Marţi, 26 iulie a.c., începând cu ora 11.00, la Palatul Cotroceni, va avea loc o şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, condusă de preşedintele României, Klaus Iohannis.
În cadrul şedinţei se va analiza modul de reflectare a mandatului României în documentele finale ale Summitului NATO din 8-9 iulie a.c., de la Varşovia, şi se vor stabili măsurile şi acţiunile care trebuie întreprinse pentru implementarea deciziilor adoptate.
Fethullah Gulen este un fost aliat al preşedintelui turc, Fethullah Gulen, devenit între timp inamicul public numărul 1 al acestuia, iar acum e acuzat că s-ar afla în spatele tentativei de lovitură de stat eșuate.
Lovitura de stat din Turcia a avut o desfășurare de neînțeles în cazul unei operațiuni planificate de strategi militari. Mai ales că Armata din Turcia avea experiența a patru lovituri de stat începând din 1960. Cine a dirijat operațiunea, cât din loviotua de stat este o diversiune televizată, cine câștigă după evenimentele stranii din noaptea de 15 iulie?
Preluarea prin forță a puterii de stat presupune capturarea și izolarea Executivului, scoaterea din joc a Parlamentului, preluarea controlului asupra punctelor de comunicație și eliminarea forțelor loiale guvernului. În epoca modernă, sprijinul popular și controlul opiniei publice este important, susținerea de către manifestanți, în stradă, asigurând legitimitate noii puteri.
Nici unul dintre aceste obiective nu a fost atins de puciști. Imaginea pe care au lăsat-o a fost de mimare a unor lovituri de forță, sau a unor măsuri luate pe jumătate, care nu au zdruncinat regimul Erdogan, dar i-au activat susținătorii.
Greșeli în lanț ale puciștilor
Gruparea puciștilor a ocupat podurile din Istanbul, transmițând un mesaj puternic în Vest, dar fără a obține un câștig strategic. De asemenea, a ocupat televiziunea de stat, dar nu a știut să o folosească drept armă propagandistică. A trimis câteva avioane să survoleze orașul, ca să arate că este în controlul spațiului aerian. A înconjurat Parlamentul cu tancuri, alt semnal pentru occident, unde Legislativul este important. În Turcia, însă, contează liderul suprem și guvernul care îi execută ordinele. Importantă era capturarea președintelui sau chiar eliminarea lui fizică (dacă dețineau controlul spațiului aerian, iar Erdogan era în avion, cum s-a spus, puteau să-l doboare). De asemenea, trebuia ocupat sediul guvernului și tăiate comunicațiile între premier și serviciile speciale sau Poliție.
Planul militarilor: o strategie corectă, aplicată pe dos
Puciștii nu au reușit nimic. Totul s-a petrecut invers. Au ocupat televiziunea de stat, dar nu au controlat televiziunile comerciale. Având acces la televiziunea de stat, nu au lansat niciun mesaj politic, nu au mobilizat populația care se opune lui Erdogan (au fost mari mitinguri anti regim, în Istanbul, în urmă cu trei ani). Puciștii nu au avut ”imagine”, personalități credibile care să explice gestul și să obțină sprijin popular. Blocada Internetului nu a fost totală, iar Erdogan, premierul și ministrul de Interne au continuat să transmită mesaje de mobilizare ale propriilor susținători. Atacarea din elicopter a sediului serviciilor secrete nu a reușit mare lucru. Într-o țară ca Turcia, este de așteptat ca sistemele de comunicație să fie redundante, iar clădirile forțelor speciale să fie protejate împotriva loviturilor aeriene. Având controlul radar și aerian, puciștii nu reușesc să-l localizeze pe președinte, care este însă în contact permanent cu posturile media occidentale. Focurile trase împotriva manifestanților rănesc câțiva oameni, insuficient ca să-i sperie pe fidelii lui Erdogan, dar cu impact emoțional uriaș, care revoltă toată populația împotriva militarilor.
Regimul Erdogan și-a înscenat lovitura de stat
Două ipoteze pot fi avansate, pentru a explica bâlbele puciștilor și eșecul acestora.
Amatorismul și lipsa de sprijin în Armată ar fi una dintre ele. Erdogan a epurat Armata de mai mulți generali incomozi și a numit oameni fideli în punctele cheie. Gruparea care a declanșat puciul nu a obținut sprijinul Marilor Unități și nu a reușit să exploateze capturarea Șefului de Stat Major.
Alt scenariu care poate fi luat în calcul este că Erdogan și regimul său au avut încontinuu controlul situației. Președintele turc fie a manipulat un grup din interiorul armatei, lăsându-l să creadă că poate reuși schimbarea prin forță a regimului conservator islamist, fie a dirijat acest grup, a creat o ”lovitură de stat” pe care să o poată învinge.
Revoluția română din 1989 a demonstrat ce ușor pot fi manipulate mase mari de oameni prin intermediul televiziunii. Iar puciul de la Moscova, din 1991, a arătat că Armata nu mai poate impune controlul prin simpla sa prezență. Dacă populația iese în stradă, opunându-se puciului, nu poate fi justificată o baie de sânge, iar Armata se retrage în cazărmi.
Puteri absolute pentru liderul politic, economic și, de astăzi, militar al Turciei
Prin victoria împotriva loviturii de stat, Erdogan a compromis armata, care nu va mai putea niciodată să se amestece în politica Turciei, cum a mai făcut înainte. Astfel, Erdogan și-a eliminat singurul rival. A dispărut singura cale de limitare a puterii personale enorme pe care a acumulat-o președintele Turciei. Armata, garantă a laicității și democrației, cu ofițeri antrenați la Washington, a evitat până acum derapaje către formule dictatoriale sau către o guvernare teocratică. Acum, Armata e compromisă, iar Erdogan beneficiază de un mare sprijin popular. Are controlul total al Armatei. Mai mult, a obținut sprijinul Washingtonului, președintele Obama cerând ”sprijinirea guvernului ales”. După acest semnal, situația prezentată de media turce a evoluat rapid spre lichidarea focarelor de rezistență și arestarea puciștilor.
Dacă până acum, Erdogan a fost un lider cu victorii economice și politice, acum este un lider cu victorii militare. A condus lupta poporului împotriva unor ‘trădători’, o luptă armată pe care o câștigă în triumf. Puterea lui Erdogan va fi la nivelul sultanilor, mai ales țara se pregătește pentru aniversare a mie de ani de la primul imperiu turc.
Fethullah Gulen este pentru preşedintele Recep Tayyip Erdogan suspectul numărul 1 pentru tentativa de lovitură de stat care a zguduit Turcia, asta deşi Gulen, se află în exil la mii de kilometri depărtare, în Pennsylvania. Imediat ce a ajuns la aeroport, sâmbătă dimineaţă, Erdogan l-a acuzat pe imam şi mişcarea sa că s-ar afla în spatele puciului.
Fethullah Gulen are 75 de ani şi este un predicator musulman, care din 1999 s-a autoexilat în SUA. El este privit ca inițiatorul și omul care a inspirat mișcarea socială mondială cunoscută sub numele de Mișcarea Gulen, care a devenit un fenomen semnificativ în Turcia și pe plan internațional. Comunitatea inspirată de către predicatorul islamic Fethullah Gulen cuprinde în prezent câteva milioane de adepți.
Fethullah Gulen este unul dintre cei mai influenți învățați musulmani din lume. Filosofia sa de a combina islamul cu modernitatea, cu toleranța religioasă a atras milioane de adepți, care au pus bazele a sute de instituții culturale și educaționale în toată lumea. Influențat de către Said Nursi, Fethullah Gulen pune spiritualitatea mai presus de orice. Acesta și-a păstrat ideile de toleranță religioasă și dialog interconfesional , cu toate că a fost acuzat de seculariști că dorește instaurarea shariei în Turcia și de către fundamentaliști că compromite islamul.
Recep Tayyip Erdogan şi Fethullah Gulen au fost la un moment dat aliaţi, imamul ajutântu-l pe Erdogan să-şi consolideze puterea, dar Gulen a devenit „inamicul public numărul 1”, după un scandalul de corupţie care a afectat preşedinţia în 2013, Erdogan acuzându-l pe imam că „a înfiinţat un stat paralel, menit să-l răstoarne de la putere”. La acest stat paralel a făcut referire Erdogan şi sâmbătă dimineaţa. Ruptura a fost putrenică şi mai mulţi generali şi ofiţeri au fost excluşi din rândurile armatei, fiind suspectaţi că simpatizează cu mişcarea Gulen. Potrivit agenţiei turce Anadolu, aproape 1.800 de persoane, inclusiv 750 de ofițeri de poliție și 80 de soldați au fost închiși în ultimii doi ani, ca parte a luptei împotriva mișcării Fethullah Gulen. 280 sunt încă în spatele gratiilor în așteptarea unui proces. (Sursa: rtv.net)
La sfârșitul secolului al V-lea, Imperiul Roman de Apus se dezintegrase sub presiunea triburilor germanice, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit (bizantin) se bucura de o relativă stabilitate. Astfel, unitatea politică a Imperiului Roman a fost prima care a cedat; în timp, acest fapt și-a pus amprenta și asupra unității religioase.
„Până acum transfer pricing-ul era un teren virgin. Nu poţi să ai 4-5 ani exact o rată de profit de 1,9%-2%, de ce nu ţii atunci banii la bancă?“, a spus înaltul oficial ANAF ieri la ZF Live.
„Am făcut 14 controale pe dosare preţuri de transfer în primele şase luni. Am adus 44 milioane de lei la buget de la o companie de retail care făcea achiziţii de la afiliaţi la un preţ mult mai mare decât preţul pieţei sau plătea pachete salariale de o anumită valoare nejustificată“, a spus ieri la ZF Live Ionuţ Mişa, şeful Direcţiei Mari Contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).
Direcţia Mari Contribuabili acoperă activitatea a circa 1.500 de mari companii din toată ţara, care au pondere de circa 50% în totalul veniturilor totale la bugetul consolidat al statului, care s-au ridicat în total anul trecut la circa 233 de miliarde de lei (52 mld. euro).
„Avem o analiză pe transfer pricing făcută la nivelul Direcţiei Generale Mari Contribuabili la sfârşitul lui 2014, iar din analiza pe care am identificat-o atunci privind sumele suplimentare am ajuns la o sumă suplimentară de un miliard de euro numai pe marii contribuabili. Atunci însă erau 2.400 de companii acoperite de Direcţie“, a explicat Mişa.
Direcţia are în vedere companiile cu pierderi şi cu rate reduse de profit.
„Avem companii care de 4-5 ani de zile au rata profitului între 1,9% şi 2%. Lucru care este evident destul de supărător pentru că este foarte puţin probabil ca cineva să gândească un anumit business şi să reuşească să îl facă la acelaşi nivel constant astfel încât rata profitului să fie în permanenţă aceeaşi. Este foarte mic, nu ar mai justifica o afacere în sine. Mai ales o afacere mare, de anvergură în România. Ar fi mult mai simplu ca respectiva companie să depună banii la bancă sau la un fond de investiţii şi să obţină un randament financiar mult mai bun şi mult mai justificat.“
Oficialul ANAF a mai spus că în principal companiile scot bani din România prin plăţi suprevaluate de bunuri şi servicii, apoi prin plăţi/bonusuri pentru management dar şi prin plăţi de milioane de euro pentru firme de avocatură sau chiar de consultanţă fiscală, care teoretic ar trebui doar să găsească căile legale de micşorare a bazei de impunere.
„Am avut un caz al unei companii din top 10 cifră de afaceri din România care scotea banii prin salarii nejustificate. După ce le-am arătat raportul, au plătit la buget a doua zi 27 milioane de lei cu tot cu penalităţi de întârziere şi accesorii. E o practică foarte des întâlnită”, a explicat Mişa.
El spune că până în 2013 ANAF-ul nu a urmărit aproape deloc această zonă.
„A fost un teren destul de virgin până acum zona de transfer pricing. Au fost foarte multe companii care au realizat export de profit foarte mare pe care îl identificam pe baza noilor criterii de risc si pe baza noilor tehnici îmbunătăţite de analiză de risc”.
După ce a început să se pună în vedere companiilor abuzurile făcute pentru scăderea masei impozabile, au început să apară şi banii. „Între timp s-au mai stabilit sume destul de consistente: 700 milioane de lei (150 milioane de euro) sume stabilite de plată strict pe dosarul preţurilor de transfer”, a spus oficialul ANAF.
„Se scot banii din ţară prin onorarii pentru avocaţi, prin companii de avocatură locale şi internaţionale, inclusiv şi în zona consultanţilor fiscali există astfel de derapaje”.
„Vă dau un exemplu din zona juridică – când ai un buget extern de consistent pentru jurişti care acoperă toate domeniile juridice şi ai şi un buget mare, nu mai găseşti justificat de ce mai să mai plăteşti o firmă de avocatură pe care să o plăteşti cu milioane de euro pentru analiza sistemului juridic din România”.
Reprezentantul ANAF a mai spus că se au în atenţie companiile cu pierderi mari. „Avem multinaţionale care de 4-5 ani au între 1,9 şi 2% rata profitului, lucru care evident este destul de supărător dintr-un anumit punct de vedere pentru că este foarte puţin probabil ca cineva să facă şi să gândească un anumit business astfel încât să obţină această marjă. Am avut un astfel de contribuabil într-o acţiune de control şi probabil că o să reintre într-o altă acţiune. O astfel de rată a profitului atât de redusă nu ar mai justifica o afacere în sine, ar fi mult mai simplu ca firma respectivă să ţină banii la bancă sau într-un fond de investiţii. Asta este realitatea, trebuie spusă”, a mai spus Mişa.
La nivelul marilor contribuabili pe categorii de venit, structura ponderii încasărilor în totalul bugetului a suferit nişte modificări crescând ponderea încasarilor din accize în totalul încasărilor generale. La nivelul impozitului pe venit a avut loc o mică modificare la TVA. „Suntem în trendul general, cu un grad de conformare la plată superior mediei ANAF datorită faptului că administrăm contribuabili mult mai instruiţi, pregătiţi din punctul de vedere al pregătirii fiscale.”
Mişa a spus că încasările din TVA sunt la 35%-36% la nivelul încasărilor în totalul încasărilor pe care le realizează. „Suntem într-o evoluţie pozitivă, suntem la o diferenţă de 2 procente creştere valoare nominală la 5 luni faţă de anul trecut.”
Cea mai mare evaziune este în industria IT şi a electronicelor. Aceste domenii sunt o zonă fierbinte şi sensibilă, dar şi zona de oil and gas poate genera multe aspecte noi.
Ce se întâmplă în IT?
„Sunt cunoscute situaţiile în care Google negociază cu diverse ţări din Uniunea Europeană. Nu avem posibilitatea legislativă pentru a realiza astfel de negocieri. Google nu este selectat ca şi mare contribuabil, probabil a fost o eroare de selecţie la momentul respectiv sau nu au fost luate în considerare anumtie aspect”.
Modificarea declaraţiei 394 (care presupune declararea facturilor către ANAF) ţine de Ministerul de Finanţe şi de cadrul legislativ, noi aplicam cadul legislativ, nu suntem decât uneori furnizori de idei şi identificăm problemele pe care le avem în relaţia cu agenţii economici şi le transmitem mai departe pentru a îmbunătăţi relaţia cu contribuabilul, a spus Ionuţ Mişa, Şeful Direcţiei Mari Contribuabili din ANAF.
Evaziunea este pe toate palierele de la mici contribuabili, mijlocii până la mari contribuabili, dar important este să încercăm să combatem acest fenomen fără a-i afecta pe contribuabilii oneşti şi cinstiţi care doresc să îşi desfăşoare activitatea într-un mod corect, a punctat acesta.
S-au produs nişte modificari legislative, printre care şi asupra declaraţiei 088 care au avut ca scop combaterea evaziunii fiscale în zona TVA.
„Suntem în situaţia în care în declaraţia 088 s-au produs modificări, în sensul că documentele anexate la declaraţie au scazut, erau 11 documente care trebuiau anexate pe vechea legislaţie, acum sunt 4 documente, de asemenea numărul întrebărilor din interiorul întrebărilor a scăzut de la 20 la 13”, a afirmat Ionuţ Mişa.
Reducerea impozitului pe dividende a majorat încasările. „Anul acesta impozitul pe dividende este 5%. Există sume estimate la nivelul impozitului pe dividende 2,3 mld ron, impozitul pe dividente pe tot anul”.
„Anterior, 55% din obligaţiile totale aparţineau companiilor de stat. Astăzi suntem undeva la întârzieri la plată de 50%, e vorba milliarde de euro care pot fi recuperate”.
„Nu vom exercita un control extrem de presant asupra agenţilor economici ci să îi lăsăm să se dezvolte, să facă business, să-şi crească afacerile şi veniturile ulterior la buget să vină de la sine”.
Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este o direcţie în cadrul ANAF, care administrează 1491 de mari contribuabili selectaţi după mai mai multe criterii. În general sunt contribuabilii mari cu acoperire naţională, companiile multinaţionale, companiile din bănci, asigurări.
Ponderea pe care o aduce Direcţia Generală de Administrarea a Marilor Contribuabili din totalul încasărilor ANAF se situează aproape de 50%.
„S-a dorit o îmbunătăţire a activităţii şi pe baza discuţiile cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Banca Mondială, suntem în derulare la nivelul ANAF cu un program de dezvoltare şi modernizare al ANAF-ului, în urma acestor direcţii s-au gândit câteva direcţii şi câteva soluţii pentru a creşte gradul de conformare al contribuabililor la plată şi pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor fiscal pe car enoi le oferim contribuabililor. Principala noastră dorinţă şi principalul accent este pe îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi pe partea de asistenţă şi pe interacţiunea pe care o realizăm în relaţia cu fiecare dintre contribuabili administraţi de noi”.
Mişa afirmă că relaţiile cu contribuabilii se îmbunătăţesc. „În urma discuţiilor pe care le-am avut cu cei de la Banca Mondială şi cu cei de la Fondul Monetar am reuşit să schimbăm modul în care realizăm acţiunile de control. Încercăm să ne implicăm cât mai puţin în viata agenţilor economici, în viaţa lor fiscală, în baza unor analize de risc identificăm zonele care au cea mai mare rată de evaziune atât ca şi domenii de activitate cât şi categorii de impozite şi taxe. Este o prioritate pentru noi şi avem acţiuni în derulare şi pe care urmează să le începem”
Ce a mai spus Ionuţ Mişa la ZF Live:
Încasările din impozitul pe venit sunt duble faţă de încasările din impozitul pe profit. Există acest dezechilibru, important e să vedem care e motivaţia reală pentru că de multe ori apar idei legate de elemente subiective, trebuie facută o analiză serioasă şi mult mai pertinentă pentru a vedea de unde provine acest dezechilibru. El cu siguranţă se regăseşte în legislaţie. Cred că legislaţia fiscal şi sistemul de impozitare este cel care va crea un echilibru între cele două categorii.
Actiunile de control generează sume suplimentare. Cele mai mari încasări la buget vin din comerţ, transport şi energie.
Am început să generăm controale punctuale pe o anumită categorie de impozit, TVA. Controalele durează mai puţin, o relaţie mai deschisă şi mai prietenească cu contribuabilul, încercăm să realizăm o relaţie deschisă cu acesta din punct de vedere al colaborării între institutia noastră şi el.
Jocurile de noroc sunt o zonă puternică de evaziune, am generat controale, avem sume suplimentare atrase 140 mil ron de la începutul anului.
Avem în zona tutunului realizate controale, avem discuţii lunare cu companiile mari, am reuşit să legăm o relaţie mult mai bună şi o comunicare mult mai bună cu ei, asigurandu-le confidenţialitatea toatală a datelor pe care le furnizează.
Avem operaţiuni de control finalizate şi în zona petrolieră, care s-au finalizat cu sume importante.
Am avut verificări în portul Constanţa, am stabilit sume de plată mai mari de 100 mil ron la nivelul câte unei singure companii.
Mai sunt reduceri de fiscalitate care ar trebui realizate gradual în anii următori. Cred că unul dintre elementele cheie este corelat cu modul în care se va întocmi bugetul. Dacă proiecţia bugetară va fi una cu adevărat realist raportată la capacitatea reală a ANAF-ului de a încasa aceste sume, probabil că se pot face asemenea reduceri.
Raportate la media europeană încasările din TVA nu sunt la nivelul aşteptărilor.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 15.07.2016
Tentativa de lovitură de stat din Turcia generează declarații dure. Referindu-se la SUA, fără a nominaliza, premierul turc Binali Yildirim a spus că „orice ţară care îl susţine pe Fethullah Gulen nu este prieten al Turciei şi va fi în război cu Turcia”.
Yildirim a făcut referire la predicatorul Fethullah Gülen, principalul inamic al președintelui turc Recep Erdogan, aflat în exil în SUA, despre care liderii turci consideră că s-ar afla în spatele puciului de vineri noapte.
Erdogan a susținut noaptea trecută că puciștilor „li s-a spus ceea ce să facă din statul american Pennsylvania”, referire la Fethullah Gulen. SUA au părut să ignore până acum solicitările de extrădare a lui Fethullah Gulen.
Update: SUA reacționează
Statele Unite invită autoritățile turce să furnizeze probe împotriva lui Fethullah Gulen, acuzat de președintele Recep Erdogan că este principalul responsabil al tentativei de a-l înlătura de la putere, a declarat sâmbătă secretarul american de stat John Kerry, precizând în același timp că vor ajuta Turcia în ancheta privind lovitura de stat militară eșuată, transmite AFP.
John Kerry, aflat în vizită în Luxemburg, a declarat că Washingtonul încă nu a primit din partea autorităților turce vreo cerere de extrădare pentru Fethullah Gulen, dar a adăugat că se așteaptă ca guvernul turc să aducă în discuție această chestiune.
Fethullah Gulen, aflat în exil în SUA de mai mulți ani, a negat categoric că ar fi jucat vreun rol în această ultimă lovitură de stat și a spus că o condamnă „în cei mai puternici termeni”.
Clericul este acuzat de administrația Erdogan că încearcă să construiască „o structură paralelă” în armată, justiție, mass-media și învățământ pentru a prelua puterea în Turcia, acuzații negate de Gulen.
Turcia este un partener strategic al României și aliat în cadrul NATO, iar stabilitatea țării, pe baza respectării democrației și instituțiilor democratic alese de poporul turc, este importantă pentru securitatea regională, europeană și internațională, afirmă sâmbătă președintele Klaus Iohannis după tentativa de stat din Turcia.
Iohannis „își exprimă speranța că ordinea publică va fi restabilită în cel mai scurt timp”.
Totodată, Klaus Iohannis spune, potrivit unui comunicat transmis de Administrația Prezidențială, că „misiunea diplomatică și oficiile consulare ale României din Turcia sunt pregătite să acorde toată asistența necesară, în caz de nevoie, cetățenilor români aflați în Turcia”.
Sursa citată adaugă că președintele a fost și este în contact permanent cu instituțiile române competente cu privire la situația din Turcia încă de la începutul evenimentelor.
La rândul său, premierul Dacian Cioloș afirmă, într-un mesaj postat pe Facebook cu privire la tentativa de lovitură de stat din Turcia, că singura cale înainte pentru această țară „este întoarcerea la ordinea constituțională și la statul de drept”.
„În această dimineață, la reuniunea informală a șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană prezenți la Summitulul ASEM, am susținut împreună cu ceilalți lideri europeni, condamnarea tuturor acțiunilor de violență și agresiune asupra instituțiilor statului democratic alese. Turcia este un partener cheie pentru România și pentru Uniunea Europeană.
MAE m-a asigurat că celula de criză constituită azi noapte din dispoziția ministrului este deplin funcțională și este în legătură cu cetățenii români care au nevoie de asistență. Totodată, ambasada și consulatele României în Turcia sunt în alertă și pregătite să-i ajute pe toți cetățenii români care au nevoie de sprijin”, mai spune Cioloș în mesajul său.
Șeful Statului Major al armatei turce, generalul Hulusi Akar, a fost eliberat sâmbătă de militari puciști, care îl luaseră ostatic la o bază aeriană situată la periferia capitalei Ankara, și condus într-un loc sigur, au anunțat canale de televiziune turcești, relatează AFP, citată de Agerpres.
Soarta generalului Hulusi Akar, înlocuit cu puțin timp în urmă de un alt general al armatei deoarece nu mai putea să-și exercite funcțiile, era neclară, președintele turc Recep Tayyip Erdogan declarând că nu se știa locul în care era reținut. Șeful Statului Major al armatei turce s-a aflat printre cei luați ostatici la cartierul general din Ankara.
Update: Un bilanț al morților prezentat de agenția Anadolu arată că 90 de oameni au murit și 1.154 au fost răniți în confruntări.
Update: Șeful Statului Major al armatei turce, generalul Hulusi Akar, a fost eliberat sâmbătă de militari puciști, care îl luaseră ostatic.
Update: Numărul militarilor arestați în Turcia a ajuns la 1.563 după tentativa de lovitură de stat, conform Reuters.
Update: UE și SUA și-au declarat sprijinul pentru Administrația Erdogan.UE a cerut sâmbătă o „revenire rapidă la ordinea constituțională în Turcia”.
„Continuăm să urmărim îndeaproape evoluțiile și să ne coordonăm cu cele 28 de state membre ale UE” în privința Turciei, „partener cheie” al UE, au transmis într-un comunicat comun Federica Mogherini, președintele Consiliului European Donald Tusk și cel al Comisie Europene, Jean-Claude Juncker.
„UE susține în totalitate guvernul ales democratic, instituțiile țării și statul de drept”, au afirmat liderii europeni, atitudine împărtășită de lideri ca președintele SUA Barack Obama sau secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Purtătorul de cuvânt al cancelarului german Angela Merkel a declarat de asemenea că „ordinea democratică trebuie respectată în Turcia”.
Update: Un număr de 754 de militari au fost arestați în legătură cu tentativa de lovitură de stat ce pare a fi eșuat, dar care s-a soldat cu moartea a cel puțin 60 de persoane, a anunțat sâmbătă agenția de presă proguvernamentală Anadolu, conform AFP. Cinci generali și 29 de colonei au fost demiși din funcții la ordinul ministrul de interne, Efkan Ala, conform agenției.
Update: Potrivit unui oficial turc cu rang înalt citat de Reuters, cel puțin 60 de oameni au fost uciși noaptea trecută în timpul tentativei de lovitură de stat. Un număr de 336 de persoane au fost arestate, a anunțat la rândul său ministrul justiției.
Zeci de soldați implicați în tentativa de lovitură de stat s-au predat.
VIDEO: Varios militares golpistas se entregan a las autoridades http://es.rt.com/4kl7 pic.twitter.com/4TOj6TVgvq #Turkey
Premierul turc Binali Yildirim a ordonat sâmbătă armatei să doboare avioanele și elicopterele aflate în mâinile militarilor puciști, a declarat un responsabil turc, transmite AFP. „Avioane de luptă au decolat de la baza lor din Eskisehir”, în vestul Turciei, pentru a lupta contra aparatelor puciștilor, potrivit responsabilului.
Ajuns în cele din urmă la Istanbul, președintele turc Tayyip Erdogan a declarat sâmbătă că el rămâne cu „poporul” său și nu se duce nicăieri, transmite Agerpres.
Erdogan a adăugat că milioane de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva tentativei de lovitură de stat, pe care a descris-o drept opera adepților clericului musulman din Statele Unite Fethullah Gulen, pe care el îl acuză de mult timp că încearcă să se folosească de adepții săi din sistemul judiciar și armată pentru a răsturna guvernul turc.
Tentativa de lovitură de stat este un act de trădare și un motiv pentru „a curăța” forțele armate de elementele trădătoare, a mai spus Erdogan.
El a fost întâmpinat de o mulțime de susținători la aeroportul Ataturk din Istanbul sâmbătă dimineață, potrivit imaginilor difuzate de canalul NTV.
El a vorbit cu susținătorii săi după ce avionul care îl transporta a aterizat la Istanbul. Erdogan a mai spus că hotelul unde se afla pe coasta turcă a fost bombardat după plecarea sa.
Patruzeci și două de persoane, dintre care civili și polițiști, au fost ucise la Ankara în confruntări, a declarat anunțat parchetul districtului Golbasi, suburbie a capitalei turce, citat de canalele de televiziune turce, informează AFP.
Focuri de armă sporadice se puteau auzi sâmbătă dimineața devreme în mai multe cartiere ale capitalei Turciei Ankara după o noapte cu explozii provocate, potrivit mass-media, de bombardamente aeriene.
La rândul său, prim-ministrul turc Binali Yildirim, a declarat că situația din Ankara este în mare măsură sub control și că 120 de persoane au fost arestate.
La aproximativ 15 minute după declarațiile sale, clădirea parlamentului a fost lovită de bombe și mai multe persoane au fost rănite, potrivit presei locale.
Totul a început vineri noapte când prim-ministrul turc a denunțat o „tentativă ilegală” a unui grup din cadrul armatei, la scurt timp după închiderea parțială în direcția Asia-Europa a podului de pe Bosfor la Istanbul. După ce a preluat controlul televiziunii publice, Armata turcă a anunțat că a preluat puterea în țară pentru a restabili ordinea și menține drepturile omului. Șeful Statului Major al armatei turce este printre cei luați ostatici la cartierul general din Ankara. Canalul public a anunțat vineri seara proclamarea legii marțiale. Ulterior au urmat exploziile în lanț și focuri de armă.
După ce a chemat a chemat oamenii în stradă, Erdogan a aterizat la Istanbul. Președintele Erdogan a apărut în mijlocul mulțimii de susținători în afara aeroportului din Istanbul.
stire in curs de actualizare
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a anunțat sâmbătă că, nu sunt victime în rândul cetățenilor români aflați în Turcia ca urmare a tentativei de lovitură de stat care a avut loc.
„Potrivit informațiilor de până în prezent, nu se înregistrează victime sau răniți în rândul cetățenilor români aflați în Turcia”, arată MAE într-un comunicat.
Ministerul precizează totodată că reprezentanții Ambasadei României la Ankara și ai Consulatelor Generale din Istanbul și Izmir continuă demersurile în vederea acordării asistenței consulare necesare cetățenilor români aflați pe teritoriul Turciei.
„Până în prezent, au fost recepționate aproximativ 400 de apeluri telefonice prin intermediul Call Center-ului Ministerului Afacerilor Externe și direct la misiunea diplomatică și oficiile consulare”, conform MAE.
„Imediat ce condițiile de securitate au permis, o echipă a Consulatului General al României la Istanbul s-a deplasat la Aeroportul Internațional Atatürk din Istanbul, pentru a oferi asistență cetățenilor români aflați în incinta acestuia. La nivelul Celulei de criză sunt menținute contactele cu firmele și companiile de turism care operează pe relația cu Turcia. Potrivit informațiilor disponibile, frontiera terestră dintre Turcia și Bulgaria este închisă în sensul de ieșire din Turcia”, mai precizează sursa citată.
MAE a pus la dispoziția cetățenilor interesați în mod suplimentar și linia verde 0800 800 407 (accesibilă numai din România, în regim de gratuitate), precum și adresa de e-mail: callcenter@mae.ro. De asemenea, cetățenii români aflați în Turcia au în continuare la dispoziție numerele de telefon: +90.312.44.77.920; +90 212 3583541; +90 212 3580516; +90 212 3583537, +90 232 4650579, operate în regim de permanență de Centrul de Contact și Suport.
„În acest context și având în vedere situația încă fluidă, MAE reiterează recomandarea adresată cetățenilor români interesați care se află pe teritoriul Turciei să evite deplasările care nu sunt necesare și să rămână în casele sau locurile de cazare, iar cetățenilor care au intenția de a tranzita sau de a călători spre Turcia să evite aceste deplasări”, se mai arată în comunicat.
În iulie 2013, Washingtonul a avut nevoie de trei săptămâni pentru a spune că habar nu are cum să caracterizeze răsturnarea de către armată a regimului democratic ales din Egipt. A fost greu atunci pentru comentatorii apropiați Washingtonului să o dea din colț în colț și a revenit unor diplomați americani sarcina să decreteze în cele din urmă că nu a fost o lovitură de stat, atât timp cât populația a ieșit în număr mare în stradă împotriva regimului. Iar regimul generalului Abdel Fatah el-Sisi a rămas până azi la putere, cu rezultate aproape catastrofale pentru țară.
În iulie 2016, Washingtonul este însă limpede chiar după primele ore: SUA sprijină guvernul democratic ales al Turciei, membră NATO, în fața unei tentative de lovitură de stat a armatei. Iar armata turcă are relații apropiate cu SUA și este puțin probabilă o frondă în cadrul NATO din partea generalilor.
Însă în spatele acestei declarații tranșante a SUA stau o mulțime de evoluții obscure, toate întâmplate în decurs de doar câteva săptămâni și care nu pot decât să demonstreze că președintele Recep Tayyip Erdogan a intrat într-un joc prea complicat pentru el. A încercat, în ultimă instanță, să reia relațiile cu Rusia și Israelul și să adopte o poziție cooperantă cu SUA în speranța că își va salva scaunul. A făcut-o însă prea târziu. Nesusținută de SUA, lovitura armatei se va stinge, însă regimul Erdogan se va schimba profund: ambițiile modificării constituției prin intermediul unui guvern marionetă se vor restrânge, adversitatea față de regimul Assad de asemenea, la fel și agresivitatea din declarațiile la adresa SUA și a Rusiei, pretenţiile de ridicare a vizelor UE se vor limita, la fel și poziția ce merge până la șantaj la adresa Europei când vine vorba de imigranții sirieni. Vor continua însă acțiunile împotriva militanților kurzi, de data aceasta coordonate cu Rusia, SUA și chiar cu regimul Assad. Dacă va supraviețui, noul regim Erdogan, salvat de SUA, va fi un pitic politic în comparație cu ambițiile de până mai ieri.
La o săptămână după Summitul NATO de la Varșovia şi chiar în ziua discuțiilor Kerry-Lavrov de la Moscova, armata Turciei, a doua armată ca număr de militari din NATO, a dorit să-l îndepărteze pe Erdogan. Un eveniment deloc de neprevăzut, pentru presa americană cel puțin.
The Wall Street Journal scria într-un articol publicat pe 16 mai 2016: ”La finalul lunii martie au apărut speculații depre o lovitură de stat, când presa turcă a relatat că administrația Obama vrea să-l îndepărteze pe Erdogan. Zvonurile au dus la un schimb tensionat de replici la Departamentul de Stat, unde un reporter turc l-a întrebat pe purtătorul de cuvânt John Kirby dacă SUA întreprind demersuri pentru a-l da jos pe Erdogan. ”Încercăm să dăm jos guvernul Turciei? Asta e întrebarea? Este o speculație atât de ridicolă încât nu merită onorată cu un răspuns”, a spus atunci Kirby.
The Wall Street Journal spune însă că răspunsul acesta nu a liniștit deloc apele și că aliații președintelui Recep Tayyip Erdogan s-au întrebat dacă SUA au un plan pentru răsturnarea regimului, ”spun persoane apropiate acestei chestiuni”, scrie ziarul american.
La două zile, pe 31 martie 2016, Erdogan se afla în vizită la Washington, iar atunci armata turcă a găsit cu cale să comunice oficial că ”nu poate fi vorba despre vreo acțiune ilegală în afara structurii de comandă sau care să compromită structura de comandă”. Mulți au interpretat comunicatul drept un semnal că generalii turci vor să evite să fie văzuţi ca o nouă generație de complotişti împotriva guvernului civil (după puciurile din 1960, 1971, 1980, 1997)– o acuzație care a trimis la închisoare sute de ofițeri în timpul regimului Erdogan.
Atunci de ce această lovitură de stat de la Ankara? De ce o lovitură de stat împotriva unui președinte care tocmai ce își ceruse scuze în mod oficial în fața Rusiei pentru incidentul militar din 2015, împotriva unui președinte care își ceruse aceleași scuze oficiale în fața Israelului pentru incidentul ”Mavi Marmara” din 2009 și care lăsa impresia că revine la cooperare cu puterile majore din regiune?
Acțiunile armatei împotriva regimului Erdogan au început imediat după încheierea vizitei secretarului de Stat John Kerry la Moscova, în seara de 15 iulie 2016, o vizită în care a fost discutată oferta americană pentru cooperare militara a Rusia-SUA în Siria, o cooperare împotriva organizației Stat Islamic și a filialei al-Qaeda din Siria (Frontul al-Nusra), nu împotriva regimului Assad. Or, președintele Erdogan a considerat mereu că Assad este principalul inamic al Turciei.
O altă informație importantă oferită de gulfnews.com: ”în cursul acestei veri”, coordonatorul serviciilor secrete siriene, generalul Ali Mameluk, a fost la Berlin. La fel, directorul general al securității siriene, generalul Mohammed Dib Zaitun, a fost la Roma, iar Alberto Maneniti, directorul serviciului italian de spionaj, a fost în vizită în Siria pe 12 iulie. Presa pro-siriană mai scrie că un ofițer sirian se află deja în Europa cu misiunea de a coordona lupta împotriva jihadiștilor din Siria. Toate aceste acţiuni contravin sancțiunilor impuse de Vest regimului Assad. Toate aceste acțiuni contravin scopului principal al regimului Erdogan – îndepărtarea lui Assad și securizarea granițelor Turciei împotriva kurzilor prin crearea unei zone sigure în interiorul teritoriului sirian. Iar toate aceste acțiuni au avut loc recent, cu câteva săptămâni înaintea loviturii de stat din Turcia.
Coincidență sau nu, lovitura dată regimului Erdogan este întărită de o altă știre chiar de pe 15 iulie: Departamentul de Stat al SUA publică pe site-ul oficial că trupele Coaliţiei Arabe Siriene se îndreaptă spre centrul localității Manbij din regiunea Alep, ajutate de forțele coaliției anti-Stat Islamic susținute de SUA (și care ar urma să coopereze cu Rusia, potrivit ofertei Washingtonului). Forțele care îi atacă chiar în momentul loviturii de stat din Turcia pe jihadiștii din Manbij sunt dominate de milițiile kurde YPG (Unitățile Populare de Protecție), desemnate drept organizații teroriste de regimul Erdogan. Iar Manbij are o miză mare pentru politica lui Erdogan, pe de o parte, și a kurzilor și chiar a SUA, pe de altă parte. Erdogan a dorit să facă din Manbij o zonă sigură, în afara controlului kurzilor. Și nu era vorba doar de Manbij, ci Erdogan nu își dorea ca la graniţa turco-siriană să apară embrionul unui stat kurd. Erdogan a lucrat la acest plan al său împreună cu generaul american John Allen (numit ”călugărul războinic” de presa americană), fost şef al trupelor americane din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia Centrală. Însă Turcia și SUA nu s-au înțeles. ”Am vorbit mult despre crearea unei zone sigure. Și acum anumite state care nu au susținut ideea încep să o sprijine. Întreb Statele Unite: nu ați aprobat o zonă de interdicție aeriană și acum rușii bombardează Siria și acolo mor mii de oameni, dar se pare că suntem o coaliție și trebuie să acționăm împreună? Deci ce s-a întâmplat?”, a spus Erdogan în februarie anul acesta.
Da, Erdogan nu a reușit să convinga SUA că Turcia trebuie să ocupe o parte a teritoriului sirian pentru ca acesta să nu devină un stat kurd in nuce. Mai grav este că Erdogan nu a reușit nici să convingă armata turcă să intre în Siria pentru a ocupa teritoriile susceptibile de a intra în mâna kurzilor. The Wall Street Journal observa în mai 2016: ”Generalii turci temporizează inițiativa lui Erdogan de a trimite trupe în Siria, într-o campanie controversată împotriva insurgenţilor kurzi și armata încearcă să protejeze relațiile Turciei cu aliații occidentali, care îl privesc pe președinte cu suspiciune. E greu să ceară armatei să meargă în Siria, spun apropiați ai președintelui. Dacă armata ar acționa fără sprijinul aliaților occidentali, generalilor le este teamă că soldații ar putea fi bombardați de forțele ruse și ar putea fi condamnați pe plan internațional”.
Erdogan nu a vrut să țină cont de aceste avertismente și a plusat. L-a înlocuit pe premierul Ahmet Davutoglu, un diplomat foarte bun, cu docilul Binali Yildirim, iar aproape simultan majoritatea parlamentară pro-Erdogan a votat o lege prin care a fost ridicată imunitatea majorității deputaților partidelor pro-kurde. O mișcare greșită se pare, dacă e să-l ascultăm pe generalul John Allen (între timp retras din postul de coordonator anti-Stat Islamic): ”Puteam lucra cu premierul Davutoglu. Succesorul lui poate fi cu totul altfel”.
În cele din urmă, un ultim semnal din presa occidentală cum că regimul Erdogan e pe sfârșite vine din Newsweek, care scrie că ”structurile profunde ale statului turc” încearcă să întindă o mână regimului Assad, cu care Ankara a rupt legăturile diplomatice încă din 2011. De data aceasta este vorba despre mâna Rusiei, a Chinei și a Iranului. Newsweek scrie că Partidul Patriei (o grupare ce include mai mulți generali în retragere și politicieni socialişti) a avut întâlniri cu membri ai guvernelor din Rusia, China, Iran şi Siria în cursul ultimului an. Liderii mișcării sunt Dogu Perincek, un socialist, și generalul Ismail Hakki Pekin (fost șef al serviciilor de informații ale Armatei Turciei), un cuplu aparent bizar care s-a solidificat în detenție – ambii au fost condamnaţi în procesul Ergenekon din 2011, tot după o tentaivă de puci. Cei doi au fost la Damasc și s-au întâlnit în acest an cu generalul sirian Ali Mameluk (da, cel care a fost recent la Berlin) și cu ministrul sirian de Externe. Tema principală a întâlnirilor, spune Pekin: ”cum să pregătim terenul pentru ca Turcia şi Siria să reia relațiile diplomatice și cooperarea politică”. Potrivit generalului turc, aspectele discuțiilor sale cu șeful securitatii siriene au ajuns la cunoștința lui Bashar al-Assad.
Armata turcă are un interes comun cu regimul Erdogan – combaterea insurgenței kurde. De aceea liderii mișcării Partidul Patriei au propus un târg regimului Assad – sprijinul nesperat al Turciei contra combaterii milițiilor kurde din Siria, cu alte cuvinte asigurarea că nu va lua naștere un stat kurd la frontierele Turciei, cu extindere până în Kurdistanul irakian. Soluția generalilor în retragere este următoarea, potrivit lui Pekin: ”Turcia trebuie să înfrângă PKK. Iar pentru a reduce sprijinul extern pentru PKK, Turcia trebuie să colaboreze cu Rusia, Irak, Iran și Siria”. Iar Pekin, fostul şef al serviciilor de informații ale armatei turce, susține că a încercat această propiere de Rusia – a prezentat la Moscova un grup de afaceriști turci în fața lui Alexandr Dughin, filozoful curentului eurasianist, în încercarea de a reveni la legăturile economice dintre cele două țări.
În această întreagă încrengătură de deplasări ale șefilor și foștilor sefi ai serviciilor siriene, turce, italiene, vizite ale secretarului de Stat Kerry la Moscova, întâlniri dintre liderii politici și militari americani și turci la Summitul NATO de la Varșovia, singurele lucruri limpezi rămân următoarele: pentru Turcia integritatea teritorială a Siriei va fi de acum încolo mai importantă decât îndepărtarea regimului Assad și că Washingtonul și-a anunțat poziția față de tentativa de lovitură de stat a armatei turce – președintele Barack Obama a spus: ”SUA sprijină guvernul ales democratic al Turciei”. ”Președintele și Secretarul de Stat au concluzionat că toate taberele din Turcia trebuie să sprijine guvernul ales democratic, să dovedească reținere și să evite violența și vărsarea de sânge”. Este o declarație ce contrastează puternic cu bâlbele Casei Albe după lovitra de stat militară din Egipt din 2013, atunci când echipa preşedintelui Obama a avut nevoie de circa trei săptămâni pentru a spune doar atât: ”legea nu ne cere să facem o afirmație formală cum că a avut loc sau nu o lovitură de stat și nu este în interesul nostru național să facem o asemenea afirmație”. În cazul Turciei, aliat al SUA în NATO, este în interesul național al SUA să fie tranşante, iar poziția Casei Albe nu poate să indice decât că unii generali turci s-au grăbit.
RADARDEMEDIA Le Monde ROMANIA TV Hotnews.ro Der Spiegel
 | |
 | |
My blog is worth $564.54.
How much is your blog worth?
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente