MARTURIA PUPILEI SALE LAURA CODRUTA LASCU(KOVESI) CEA CU” NASHU IN SUFLET”:DOVADA CA TRAIAN BASESCU E VINOVAT!

Dovada că Traian Băsescu e vinovat – mărturia Laurei Codruţa Kovesi.

„Vă amintiţi povestea cu pixelul albastru? Deşi ştia prea bine că lovise acel copil, Traian Băsescu a apelat la “instituţii” să-l deculpabilizeze. La instituţii pe care le controla şi de al căror răspuns favorabil lui, indiferent care ar fi fost realitatea, era sigur. A trimis o copie a filmuleţului să fie expertizată de un institut cu un director “de gaşcă” şi apoi s-a apărat cu concluziile bălmăjite ale acestuia, cum că pelicula fusese “lucrată” de Dinu Patriciu ca să-l discrediteze pe EL, Preşedintele, marele iubitor de copii.
Această secvenţă dovedeşte cât se poate de clar că Traian Băsescu, uns cu toate alifiile securismului ceauşist, era conştient încă de pe atunci că, dacă doreşti o cât de firavă credibilitate, trebuie să încerci a răspunde la acuzaţii grave ce ţi se aduc prin verdicte oficiale, ale unor instanţe ale statului, şi nu prin propria pledoarie, inevitabil pro domo.
Ieri, în cazul dezvăluirilor extrem de periculoase pe care i le aduce Sorin Roşca Stănescu, a preferat un siretlic: şi-a aranjat o întrebare, ca din întâmplare, din partea unui reporter, şi a scos dintr-o mapă roşie pe care o avea la el (tot din intâmplare?!!) un extras de cont pe care era subliniat cu roşu “ROL”. Pe mine argumentul lui TB că documentul era fals deoarece “nicio bancă nu primeşte euro într-un cont de lei” m-a convins doar pe jumătate. Da, în mod normal şi pentru muritorii de rând, ce a spus Traian Băsescu este adevărat. Însă, dacă în locul muritorului de rând se prezintă o figură marcantă şi dacă în locul unei bănci serioase pune umărul o bancă “de casă”, totul se poate aranja. Doar s-a văzut asta şi la creditul de milioane de euro pe care Elena Udrea l-a obţinut de la BRD Societe Generale, şi la creditul de peste un milion de euro pe care Ioana Băsescu l-a obţinut girând cu pământul pe care urma să-l cumpere (deşi, oficial, nicio bancă din România nu acceptă azi pământ agricol drept gaj).
Întrebarea legitimă care se impune este următoarea: de ce a ales TB să folosească, de data asta, o astfel de cale de apărare, şubredă şi neconvingătoare, şi nu a apelat la sprijin instituţional pentru a-şi demonstra nevinovăţia? Nedumerirea este cu atât mai îndreptăţită cu cât există precedentul anterior amintit, cu “pixelul albastru” când, chiar ştiind sigur că nu avea dreptate (dar ştiind aproape la fel de sigur că se dădea pe mâini bune), a preferat variantei de a se disculpa şi victimiza singur, varianta de a apela la instituţii.
DNA-ul îl ascultă pe TB cu arma la picior. Reacţionează la sugestiile lui (ca să mai spunem despre ordine) de pe o zi pe alta (“nu e bine, domnu’ comisar, nu e bine” a zis TB de la garaj şi a doua zi domnu’ comisar era deja băgat în anchete de procurorii DNA). Cât le-ar fi luat procurorilor DNA (dacă TB şi-ar fi dorit-o cu adevărat) să verifice direct la bancă dacă acele ordine de plată au existat sau nu, dacă operaţiunile incriminate s-au executat sau nu? Probabil nu mai mult decât o zi. Şi astăzi ar fi putut anunţa, în numele instituţiei de suflet a preşedintelui, că nimic nu se confirmă, că totul a fost o manipulare ordinară a lui SRS, că Traian Băsescu este curat ca lacrima etc. etc. etc.
După cum bine observăm, nu se intâmplă nimic din toate acestea. TB, ca de fiecare dată când e “groasă” pentru el, sau tace sau încearcă să bagatelizeze.
Placiditatea instituţiilor ce pot aduce lumină în acest caz (ca şi în cel al conturilor din Seychelle), eschivarea lor de la o implicare rapidă şi temeinică, constituie după părerea mea dovada cea mai bună că Traian Băsescu este vinovat. Pentru că dacă n-ar fi, nimic nu le-ar împiedica, dar absolut nimic (şi ar fi şi foarte simplu de procedat), să demonstreze şi să probeze acest lucru.
Prin pasivitatea ei şi a procurorilor din subordine, altfel foarte zglobii în alte cazuri, doamna Kovesi se constituie singură în martorul involuntar (dar cheie) al celor care îl acuză pe Băsescu. Cu fiecare zi de tăcere care se adaugă, mărturia ei creşte în greutate. Până când, timpul maturării sosit, va căpăta consistenţa unei complicităţi”.

conteledesaintgermain.ro