Arhiva | 4:58 pm

MARTI,26 IULIE a.c.KLAUS JOHANNIS A CONVOCAT CSAT-UL!

16 iul.

 

 

Marţi, 26 iulie a.c., începând cu ora 11.00, la Palatul Cotroceni, va avea loc o şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, condusă de preşedintele României, Klaus Iohannis.

În cadrul şedinţei se va analiza modul de reflectare a mandatului României în documentele finale ale Summitului NATO din 8-9 iulie a.c., de la Varşovia, şi se vor stabili măsurile şi acţiunile care trebuie întreprinse pentru implementarea deciziilor adoptate.

LOVITURA DE STAT INSCENATA DE SULTANUL IMPERIULUI OTOMAN,RECEP ERDOGAN ,PENTRU AL DISTRUGE PE INAMICUL SAU NUMBER 1,IMMAMUL FETHULLAH GULEN ,CARE TRAIESTE IN EXIL IN USA!,TURCIA PENTRU NATO A DEVENIT UN PERICOL!

16 iul.

Fethullah Gulen este un fost aliat al preşedintelui turc, Fethullah Gulen, devenit între timp inamicul public numărul 1 al acestuia, iar acum e acuzat că s-ar afla în spatele tentativei de lovitură de stat eșuate.

 

Lovitura de stat din Turcia a avut o desfășurare de neînțeles în cazul unei operațiuni planificate de strategi militari. Mai ales că Armata din Turcia avea experiența a patru lovituri de stat începând din 1960. Cine a dirijat operațiunea, cât din loviotua de stat este o diversiune televizată, cine câștigă după evenimentele stranii din noaptea de 15 iulie? 

Preluarea prin forță a puterii de stat presupune capturarea și izolarea Executivului, scoaterea din joc a Parlamentului, preluarea controlului asupra punctelor de comunicație și eliminarea forțelor loiale guvernului. În epoca modernă, sprijinul popular și controlul opiniei publice este important, susținerea de către manifestanți, în stradă, asigurând legitimitate noii puteri.

Nici unul dintre aceste obiective nu a fost atins de puciști. Imaginea pe care au lăsat-o a fost de mimare a unor lovituri de forță, sau a unor măsuri luate pe jumătate, care nu au zdruncinat regimul Erdogan, dar i-au activat susținătorii.

Greșeli în lanț ale puciștilor

Gruparea puciștilor a ocupat podurile din Istanbul, transmițând un mesaj puternic în Vest, dar fără a obține un câștig strategic. De asemenea, a ocupat televiziunea de stat, dar nu a știut să o folosească drept armă propagandistică. A trimis câteva avioane să survoleze orașul, ca să arate că este în controlul spațiului aerian. A înconjurat Parlamentul cu tancuri, alt semnal pentru occident, unde Legislativul este important. În Turcia, însă, contează liderul suprem și guvernul care îi execută ordinele. Importantă era capturarea președintelui sau chiar eliminarea lui fizică (dacă dețineau controlul spațiului aerian, iar Erdogan era în avion, cum s-a spus, puteau să-l doboare). De asemenea, trebuia ocupat sediul guvernului și tăiate comunicațiile între premier și serviciile speciale sau Poliție.

Planul militarilor: o strategie corectă, aplicată pe dos

Puciștii nu au reușit nimic. Totul s-a petrecut invers. Au ocupat televiziunea de stat, dar nu au controlat televiziunile comerciale. Având acces la televiziunea de stat, nu au lansat niciun mesaj politic, nu au mobilizat populația care se opune lui Erdogan (au fost mari mitinguri anti regim, în Istanbul, în urmă cu trei ani). Puciștii nu au avut ”imagine”, personalități credibile care să explice gestul și să obțină sprijin popular. Blocada Internetului nu a fost totală, iar Erdogan, premierul și ministrul de Interne au continuat să transmită mesaje de mobilizare ale propriilor susținători. Atacarea din elicopter a sediului serviciilor secrete nu a reușit mare lucru. Într-o țară ca Turcia, este de așteptat ca sistemele de comunicație să fie redundante, iar clădirile forțelor speciale să fie protejate împotriva loviturilor aeriene. Având controlul radar și aerian, puciștii nu reușesc să-l localizeze pe președinte, care este însă în contact permanent cu posturile media occidentale. Focurile trase împotriva manifestanților rănesc câțiva oameni, insuficient ca să-i sperie pe fidelii lui Erdogan, dar cu impact emoțional uriaș, care revoltă toată populația împotriva militarilor.

Regimul Erdogan și-a înscenat lovitura de stat

Două ipoteze pot fi avansate, pentru a explica bâlbele puciștilor și eșecul acestora.

Amatorismul și lipsa de sprijin în Armată ar fi una dintre ele. Erdogan a epurat Armata de mai mulți generali incomozi și a numit oameni fideli în punctele cheie. Gruparea care a declanșat puciul nu a obținut sprijinul Marilor Unități  și nu a reușit să exploateze capturarea Șefului de Stat Major.

Alt scenariu care poate fi luat în calcul este că Erdogan și regimul său au avut încontinuu controlul situației. Președintele turc fie a manipulat un grup din interiorul armatei, lăsându-l să creadă că poate reuși schimbarea prin forță a regimului conservator islamist, fie a dirijat acest grup, a creat o ”lovitură de stat”  pe care să o poată învinge.

Revoluția română din 1989 a demonstrat ce ușor pot fi manipulate mase mari de oameni prin intermediul televiziunii. Iar puciul de la Moscova, din 1991, a arătat că Armata nu mai poate impune controlul prin simpla sa prezență. Dacă populația iese în stradă, opunându-se puciului, nu poate fi justificată o baie de sânge, iar Armata se retrage în cazărmi.

Puteri absolute pentru liderul politic, economic și, de astăzi, militar al Turciei

Prin victoria împotriva loviturii de stat, Erdogan a compromis armata, care nu va mai putea niciodată să se amestece în politica Turciei, cum a mai făcut înainte. Astfel, Erdogan și-a eliminat singurul rival. A dispărut singura cale de limitare a puterii personale enorme pe care a acumulat-o președintele Turciei. Armata, garantă a laicității și democrației, cu ofițeri antrenați la Washington, a evitat până acum derapaje către formule dictatoriale sau către o guvernare teocratică. Acum, Armata e compromisă, iar Erdogan beneficiază de un mare sprijin popular. Are controlul total al Armatei. Mai mult, a obținut sprijinul Washingtonului, președintele Obama cerând ”sprijinirea guvernului ales”. După acest semnal, situația prezentată de media turce a evoluat rapid spre lichidarea focarelor de rezistență și arestarea puciștilor.

Dacă până acum, Erdogan a fost un lider cu victorii economice și politice, acum este un lider cu victorii militare. A condus lupta poporului împotriva unor ‘trădători’, o luptă armată pe care o câștigă în triumf. Puterea lui Erdogan va fi la nivelul sultanilor, mai ales țara se pregătește pentru aniversare a mie de ani de la primul imperiu turc.

Fethullah Gulen este pentru preşedintele Recep Tayyip Erdogan suspectul numărul 1 pentru tentativa de lovitură de stat care a zguduit Turcia, asta deşi Gulen, se află în exil la mii de kilometri depărtare, în Pennsylvania. Imediat ce a ajuns la aeroport, sâmbătă dimineaţă, Erdogan l-a acuzat pe imam şi mişcarea sa că s-ar afla în spatele puciului.

Fethullah Gulen are 75 de ani şi este un predicator musulman, care din 1999 s-a autoexilat în SUA. El este privit ca inițiatorul și omul care a inspirat mișcarea socială mondială cunoscută sub numele de Mișcarea Gulen, care a devenit un fenomen semnificativ în Turcia și pe plan internațional. Comunitatea inspirată de către predicatorul islamic Fethullah Gulen cuprinde în prezent câteva milioane de adepți.

Fethullah Gulen este unul dintre cei mai influenți învățați musulmani din lume. Filosofia sa de a combina islamul cu modernitatea, cu toleranța religioasă a atras milioane de adepți, care au pus bazele a sute de instituții culturale și educaționale în toată lumea. Influențat de către Said Nursi, Fethullah Gulen pune spiritualitatea mai presus de orice. Acesta și-a păstrat ideile de toleranță religioasă și dialog interconfesional , cu toate că a fost acuzat de seculariști că dorește instaurarea shariei în Turcia și de către fundamentaliști că compromite islamul.

Recep Tayyip Erdogan şi Fethullah Gulen au fost la un moment dat aliaţi, imamul ajutântu-l pe Erdogan să-şi consolideze puterea, dar Gulen a devenit „inamicul public numărul 1”, după un scandalul de corupţie care a afectat preşedinţia în 2013, Erdogan acuzându-l pe imam că „a înfiinţat un stat paralel, menit să-l răstoarne de la putere”. La acest stat paralel a făcut referire Erdogan şi sâmbătă dimineaţa. Ruptura a fost putrenică şi mai mulţi generali şi ofiţeri au fost excluşi din rândurile armatei, fiind suspectaţi că simpatizează cu mişcarea Gulen. Potrivit agenţiei turce Anadolu, aproape 1.800 de persoane, inclusiv 750 de ofițeri de poliție și 80 de soldați au fost închiși în ultimii doi ani, ca parte a luptei împotriva mișcării Fethullah Gulen. 280 sunt încă în spatele gratiilor în așteptarea unui proces. (Sursa: rtv.net)

16 IULIE 1054. MAREA SCHISMA:”BISERICA DE LA ROMA SE RUPE DE BISERICA ORTODOXA!

16 iul.

Marea Schismă este separarea canonică și întreruperea comuniunii liturgice dintre Biserica Romei (acum Biserica Romano-Catolică) și Bisericile patriarhiilor de la Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim (în prezent, Biserica Ortodoxă). Ruptura definitivă a raporturilor formale a avut loc în anul 1054.
Începând cu secolul al IV-lea, Biserica a acordat un statut special unor episcopi, numiți ulterior patriarhi: episcopul Romei, episcopul Alexandriei și episcopul Antiohiei. Lor li s-au alăturat ulterior episcopul Constantinopolului și episcopul Ierusalimului, confirmați în cadrul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon din 451. Acești cinci întâistătători alcătuiau Pentarhia.
Cauzele schismei sunt mai multe, întinzându-se pe o lungă perioadă de timp și provenind cu mult înainte de purtătorii de cuvânt ai celor două Biserici (de Răsărit și de Apus) din timpul Marii Schisme, care au fost patriarhul Mihail Cerularie al Constantinopolului și, respectiv, papa Leon al IX-lea.
Primele semne au apărut încă de la Sinodul II Ecumenic, care s-a ținut la Constantinopol în anul 381 d.Hr. Un aspect controversat al acestui sinod a fost dat de Canonul III adoptat atunci, care plasa Constantinopolul ca al doilea scaun episcopal în cinstire între cele tradiționale. Atât Roma, cât și Alexandria au privit acest canon cu suspiciune, ambele Biserici temându-se de un joc de putere din partea Constantinopolului. În timp ce Constantinopolul se baza în solicitarea unei poziții mai înalte pe argumentul că era „Noua Romă”, Episcopul Romei considera că el, ca succesor al Sfântului Petru, primul dintre apostoli, trebuia să aibă întâietate.
Dezbinarea Imperiului Roman a contribuit și ea la dezbinarea din sânul Bisericii. Teodosie cel Mare, care a murit în 395, a fost ultimul împărat care a domnit peste un Imperiu Roman unit; după moartea sa, teritoriul a fost împărțit în două jumătăți, răsăriteană și apuseană, fiecare având propriul împărat.

La sfârșitul secolului al V-lea, Imperiul Roman de Apus se dezintegrase sub presiunea triburilor germanice, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit (bizantin) se bucura de o relativă stabilitate. Astfel, unitatea politică a Imperiului Roman a fost prima care a cedat; în timp, acest fapt și-a pus amprenta și asupra unității religioase.

Cu timpul, pretenția episcopilor Romei de a fi mai mult de cât un „primus inter pares” s-a accentuat, ei începând să intervină în jurisdicțiile altor episcopi, îndeosebi cele din apus, care nu mai aparțineau Imperiului Roman. Ei și-au luat titlul de „Papă”, pentru a sublinia primatul lor în sânul Bisericii; primul episcop al Romei care a folosit acest termen pentru sine a fost Sf. Siricius (384-399).
Faptul că episcopii Romei au devenit și suverani temporali a agravat rivalitatea dintre ei și ceilalți primați din cadrul Pentarhiei. În politica lor de a mări și a consolida stăpânirea temporală asupra unor întinse teritorii din Italia, episcopii Romei au invocat ca argument ideologic așa zisa Donatio Constantini („Donația lui Constantin”), prin care, pretindeau ei, le era dată în directă stăpânire o parte din vechiul imperiu roman. Acest act al lui Constantin cel Mare, inexistent în realitate, a fost acceptat ca document valabil de către papalitate abia în anul 754, fiind folosit de Papa Ștefan al III-lea (752-757) pentru a justifica pretențiile teritoriale și jurisdicționale ale episcopului Romei. Ceva mai târziu, în 756, a avut loc așa-zisa „Donație a lui Pepin”, prin care unele teritorii italiene, inclusiv Ravenna, sunt cedate Papei de către regele francilor Pepin cel Scurt, formând astfel baza pentru constituirea viitoarelor State Papale. De jure, acest act nu avea valoare, teritoriile respective aparținând Imperiului Roman de Răsărit; de facto actul a consfințit pierderea de către bizantini a Exarhatului de Ravenna, sub stăpânirea lor rămânând doar regiunile din sudul peninsulei italiene și, implicit, consolidarea stăpânirii temporale a papilor în centrul Italiei.
În ce privește chestiunile legate de dogmă, unitatea Bisericii a fost mult mai bine menținută în timp, o contribuție esențială având-o Sinoadele Ecumenice. De remarcat faptul că și la ultimul Sinod Ecumenic, ale cărui lucrări s-au desfășurat la Niceea în anul 787, reprezentanții papei Adrian I l-au sprijinit pe patriarhul Constantinopolului, Sf. Tarasie Mărturisitorul, susținând condamnarea iconoclasmului ca fiind o erezie și restabilirea cultului sfintelor icoane.
Un alt eveniment de natură politică, dar care a influențat negativ și unitatea Bisericii, a fost apariția unui nou imperiu creștin – cel carolingian. În anul 797, susținătorii Împărătesei Irina l-au detronat pe Constantin al VI-lea, declarând-o pe Irina unică împărăteasă. Papa Leon al III-lea nu a acceptat să o confirme pe Irina ca împărăteasă (pe motivul că aceasta era femeie); în schimb l-a încoronat la Roma pe regele francilor, Carol cel Mare (Charlemagne), ca împărat roman (25 decembrie 800); a fost momentul în care au apărut două imperii creștine: Imperiul Roman de Răsărit (Bizanțul) și Sfântul Imperiu Roman (transformat mai apoi, în secolul al X-lea, în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană). Carol cel Mare , în calitatea sa de „Patricius Romanorum”, apoi de „Imperator renovati Imperii Romani” a încercat de mai multe ori să-și subordoneze politica externă a Bisericii de la Roma și chiar să controleze afacerile interne ale Bisericii. Astfel, în anul 794 el a convocat un sinod la Frankfurt pe Main, la care au participat episcopi din regatele controlate de el, precum și clerici din Britania și trimiși ai Papei Adrian I. Acest sinod marchează începuturile înstrăinării creștinismului apusean de predania apostolică și patristică a Ortodoxiei: unele din hotărârile celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic sunt respinse (în principal datorită traducerii latinești greșite), iar articolul Filioque este introdus în Simbolul credinței.
În secolul al XI-lea tensiunile existente între Bisericile Răsăritene și cea Apuseană se acutizaseră. În afară de unele interpretări dogmatice diferite, apăruseră dispute jurisdicționale în Balcani, sudul Italiei și Sicilia. În plus, cererea papilor de la Roma de a avea o autoritate mai mare asupra celorlalți patriarhi nu era acceptată de către aceștia, care îl considerau pe episcopul Romei doar ca pe un primus inter pares („primul între egali”). De asemenea, Patriarhul Constantinopolului Mihail Cerularie intrase în dispută cu papa Leon al IX-lea pe tema practicilor diferite dintre cele două Biserici (cea Romană și cea Constantinopolitană), în special utilizarea azimei (pâine nedospită) la euharistie.
Conflictul s-a adâncit și mai mult atunci când Biserica de la Roma a reușit să impună folosirea limbii latine la slujbele religioase printre creștinii normanzi din Sicilia. Mihail a reacționat obligând bisericile latinilor din Constantinopol să treacă la practicile religioase care erau uzitate în Biserica Răsăriteană. În corespondența care a urmat pe această temă între capii celor două Biserici, Papa Leon al IX-lea a evitat să-l numească pe Mihail Cerularie „Patriarh Ecumenic”, iar Mihail i s-a adresat papei Leon cu titulatura de „Frate” în loc de „Tată”. Deși mai târziu Mihail Cerularie a încercat să medieze aceste probleme, Leon nu a vrut să facă nici o concesie în această privință.
În 1054 papa Leon al IX-lea a trimis o delegație în frunte cu cardinalul Humbert de Silva Candida (care mai era însoțit de cancelarul papal Frederic de Lotharingia și de arhiepiscopul Petru de Amalfi) la Constantinopol pentru a se confrunta în mod oficial cu patriarhul Mihail. Sosind la Constantinopol în aprilie 1054, delegații papei s-au simțit jigniți de primirea care li s-a făcut și au părăsit brusc palatul patriarhal, lăsând doar o scrisoare a papei către Mihail Cerularie, scrisoare al cărei conținut l-a umplut de mânie pe acesta. Apoi, Mihail a găsit sigiliile scrisorii ca fiind falsificate și acest fapt l-a motivat să nu mai ia în considerare nici scrisoarea, nici delegația papală.
Refuzul patriarhului Mihail de a mai discuta cu delegația papală a dus la măsuri extreme. La 16 iulie 1054, cardinalul Humbert a depus o scrisoare de excomunicare pe altarul bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, scrisoare pe care el o avea deja pregătită, iar două zile mai târziu delegația papală a plecat în grabă la Roma. Dar cum Papa Leon al IX-lea murise deja pe 16 aprilie, scrisoarea de excomunicare nu era o bulă papală propriu-zisă, deoarece nu era semnată de către un papă. Ca măsură de represalii, patriarhul Mihail Cerularie a convocat la 24 iulie 1054 un sinod chiar în Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, în cadrul căruia a rostit anatema asupra papei Leon al IX-lea, a cardinalului Humbert de Silva Candida și a celorlalți trimiși ai Romei, și a ordonat eliminarea numelui papei din diptice, marcând astfel începutul oficial al Marii Schisme.
Din punct de vedere strict al dreptului canonic se poate obiecta că „Marea Schismă” a reprezentat o excomunicare reciprocă a unor persoane și nu a Bisericilor de Răsărit și de Apus.
În 1964, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Atenagora I s-a întâlnit cu Papa Paul al VI-lea, la Ierusalim. Această întâlnire a dus la ridicarea reciprocă a bulelor de excomunicare care au dus la Marea Schismă din 1054. A fost un pas semnificativ spre restaurarea comuniunii dintre Biserica apuseană și cele răsăritene, urmând apoi Declarația Comună Catolică-Ortodoxă din 1965, care a fost citită public la 7 decembrie 1965, simultan la o ședință publică la Conciliul Vatican II în Roma și într-o ceremonie specială la Constantinopol (Istanbul). Declarația nu a încheiat schisma, dar a arătat dorința de reconciliere dintre cele două biserici.
Urmașul lui Atenagora I, Dimitrie I al Constantinopolului a primit vizita Papei Ioan Paul al II-lea (30 noiembrie 1979), împreună cu care a proclamat stabilirea dialogului oficial între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică. De asemenea, în 1987 Dimitrie I a călătorit la Roma, unde a fost primit de Papa Ioan Paul al II-lea. Într-o ceremonie solemnă oficiată în Basilica Sf. Petru din Roma, cei doi înalți ierarhi au recitat în limba greacă Crezul Niceo-Constantinopolitan, în varianta sa originală, fără adaosul Filioque.
În mai 1999, Ioan Paul al II-lea a fost primul papă care, după Marea Schismă, a vizitat o țară ortodoxă: România. Întâmpinându-l, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, a declarat: „Al doilea mileniu de istorie creștină a început cu o vătămare dureroasă a unității Bisericii, dar sfârșitul acestui mileniu a văzut un angajament real pentru restaurarea unității creștine”. În declarația comună a Papei Ioan Paul al II-lea și a Patriarhului Teoctist, dată publicității la Vatican, se specifica: „Biserica Ortodoxă Română, centru de întâlnire și de schimburi între tradițiile bogate slave și bizantine ale Răsăritului, și Biserica Romei, care, în componența sa latină, exprima vocea occidentală a unicei Biserici a lui Hristos, trebuie să contribuie împreună la o misiune care caracterizează cel de al treilea mileniu. După expresia tradițională și așa de frumoasă, Bisericilor locale le place să se numească Biserici surori. Deschiderea spre această dimensiune înseamnă a colabora pentru a reda Europei etosul său cel mai profund și chipul său autentic uman”.

OFICIAL ANAF IONUT MISA DESPRE CUM AU SCOS MULTINATIONALELE DIN ROMANIA UN MILIARD DE EURO!

16 iul.

 

Un oficial ANAF face dezvăluiri fără precedent despre modul în care multinaționalele fraudează statul român.
Potrivit lui Ionuț Mișa, șeful Direcției Mari Contribuabili din cadrul Agenției Na­ționale de Admi­nistrare Fiscală, Fiscul a identificat un miliard de euro scos din țară de companiile multinaționale prin prețuri de transfer.
„Se scot banii din țară prin onorarii pentru avocați, prin companii de avocatură locale și internaționale, inclusiv și în zona consultanților fiscali există astfel de derapaje”.
Mișa a explicat că banii sunt scoși din România prin plăți supraevaluate de bunuri și servicii, apoi prin plăți și bonusuri pentru management, dar și prin plăți de milioane de euro pentru firme de avocatură sau chiar de consultanță fiscală, care teoretic ar trebui doar să găsească căile legale de micșorare a bazei de impunere.
„Până acum transfer pricing-ul era un teren virgin. Nu poți să ai 4-5 ani exact o rată de profit de 1,9%-2%, de ce nu ții atunci banii la bancă?  (…) Am făcut 14 controale pe dosare prețuri de transfer în primele șase luni. Am adus 44 milioane de lei la buget de la o companie de retail”, a spus la ZF Live Ionuț Mișa, șeful Direcției Mari Contribuabili din cadrul Agenției Na­ționale de Admi­nistrare Fiscală (ANAF).
„Am avut un caz al unei companii din top 10 cifră de afaceri din România care scotea banii prin salarii nejus­tificate. După ce le-am arătat raportul, au plătit la buget a doua zi 27  milioane de lei cu tot cu penalități de întârziere și accesorii. E o practică foar­te des întâlnită”, a adăugat Mișa.
El spune că până în 2013 ANAF-ul nu a urmărit aproape deloc această zonă: „A fost un teren destul de virgin până acum zona de transfer pricing. Au fost foarte multe companii care au realizat export de profit foarte mare pe care îl identificam pe baza noilor criterii de risc si pe baza noilor tehnici îmbunătățite de analiză de risc”.
Direcția Mari Contribuabili acoperă, potrivit b1.ro, activitatea a circa 1.500 de mari companii din toată țara, care au pondere de circa 50% în totalul veniturilor totale la bugetul consolidat al statului, care s-au ridicat în total anul trecut la circa 233 de miliarde de lei (52 mld. euro). Direcția are în vedere companiile cu pierderi și cu rate reduse de profit.

„Până acum transfer pricing-ul era un teren virgin. Nu poţi să ai 4-5 ani exact o rată de profit de 1,9%-2%, de ce nu ţii atunci banii la bancă?“, a spus înaltul oficial ANAF ieri la ZF Live.

„Am făcut 14 controale pe dosare preţuri de transfer în primele şase luni. Am adus 44 milioane de lei la buget de la o companie de retail care făcea achiziţii de la afiliaţi la un preţ mult mai mare decât preţul pieţei sau plătea pachete salariale de o anumită valoare nejus­tificată“, a spus ieri la ZF Live Ionuţ Mişa, şeful Direcţiei Mari Contribuabili din cadrul Agenţiei Na­ţionale de Admi­nistrare Fiscală (ANAF).

Direcţia Mari Contribuabili acoperă activitatea a circa 1.500 de mari companii din toată ţara, care au pondere de circa 50% în totalul veniturilor totale la bugetul consolidat al statului, care s-au ridicat în total anul trecut la circa 233 de miliarde de lei (52 mld. euro).

„Avem o analiză pe transfer pricing făcută la nivelul Direcţiei Generale Mari Contribuabili la sfârşitul lui 2014, iar din analiza pe care am identificat-o atunci privind sumele suplimentare  am ajuns la o sumă suplimentară de un miliard de euro numai pe marii contribuabili. Atunci însă erau 2.400 de companii acoperite de Direcţie“, a explicat Mişa.

Direcţia are în vedere companiile cu pierderi şi cu rate reduse de profit.

„Avem companii care de 4-5 ani de zile au rata profitului între 1,9% şi 2%. Lucru care este evident destul de supărător pentru că este foarte puţin probabil ca cineva să gândească un anumit business şi să reuşească să îl facă la acelaşi nivel constant astfel încât rata profitului să fie în permanenţă aceeaşi. Este foarte mic, nu ar mai justifica o afacere în sine. Mai ales o afacere mare, de anvergură în România. Ar fi mult mai simplu ca respectiva companie să depună banii la bancă sau la un fond de investiţii şi să obţină un randament financiar mult mai bun şi mult mai justificat.“

Oficialul ANAF a mai spus că în principal companiile scot bani din România prin plăţi suprevaluate de bunuri şi servicii, apoi prin plăţi/bonusuri pentru management dar şi prin plăţi de milioane de euro pentru firme de avocatură sau chiar de consultanţă fiscală, care teoretic ar trebui doar să găsească căile legale de micşorare a bazei de impunere.

„Am avut un caz al unei companii din top 10 cifră de afaceri din România care scotea banii prin salarii nejus­tificate. După ce le-am arătat raportul, au plătit la buget a doua zi 27  milioane de lei cu tot cu penalităţi de întârziere şi accesorii. E o practică foar­te des întâlnită”, a explicat Mişa.

El spune că până în 2013  ANAF-ul nu a urmărit aproape deloc această zonă.

„A fost un teren destul de virgin până acum zona de transfer pricing. Au fost foarte multe companii care au realizat export de profit foarte mare pe care îl identificam pe baza noilor criterii de risc si pe baza noilor tehnici îmbunătăţite de analiză de risc”.

După ce a început să se pună în vedere companiilor abuzurile făcute pentru scăderea masei impozabile, au început să apară şi banii. „Între timp s-au mai stabilit sume destul de con­sistente: 700 milioane de lei (150 mili­oane de euro) sume stabilite de plată strict pe dosarul preţurilor de transfer”, a spus oficialul ANAF.

„Se scot banii din ţară prin onorarii pentru avocaţi, prin companii de avocatură locale şi internaţionale, inclusiv şi în zona consultanţilor fiscali există astfel de derapaje”.

„Vă dau un exemplu din zona juridică – când ai un buget extern de consistent pentru jurişti care acoperă toate domeniile juridice şi ai şi un buget mare, nu mai găseşti justificat de ce mai să mai plăteşti o firmă de avocatură pe care să o plăteşti cu milioane de euro pentru analiza sistemului juridic din România”.

Reprezentantul ANAF a mai spus că se au în atenţie companiile cu pierderi mari. „Avem multinaţionale care de 4-5 ani au între 1,9 şi 2% rata profitului, lucru care evident este destul de supărător dintr-un anumit punct de vedere pentru că este foarte puţin probabil ca cineva să facă şi să gândească un anumit business astfel încât să obţină această marjă. Am avut un astfel de contribuabil într-o acţiune de control şi probabil că o să reintre într-o altă acţiune. O astfel de rată a profitului atât de redusă nu ar mai justifica o afacere în sine, ar fi mult mai simplu ca firma respectivă să ţină banii la bancă sau într-un fond de investiţii. Asta este realitatea, trebuie spusă”, a mai spus Mişa.

La nivelul marilor contribuabili pe categorii de venit, structura ponderii încasărilor în totalul bugetului a suferit nişte modificări crescând ponderea încasarilor din accize în totalul încasărilor generale. La nivelul impozitului pe venit a avut loc o mică modificare la TVA. „Suntem în trendul general, cu un grad de conformare la plată superior mediei ANAF datorită faptului că administrăm contribuabili mult mai instruiţi, pregătiţi din punctul de vedere al pregătirii fiscale.”

Mişa a spus că încasările din TVA sunt la 35%-36% la nivelul încasărilor în totalul încasărilor pe care le realizează. „Suntem într-o evoluţie pozitivă, suntem la o diferenţă de 2 procente creştere valoare nominală la 5 luni faţă de anul trecut.”

Cea mai mare evaziune este în industria IT şi a electronicelor. Aceste domenii sunt o zonă fierbinte şi sensibilă, dar şi zona de oil and gas poate genera multe aspecte noi.

Ce se întâmplă în IT?

„Sunt cunoscute situaţiile în care Google negociază cu diverse ţări din Uniunea Europeană. Nu avem posibilitatea legislativă pentru a realiza astfel de negocieri. Google nu este selectat ca şi mare contribuabil, probabil a fost o eroare de selecţie la momentul respectiv sau nu au fost luate în considerare anumtie aspect”.

Modificarea declaraţiei 394 (care presupune declararea facturilor către ANAF) ţine de Ministerul de Finanţe şi de cadrul legislativ, noi aplicam cadul legislativ, nu suntem decât uneori furnizori de idei şi identificăm problemele pe care le avem în relaţia cu agenţii economici şi le transmitem mai departe pentru a îmbunătăţi relaţia cu contribuabilul, a spus Ionuţ Mişa, Şeful Direcţiei Mari Contribuabili din ANAF.

Evaziunea este pe toate palierele de la mici contribuabili, mijlocii până la mari contribuabili, dar important este să încercăm să combatem acest fenomen fără a-i afecta pe contribuabilii oneşti şi cinstiţi care doresc să îşi desfăşoare activitatea într-un mod corect, a punctat acesta.

S-au produs nişte modificari legislative, printre care şi asupra declaraţiei 088 care au avut ca scop combaterea evaziunii fiscale în zona TVA.

„Suntem în situaţia în care în declaraţia 088 s-au produs modificări, în sensul că documentele anexate la declaraţie au scazut, erau 11 documente care trebuiau anexate pe vechea legislaţie, acum sunt 4 documente, de asemenea numărul întrebărilor din interiorul întrebărilor a scăzut de la 20 la 13”, a afirmat Ionuţ Mişa.

Reducerea impozitului pe dividende a majorat încasările. „Anul acesta impozitul pe dividende este 5%. Există sume estimate la nivelul impozitului pe dividende 2,3 mld ron, impozitul pe dividente pe tot anul”.

„Anterior, 55% din obligaţiile totale aparţineau companiilor de stat. Astăzi suntem undeva la întârzieri la plată de 50%, e vorba milliarde de euro care pot fi recuperate”.

„Nu vom exercita un control extrem de presant asupra agenţilor economici ci să îi lăsăm să se dezvolte, să facă business, să-şi crească afacerile şi veniturile ulterior la buget să vină de la sine”.

Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este o direcţie în cadrul ANAF, care administrează 1491 de mari contribuabili selectaţi după mai mai multe criterii. În general sunt contribuabilii mari cu acoperire naţională, companiile multinaţionale, companiile din bănci, asigurări.

Ponderea pe care o aduce Direcţia Generală de Administrarea a Marilor Contribuabili din totalul încasărilor ANAF se situează aproape de 50%.

„S-a dorit o îmbunătăţire a activităţii şi pe baza discuţiile cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Banca Mondială, suntem în derulare la nivelul ANAF cu un program de dezvoltare şi modernizare al ANAF-ului, în urma acestor direcţii s-au gândit câteva direcţii şi câteva soluţii pentru a creşte gradul de conformare al contribuabililor la plată şi pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor fiscal pe car enoi le oferim contribuabililor. Principala noastră dorinţă şi principalul accent este pe îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi pe partea de asistenţă şi pe interacţiunea pe care o realizăm în relaţia cu fiecare dintre contribuabili administraţi de noi”.

Mişa afirmă că relaţiile cu contribuabilii se îmbunătăţesc. „În urma discuţiilor pe care le-am avut cu cei de la Banca Mondială şi cu cei de la Fondul Monetar am reuşit să schimbăm modul în care realizăm acţiunile de control. Încercăm să ne implicăm cât mai puţin în viata agenţilor economici, în viaţa lor fiscală, în baza unor analize de risc identificăm zonele care au cea mai mare rată de evaziune atât ca şi domenii de activitate cât şi categorii de impozite şi taxe. Este o prioritate pentru noi şi avem acţiuni în derulare şi pe care urmează să le începem”

 

Ce a mai spus Ionuţ Mişa la ZF Live:

  • Încasările din impozitul pe venit sunt duble faţă de încasările din impozitul pe profit. Există acest dezechilibru, important e să vedem care  e motivaţia reală pentru că de multe ori apar idei legate de elemente subiective, trebuie facută o analiză serioasă şi mult mai  pertinentă pentru a vedea de unde provine acest dezechilibru. El cu siguranţă se regăseşte în legislaţie. Cred că legislaţia fiscal şi sistemul de impozitare este cel care va crea un echilibru între cele două categorii.

  • Actiunile de control generează sume suplimentare. Cele mai mari încasări la buget vin din comerţ, transport şi energie.

  • Am început să generăm controale punctuale pe o anumită categorie de impozit, TVA. Controalele durează mai puţin, o relaţie mai deschisă şi mai prietenească cu contribuabilul, încercăm să realizăm o relaţie deschisă cu acesta din punct de vedere al colaborării între institutia noastră şi el.

  • Jocurile de noroc sunt o zonă puternică de evaziune, am generat controale, avem sume suplimentare atrase 140 mil ron de la începutul anului.

  • Avem în zona tutunului realizate controale, avem discuţii lunare cu companiile mari, am reuşit să legăm o relaţie mult mai bună şi o comunicare mult mai bună cu ei, asigurandu-le confidenţialitatea toatală a datelor pe care le furnizează.

  • Avem operaţiuni de control finalizate şi în zona petrolieră, care s-au finalizat cu sume importante.

  • Am avut verificări în portul Constanţa, am stabilit sume de plată mai mari de 100 mil ron la nivelul câte unei singure companii.

  • Mai sunt reduceri de fiscalitate care ar trebui realizate gradual în anii următori. Cred că unul dintre elementele cheie este corelat cu modul în care se va întocmi bugetul. Dacă proiecţia bugetară va fi una cu adevărat realist raportată la capacitatea reală a ANAF-ului de a încasa aceste sume, probabil că se pot face asemenea reduceri.

  • Raportate la media europeană încasările din TVA nu sunt la nivelul aşteptărilor.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 15.07.2016

TENTATIVA DE LOVITURA DE STAT DIN TURCIA FOLOSITA DE ISLAMISTUL ERDOGAN CA ARMA DE ATAC IMPOTRIVA USA:”CINE IL SUSTINE PE PREDICATORUL FETHULLAH GULEN AFLAT IN EXIL IN USA ESTE DUSMANUL TURCIEI!”

16 iul.

Tentativa de lovitură de stat din Turcia generează declarații dure. Referindu-se la SUA, fără a nominaliza, premierul turc Binali Yildirim a spus că „orice ţară care îl susţine pe Fethullah Gulen nu este prieten al Turciei şi va fi în război cu Turcia”.

Yildirim a făcut referire la predicatorul Fethullah Gülen, principalul inamic al președintelui turc Recep Erdogan, aflat în exil în SUA, despre care liderii turci consideră că s-ar afla în spatele puciului de vineri noapte.

Erdogan a susținut noaptea trecută că puciștilor „li s-a spus ceea ce să facă din statul american Pennsylvania”, referire la Fethullah Gulen. SUA au părut să ignore până acum solicitările de extrădare a lui Fethullah Gulen.

Update: SUA reacționează

Statele Unite invită autoritățile turce să furnizeze probe împotriva lui Fethullah Gulen, acuzat de președintele Recep Erdogan că este principalul responsabil al tentativei de a-l înlătura de la putere, a declarat sâmbătă secretarul american de stat John Kerry, precizând în același timp că vor ajuta Turcia în ancheta privind lovitura de stat militară eșuată, transmite AFP.

John Kerry, aflat în vizită în Luxemburg, a declarat că Washingtonul încă nu a primit din partea autorităților turce vreo cerere de extrădare pentru Fethullah Gulen, dar a adăugat că se așteaptă ca guvernul turc să aducă în discuție această chestiune.

Fethullah Gulen, aflat în exil în SUA de mai mulți ani, a negat categoric că ar fi jucat vreun rol în această ultimă lovitură de stat și a spus că o condamnă „în cei mai puternici termeni”.

Clericul este acuzat de administrația Erdogan că încearcă să construiască „o structură paralelă” în armată, justiție, mass-media și învățământ pentru a prelua puterea în Turcia, acuzații negate de Gulen.

PUCIUL MILITAR DIN NATO,ADICA DIN TURCIA SI REACTIILE INSPAIMANTATE A LUI JOHANNIS SI CIOLOS!

16 iul.

Turcia este un partener strategic al României și aliat în cadrul NATO, iar stabilitatea țării, pe baza respectării democrației și instituțiilor democratic alese de poporul turc, este importantă pentru securitatea regională, europeană și internațională, afirmă sâmbătă președintele Klaus Iohannis după tentativa de stat din Turcia.

Iohannis „își exprimă speranța că ordinea publică va fi restabilită în cel mai scurt timp”.

Totodată, Klaus Iohannis spune, potrivit unui comunicat transmis de Administrația Prezidențială, că „misiunea diplomatică și oficiile consulare ale României din Turcia sunt pregătite să acorde toată asistența necesară, în caz de nevoie, cetățenilor români aflați în Turcia”.

Sursa citată adaugă că președintele a fost și este în contact permanent cu instituțiile române competente cu privire la situația din Turcia încă de la începutul evenimentelor.

La rândul său, premierul Dacian Cioloș afirmă, într-un mesaj postat pe Facebook cu privire la tentativa de lovitură de stat din Turcia, că singura cale înainte pentru această țară „este întoarcerea la ordinea constituțională și la statul de drept”.

„În această dimineață, la reuniunea informală a șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană prezenți la Summitulul ASEM, am susținut împreună cu ceilalți lideri europeni, condamnarea tuturor acțiunilor de violență și agresiune asupra instituțiilor statului democratic alese. Turcia este un partener cheie pentru România și pentru Uniunea Europeană.
MAE m-a asigurat că celula de criză constituită azi noapte din dispoziția ministrului este deplin funcțională și este în legătură cu cetățenii români care au nevoie de asistență. Totodată, ambasada și consulatele României în Turcia sunt în alertă și pregătite să-i ajute pe toți cetățenii români care au nevoie de sprijin”, mai spune Cioloș în mesajul său.

GENERALUL HULUSI AKAR,SEFUL STATULUI MAJOR AL ARMATEI TURCE ELIBERAT DE PUCISTI!

16 iul.

 

Șeful Statului Major al armatei turce, generalul Hulusi Akar, a fost eliberat sâmbătă de militari puciști, care îl luaseră ostatic la o bază aeriană situată la periferia capitalei Ankara, și condus într-un loc sigur, au anunțat canale de televiziune turcești, relatează AFP, citată de Agerpres.

Soarta generalului Hulusi Akar, înlocuit cu puțin timp în urmă de un alt general al armatei deoarece nu mai putea să-și exercite funcțiile, era neclară, președintele turc Recep Tayyip Erdogan declarând că nu se știa locul în care era reținut. Șeful Statului Major al armatei turce s-a aflat printre cei luați ostatici la cartierul general din Ankara.

%d blogeri au apreciat asta: