Arhiva | 5:05 pm

ANALISTUL GEO- POLITIC AMERICAN,FREDERICK WILLIAM ENGDAHL,AFIRMA CA RECENTA LOVITURA DE STAT A SULTANULUI ERDOGAN ,VA GRABI DEZINTEGRAREA UNIUNII EUROPENE.ITALIA SI UNGARIA SUNT PE PUNCTUL DE A PARASI ACEST PASALAC AFLAT SUB IMPERIUL OTOMAN!

25 iul.

Analistul american Frederic William Engdahl afirmă că recenta tentativă de stat din Turcia a fost opera Washingtonului, dar și că în curând vom asista la dispariția Uniunii Europene.
Într-un interviu acordat publicației belgrădene Vecernje Novosti, analistul susține că Uniunea Europeană a fost concepută în anii ’50 ca un proiect prin care SUA să domine Europa. Acesta consideră că Brexitul va duce la o reacție în lanț, europenii fiind sătui să fie conduși de „birocrați necunoscuți, care decid toate aspectele vieții noastre, de la un minut la altul”.
„Sunt convins că vom fi martorii dezintegrării UE ca și creație politică. Va urma eliberarea țărilor din această alianță, care a fost proiectată încă din anii ’50 ca o modalitate a SUA de a ține sub control Europa. Azi, UE a devenit un monstru în care birocrați fără față decid toate aspectele vieții noastre, de la un minut la altul. Conceptul lui Charles de Gaulle era mult mai bun: state naționale care cooperează, negociază pe probleme comune, dar rămân suverane în fiecare aspect. Italia este un candidat ideal pentru a părăsi UE, la fel și Ungaria. În curând poate fi și Franța, dacă Le Pen câștigă mai mulți aderenți. Atunci totul se va succede cu repeziciune. Moneda Euro este un eșec complet, economia Europei este distrusă în beneficiul mai multor bănci internaționale. Va rămâne în sarcina cetățenilor Europei să decidă în ce viitor vor să trăiască”, a spus el.
În ceea ce privește terorismul, americanul crede că valul de atentate este finanțat de cineva și totul se va opri când banii se vor termina.
„Statul Islamic va dura în funcție de banii care le sunt necesari pentru a-i finanța și antrena. Până acum au venit dinspre Qatar, Arabia Saudită și Turcia -, până de curând. Dacă se termină banii, se va termina și fanatismul”, a declarat Engdahl.
Acesta a spus că dominația americană în domeniile cultural, politic și economic este demantelată pe zi ce trece. Engdahl crede că noile piețe care se deschid în Asia vor muta centrul de importanță al lumii spre Est.
Reclame

„GUVERNUL LUI KLAUS JOHANNIS „VREA SA DESCHIDA ARHIVA SIPA CU SECRETELE MAGISTRATILOR!

25 iul.

 

Pe site-ul Ministerului Justiției a fost publicat astăzi un proiect de Hotărâre de Guvern supus dezbaterii publice în care se propun inventarierea şi desecretizarea arhivei aparținând fostei Direcții Generale de Protecție şi Anticorupție (DGPA), fosta SIPA.

În prezent, arhiva fostei DGPA se află, sub sigiliu, în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi cuprinde atât dosare de personal, cât şi alte documente specifice, se menționează în Nota de Fundamentare a Hotărârii de Guvern.

Documentele, în funcție de caracterul lor, sunt împărțite în trei categorii și vor fi predate după cum urmează:

  • dosarele de personal ale foștilor angajați ai D.G.P.A. identificate în arhivă se predau, în baza proceselor-verbale de predare-primire, către Administrația Națională a Penitenciarelor,
  • documente identificate ca având valoare istorică se predau către Arhivele Naționale;
  • documentele clasificate, respectiv acele documente pentru care s-a dispus distrugerea, se predau structurii de securitate a Ministerului Justiției.

”Proiectul de act normativ răspunde necesităţilor menţionate prin crearea unei Comisii care, cu celeritate, trebuie să inventarieze documentele din arhiva D.G.P.A. și să le predea, potrivit specificului acestora, instituțiilor competente cu gestionarea acestora”, se mai menționează în Nota de Fundamentare.

Comisia își va desfășura activitatea pentru o perioadă de maxim 6 luni, cu posibilitatea ca, la cererea motivată a acesteia, Ministerul Justiției să poată propună Guvernului, o singură dată, prelungirea activității pentru o perioadă de cel mult 6 luni.

JOHANNIS FACUT K.O. DE SIE!

25 iul.

După scandalul Burkina Faso, de azi, e aproape cert că între președinție și SIE există un conflict surd, numai că cel care iese mototolit rău de tot din poveste e, culmea, președintele și nu serviciul. O lovitură încasată de Iohannis care arată că la Cotroceni e criză mare de intelligence, dacă ne putem exprima astfel, chiar dacă nu e neapărat un gol produs de plecarea lui Mihalache.

”Evenimentul zilei” de azi a difuzat o informație pe surse care suna cam așa:
”Președintele Klaus Iohannis a refuzat să semneze ordinul executiv al SIE prin care românul răpit în Burkina Faso putea fi eliberat. Nu putem da mai multe amănunte privind conținutul acestuia întrucât documentul intră în categoria STRICT SECRET, sau cu două zerouri, cum spun cunoscătorii. 
Ordinul executiv al Președintelui a ajuns pe masa lui Klaus Iohannis de la SIE în urmă cu câteva zile, aceasta fiind autoritatea desemnată să ducă negocierile pentru eliberarea românului răpit în Burkina Faso. Numai că Președintele a refuzat să-l semneze, iar fără această aprobare negocierile nu pot fi finalizate, ne-au relatat sursele citate. Ordinul Executiv al Președintelui este principalul document care guvernează relația dintre Președintele României și serviciile de informații, fiind modalitatea legală prin care acestea pot iniția operațiuni speciale, cu acoperire legală”.

La doar cîteva ore distanță – surpriză mare: pentru prima oară în actualul mandat, președinția a reacționat rapid la un material de presă, cu propriul comunicat.
”În ceea ce privește informațiile publicate joi, 23 iunie a.c., într-un cotidian central, referitoare la situația românului răpit în Burkina Faso, Departamentul Comunicare Publică face următoarele precizări:
Informaţiile prezentate în acest material de presă nu corespund realităţii. Utilizarea în spaţiul public a temei situaţiei cetăţeanului român răpit în Burkina Faso pentru alimentarea unor speculaţii de tip politic este iresponsabilă şi inadmisibilă, putând afecta grav eficienţa demersurilor Celulei de criză interinstituţionale care gestionează, sub coordonarea Ministerului Afacerilor Externe şi Serviciului de Informații Externe, acest dosar sensibil.
Menționăm că Celula de criză funcţionează conform Metodologiei de comunicare şi acţiune pentru instituţiile şi autorităţile cu responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de atacuri teroriste în care sunt implicaţi cetăţeni români aflaţi în afara teritoriului României, aprobată în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 3 aprilie 2013.
În plus, specificăm faptul că noţiunea de „ordin executiv”, menţionată în articolul amintit, nu corespunde niciunui tip de corespondenţă instituţională existentă.
Președintele României nu se implică în niciun mod în activitatea curentă a Serviciului de Informații Externe, întrucât nu are nicio atribuție constituțională în acest sens. Activitatea SIE se desfășoară în conformitate cu prevederile legale în vigoare, care oferă cadrul de funcționare a serviciului în coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării”.

De ce am scris că Iohannis iese mototolit zdravăn din această poveste?
Din mai multe motive.

În primul rînd, președinția iese la rampă și reamintește fără să vrea românilor, de la un nivel mult mai înalt decît EVZ, că există un compatriot răpit într-o țară africană de un an și trei luni, în privința căruia nu numai că nu s-a făcut nimic, dar nici măcar nu s-a mai vorbit despre situația lui.
Deși, în aprilie 2015, s-a constituit o ditamai Celulă de criză care cuprinde Administrația prezidențială, SRI, SIE, MAE și MApN, ultima comunicare oficială a venit în august anul trecut, după ce răpitorii au difuzat o înregistrare video. În comunicatul celulei de criză se specifica faptul că ”fiecare instituţie acţionează cu instrumentele şi metodele specifice de acţiune, conform competenţelor”.

Asta înseamnă inclusiv Președinția României.

Numai că, nimeni nu a auzit pînă acum de cel mai amărît demers făcut de președintele Iohannis, ori de administrația prezidențială. Iar amintirea agitației Cotrocenilor de la răpirea celor trei ziariști e încă vie.

Tocmai de aceea, Iohannis iese prost după scandalul de azi fie și pentru faptul că EVZ, per ansamblu, intoxicat ori nu de SIE, nu a făcut decît să reamintească situația românului răpit și uitat de autorități, dar în primul rînd de președinte, cel care are dreptul și obligația să ”scuture” componentele celulei de criză, pentru ineficiență.
În loc de asta, ce ne transmit Cotrocenii: ”Președintele României nu se implică în niciun mod în activitatea curentă a SIE, întrucât nu are nicio atribuție constituțională în acest sens”.
De parcă a critica lipsa rezultatelor înseamnă amestec în ”activitatea curentă”.

Problema nu e activitatea SIE, însă, ci tărăgănarea salvării românului Iulian Gherguț (căruia, apropo, nici măcar numele nu îi este pomenit în comunicat, o depersonalizare care spune multe), iar în acest proces președintele chiar e obligat să se implice.

A susține că articolul din EVZ poate ”afecta grav eficienţa demersurilor Celulei de criză” e de-a dreptul cinic, în condițiile în care nu are nimeni habar care sunt demersurile alea, de un an încoace.
Măcar din cînd în cînd un comunicat care să ne asigure că Gherguț e în viață tot s-ar fi putut da.

Cînd la mijloc e vorba de viața unui compatriot, a te împiedica de explicații tehnice privind existența ori ba a noțiunii de ”ordin executiv” e de-a dreptul penibil.

Avîntîndu-se într-un meci al dezmințirilor, Administrația prezidențială a căzut într-o capcană uriașă – pe care probabil s-a și scontat – lansînd mesajul către cetățeni că e mai interesată de pasarea răspunderii decît de soarta efectivă a românului răpit.

Împăcată cu gîndul că le-a dat o replică severă celor din presă, Președinția lui Iohannis nu observă un adevăr dramatic, anume că, după tot tămbălul de azi, nu ne-am ales nici măcar cu cel mai important ”amănunt”: măcar amărîtul ăla mai trăiește? (Bogdan Tiberiu Iacob)

DE CE DOARME KLAUS WERNER JOHANNIS DE-A-N PICIOARELE IN SCANDALUL DEZINFECTANTILOR!

25 iul.

O vorbă veche spune că cine s-a fript cu ciorba suflă și-n iaurt, dar asta e valabil doar pentru societățile normale la cap. În România, efectul e exact invers: un scandal mai vechi nu e un motiv de precauție îndoită, ci, dimpotrivă, de amorțeală sporită. Scandalul dezinfectanților, care zguduie România, vine fix la un an de la un eveniment care ar fi trebuit să determine reacții prompte și radicale ale autorităților. În loc de asta, premierul Cioloș se joacă de a prioritățile – ba unu, ba zero, în ce privește sănătatea – iar președintele Iohannis binecuvîntează începerea campaniei și are grijă să dea mesaje subînțelese pro-PNL.

Despre ce eveniment vorbim, care ar fi trebuit să stimuleze o reacție mult mai promptă a autorităților în scandalul dezinfectanților, în locul unei tărăgănări penibile, pe care numai eforturile presei au contrat-o?

Să reamintim: anul trecut, în iunie, justiția a condamnat la ani grei de închisoare lotul inculpaților din scandalul gripei aviare, din perioada 2005-06.

Un scandal care s-a declanșat după ce semnalele presei, dar și ale premierului de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, au dus la descoperirea unor lucruri șocante. În plină isterie europeană provocată de mortalul virus h5, al gripei aviare, care a părut, o vreme, să amenințe grav România, autoritățile de la noi nu au găsit ceva mai bun de făcut decît să încredințeze operațiunile de dezinfectare unei firme de apartament din Iași, cu un singur angajat, care, la rîndul ei, s-a grăbit să subcontracteze lucrarea altor firme.
Astfel, două companii din subordinea Ministerului Transporturilor, CNADNR şi CFR, cu foarte mulți bani pe mînă, au angajat o firmă, Lumi SRL, să dezinfecteze garniturile de tren și autovehiculele care intrau în țară prin toate punctele de frontieră, împotriva temutului virus h5, mortal pentru om.

Pe lîngă faptul că cele două companii de stat nu aveau dreptul să deruleze asemenea contracte, firma beneficiară a mai și subcontractat, ilegal și la un preț de cinci ori mai mic, lucrarea încredințată de autorități în mod direct, fără licitație (alt abuz).

Anchetele au scos la iveală, ulterior, fapte halucinante: soluțiile dezinfectante primare nu aveau certificate în regulă, cele secundare erau preparate la ochi, erau diluate în ultimul hal (în multe cazuri se folosea apă chioară, luată direct din Dunăre), iar o mare parte dintre mașini și trenuri treceau prin vămi fără să fie atinse de vreun strop de soluție, măcar de ochii lumii.

Prețul lucrării, a fost, însă uriaș, de peste patru ori mai mare decît în mod firesc.
Drept urmare, dacă, în 2004, profitul firmei ieșene fusese de 14 milioane de lei vechi, în 2005 el sărise la peste 83 de miliarde. Patronul firmei, Tonel Ursachi, putea fi considerat, pe drept cuvînt, performerul economic al anului 2005.
Controalele ordonate de guvern, după dezvăluirile presei, au fost făcute, într-o primă fază, superficial, antrenînd demiteri din funcții ale celor responsabili.

Președintele Traian Băsescu a intervenit și el, încruntat, în scandal, în repetate rînduri, criticînd aspru comportamentul autorităților, cerînd măsuri urgente și ferme și intervenția SRI. Problema a făcut și obiectul unor reuniuni ale CSAT.

Finalmente, DNA s-a autosesizat, s-au operat arestări, anchete penale și trimiteri în judecată.
După ani de zile de procese, lotul gripei aviare, cuprinzînd afaceriști și foste oficialități, a fost condamnat, anul trecut, la pedepse cu închisoarea, excepție făcînd chiar pionul principal, afaceristul Tonel Ursachi, care decedase între timp.

Faptul că, la niciun an distanță după punctul final al unui mega-scandal care a relevat cît de lejer se joacă unii cu sănătatea românilor a izbucnit un altul aproape identic ar mai fi de înțeles, cît de cît.

(Corect spus ar fi că diluarea dezinfectanților spitalicești de către firma Hexi Farma avea loc, în ultimii ani, în paralel cu anchetarea și judecarea celor vinovați de diluarea dezinfectanților din scandalul gripei aviare.)

Faptul că reacțiile autorităților, însă, în loc să fie mult mai rapide și măsurile mai severe tocmai din cauza respectivului scandal, au fost și încă sunt, dimpotrivă, de-a dreptul anesteziate, în frunte cu pasivitatea halucinantă a șefului statului, asta nu mai e de înțeles.

Gripa aviară s-a dovedit, într-un tîrziu, a fi fost exagerată în ce privește gradul de periculozitate.
Dar, la vremea respectivă, asta nu se știa, ceea ce înseamnă că autoritățile statului s-au jucat, iresponsabil, cu zeci, poate cu sute de mii de vieți omenești, de dragul unor șmenuri financiare cu spate politic.

Și virusul h5, și bacteriile din spitale care ucid mii de români sunt chestiuni care țin în mod clar de siguranța națională; scandalul dezinfectanților ar fi trebuit să determine cel puțin o ședință de urgență a CSAT, măcar între două plimbări în străinătate ale președintelui.

Poate ar trebui să fim toleranți, totuși, cu Klaus Iohannis: pe vremea cînd era primar, confruntat, la un moment dat, cu o epidemie de căpușe care îngrozise populația Sibiului, el nu a găsit ceva mai bun de spus decît că: ”Recomandarea mea pentru sibieni este să iasă în parc și zone verzi îmbrăcat adecvat. Cu încălțări închise, pantaloni lungi, până jos. Simplu. Problema nu se va rezolva în România(…)Cel mai bine este să umblăm prin parc îmbrăcat adecvat, chiar dacă e mai plăcut să umblăm în pantaloni scurți și sandale. Au trecut vremurile acelea”. (Bogdan Tiberiu Iacob)

ANTICORUPTIA MIORITICA DE PE PLAIUL ROMANESC,INCASEAZA O LOVITURA PUTERNICA SUB BARBIE!

25 iul.

 

Cu ochii în aceste zile mai mult la schimbările din SRI, anticorupția mioritică și ai săi susținători devotați încasează o lovitură cumplită de unde se așteptau mai puțin: de peste granițe. Una indirectă, dar nu mai puțin teribilă, pentru că dă peste cap cel mai important argument folosit în amestecul grosolan în bătălia politică al structurilor anticorupție, din ultimii ani.

Așa cum au punctat nenumărați observatori ai scenei politice, de-a lungul timpului, DNA a dus o politică de eliminare a unor lideri incomozi de pe scena publică, prin metoda deschiderii de dosare penale într-un mod suspect de selectiv. Marea problemă a procurorilor și a forțelor oculte din spatele lor este că un proces durează foarte mult, iar eliminarea anumitor lideri politici este mult mai urgentă, cel mai adesea. Soluția a fost trîmbițarea prin toate trompetele acoperite din media a principiului de necontestat și universal valabil conform căruia orice politician pus fie și numai sub anchetă penală trebuie să demisioneze urgent din funcție, cu prezumția de nevinovăție cu tot.

În special distinși ambasadori străini s-au chinuit să bage românilor în cap respectivul principiu prin povețele livrate sistematic în interviuri și luări de poziție.

Punerea sub anchetă ori trimiterea în judecată a dus numai în ultima perioadă la căderea guvernului Ponta, la scoaterea din politică a unui lider de mare partid parlamentar, Gabriel Oprea, la scoaterea lui Traian Băsescu din cursa pentru primărie, iar acum se încearcă eliminarea din politică a președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

Niciunul dintre ei nu a fost condamnat încă, dar a contat prea puțin.

Iată că, în aceste zile, se produce un ”mic” accident, la cel mai înalt nivel posibil: Directorul general al Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde, va apărea în fața unei instanțe judecătorești într-un dosar de arbitraj ce datează din perioada în care aceasta ocupa funcția de ministru francez al Economiei.

Christine Lagarde va trebui să apară în fața Curții de Justiție a Republicii Franceze (CJR), singura instanță abilitată să ancheteze foști membri ai Guvernului francez pentru fapte comise în timpul mandatului lor. Patrick Maisonneuve, avocatul lui Christine Lagarde, și-a exprimat regretul, conform Agerpres, în privința deciziei și a afirmat că este convins că instanța va arăta nevinovăția clientei sale.

În luna decembrie a anului trecut, magistrații de la CJR au decis să o trimită în judecată pe Christine Lagarde într-un proces pentru “neglijență”, însă fostul ministru al Economiei a făcut recurs la Curtea de Casație, care i-a fost respins.

Lagarde riscă închisoarea și o amendă de 15.000 de euro.

Fostului ministru al Economiei i se reproșează că a recurs la un arbitraj privat, în loc să meargă în justiție, pentru un litigiu între omul de afaceri Bernard Tapie și Credit Lyonnais.

Litigiul viza o tranzacție ce a avut loc în 1993, când Tapie a vândut băncii franceze participația pe care o deținea la producătorul german de îmbrăcăminte și echipamente sportive Adidas. Mai târziu, banca a vândut pachetul cu un profit semnificativ, iar Tapie a început o acțiune în justiție, susținând că a fost fraudat. În urma judecării cazului într-o comisie de arbitraj, Tapie a obținut de la stat despăgubiri de 420 milioane euro, cu mult mai ridicate decât ar fi putut primi în justiție.

Tapie, un soi de Dinu Patriciu francez, condamnat la închisoare cîndva pentru corupție, a fost un mare susținător, trebuie spus, al președintelui Nicolas Sarkozi, în al cărui mandat Lagarde a fost ministru. Simple coincidențe? Nu, din moment ce anchetatorii înșiși suspectează existența unei înțelegeri între Sarkozi, Lagarde și Tapie.

După cum se vede, neglijența – ori mai grav de atît – de care a dat dovadă Lagarde, dacă e găsită vinovată, a costat statul francez sute de milioane de euro.

Un fleac.

Cu toate acestea, lui Lagarde nici prin cap nu i-a trecut să demisioneze și nici nu o va face, după cum reiese din declarația optimistă a avocatului său.

Lagarde a ajuns în fruntea FMI în primul rînd cu sprijinul SUA și al Germaniei, exact statele ai căror ambasadori țin cel mai des prelegeri românilor despre decența cu care politicienii români anchetați ar trebui să demisioneze urgent din fncțiile deținute.

Îi vor cere SUA și Germania șefei FMI să demisioneze pentru a nu proiecta întreaga imagine a Fondului într-o lumină penală?

Evident că nu, ar fi trebuit deja să o facă pînă acum.

Lagarde, important de reamintit, i-a succedat în funcție lui Dominique Strauss Kahn, care a fost nevoit să demisioneze după ce a fost acuzat de hărțuirea sexuală a unei cameriste, în final înșiși procurorii renunțînd la acuzațiile din proces.

Pentru un mizilic de sute de milioane de euro din banii statului, noua șefă a FMI rămîne, cu sprijinul marilor puteri, pe post.

”Decupaje” politice se fac, iată, și la nivel înalt.

Pînă se va lămuri, însă, misterul diferenței între ce vorbesc și ce fumează, vorba lui Arghezi, marile guverne, anticorupția mioritică va avea de depășit propriile probleme, de aici încolo.

Între care modul în care va mai ”trage” împotriva liderilor politici autohtoni care nu se vor grăbi să demisioneze din funcții imediat ce vreunui procuror de la DNA i se năzare să deschidă un dosar.

http://inpolitics.ro/anticoruptia-romaneasca-incaseaza-o-directa-napraznica-in-barbie_18434005.html

Bogdan Tiberiu Iacob

Anticorupţia românească încasează o directă năpraznică în bărbie

24 iulie 2016

Cu ochii în aceste zile mai mult la schimbările din SRI, anticorupția mioritică și ai săi susținători devotați încasează o lovitură cumplită de unde se așteptau mai puțin: de peste granițe. Una indirectă, dar nu mai puțin teribilă, pentru că dă peste cap cel mai important argument folosit în amestecul grosolan în bătălia politică al structurilor anticorupție, din ultimii ani.

Așa cum au punctat nenumărați observatori ai scenei politice, de-a lungul timpului, DNA a dus o politică de eliminare a unor lideri incomozi de pe scena publică, prin metoda deschiderii de dosare penale într-un mod suspect de selectiv. Marea problemă a procurorilor și a forțelor oculte din spatele lor este că un proces durează foarte mult, iar eliminarea anumitor lideri politici este mult mai urgentă, cel mai adesea. Soluția a fost trîmbițarea prin toate trompetele acoperite din media a principiului de necontestat și universal valabil conform căruia orice politician pus fie și numai sub anchetă penală trebuie să demisioneze urgent din funcție, cu prezumția de nevinovăție cu tot.

În special distinși ambasadori străini s-au chinuit să bage românilor în cap respectivul principiu prin povețele livrate sistematic în interviuri și luări de poziție.

Punerea sub anchetă ori trimiterea în judecată a dus numai în ultima perioadă la căderea guvernului Ponta, la scoaterea din politică a unui lider de mare partid parlamentar, Gabriel Oprea, la scoaterea lui Traian Băsescu din cursa pentru primărie, iar acum se încearcă eliminarea din politică a președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.
Niciunul dintre ei nu a fost condamnat încă, dar a contat prea puțin.

Iată că, în aceste zile, se produce un ”mic” accident, la cel mai înalt nivel posibil: Directorul general al Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde, va apărea în fața unei instanțe judecătorești într-un dosar de arbitraj ce datează din perioada în care aceasta ocupa funcția de ministru francez al Economiei.

Christine Lagarde va trebui să apară în fața Curții de Justiție a Republicii Franceze (CJR), singura instanță abilitată să ancheteze foști membri ai Guvernului francez pentru fapte comise în timpul mandatului lor. Patrick Maisonneuve, avocatul lui Christine Lagarde, și-a exprimat regretul, conform Agerpres, în privința deciziei și a afirmat că este convins că instanța va arăta nevinovăția clientei sale.

În luna decembrie a anului trecut, magistrații de la CJR au decis să o trimită în judecată pe Christine Lagarde într-un proces pentru “neglijență”, însă fostul ministru al Economiei a făcut recurs la Curtea de Casație, care i-a fost respins.
Lagarde riscă închisoarea și o amendă de 15.000 de euro.

Fostului ministru al Economiei i se reproșează că a recurs la un arbitraj privat, în loc să meargă în justiție, pentru un litigiu între omul de afaceri Bernard Tapie și Credit Lyonnais.

Litigiul viza o tranzacție ce a avut loc în 1993, când Tapie a vândut băncii franceze participația pe care o deținea la producătorul german de îmbrăcăminte și echipamente sportive Adidas. Mai târziu, banca a vândut pachetul cu un profit semnificativ, iar Tapie a început o acțiune în justiție, susținând că a fost fraudat. În urma judecării cazului într-o comisie de arbitraj, Tapie a obținut de la stat despăgubiri de 420 milioane euro, cu mult mai ridicate decât ar fi putut primi în justiție.
Tapie, un soi de Dinu Patriciu francez, condamnat la închisoare cîndva pentru corupție, a fost un mare susținător, trebuie spus, al președintelui Nicolas Sarkozi, în al cărui mandat Lagarde a fost ministru. Simple coincidențe? Nu, din moment ce anchetatorii înșiși suspectează existența unei înțelegeri între Sarkozi, Lagarde și Tapie.

După cum se vede, neglijența – ori mai grav de atît – de care a dat dovadă Lagarde, dacă e găsită vinovată, a costat statul francez sute de milioane de euro.

Un fleac.
Cu toate acestea, lui Lagarde nici prin cap nu i-a trecut să demisioneze și nici nu o va face, după cum reiese din declarația optimistă a avocatului său.

Lagarde a ajuns în fruntea FMI în primul rînd cu sprijinul SUA și al Germaniei, exact statele ai căror ambasadori țin cel mai des prelegeri românilor despre decența cu care politicienii români anchetați ar trebui să demisioneze urgent din fncțiile deținute.

Îi vor cere SUA și Germania șefei FMI să demisioneze pentru a nu proiecta întreaga imagine a Fondului într-o lumină penală?

Evident că nu, ar fi trebuit deja să o facă pînă acum.

Lagarde, important de reamintit, i-a succedat în funcție lui Dominique Strauss Kahn, care a fost nevoit să demisioneze după ce a fost acuzat de hărțuirea sexuală a unei cameriste, în final înșiși procurorii renunțînd la acuzațiile din proces.

Pentru un mizilic de sute de milioane de euro din banii statului, noua șefă a FMI rămîne, cu sprijinul marilor puteri, pe post.

”Decupaje” politice se fac, iată, și la nivel înalt.

Pînă se va lămuri, însă, misterul diferenței între ce vorbesc și ce fumează, vorba lui Arghezi, marile guverne, anticorupția mioritică va avea de depășit propriile probleme, de aici încolo.
Între care modul în care va mai ”trage” împotriva liderilor politici autohtoni care nu se vor grăbi să demisioneze din funcții imediat ce vreunui procuror de la DNA i se năzare să deschidă un dosar.

http://inpolitics.ro/anticoruptia-romaneasca-incaseaza-o-directa-napraznica-in-barbie_18434005.html

Știai că tatăl actriței Natalie Portman s-a născut în Moldova? Află care sunt cărțile și filmele ei preferate!

25 iul.

Citesc.blog

natalie-portman-reading-a-book Sursa: Pinterest.com

În „Cartea de Aur a Basarabiei și Republicii Moldova” de Denis Roșca aflăm că tatăl actriței Natalie Portman, medicul israelian Avner Hershlag s-a născut în Republica Moldova. Ginecolog de profesie, specialist în tratamente pentru infertilitate, Avner Hershlag și-a cunoscut soția, Shelley Stevens, în timpul studiilor la Universitatea Ohio. Părinții lui Avner Hershlag provin din Rzeszow, Polonia și Nisporeni, Republica Moldova. Străbunicii actriței Natalie Porman din partea tatălui au pierit în lagărul de concentrare din Auschwitz, Polonia.

Avner Hershlag și Shelley Stevens s-au căsătorit în Israel și când Natalie avea vârsta de trei ani s-au întors în SUA. Natalie a preluat numele Portman de la bunica ei maternă la vârsta de 12 ani.

Vezi articolul original 1.336 de cuvinte mai mult

JURNALISTUL ION CRISTOIU,DESPRE CRIZA IN SANATATE SI ATITUDINEA,”DOMNULUI INVATATOR PLUTITOR JOHANNIS!,PLUTITOR SI FERICIT CA UN FLUTURE!”

25 iul.

Ion Cristoiu a analizat pe blogul său discursul lui Klaus Iohannis referitor la criza din sistemul de sănătate.

Noul primar al Sectorului 1 a spus că va redeschide Piața Amzei. Ion Cristoiu a precizat că în ultimii zece ani, de fiecare dată când a trecut prin Piața Amzei, a auzit despre Traian Băsescu, despre Victor Ponta, despre Mircea Geoană.
„Depinde de cine e personajul momentului. Mai nou aud strigîndu-se despre noul președinte al României. Trăiască Domnul Învățător, Klaus Iohannis!”

În ultima perioadă a avut loc o criză în sistemul de sănătate din România.

„Klaus Iohannis nu e însă un șef de stat ca toți ceilalți. E un șef de stat pus în această funcție de Sistemul Instituțiilor de forță și nu voința populară, cucerită ca urmare a unei campanii electorale de excepție”, a scris Ion Cristoiu pe blog.

În toiul Crizei, Klaus Iohannis a organizat la Cotroceni o dezbatere cu titlul: Dialog asupra Politicilor de Sănătate și Mediu în România.

La dezbatere, președintele a vorbit și despre criza din sistemul de sănătate.

„Domnilor miniștri,
Dragi organizatori,
Stimați invitați,
Doamnelor și domnilor,
Pentru început, doresc să-i felicit pe organizatorii acestui eveniment – Biroul pentru România al Organizației Mondiale a Sănătății. Inițiativa unui dialog asupra politicilor de sănătate și mediu, care aduce la un loc experți din țară și din străinătate, reprezentanți ai autorităților publice cu atribuții în mai multe domenii, este mai mult decît binevenită.
Cred că pentru publicul larg, dar nu numai, ar trebui să răspundem la mai multe întrebări legate de acest eveniment. De ce abordăm acest subiect – politici de sănătate și de mediu, de ce acum și de ce aici, în acest cadru?

În primul rînd, dacă vrem o populație cu o mai bună stare de sănătate, dacă vrem mai multă siguranță în materie de sănătate publică și dacă vrem o societate prosperă, răspunsul este unul singur: sănătatea în toate politicile. Acest lucru presupune o abordare integrată și interdisciplinară, care nu mai privește doar sănătatea individului și a populației, ci și pe cea a ecosistemului. Sănătatea individului nu poate fi separată astăzi de sănătatea mediului. Exemplele recente sunt sugestive. De la infecțiile cu virusul Zika pînă la bolile provocate de alimente necontrolate, ne confruntăm cu tot mai multe amenințări la adresa sănătății publice. De ce acum? Pentru că, sub presiunea a numeroși factori care afectează sănătatea oamenilor și mediului, nu mai este timp de pierdut. Cred că este momentul să acționăm acum, printr-o asemenea abordare integrată, pentru a anticipa provocările viitorului, inclusiv cele legate de evoluția demografică.

În fine, mă bucur că acest dialog are loc la Palatul Cotroceni. Ca Președinte, am asumat prevenția, educația pentru sănătate și principiul sănătății în toate politicile ca direcții principale în viziunea mea. Cred că ne leagă așadar o abordare comună și dorința de a găsi soluții integrate. Cu cît mai mult aducem în atenția oamenilor această abordare și vorbim despre ea cu determinare și curaj, cu atît avem mai multe șanse ca ea să devină realitate și să lăsăm generațiilor următoare mai multe răspunsuri și nu mai multe probleme de rezolvat.
Vă mulțumesc și vă doresc succes!”

Klaus Iohannis ține lecții de cultură generală ca unor elevi, însă după felul în care a reacționat la Criza din Sănătate, cei din Piața Amzei ar trebui să strige „Domnul Învățător Plutitor, Klaus Iohannis! Plutitor și fericit ca un fluture!”, a conchis Ion Cristoiu.

%d blogeri au apreciat asta: