MIRCEA DIACONU POATE CANDIDA LA ALEGERILE EUROPARLAMENTARE DIN 25 MAI 2014!

3 apr.

EXCLUSIV Tribunalul Bucuresti: Mircea Diaconu poate candida la europarlamentare/DOCUMENT

 

mircea-diaconu2

Mircea Diaconu a preferat să își păstreze un moment de respiro.

 
Tribunalul Bucuresti a emis azi o decizie foarte interesanta. Potrivit motivarii judecatorului de la TMB cetateanul Mircea Diaconu poate candida la alegerile europarlamentare din 25 mai – a fost respinsa astfel o contestatie depusa de un cetatean care contesta candidatura din punctul de vedere al deciziei definitive si irevocabile a ICCJ privind incompatibilitatea si deci interdictia ca timp de 3 ani sa poate ocupa o functie publica.
!!!!! – decizia nu tine cont de decizia BEC pentru ca contestatia a fost depusa anterior acestei decizii.
 
TRIBUNALUL
 
Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la nr. 7/C/AEPE/1 aprilie 2014, pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă, petentul Iosipescu Zambra Nicolae Mircea, posesor al CI XXXXXX , eliberat de SPCLEP XXXXXX, având CNP XXXXXX, a formulat contestaţie împotriva candidaturii depusă pentru alegerile europarlamentare din 2014 de către domnul DIACONU MIRCEA, candidat independent.
 
În motivarea contestaţiei, arată că potrivit dispoziţiilor art. 25 alin 2 din Legea nr. 176/2010 domnul Diaconu Mircea, candidat independent la alegerile europarlamentare din 2014, are interdicţie de a ocupa o funcţie sau demnitate publică, respectiv si pe cea de membra al Parlamentului European.
 
Interdicţia se aplica d-lui Diaconu Mircea pe o perioada de trei ani de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare {privind incompatibilitatea dlui Diaconu Mircea), ca urmare a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie emisa la data de Iunie 2012, definitiva prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr.3104/2012.
 
Astfel, arată că în iunie 2012 ÎCCJ a hotărât irevocabil ca senatorul Diaconu Mircea s-a aflat in incompatibilitate din decembrie 2008, in condiţiile in care pe langa calitatea de parlamentar, acesta ocupa si funcţia de director-manager al Teatrului „C.I. Nottara „ din capitală, funcţie de conducere specifica unei instituţii publice locale.
 
Fata de aceste considerente şi de: Constituţia României republicata; Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea funcţiilor si demnităţilor publicen pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative; Legea nr. 33/2007 – republicata privind organizarea si desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, consideră că nu poate fi acceptată candidatura d-lui Diaconu Mircea.
 
Astfel, Legea nr. 176/2010 stabileşte la art. 25 interdicţia privind ocuparea unei funcţii eligibile de către persoane care s-au aflat si fata. de care s-a constatat existenta stării de incompatibilitate.
 
Potrivit alin. (2) Persoana eliberata sau destituita din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzuta din dreptul de a mai exercita, o funcţie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioada de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publica respectiva sau a încetării de drept a mandatului.
 
Daca persoana a ocupat o funcţie eligibila, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioada de 3 ani.
 
Solicită astfel, admiterea contestaţiei formulata împotriva candidaturii dlui Diaconu Mircea, candidat independent.
 
In lumina principiului de drept potrivit căruia Legea trebuie interpretata în sensul producerii efectelor ei si nu în sensul neaplicării ei” si în condiţiile în care Mircea Diaconu a ocupat o funcţie eligibila care a încetat prin efectul incompatibilităţii, consideră că în situaţia acestuia se aplică teza a doua a alineatului doi.
 
A admite o interpretare contrară, în sensul ca textul de lege se refera la posibilitatea subiectului aflat in stare de incompatibilitate de a ocupa o funcţie electorala, (funcţie nedefinita in nici un act normativ in vigoare, referirile din Constituţie si alte legi fiind la drepturi electorale), consideră că ar conduce la lipsirea de efecte a normei juridice si la eludarea celei de a doua teze a alin. (2) a art. 25 din actul normativ menţionat.
 
Petentul a solicitat comunicarea hotărârii în format electronic pe adresa de e-mail: XXXXX, precum şi informarea opiniei publice si   media conform legislaţiei în vigoare, despre contestaţia  formulata  si  depusa împotriva candidaturii d-lui DIACONU MIRCEA, precum si a soluţiei pronunţată de Biroul Electoral Central asupra acestei contestaţii.
 
Potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, se reţine că „persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate”.
 
Pentru rezolvarea contestaţiei, din oficiu, tribunalul a ataşat la dosar, în copie, Sentinţa civilă nr. 5153 din 16 septembrie 2011 pronunţată de Curtea De Apel Bucureşti Secţia a VIII-a  contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.1195/2/2011, rămasă  irevocabilă conform Deciziei nr. 3104 din 19 iunie 2012 pronunţată de ÎCCJ Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.1195/2/2011.
 
Din Sentinţa civilă nr. 5153 din 16 septembrie 2011 pronunţată de Curtea De Apel Bucureşti Secţia a VIII-a  contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.1195/2/2011, tribunalul reţine că prin cererea înregistrată sub nr. 1195/2/2011 petentul Mircea Diaconu a solicitat în contradictoriu cu AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE Anularea în tot a Raportului de Evaluare întocmit de Agenţia Naţionala de Integritate, la data de 26.01.2011, prin care a fost constatata starea de incompatibilitate a sa faţă de deţinerea simultană a funcţiilor de Senator în Parlamentul României şi de Director de teatru în cadrul Teatrului „CI. Nottara”.
 
În motivare petentul a arătat că la data de 26.01.2011, Agenţia Naţionala de Integritate a întocmit un raport de evaluare ale cărui concluzii sunt că: „domnul Mircea Diaconu se află în stare de incompatibilitate începând cu data de 19.12.2008 – până în prezent, întrucât deţine simultan, calitatea de senator în Parlamentul României – Senat şi funcţia de director-manager în cadrul Teatrului „CI. Nottara”.
Examinând actele dosarului, Curtea a respins contestaţia ca nefondată.
 
În fapt, a reţinut că prin raportul de evaluare întocmit de ANI la data de 26.01.2011 s-a constatat situaţia de incompatibilitate a senatorului Mircea Diaconu din data de 19.12.2008 până în prezent, acesta deţinând în acelaşi timp cu funcţia de senator şi funcţia de director al Teatrului Nottara din Bucureşti, încălcând art. 71 alin. 2 din Constituţie, art. 81 alin. 2 şi art. 82 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 161/19.04.2003.
Potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 96/2006 s-a apreciat că funcţia de “deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.”
 
Potrivit art. 81 a lin. 2 din Legea nr. 161/2003, s-a reţinut că prin funcţii publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se înţeleg funcţiile din administraţia publică asimilate celor de ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii publice, funcţiile de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar şi secretar ai unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ-teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în alegeri.
 
Conform art. 82* alin. 1 lit.a) din aceeaşi lege, s-a apreciat că funcţia de deputat sau senator este de asemenea incompatibila cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice”.
Cu privire la Hotărârea Senatului nr. 68/19.12.2008 de validare a mandatului senatorului Mircea Diaconu, Curtea a constatat că în raportul Comisiei Juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, s-a arătat că “senatorul Diaconu Mircea, care deţine şi calitatea de director al Teatrului Nottara, nu se află în stare de incompatibilitate în raport cu prevederile Legii nr. 161/2003 şi ale Legii nr. 96/2006. La data de 19.12.2008 art. 82 din lit.a) din Legea nr. 161/2003 sublinia şi atunci incompatibilitatea parlamentarilor cu funcţia de director in instituţii publice.
 
Pe de altă parte, conform art. 15 alin. 3 din Legea nr. 144/2007, forma în vigoare la data întocmirii raportului, s-a reţinut că “potrivit principiului independenţei operaţionale, preşedintele, vicepreşedintele şi inspectorii de integritate nu vor solicita sau primi dispoziţii referitoare la evaluările privind averea persoanelor, conflictele de interese şi incompatibilităţile de la nicio autoritate publică, instituţie sau persoană”.
 
Curtea a constatat că Senatorul Mircea Diaconu a fost de bună-credinţă şi a procedat legal când a solicitat şi obţinut de la Comisia Juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, o verificare privind situaţia sa de incompatibilitate, iar prin raportul din data de 23.12.2008 s-a constatat că acesta nu se află în stare de incompatibilitate.
 
Prin urmare, s-a apreciat că petentul a cumulat cele două funcţii cu permisiunea Senatului care este autoritatea ce numeşte organele de conducere ale ANI şi controlează parlamentar Consiliul pentru Integritate din Senat.
 
S-a reţinut că, dacă petentul ar fi acuzat că nu a cunoscut legea incompatibilităţilor, la fel se poate spune şi despre Comisia Juridică a Senatului care a dat aviz pentru cumularea funcţiilor.  Or, Comisia Juridică a Senatului are în componenţă jurişti de marcă, pe când petentul are pregătirea principală studii de teatru. Dacă juriştii Comisei Juridice a Senatului se pot înşela, atunci s-a apreciat că este scuzabil că şi petentul s-a aflat în eroare.
 
Curtea a considerat că, dat fiind avizul oferit de Senat, petentul nu este responsabil din punct de vedere contravenţional, civil sau disciplinar pentru situaţia constatată.
 
Chiar dacă situaţia de incompatibilitate ar exista, Curtea a apreciat că aceasta a fost generată de culpa şi eroarea de drept a Senatului în care şi-a desfăşurat activitatea petentul şi actualul candidat la alegerile europarlamentare.
 
Astfel, s-a apreciat că Senatul l-a determinat pe petent să accepte cumulul de funcţii şi că, fiind culpa unui terţ, petentul nu poate fi declarat responsabil.
 
Pe de altă parte, s-a reţinut că este incontestabil că potrivit dispoziţiilor legale, există incompatibilitate obiectivă între funcţia de senator şi cea de director de instituţie publică de cultură pe care a exercitat-o candidatul Mircea Diaconu.
 
Curtea a apreciat că, deşi petentul nu are nici o culpă în situaţia dată, în mob obiectiv, raportul de evaluare a constatat corect o stare de incompatibilitate prevăzută de normele legale, astfel că pentru motivele expuse, a considerat că nu există argumente temeinice pentru anularea raportului de evaluare.
 
De asemenea, a fost ataşată Decizia nr. 3104 din 19 iunie 2012 pronunţată de ÎCCJ Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.1195/2/2011, prin care a fost respins recursul contestatorului Mircea Diaconu.
 
Înalta Curte a constatat că Senatorul Mircea Diaconu a fost de bună-credinţă şi a procedat legal atunci când a solicitat şi a obţinut de la Comisia Juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din Senat, verificarea pretinsei situaţii de incompatibilitate în derularea activităţii de senator, cumulată cu cea de director la Teatrul C.I. Nottara.
 
 Prin Raportul Comisiei Juridice din Senat, întocmit la data de 23.12.2008 s-a constatat că Senatorul Mircea Diaconu nu se află în stare de incompatibilitate, astfel că a desfăşurat această activitate cumulată cu avizul organelor abilitate de lege şi nu i se poate reţine nicio culpă.
 
Înalta Curte a reţinut că Senatul României, prin Comisia sa Juridică, s-a aflat în eroare şi l-a determinat pe recurentul Mircea Diaconu să se afle într-o stare de incompatibilitate în aceşti ani, stare de incompatibilitate pentru care nu se poate reţine nici-o culpă a recurentului, care s-a manifestat de bună-credinţă şi în limitele legii.
 
În soluţionarea prezentei contestaţii, Tribunalul reţine astfel, având în vedere şi considerentele celor două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile citate mai sus, că pârâtul Mircea Diaconu, care şi-a depus candidatura ca independent la alegerile europarlamentare din 2014 şi fostul Senator Mircea Diaconu, s-a aflat într-o stare de incompatibilitate obiectivă începând cu data de 19.12.2008, iar prin Hotărârea Senatului României nr. 68 din 19 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 859/2008, având în vedere inclusiv Raportul Comisiei Juridice din Senat privind această stare de incompatibilitate, pârâtului i-a fost validat mandatul de Senator de către Camera Senatului din Legislativul României, abilitată de lege să se pronunţe cu privire la acest aspect.
 
Comportându-se ca un cetăţean de bună-credinţă, dar având în vedere şi voinţa alegătorilor care i-au acordat în fapt, prin votul lor, mandatul de senator în Legislativul României, pârâtul Mircea Diaconu s-a adresat personal Comisiei Juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din Senat, pentru verificarea pretinsei situaţii de incompatibilitate în derularea activităţii de senator, cumulată cu cea de director la Teatrul C.I. Nottara.
 
 Prin Raportul Comisiei Juridice din Senat, întocmit la data de 23.12.2008 s-a constatat că Senatorul Mircea Diaconu nu se află în stare de incompatibilitate, astfel că pârâtul Mircea Diaconu a desfăşurat această activitate cumulată cu avizul organelor abilitate de lege şi nu i se poate reţine nicio culpă.
 
Înalta Curte a reţinut că Senatul României, atât prin Plenul acestei Camere, cât şi prin Comisia sa Juridică, s-a aflat în eroare şi l-a determinat pe recurentul Mircea Diaconu să se afle într-o stare de incompatibilitate în aceşti ani, astfel că tribunalul constată că nu-i poate fi imputată candidatului independent Mircea Diaconu, această stare de incompatibilitate, care a fost cunoscută, dezbătută şi acceptată de organele abilitate de lege care trebuiau să ia măsurile legale pentru înlăturarea acestei stări.
 
Astfel, tribunalul constată că pârâtul Mircea Diaconu, care şi-a depus candidatura ca persoană independentă, a desfăşurat cele două activităţi cumulate cu avizul organelor abilitate de lege şi nu i se poate reţine nicio culpă.
 
Cu privire la dispoziţiile legale relevante pentru prezenta cauză, tribunalul reţine că, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, „scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice”.
 
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, „dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere”.
 
În temeiul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, „dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, întocmeşte un raport de evaluare”.
 
„Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, după caz, organelor de urmărire penală şi celor disciplinare” (alin. 4 din acelaşi articol), tocmai pentru ca aceste organe să ia măsurile penale sau disciplinare care se impun, precum şi măsurile corespunzătoare pentru înlăturarea conflictului de interese, respectiv, a stării de incompatibilitate.
 
Art. 22 alin. 2 din aceeaşi Lege nr. 176/2010, prevede că, „dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare, precum şi, dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese”.
 
„Dacă raportul de evaluare a incompatibilităţii nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanţa de contencios administrativ, Agenţia sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenţia sesizează în termen de 6 luni instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilităţile” (alin. 2 din acelaşi articol).
 
În cazul în speţă, Raportul de evaluare a fost întocmit de ANI la 26 ianuarie 2011,după ce situaţia de incompatibilitate fusese cercetată şi dezbătută în Senatul României care, atât prin Hotărârea Senatului României nr. 68 din 19 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 859/2008, cât şi prin Raportul Comisiei Juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări din Senat, întocmit la data de 23.12.2008, a constatat că Senatorul Mircea Diaconu nu se află în stare de incompatibilitate şi i-a permis desfăşurarea activităţii de senator, cumulată cu cea de director la Teatrul C.I. Nottara.
 
În această situaţie, nu s-a dovedit că ANI i-ar fi cerut Senatului României să-şi revoce propria hotărâre şi nici că ar fi atatcat această hotărâre, în condiţiile legii.
 
Raportul de evaluare întocmit de ANI la 26 ianuarie 2011, a fost contestat în anul 2011, la instanţa de contencios administrativ, fiind menţinut definitiv şi irevocabil prin Sentinţa civilă nr. 5153 din 16 septembrie 2011 pronunţată de Curtea De Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.1195/2/2011, rămasă  irevocabilă conform Deciziei nr. 3104 din 19 iunie 2012 pronunţată de ÎCCJ Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.1195/2/2011.
 
Aşa cum s-a reţinut mai sus însă, instanţele nu au reţinut culpa Senatorului Mircea Diaconu, ci, eroarea Senatului României care a menţinut această stare de incompatibilitate, constatând că împotriva Senatorului nu poate fi antrenată răspunderea penală, civilă, disciplinară sau de altă natură.
 
Nici după finalizarea procedurilor la instanţa de contencios administrativ, definitiv la 16 septembrie 2011 şi irevocabil la 19 iunie 2012, nu s-a dovedit că ANI i-ar fi cerut Senatului României să-şi revoce propria hotărâre, că ar fi făcut alte demersuri pentru atatcarea aceastei hotărâri, în condiţiile legii, sau că ar fi solicitat aplicarea măsurilor disciplinare prevăzute de lege, împotriva Senatorului Mircea Diaconu.
 
Potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, „fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni”.
 
Potrivit alin. 2 din acelaşi articol, se reţine că „persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate, este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate”.
 
„Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective”.
 
În cazul de faţă, instanţele de contencios administrativ au reţinut însă că pârâtul Mircea Diaconu, nu a avut nicio culpă cu privire la starea de incompatibilitate cunoscută încă din 2008 şi menţinută prin Hotărârea Senatului, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea acestei persoane fără nicio culpă.
 
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 176/2010, „Agenţia va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: d) pentru senatori şi deputaţi – Camerei din care face parte parlamentarul, care va aplica sancţiunile disciplinare potrivit legii şi regulamentului Camerei respective”, ceea ce înseamnă că „Raportul de evaluare întocmit de A.N.I.”, prin el însuşi, nu reprezintă actul sancţionator al persoanei faţă de care s-a constatat starea de incompatibilitate, în cazul în speţă, faţă de pârâtul Mircea Diaconu, care şi-a depus candidatura ca independent.
 
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, „prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel”.
 
Astfel, faţă de această dispoziţie legală, pârâtul Mircea Diaconu, în calitate de fost senator, nici nu ar mai putea fi sancţionat disciplinar, în condiţii legale.
 
Faţă de starea de fapt reţinută mai sus, tribunalul apreciază că nu se poate reţine că pârâtul Mircea Diaconu, în sarcina căruia nu s-a reţinut nicio culpă, ar fi decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică, în sensul art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010, iar hotărârea instanţei de contencios administrativ nu poate fi interpretată în acest sens, atâta timp cât prin aceasta nu s-a reţinut săvârşirea unei abateri disciplinare în sarcina contestatorului-recurent, chiar dacă Raportul de evaluare a rămas definitiv şi irevocabil prin hotărârea judecătorească de confirmare a existenţei stării de incompatibilitate”.
 
Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, se reţine că, „pot propune liste de candidaţi numai partidele politice, alianţele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale legal constituite, precum şi alianţele electorale constituite în condiţiile prezentei legi”.
 
Alin. 5 din acelaşi articol, prevede că „Lista de candidaţi trebuie să fie însoţită de următoarele documente: a) un exemplar al listei susţinătorilor; b) copia actului de identitate al fiecărui candidat; c) declaraţiile de acceptare a candidaturii, întocmite în câte 4 exemplare; declaraţia de acceptare a candidaturii este semnată şi datată personal de candidat şi cuprinde numele, prenumele, prenumele părinţilor, locul şi data naşterii, cetăţenia, adresa, apartenenţa politică, ocupaţia şi profesia candidatului, consimţământul expres de a candida, precum şi precizarea îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru a candida; d) declaraţiile de avere şi de interese ale candidaţilor prevăzute de anexa la Legea nr. 115/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi de anexa la Hotărârea Guvernului nr. 506/2003, cu modificările ulterioare, completate şi semnate de candidaţi, întocmite în câte două exemplare; e) declaraţiile pe propria răspundere ale candidaţilor în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrători ai Securităţii sau de colaboratori ai acesteia, al căror model este prevăzut în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, întocmite în câte două exemplare”.
 
Totodată, conform art. 17 alin. 1 din Legea nr. 33/2007, se reţine că „poate candida ca independent, cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de alegători”.
 
„Cererea de admitere a candidaturii independente cuprinde numele, prenumele, prenumele părinţilor, cetăţenia, domiciliul, locul şi data naşterii, ocupaţia şi profesia candidatului, precum şi semnătura acestuia” (alin. 2 din acelaşi articol).
 
Conform alin. 3 din  art. 17, dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) privind propunerea listelor de candidaţi, se aplică în mod corespunzător şi cererilor de admitere a candidaturii independente.
 
Din aceste dispoziţii legale, nu rezultă expres că decăderea din dreptul de a fi ales, ar constitui un impediment la depunerea candidaturii.
Prin analogie, tribunalul reţine însă, că potrivit art. 14 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, „propunerea de candidatură sau cererea de admitere a candidaturii independente a cetăţeanului unui stat membru al Uniunii Europene, altul decât România, trebuie să fie însoţită, pe lângă documentele prevăzute la art. 16 sau art. 17, după caz, de o declaraţie pe propria răspundere care să precizeze următoarele: c) că nu a fost decăzut din dreptul de a fi ales în statul membru de origine în baza unei hotărâri judecătoreşti individuale sau a unei decizii administrative, sub condiţia ca aceasta din urmă să facă obiectul unor căi de atac”.
 
În consecinţă, condiţia „de a nu fi fost decăzut din dreptul de a fi ales”, este aplicabilă, „a fortiori ratione” şi cetăţeanului român Mircea Diaconu, care şi-a depus candidatura independentă pentru alegerea în Parlamentul European.
 
Pentru cele reţinute mai sus, tribunalul apreciază însă, că pârâtul Mircea Diaconu, nu a fost decăzut, în condiţiile legii, din dreptul de a fi ales, sau de a exercita o funcţie sau o demnitate publică, iar menţinerea Raportului de evaluare întocmit de ANI prin hotărârea judecătorească de confirmare a existenţei stării de incompatibilitate, nu poate fi interpretată „de plano”, ca o decădere din dreptul de a fi ales, în condiţiile în care instanţele au menţionat expres, că pârâtul Mircea Diaconu nu are nici-o culpă privind menţinerea stării de incompatibilitate.
 
Pentru aceste considerente de drept şi de fapt, în temeiul art. 20 alin. 3 şi 4 rap. la art. 69 alin. 1 din Legea nr. 33/2007, se va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de către petentul Iosipescu Zambra Nicolae Mircea, împotriva candidaturii depusă pentru alegerile europarlamentare din 2014 de către pârâtul Diaconu Mircea, candidat independent.
 
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
 
Respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de petentul Iosipescu Zambra Nicolae Mircea, posesor al CI xxxxx , eliberat de SPCLEP xxxxxxxxx, având CNP xxxxxx şi adresa de e-mail: XXXXX, împotriva candidaturii depusă pentru alegerile europarlamentare din 2014 de către pârâtul DIACONU MIRCEA, candidat independent, domiciliat în Bucureşti, str. xxxxx nr. 23, Sectorul 1.
Cu drept de apel în termen de 24 de ore de la pronunţare, la Curtea de Apel Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 1 aprilie 2014, ora 13,30, la sediul Tribunalului Bucureşti.
Apelul se va depune la Tribunalul Bucureşti.
Dispune comunicarea de îndată a prezentei minute, către petentul Iosipescu Zambra Nicolae Mircea, la adresa de e-mail: XXXXyahoo.ro.
Dispune comunicarea de îndată a prezentei sentinţe, către petentul Iosipescu Zambra Nicolae Mircea, la adresa de e-mail: XXXX@yahoo.ro, către pârâtul DIACONU MIRCEA, candidat independent, domiciliat în Bucureşti, str. Maica Alexandra nr. 23, Sectorul 1, către Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2014, cu sediul în Bucureşti, str. Ion Câmpineanu, nr. 28, Sectorul 1 şi cu adresa de e-mail: secretariat@bec2014.ro şi către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
                     PREŞEDINTE                                             GREFIER
                    Văcăruş Stancu                                     Antonescu Gabriela

INTELEPCIUNE SI ADEVAR

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: