit în contextul în care acesta s-a declarat de-a lungul timpului un adversar declarat al proiectului minier de la Roşia Montană, proiect pentru care Băsescu a făcut un lobby intens în ultima vreme. Tot în 2011 a plecat de la Cotroceni și Sebastian Lăzăroiu, dar și Alexandru Gussi, care a invocat motive personale.
În toamnă, şi consilierul prezidenţial Leonard Orban l-a părăsit pe Băsescu, însă pentru a prelua noul portofoliu al Afacerilor Europenere
Câțiva dintre consilierii care au plecat de la Cotroceni
– Vasile Blaga: consilier pe probleme de securitate la începutul primului mandat al lui Băsescu
– Elena Udrea: şefă a Cancelariei prezidenţiale
– Adriana Săftoiu: fost purtător de cuvânt al Preşedinţiei
– Claudiu Săftoiu: consilier politic
– Theodor Stolojan: consilier pe probleme economice
– Renate Weber: consilier pe probleme juridice
– Cristian Preda: consilier pe probleme de francofonie
– Teodor Baconschi: consilier politic
– Sebastian Lăzăroiu: consilier politic
– Octavian Belu, consilierul de stat pentru sport
– Andrei Pleşu – consilier pentru politică externă
30 Decembrie 1947. Republica, instaurată ilegal de un Parlament ilegitim, într-o şedinţă fără cvorum.
Pe vremea comunismului, Ziua Republicii, 30 decembrie, se vroia o sărbătoare mai importantă decât Crăciunul. Discutăm cu istoricul Filip-Lucian Iorga despre implicaţiile acestui eveniment şi despre miturile pe care propaganda bolşevică a încercat să le inoculeze în conştiinţa românilor.
Florin Popescu: Ce semnificaţie mai are astăzi data de 30 decembrie?
Filip-Lucian Iorga: Pentru români, 30 decembrie îşi păstrează semnificaţia nefastă legată de abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României, în 1947, şi de instaurarea republicii populare.
F.P.: La vremea respectivă, evenimentul a fost primit ca o surpriză?
F.-L. I.: Procesul de comunizare a României începuse odată cu intrarea trupelor sovietice în ţară. La 6 martie 1945, fusese deja instalat, prin presiunile exercitate de Andrei Vâşinski, adjunctul ministrului sovietic de Externe, guvernul condus de dr. Petru Groza, un guvern minoritar, lipsit de sprijinul populaţiei şi care a făcut tot posibilul pentru a fragiliza opoziţia şi a-i impune la putere pe oamenii fideli Moscovei. Au fost numiţi prefecţi comunişti, au apărut Sovromurile care secătuiau ţara de resurse, au fost înfiinţate comitete ad-hoc alcătuite din „muncitori şi ţărani” şi menite să acţioneze ca instrumente ale politicii comuniste în ţară şi „tribunale ale poporului” care făceau „justiţie” la comandă politică. La alegerile din 19 noiembrie 1946, câştigate în mod zdrobitor de PNŢ, principalul oponent politic al comuniştilor şi al sovietizării României, rezultatele au fost răsturnate în favoarea Blocului Partidelor Democrate, controlat de comunişti. După alegeri, comuniştii au început procesul de planificare şi centralizare a economiei, iar partidele istorice au fost reduse la tăcere: liderii ţărănişti, în frunte cu Iuliu Maniu, au fost arestaţi, acuzaţi de trădare şi condamnaţi în noiembrie 1947, mulţi dintre ei la închisoare pe viaţă. Liderii cei mai marcanţi, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, aveau să moară în închisoare.
F.P.: Era, deci, de așteptat o astfel de manevră?
F.-L. I.: Privind succesiunea evenimentelor cu ochii noştri de astăzi, înlăturarea formei de guvernământ monarhice ne apare ca o consecinţă firească a impunerii programatice a dominaţiei sovietice şi a regimului comunist în România. Monarhia reprezenta regimul liberal şi parlamentar, era un simbol al suveranităţii şi al demnităţii naţionale, care nu putea decât să îi incomodeze pe comunişti. În plus, Regele Mihai se opusese făţiş preluării puterii de către comunişti, prin greva regală în timpul căreia refuzase să semneze actele emise de guvernul Groza. Asta nu înseamnă că în 1947 oamenii nu mai priveau către Rege şi către Monarhie ca spre o speranţă, ca spre ultima redută în calea comunizării României. Pentru majoritatea românilor, chiar dacă nu a venit poate ca o surpriză, abdicarea Regelui a însemnat o dramă naţională şi individuală.
F.P.: Cum s-a petrecut abdicarea.
F.-L. I.: În noiembrie 1947, M.S. Regele Mihai şi Regina-Mamă Elena au plecat la Londra, pentru a participa la nunta Principesei Elisabeta (actuala Regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii), cu Principele Philip. Liderii comunişti se aşteptau ca Regele să nu se mai întoarcă în ţară. Deşi era conştient de situaţia disperată în care se afla România şi la Londra o cunoscuse pe Principesa Ana de Bourbon-Parma, care avea să-i devină soţie, Regele Mihai a hotărât să se întoarcă în ţară, asumându-şi riscurile acestui gest. Regele şi mama sa au revenit în România în 21 decembrie şi Crăciunul l-au petrecut la Sinaia.
În 30 decembrie, Regele a fost chemat de urgenţă la Bucureşti. La Palatul Elisabeta, liniile telefonice fuseseră dezactivate, iar santinelele din Corpul de Gardă fuseseră dezarmate şi înlocuite cu gărzi din divizia „Tudor Vladimirescu”, fidelă comuniştilor (încă din decembrie 1945, o duzină de soldaţi din divizia „Tudor Vladimirescu” fuseseră antrenaţi pentru asasinarea Regelui). În plus, palatul se afla în bătaia unei baterii de artilerie care ar fi tras dacă ar fi primit ordin de la comunişti. La Palat, Regele şi Regina-Mamă Elena l-au primit în audienţă pe prim-ministrul Petru Groza, care era însoţit de secretarul general al PCR, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cei doi i-au cerut Regelui să abdice, în numele „democratizării şi modernizării” ţării, iar când acesta le-a spus că poporul nu era în favoarea instaurării republicii, Gheorghiu-Dej a trecut la acuze şi la ameninţări. Pentru a contracara opoziţia legitimă a Regelui faţă de actul de abdicare, un document fals în forma şi fondul lui, şi recursul Regelui la legalitate şi la voinţa poporului, comuniştii au recurs la şantaj, ameninţând că, în cazul în care Regele nu ar fi semnat abdicarea, ar fi executat peste o mie de studenţi anticomunişti care se aflau în arest. Comuniştii ştiau că, dacă Regele era pregătit să-şi asume orice deznodământ, chiar unul tragic, în privinţa propriei persoane, nu ar fi putut niciodată accepta ca sute de tineri să moară din cauza sa. Asta l-a determinat să semneze actul de abdicare. După ce Petru Groza s-a văzut în posesia decretului semnat, i-a arătat Regelui pistolul pe care îl avea în buzunar. Un ultim gest tipic de gangster, în nota atitudinii generale a comuniştilor.
F.P.: De ce vorbim despre o abdicare forţată?
F.-L. I.: Cred că desfăşurarea evenimentelor ne răspunde cu mare limpezime la această întrebare. Regele nu a dorit să abdice, pentru că ştia că voinţa poporului său era păstrarea formei monarhice de guvernământ, care era ultima piedică în calea comunizării ţării, şi nu „o piedică serioasă în calea dezvoltării României”, aşa cum stătea scris în textul abdicării. Semnarea decretului de abdicare a fost făcută sub presiune, într-un context în care libertatea de mişcare a Regelui fusese îngrădită, sub şantajul executării a 1000 de tineri şi chiar sub ameninţarea suprimării fizice a Regelui. Orice act semnat sub presiune este nul de drept, iar abdicarea M.S. Regelui Mihai se încadrează în această categorie.
F.P.: Propaganda comunistă a insistat asupra faptului că Familia Regală ar fi scos din ţară o adevărată avere, atunci când a plecat în exil.
F.-L. I.: Da, celebrele „trenuri cu bogăţii”! O altă minciună neruşinată. Regele Mihai nu avea niciun fel de avere în afara României, niciun „cont în străinătate”. Iar din ţară, Familia Regală nu a scos absolut nimic. Plecarea în exil a fost strict supravegheată de oamenii comuniştilor, care au avut grijă ca Regele şi Regina-Mamă să nu poată lua cu ei nici măcar amintiri de familie lipsite de valoare materială
F.P.: Decretul de abdicare nu era suficient pentru schimbarea formei de guvernământ. A fost nevoie şi de un vot al Parlamentului?
F.-L. I.: De fapt, drept ar fi fost să fi existat un referendum. Dar sigur că sovieticii şi uneltele lor din PCR nu şi-ar fi asumat niciodată un astfel de risc, pentru că opţiunea monarhică ar fi câştigat detaşat, aşa cum câştigaseră partidele istorice alegerile din noiembrie 1946. A existat o pretinsă şedinţă a Parlamentului, care a aprobat abdicarea şi schimbarea formei de guvernământ. Această şedinţă a durat 45 de minute şi a fost ilegală, pentru că nu a avut cvorum şi nu a respectat prevederile constituţionale. Parlamentul României nu a aprobat niciodată instaurarea republicii. De fapt, Republica Populară Română s-a instaurat printr-o succesiune de acte de forţă, de fraude şi de minciuni. Dacă luăm în considerare şi faptul esenţial că majoritatea populaţiei era împotriva abolirii Monarhiei, este evident că forma republicană de guvernământ era complet ilegitimă. Din păcate, nici legalitatea şi nici voinţa românilor nu mai contau într-o Românie ocupată de trupe sovietice şi condusă de o organizaţie teroristă ca PCR.
F.P.: Care a fost atitudinea populaţiei la aflarea veştii abdicării Regelui?
F.-L. I.: Atitudinea generală a fost una de tristeţe şi de stupoare. Cei puţini, profitorii viitorului regim comunist, au răsuflat uşuraţi, pentru că dispărea ultimul reper autentic al ţării, din comparaţia cu care nimicnicia lor ar fi fost evidentă. Unii dintre oamenii mai puţin informaţi au căzut în capcanele propagandei comuniste, care insista că Regele plecase de bună voie şi că Monarhia era o formă de guvernământ perimată. Însă majoritatea populaţiei a simţit că prăbuşirea nu mai putea fi oprită, că perioada cea mai fericită din istoria României, reprezentată de Monarhia constituţională, se încheiase. Abdicarea Regelui nu mai lăsa niciun dubiu asupra viitorului ţării, care intra în sfera de influenţă sovietică, îşi pierdea libertatea, instituţiile şi risca să îşi piardă identitatea. Ultimul obstacol în calea sovietizării şi a comunizării fusese eliminat. De atunci înainte, românii s-au aşteptat la ce era mai rău. Şi ce era mai rău a venit.
Există o imagine simbolică foarte puternică, relatată de M.S. Regele Mihai. Când s-a urcat în trenul exilului, la Sinaia, Regele a trecut, de la ieşirea din gară până la uşa vagonului, printr-un culoar format din ofiţeri aşezaţi cu spatele. Ultima imagine din Sinaia pe care Regele a păstrat-o în memorie a fost chipul unuia dintre aceşti ofiţeri, care plângea ca un copil. S-a plâns mult în România, după 30 decembrie 1947. Iar Regele a părăsit fără voie România, spunând „Dumnezeu să-mi ajute ţara!”.
Vă pot relata şi o amintire de familie legată de 30 decembrie 1947. Bunicul meu, Mircea Stănescu, ofiţer al Armatei Regale care luptase pe frontul de vest, a primit cu mare tristeţe vestea abdicării Regelui. Ca atâţia alţi români, a privit apoi cu răceală festivităţile calpe organizate în cinstea proclamării Republicii Populare Române. Mi-a povestit cum un superior l-a îndemnat să intre în hora organizată în faţa Cercului Militar din Bucureşti şi cum el, dezgustat, a refuzat, spunând că „nu ştie să joace hora”. Pentru ei, pentru toţi românii care nu au vrut să joace în hora comuniştilor, dar şi pentru românii de astăzi, care nu sunt nici toţi corupţi, nici toţi leneşi, nici toţi incompetenţi, trebuie să spunem adevărul. Chiar dacă rostirea adevărului nu pare să producă efecte imediate în vieţile noastre sau în realitatea prezentului, care rămâne mai degrabă sub zodia Republicii „ilegitime şi criminale” instaurate la 30 decembrie 1947, decât sub zodia fericită a Monarhiei româneşti.
F.P.: Ce a urmat după abdicarea Regelui şi proclamarea Republicii Populare Române?
F.-L. I.:Cred că deceniile care au urmat pentru Rege şi pentru Ţara lui sunt perfect descrise de câteva cuvinte ale Majestăţii Sale, referitoare la momentul în care trenul exilului regal a ajuns în zona controlată de americani în Austria: „Ieşeam dintr-un infern al tuturor ca să intru într-unul rezervat numai mie”. În ultimii ani am asistat la reparaţii istorice importante: M.S. Regele s-a întors în România, Familia Regală este tot mai prezentă în viaţa societăţii noastre şi în conştiinţa publică. Oamenii au început să-şi recupereze istoria falsificată de manualele comuniste. Totuşi, rana din 30 decembrie 1947 nu se va închide definitiv decât atunci când republica, instaurată în mod ilegal şi reprezentantă a multor decenii de crime, umilinţe şi privaţiuni, va dispărea lăsând locul formei legitime de guvernământ a României, Monarhia constituţională.
Campania electorală a început pe Facebook. Vezi ce politician se bucură de cele mai multe “like”-uri.
Principalii actori politici din România au început campania electorală pe internet şi cea mai eficientă cale pare a fi reţeaua de socializare Facebook. Fiecare dintre ei are o pagină special adresată unde îşi lansează idei sau mesaje. Topul „like”-urilor este condus de Victor Ponta cu pagina „Victor Ponta prim-ministru”, care are 30.326 de utilizatori care au dat like. La polul opus se regăseşte preşedintele Traian Băssescu, care a reuşit să strângă împotriva sa peste 50.000 de utilizatori pe pagina „Demisia Traian Băsescu”.
politicieni deschidereElena Udrea este unul dintre cei mai bine cotaţi politicieni în lumea virtuală. Profilul său de Facebook are 27.355 de prieteni şi o mulţime de comentarii la pozele sau la temele de discuţie lansate de ministrul Turismului.
Nici Crin Antonescu nu stă rău. Liberalul a reuşit să adune pe pagina sa de Facebok 20.884 de „like”-uri pe subiectul „Crin Antonescu preşedinte”. El este urmat în top de Mircea Geoană cu 10.919 „like”-uri.
Traian Băsescu bate toate recordurile la pagina în care i se cere demisia. În grupul de Facebook „Demisia Traian Băsescu” au dat like 51.388. Pe o altă pagină dedicată preşedintelui, de această dată în sens pozitiv, Băsescu are doar 2.438 de „like”-uri. Şi Emil Boc are o pagină pe Facebook, dar ideea nu are foarte mulţi adepţi. Premierul are doar 761 de persoane care îi apreciază profilul.
Sorin Oprescu are 6.321 de persoane care au dat like paginii sale de Facebook. Acesta este urmat de Dan Diaconescu care are 5.852 de „like”-uri.
Licitaţie de un miliard de lei pentru întreţinerea drumurilor naţionale.
Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a scos la licitaţie lucrările şi serviciile de întreţinere curentă iarnă-vară a drumurilor naţionale pentru patru din cele şapte direcţii din subordinea companiei.
Contractele vor fi încheiate pentru o perioadă de 24 de luni şi vizează întreţinerea drumurilor naţionale din regiuniile Craiova, Bucureşti, Cluj şi Braşov.
Firmele interesate vor putea depune ofertele până la data de 9 februarie, urmând ca documentele să fie deschise în perioada imediat următoare.
Pentru fiecare din cele patru direcţii regionale, autorităţile au decis să împartă licitaţia pe mai multe loturi.
De exemplu pentru Craiova, licitaţia a fost împărţită în patru loturi: Turnu Severin, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea şi Slatina. Valoarea totală estimată fără TVA a contractelor este estimată la 135 milioane de lei.
Lot 1 S.D.N. Turnu Severin – 22,29 mil. lei fără TVA;
Lot 2 S.D.N. Târgu Jiu – 32,91 mil lei fără TVA;
Lot 3 S.D.N. Râmnicu Valcea – 50,60 mil lei fără TVA;
Lot 4- S.D.N. Slatina – 29,22 mil lei fără TVA.
În cazul DRDP Bucureşti, licitaţia a fost împărţită pe şapte loturi după cum urmează:
Lot 1 SDN. Buc Nord – 32,02 mil. lei fără TVA;
Lot 2 SDN Targoviste – 30,01 mil. lei fără TVA;
Lot 3 SDN. Buc Sud – 36,42 mil. lei fără TVA;
Lot 4 SDN. Alexandria – 28,78 mil. lei fără TVA;
Lot 5 SDN. Ploiesti – 34,89 mil. lei fără TVA;
Lot 6 SDN. Pitesti– 53,53 mil. lei fără TVA;
Lot 7 SDN. Buzău – 35,56 mil. lei fără TVA.
Valoarea totală estimată pentru cele 7 loturi este de 251 milioane de lei fără TVA.
7,3 milioane de lei pentru Autostrada Câmpia Turzii-Gilău
DRDP Cluj estimează valoarea contractelor multianule pentru perioada 2012-2014 la 299 milioane de lei fără TVA.
În acest caz, licitaţia a fost divizată pe opt loturi:
Lot 1 A3 – 7,35 mil. lei fără TVA;
Lot 2 S.D.N. Cluj – 52,35 mil. lei fără TVA;
Lot 3 S.D.N. Bistrita – 35,31 mil. lei fără TVA;
Lot 4 S.D.N. Oradea – 57,07 mil. lei fără TVA;
Lot 5 S.D.N. Baia Mare -40,16 mil. lei fără TVA;
Lot 6 S.D.N. Alba – 47,80 mil. lei fără TVA;
Lot 7 S.D.N. Satu Mare – 27,89 mil. lei fără TVA;
Lot 8 S.D.N. Zalau 31,73 mil. lei fără TVA.
Reprezentanţii DRDP Braşov estimeaza valoarea totală a contractelor multianuale la 189 milioane de lei fără TVA.
Lot 1 S.D.N. Târgu Mureş – 45,06 mil. lei fără TVA;
Lot 2 S.D.N. Sibiu – 27,29 mil. lei fără TVA;
Lot 3 S.D.N. Sf. Gheorghe – 25,86 mil. lei fără TVA;
Lot 4 S.D.N. Braşov – 46,17 mil. lei fără TVA;
Lot 5 S.D.N. Miercurea Ciuc – 45,16.
Regele Mihai beneficiază de mai multă încredere din partea românilor decât Băsescu și Boc la un loc.
Discursul ţinut în Parlamentul României pe 25 octombrie de către Regele Mihai, când a împlinit 90 de ani, i-a cucerit pe foarte mulți români.
Potrivit sondajului IMAS realizat la comanda ziarului „Adevărul” în luna decembrie, Regele Mihai are o cotă de încredere de 25,7% în rândul românilor. Spre comparație, Traian Băsescu se bucură de încrederea a doar 12,9% dintre cei intervievați, iar Emil Boc de 9,7%.
Regele este depăşit, la capitolul încredere, în luna decembrie, doar de liderul PNL Crin Antonescu, cotat cu 27,1%.
Pe categorii de vârstă, 27,8% dintre românii intervievați care au vârste între 18 şi 29 de ani au încredere în Regele Mihai. La aceeaşi categorie de vârstă, Crin Antonescu înregistrează o cotă de încredere de 25,7%, iar Victor Ponta de 18,1%, susține același sondaj. Spre comparaţie, Traian Băsescu este apreciat de 12,2% din tineri, iar Emil Boc de 6,6%. La restul categoriilor de vârstă, Regele Mihai se situează pe locul 2, după liderul PNL Crin Antonescu, având 23,7% (30-44 de ani), 25,4% (45 – 59 de ani) şi 26% (peste 60 de ani).
Conform sondajului IMAS, Regele Mihai conduce topul personalităţilor publice în zona Transilvania, cu o cotă de încredere de 29,4%. În aceeaşi regiune, Băsescu ar avea o cotă de încredere de 15,9% iar Emil Boc 14%. Crin Antonescu are 26,8% iar Victor Ponta – 19,9%, susțin datele aceluiași sondaj. În restul regiunilor istorice, Regele se clasează pe locul doi, după Crin Antonescu. Astfel, Regele are 25,6% cotă de popularitate în Moldova, 23% în Muntenia şi 20,9% în Bucureşti, mai arată sondajul.
Cum trăiesc sărbătorile cei din familiile PDL:
„Viaţa e o petrecere şi mulţi fraieri mor de foame”
Nevasta senatorului pedist de Arad, Ovidiu Marian, duce cinismul de tip băsist pe culmi nebănuite. Într-o postare pe o reţea de socializare, Melania Marian, râde – aidoma pediştilor băsişti – de muritorii de foame care nu au şansa dumneai de a face din viaţă o petrecere perpetuă.
Nevasta senatorului PD de Arad, Ovidiu Marian. Melania Marian, patroana unei cârciumi cu pretenţii din Arad, posetază pe contul său de Facebook următoarea zicere însoţită de grafisme care reprezintă un hohot de râs:
„Viaţa e o petrecere şi mulţi fraieri mor de foame…….:)))))”.
Lipsa de educaţie sau de compasiune pentru cei mai mulţi dintre românii care au ajuns să moară de foame reprezintă emblema acestei puteri tot mai scelerate. La aceeaşi emblemă mai contribuie şi cinismul şi batjocura la adresa năpăstuiţilor sorţii. Toate din pricina hoţiei guvernării PD – Traian Băsescu dar şi a deciziilor aberante ale acestora, menite să acopere amintita hoţie.
După ce au tăiat salarii şi pensii, după ce au jefuit până şi veniturile modeste prin supraimpozitări, pediştii băsişti demonstrează justeţea zicerii „Sătulul nu îi va crede niciodată flămândului”.
Să notăm că deşi doamna Marian apare ca reprezentând amintita cârciumă din Arad, pe declaraţia de avere a soţului senator, nu sunt prezente veniturile din această activitate.
Cu toate acestea, Melania Marian, absolventă de Spiru Haret, este consilier la Zona Liberă (probabil Arad) şi este în cărţi, conform unor informaţii pentru postul manager al Spitalului Judeţean.
În 2008 de exemplu, doamna care râde de cei săraci, a avut un venit ca reporter la INFOTON de 12.000 lei, dar în 2010 şi în 2011 a ridicat 17.000 lei din activiatea de consilier al Zonei Libere. Anul acesta, la aceste venituri care s-a adăugat şi suma de 43.4831,81 lei din dirigenţia de şantier prestată prin firma Cahroo.
Nevasta senatorului PD mai are şi o altă zicere aproape la fel de interesantă pe aceeşi reţea de socializare: „Întinzând o mână cuiva … rişti să te implici”.
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente