THEODOR STOLOJAN INTR-UN INTERVIU DAT ZIARULUI RING II FACE MINCINOS PE TRAIAN BASESCU!

Stolojan despre inghetarea pensiilor: „Bugetul are bani – ca vrem sa ii dam la investitii, este o decizie politica”

Într-un interviu acordat ziarului „ring”, europarlamentarul PDL Theodor Stolojan analizează situaţia economico-politică pe care o traversează România în al patrulea an de criză. Referindu-se la controversata afirmaţie a preşedintelui Traian Băsescu privind îngheţarea pensiilor, fostul prim-ministru afirmă că o eventuală majorare a pensiilor şi a salariilor bugetarilor ar însemna o creştere a consumului în detrimentul investiţiilor, care, spune Stolojan, ar trebui prioritizate, pentru ca banii să nu se piardă în construirea sălilor de sport în comunele cu doar câteva sute de locuitori.

Domnule Stolojan, în contextul crizei actuale, care credeţi că sunt pentru România cele mai mari pericole?
Eu tot vorbesc despre un risc pe care îl are România şi care este mai puţin vizibil pentru populaţie, şi anume datoria externă uriaşă pe care o are ţara, de 97 de miliarde de euro, care, în cea mai mare parte, aparţine sectorului privat. Această datorie externă, în condiţiile în care dobânzile cresc pe pieţele financiare internaţionale, o să ajungă să ne coste tot mai mult şi, dacă aceste tulburenţe continuă, s-ar putea fie să nu putem refinanţa, fie ca băncile străine, care trebuie să se capitalizeze mai mult, să nu mai reînnoiască liniile de credit pentru băncile prezente în România şi astfel să creeze o anumită tensiune pe piaţa creditelor, respectiv un acces mai greu la credite. Acesta este un risc şi eu cred că este cel mai mare pentru România. Al doilea risc este situaţia sistemului bancar din România. Dacă România stagneză economic, este posibil ca o bună parte din creditele acordate firmelor sau populaţiei să nu mai poată fi rambursate, şi atunci sistemul bancar va înregistra pierderi şi mai mari decât cele pe care le-a înregistrat în prezent. Discutăm despre 6-7 miliarde de euro pierderi înregistrate de sistemul bancar, care sunt acoperite cu provizioane, care ce înseamnă, de fapt? Înseamnă profit realizat de băncile din România, care nu este raportat ca profit, ci constituit ca provizioane pentru acoperirea pierderilor. În sfârşit, există un al treilea risc pentru România, şi anume stagnarea sau intrarea în recesiune a statelor membre din zona euro, cu care România are cel mai mare export, mă refer la Germania, Italia, Franţa, situaţie care va conduce la scăderea exporturilor, deci la o diminuare de Produs Intern Brut.

„România este un grăunte în Uniunea Europeană”
Care dintre sectoarele economiei ar trebui să reprezinte o prioritate pentru guvern?
Noi, spre deosebire de alte ţări din UE, avem încă resurse interne de dezvoltare foarte mari. Să nu uităm că România, de exemplu, nu are pus la punct sistemul de autostrăzi-drumuri, sistemul de canalizări-apă potabilă, sistemul de colectare a gunoaielor, reziduurilor, deci România are încă foarte multe investiţii de realizat şi are şi banii alocaţi de UE. Avem o resursă internă pentru cel puţin încă 5-10 ani pentru a pune la punct infrastructura, discutând în general despre infrastructura urbană sau rurală. Totul este să folosim banii pe care îi avem la dispoziţie. Observaţi că în privinţa Fondului de Dezvoltare Regională suntem blocaţi. Trebuie să facem ceea ce este necesar pentru a debloca această situaţie. Agricultura, în continuare, poate fi un motor de creştere economică pentru România. Revin la export. România, dacă zona euro nu stă chiar atât de bine din punct de vedere al perspectivelor economice, totuşi România este un grăunte în Uniunea Europeană. Gândiţi-vă că tot PIB-ul UE depăşeşte 14.000 de miliarde de euro. PIB-ul României va fi de 136 de miliarde anul viitor, conform cifrelor din proiectul de buget, deci noi suntem un grăunte în 14.000 de miliarde. Cu alte cuvinte, dacă am avea produse bune la export, am găsi loc pe această piaţă imensă a Uniunii Europene. Deocamdată, din punct de vedere economic, România este un grăunte în Uniunea Europeană. Piaţa, chiar dacă se contractă, România are loc să intre.

România ar trebui să apeleze la guverne conduse de tehnocraţi, aşa cum se întâmplă acum în Italia sau Grecia?
Guvernele de tehnocraţi sunt accidente, pentru că orice guvernare într-o ţară democratică reprezintă întotdeauna un echilibru între eficienţă şi legitimitate. Or, legitimitatea o dă votul, iar apoi Parlamentul pentru Guvern. Într-o ţară democratică nu poţi să eviţi problema legitimităţii sau să pui eficienţa deasupra legitimităţii. Este un echilibru care există în fiecare ţară între eficienţă şi legitimitate. Uitaţi-vă ce se întâmplă în România. Ştim cu toţii că trebuie realizată reorganizarea teritorial-administrativă a României, ştim cu toţii că este necesară, nu există partid care să spună că nu este necesară această reformă, dar iată, coaliţia de guvernare actuală nu poate să pună în practică această reorganizare.

Să înţelegem că nu vedeţi realizabilă reorganizarea administrativ-teritorială de către actualul guvern?
Păi, UDMR-ul a declarat că nu doreşte să participe acum la acest proiect. Cel puţin acestea sunt declaraţiile publice, iar dacă UDMR-ul nu doreşte, coaliţia nu are voturile necesare pentru a conferi legitimitate acestei reforme. Am văzut şi declaraţiile preşedintelui Băsescu, care nu are putere de decizie în această problemă, ci o au Guvernul şi Parlamentul. Iată, aşadar, ce înseamnă echilibrul între eficienţă şi legitimitate. Guvernul ştie că este eficient să faci această reformă administrativ-teritorială, dar coaliţia de guvernare nu reuşeşte să imprime legitimitatea necesară acestei decizii.

„Parlamentul e viu în gol. E multă mişcare, agitaţie şi atât”
Cum apreciaţi demersul USL de a iniţia procedura de suspendare a preşedintelui României, asta în contextul în care, zilele acestea, Parlamentul pare extrem de activ?
Parlamentul e viu în gol. E multă mişcare, agitaţie şi atât. Era şi un principiu filosofic, care nu era în regulă, cum că mişcarea e totul, nu contează rezultatul, dă senzaţia că eşti viu, că te mişti. Aşa este şi Parlamentul nostru la ora actuală. Se mişcă foarte mult, e multă agitaţie. Eu nu contest Parlamentul României, foarte bine, îl avem, a fost ales democratic, dar e foarte multă mişcare ce nu duce nicăieri.

Cum comentaţi afirmaţia preşedintelui prin care avertiza că nu există bani, indiferent de decizia Curţii Constituţionale, privind legea care îngheaţă pensiile şi salariile în 2012?
Eu am un punct de vedere care ţine de faptul că am fost ministru al finanţelor. Când faci un buget şi există o cerinţă de finanţare şi spui că nu ai bani, înseamnă că nu este o prioritate pentru tine. Pentru că bugetul are bani. Că vrem să îi dăm la investiţii, e o decizie politică, una care priveşte viitorul acestei ţări, dar eu, când mă apuc să fac bugetul, ştiu că am încasări şi cheltuieli. Am obligaţii faţă de profesori, faţă de spitale, faţă de pensionari, faţă de investiţiile publice. Sigur, preşedintele a arătat o realitate: nu avem bani, pentru că vrem să îi alocăm pentru investiţii, că asta înseamnă dezvoltare, creştere economică şi facem bani şi pentru consum, pentru pensii, pentru salarii în sectorul bugetar, dar din punct de vedere pur economic, când spui că nu ai bani la un buget public pentru ceva, înseamnă că acel ceva nu este o prioritate printre obiectivele pe care ţi-ai propus să le finanţezi din bugetul respectiv. Altfel aş putea foarte bine să tai investiţiile şi să cresc pensiile sau salariile, dar asta înseamnă să punem o piedică serioasă speranţelor de dezvoltare pentru România.

Dar dumneavoastră împărtăşiţi opinia exprimată de preşedinte?
România are nevoie şi de una, şi de alta, şi de investiţii, şi de consum. Pensionarii fac consum, deci pensionarii reprezintă o parte a consumului din România. Dacă restrângi consumul iarăşi, nu ai creştere economică. Consumul înseamnă cerere de produse şi servicii, şi pe partea cealaltă există o ofertă de produse şi servicii care va răspunde la această cerere. Asta este o problemă. A doua problemă este ce fel de investiţii vrei să faci şi dacă, de exemplu, aloci bani pentru investiţii care a doua zi devin cheltuială în bugetul primăriilor, gen bazine de înot, săli de sport în comune care au câteva sute de locuitori. De exemplu, dacă vă duceţi la Tusla, spre Mangalia, găsiţi săli de sport una după alta. Eu nu spun că este rău să ai săli de sport, dar, în fiecare etapă, România trebuie să îşi fixeze priorităţile. Sălile de sport nu sunt obiective de investiţii care să conducă la amplificarea, de exemplu, a capacităţii de export a României. Eu pun în discuţie tot timpul natura investiţiei capabile de a potenţa capacitatea de export a României, capacitatea României de a crea produse cu valoare adăugată ridicată, deci, aici, trebuie analizate foarte bine lucrurile în fiecare etapă şi stabilite aceste priorităţi. Da, acum avem nevoie de mai multe investiţii. Gândiţi-vă că pensionarii au pierdut foarte mult din puterea de cumpărare din cauza inflaţiei din tot aceşti ani. Practic, din 2010-2011, iată acum 2012, cel puţin primele şase luni, preţurile au crescut şi vor creşte în continuare, puterea de cumpărare a pensionarilor a scăzut, la fel şi a salariaţilor din sectorul bugetar, or, asta reprezintă consum redus, iar acesta înseamnă implicit producţie redusă sau import mai mic.

„Bă, fraţilor, fiţi atenţi că e groasă!”
Executivul ar avea nevoie de o remaniere guvernamentală sau poate chiar o înlocuire a primului-ministru?
Putem spune că guvernul a luat măsurile necesare, a restabilit o serie de echilibre şi în acest an avem şi o creştere economică în jur de 2%, ceea ce este foarte bine. Asta îl îndreptăţeşte să îşi ducă mandatul până la capăt şi sigur că populaţia va decide în 2014 care va fi soarta partidelor aflate la guvernare. Deocamdată însă, în asemenea perioade de criză nu ai de ce să produci şi instabilitate politică, deci guvernul trebuie să îşi ducă mandatul până la capăt, din punctul meu de vedere.

Nici măcar înlocuirea unor anumiţi miniştri nu s-ar impune?
Asta se poate discuta de la caz la caz. Dacă judecăm fără să cunoaştem prea multe detalii, se poate spune: „Da, domne, ţi s-a blocat accesul la fonduri europene, scoate-l pe ministru afară, da?”. Trebuie văzut ce s-a întâmplat, care este vina unuia, care este vina altuia, pentru că altfel ajungi în situaţia bancului „Schimbarea stăpânului, bucuria nebunului”. Problema însă pentru România este de a accelara creşterea economică pentru că altfel nu vom putea reduce decalajul economic care este între România şi ţările din UE. Din acest punct de vedere, nici un guvern nu poate să spună că este mulţumit atât timp cât România rămâne în zona unor creşteri economice de 2%-3%. E important să precizăm că orice creştere economică e mai bună decât stagnarea, dar pentru România, dacă dorim ca într-o perioadă istorică relativ scurtă, 25-30 de ani, să ajungem la nivelul ţărilor dezvoltate, atunci avem nevoie de ritmuri de creştere la nivelul ţărilor dezvoltate. Avem nevoie de ritmuri de creştere cel puţin duble faţă de cele din UE, deci undeva la 4%-5%.

Cum l-aţi caracteriza pe românul de rând din ultimii ani? Cum vi se pare că s-a adaptat el acestei situaţii de criză, pentru că vedem că este mai dispus să accepte austeritatea, în timp ce alţi europeni protestează cu sutele de mii în stradă?
Românii au ieşit foarte mult în stradă, spre deosebire de alţii. Ei au început să iasă acum, noi, în 20 de ani, am ieşit destul de mult în stradă şi cred că, de data asta, românii au văzut ce se întâmplă. Românul în nici un caz nu e slab de minte, el a văzut ce se petrece şi în Spania, şi în Grecia, şi în Italia. Nu uitaţi că avem două-trei milioane de români – nimeni nu ştie exact – care lucrează în Spania, Italia, aceştia sigur că au spus acasă: „Bă, fraţilor, fiţi atenţi că e groasă!”.

„Activitatea PDL va depinde de munca la firul ierbii”
Ce şanse mai are PDL să realizeze anul viitor un scor electoral care să îi permită să mai conteze pe scena politică?
Viitorul PDL depinde de doi factori. Primul este activitatea PDL la firul ierbii, în contact direct cu oamenii, iar al doilea: depinde dacă românii au înţeles sau vor înţelege că România a trecut la milimetru de o situaţie economică extrem de riscantă, de a intra în derapaj. Să nu uităm că în Europa deja se vorbeşte despre un deceniu pierdut pentru dezvoltare, cam atât se apreciază că va dura redresarea Europei, ieşirea din această situaţie de supraîndatorare a unor ţări. România este deja la al patrulea an în care, pe cifrele propuse de Guvern, FMI, UE, este sub nivelul din 2008. Şi atunci, iată, în al patrulea an, noi suntem încă sub nivelul din 2008, ca mărime a PIB-ului – în 2008 am avut 138 de miliarde de euro, iar acum vom avea 136 de miliarde. Dar noi spunem următorul lucru: că suntem pe o bază sănătoasă, în timp ce în 2008 am fost pe o bază nesănătoasă. Datorită măsurilor luate, România va creşte şi vom accelera această creştere, deci nu putem spune că vom avea un deceniu pierdut pentru România. Avem însă patru ani în care, în loc să ne apropiem, ne-am depărtat de UE. De acum înainte putem spune că reducem din decalaj. Patru ani de zile România a fost obligată să ia nişte măsuri de restructurare – reforma sistemului de salarizare, reforma sistemului de pensii, reforma asistenţei sociale, am restructurat Codul Comercial, Codul Penal, am redus aparatul din administraţia publică.

Şi PDL va şti să explice electoratului ce a făcut în toţi aceşti ani cât s-a aflat la guvernare?
Depinde de PDL, de munca la firul ierbii, trebuie discutat cu fiecare cetăţean în faţă. Dacă românii, cei care votează, vor înţelege ce s-a întâmplat în aceşti patru ani şi că există şansa ca de acum înainte România să înceapă să recupereze.

„Pensionarii reprezintă o parte a consumului din România. Dacă restrângi consumul, nu ai creştere economică.”

„România va pierde timp cum a mai pierdut de atâtea ori. Nu este absolut nimic neobişnuit, dimpotrivă. România întotdeauna a făcut reformele mai târziu decât alte state şi la costuri mai mari, pentru că întârzierea unei reforme generează o serie de pierderi de productivitate.”

„Îmi doresc să îmi duc mandatul de europarlamentar până la capăt, când voi termina acest mandat voi avea deja 71 de ani, deci nu am luat încă o decizie cu privire la ce voi face mai departe.”