Monumentul Unirii din Cernăuți, inaugurat la 11 noiembrie 1924

The photo shows the Piaţa Unirii (Central Square, Ringplatz) in Cernăuţi (Chernivtsi) with the Monumentul Unirii (Monument for the Unification of the Bukowina with Romania, Vereinigungsdenkmal) being built in its middle.
The monument was designed by the Architect B. Ştefănescu and made by the sculptors T. Burcă and Spiridon Georgescu. It was unveiled in November 1924 and was meant to celebrate the “unification of the Bukowina with Romania” in 1918.
The front of the monument showed a soldier and a local kissing the Romanian flag. On the back a Moldavian bull was stepping on the Austrian double headed eagle…
In 1951 the last part of the monument was removed by the Soviet power.
In the background (from left to right) the Anglo International Bank, the Hotel Schwarzer Adler, Postgasse with the stock exchage, and three one-storied houses that were destroyed during the second World War and not replaced by new buildings ever since. On the fire walls commercials for the department store Baltinester can be seen. The photo must have been taken from the window or balcony of the Bellevue Hotel.

Cernăuţi. Plasa Cosmin. Oraşul Cernăuţi. Piaţa Unirii. Monumentul Unirii.

După Războiul de Reîntregire și înfăptuirea României Mari, la Cernăuți, în capitala Bucovinei, care a revenit la trupul țării prin decizia delegaților întruniți la Congresul General al Bucovinei (desfășurat în Sala Sinodală, Sala de Marmură, a Palatului Mitropolitan, la 28 noiembrie 1918), unde s-a votat „unirea necondiționată a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”, s-a ridicat un monument spre cinstirea celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului sfânt al Unirii. Monumentul a fost dezvelit pe 11 noiembrie 1924.
Pentru realizarea acestuia s-a constituit un Comitet de inițiativă sub președinția Principelui Carol având ca membri pe academicianul Ion Nistor (Nicolae Iorga: „cel mai mare istoric al Bucovinei”), generalul Ludovic Mircescu (comandantul Diviziei a 8-a) și doctorul Ion Jianu.
Monumentul, care a fost amplasat pe esplanada din fața Primăriei din Cernăuți, a fost opera comună a mai multor artiști, proiectul fiind conceput de sculptorul Teodor Burcă sub formă semicirculară și având în centru, pe un piedestal, un grup alegoric reprezentând un soldat român, la picioarele căruia îngenunchea o fată, Bucovina recunoscătoare.
Ansamblul monumental se deschidea, pe latura stângă a zidului semicircular, cu un basorelief reprezentându-l pe Dragoș Vodă, descălecătorul de țară, în luptă cu bourul, afișînd totodată un medalion cu scena uciderii domnitorului Grigore al III-lea Ghica. Pe latura din dreapta erau prezentate scene din luptele de la Mărăști și Mărășești precum și un medalion cu chipul Regelui Ferdinand I Întregitorul. În spatele arcului de zid al complexului statuar, într-o reprezentare simbolică, un zimbru de bronz strivea cu copita vulturul bicefal austriac (lucrare realizată de sculptorul Spiridon Georgescu).

Cernăuţi. Plasa Cosmin. Oraşul Cernăuţi. Piaţa Unirii. Monumentul Unirii văzut din spate.

11 noiembrie 1924

Monumentul Unirii din Cernăuți a fost dezvelit în ziua de 11 noiembrie 1924, atunci când s-au împlinit 6 ani de când primii soldați ai Armatei Române (din Divizia a 8-a Infanterie, comandată de generalul Iacob Zadik) au intrat în Cernăuți trecând apoi Prutul și ocupând teritoriile din nord-vestul Ducatului Bucovina.
A fost momentul care-a permis ca la 12 noiembrie 1918 Consiliul Național Român să adopte Legea fundamentală și să constituie Guvernul Bucovinei, în frunte cu Iancu Flondor, gest istoric căruia i-a urmat, în mod firesc, decizia Unirii cu Țara.

Iancu Ritter von Flondor um 1900. Cavalerul Iancu de Flondor pe la 1900.

Iancu Flondor, un mare vizionar, figură emblematică a conștiinței românești, președintele Partidului Național Român din Bucovina, deputat în Dieta Bucovinei, președinte al Consiliului Național Român din Cernăuți și președinte al Guvernului Provizoriu al Bucovinei, ministru de stat pentru Bucovina, omul care a pus bazele administrației românești în acest teritoriu după Marea Unire, dar care, neadmițînd compromisurile din viața politică, s-a retras apoi pe domeniul său de la Storojineț, s-a stins din viață la 19 octombrie 1924, fără să vadă ridicat Monumentul Unirii.

„Piața Unirii era un ostrov de frumuseță”

Cernăuţi. Plasa Cosmin. Oraşul Cernăuţi. Piaţa Unirii. Monumentul Unirii.Monumentul Unirii. 1930. Central Square, Monument for the Unification of the Bukowina with Romania.

La festivitatea de dezvelire au participat suveranii României Mari, Regele Ferdinand și Regina Maria, Principele Carol și Principesa Elena, primul ministru Ion I.C. Brătianu, precum și un însemnat contigent de personalități politice (miniștrii A.Văitoianu, I.G. Duca, Ion Nistor, Ion Inculeț, Alexandru Lepedatu), reprezetanți ai înaltului cler (Mitropolitul Primat dr. Miron Cristea, I.P.S.S. Mitropolitul Vladimir Repta) și ofițeri superiori ai Armatei Române (generalii Prezan, Zadik, Coandă, Stratilescu, Ștefănescu, Mircescu).
„În acea zi mare – consemnează Calendarul «Glasul Bucovinei» pentru anul 1925 – orașul întreg avea un aspect cu adevărat sărbătoresc. Pe toate clădirile fâlfâia steagul tricolor, iar balcoanele erau împodobite cu scoarțe. Piața Unirii era un ostrov de frumuseță: obeliscuri cu decor de brad, steaguri, covoare, ghirlande, la intrările principale în Piață. În fața.Monumentului se găseau două splendide tribune: una pentru Familia Regală, cealaltă pentru înalții demnitari ai statului”.

Primirea cu pâine și sare

Suveranul împreună cu întreaga sa suită, demnitari și ofițeri, au sosit cu trenul regal în gara din Cernăuți fiind întâmpinați cu muzică militară (care a intonat Imnul Regal) de către primarul orașului, Nicolae Gh. Flondor, care, potrivit tradiției, i-a primit cu pâine și sare.
După un serviciu divin oficiat la Catedrală de către noul Mitropolit al Bucovinei, I.P.S.S. Nectarie Cotlarciuc (fostul episcop al Cetății Albe) s-au îndreptat cu toții către Piața Unirii unde se afla monumentul care a fost dezvelit chiar de către mitropolit.
Au urmat discursuri ale participanților, iar un cor, format din peste 1000 de elevi, a cântat un imn festiv a cărui muzică a fost compusă de către Alexandru Zavulovici, cel care a fost supranumit “Schubert al Bucovinei”. Au defilat apoi prin fața M.S. Regelui „Muzica Regimentului 8 Vânători de Munte, cohortele cercetășești, Uniunea foștilor voluntari, Arcașii din Bucovina, populația Bucovinei după județe, invalizii de război și, în ținută ireproșabilă, armata”.

Când nu rezistă bronzul rezistă hârtia

Cernăuţi. Plasa Cosmin. Oraşul Cernăuţi. Piaţa Unirii. Monumentul Unirii în 1942, reconstruit după ce l-au demolat ocupanţii ruso-ucrainieni.

Dacă monumentul nu a rezistat vitregiilor istoriei. A fost demolat în vara anului 1940 de trupele sovietice care au ocupat nordul Bucovinei și, deși un an mai târziu, când Cernăuțiul a revenit sub administrație românească, elementul central al complexului monumental, statuia alegorică a Unirii, singura care a mai fost recuperată, a fost reamplasată pe soclu, în martie 1944 – după reocuparea teritoriului de către Armata Roșie – monumentul a fost demolat din nou, iar urma sa a dispărut pentru totdeauna. S-a păstrat – și se găsește în patrimoniul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava – uricul de fundație purtând semnăturile Regelui Ferdinand și Reginei Maria.

„Noi n-am încetat o clipă a întrezări zorile libertății…”

 

Documentul, care este o chintesență a aspirațiilor și a stării de spirit ce a animat generația care a făurit România Mare, are următorul conținut:
„Strivită sub copita răzbunătoare a zimbrului zace pajura cu două capete, care, acu 150 de ani, a răpit din trupul Moldovei partea cea mai frumoasă și mai bogată în scumpe amintiri, pentru a o ține în cea mai neagră și asupritoare robie. Dar glasul străbunilor din morminte n-a îngăduit ca acea robie să întunece și să înădușe conștiința românească.
Noi băștinașii acestei țări n-am renunțat niciodată la sfintele noastre drepturi asupra acestei moșteniri. Din vremurile evlaviosului Vlădică Dosoftei și până în zilele lui Ion Grămadă, eroul de la Cireșoaia, noi am luptat, am jertfit și am crezut în izbânda ce era să vină. Cu tot zăbranicul mohorât, care un veac și jumătate a apăsat asupra plaiurilor robite, noi n-am încetat o clipă de a întrezări zorile libertății, cari se arătară mai mândre și luminoase la izbucnirea marelui nostru război de desrobire.
De aceea când, sub glorioasa domnie a marelui nostru Rege Ferdinand I și a prea grațioasei noastre Regine Maria, pronia cerească, vrednicia poporului român și vitejia ostașilor noștri ne-au adus mult râvnita și îndelung așteptata realipire la Patria-Mumă, întreaga populație a Bucovinei desrobite, a ținut să învrednicească printr-un măreț monument, realizarea visurilor și dorințelor noastre seculare. Din dragoste și recunoștință toți locuitorii acestui pământ desrobit s-au grăbit să ofere obolul lor pentru înălțarea acestui monument amintitor. Astfel înălțatu-s-a acest monument, simbol trainic al realizării străduințelor noastre, prin osârdia unui comitet de acțiune, având președinte de onoare pe Alteța Sa Regală Principele Carol, Moștenitorul tronului, și membri pe domnii Ion I. Nistor, Ministrul Bucovinei, General Ludovic Mircescu, Comandantul Diviziei a 8-a, și Nicolae Gh. Flondor, Primarul orașului Cernăuți, cioplit fiind de sculptorii T. Burcă și Spiridon Georgescu, așezat de arhitectul V. Ștefănescu și desvelit în al II-lea an de preaslăvită domnie al celui, după M.U. Traian, al doilea stăpânitor al întregului pământ românesc. M.S. Regele Ferdinand I, în anul mântuirii 1924, luna Noiembrie 11, ziua când acu șase ani, ostașul român liberator, sub comanda generalului Iacob Zadik a intrat în acest oraș, Ministru președinte al României fiind Ion I. C. Brătianu, arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei I.P.S. Nectarie Cotlarciuc și s-a dat în seama Primăriei orașului Cernăuți. S-a scris și semnat de noi: Ferdinand, Maria, Carol, Elena”.
Alături de semnăturile regale mai pot fi identificate semnăturile lui I.I.C. Brătianu, Nectarie – Mitropolitul Bucovinei, Gurie – Arhiepiscopul Basarabiei, Lucian – Episcop al Romanului, Ipolit – Episcop de Rădăuți, Nicolae Flondor – Primarul Cernăuților, Pimen – Mitropolitul Moldovei, Nicolae – Mitropolitul Ardealului, Vasile Tarnavschi – prorectorul Universității din Cernăuți, Constantin Loghin – președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, dr. Ion Jianu, arh. Victor Ștefănescu, sculptorul C. Burcă, generalii Prezan, Zadik, Mircescu și Strătulescu.
Ceremonia de dezvelire a monumentului a fost urmată de un “prânz de gală” (cu 300 de tacâmuri) în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan, după care familia regală și însoțitorii au vizitat cimitirul din Cernăuți (unde a fost inaugurat un Monument al Eroilor) seara fiind rezervată (după un spectacol artistic, desfășurat la Teatrul Municipal, la care a contribuit și corul Societății Muzicale «Armonia») unui dineu organizat la Cercul Militar, la care M.S. Regele Ferdinand a conferit Regimentului 8 Vânători denumirea «Grigore Ghica Vodă».                 de Tiberiu COSOVAN – Suceava

Uricul de fundaţie al Monumentului Unirii de la Cernăuţi.

De la început aducem la cunoştiinţa cititorilor faptul că, datorită hărniciei şi profesionalismului doctorului în istorie Mihai Aurelian Caruntu putem face cunoştiinţă cu prevederile acelui act regal. Menţionez că documentul a fost publicat în revista “Ţara Fagilor” ianuarie-martie 2002.

Pentru ca faptele eroilor care s-au jertfit în războiul de neîntregire, să nu fie uitate niciodată, s-au ridicat, de multe ori din iniţiative private, o serie de monumente pe întreg teritoriul României Mari. Printre acestea se numără şi impozantul ansamblu al Monumentului Unirii amplasat în faţa Primăriei din Cernăuţi, a cărei prezentare succintă o făcea profesorul Vlad Bănăţeanu în 1939. “Pe un zid în semicerc, împodobit cu scene din istoria neamului nostru, vedem un soldat român, liberator, în plină armătură şi cu un steag în stânga lui şi având în faţă în genunchi o fată: Bucovina recunoscătoare. În partea dindărăt a monumentului se vede un zimbru care striveşte vulturul austriac cu două capete.“ În vederea realizării acestui monument s-a constituit un Comitet de iniţiativă sub preşedinţia principelui Carol şi având ca membri pe istoricul Ion Nistor, generalul Ludovic Mircescu, cdt. Diviziei a 8-a şi doctorul Ion Jianu. Proiectul a fost conceput de sculptorul Teodor Burcă şi arhitectul Victor Stefanescu în formă de esplanadă împodobită pe latura stângă cu un basorelief reprezentând pe Dragoş Vodă în luptă cu bourul, un medalion cu Grigore al III-lea Ghica, scena uciderii acestuia, pe aripa dreaptă erau reprezentate scene din luptele de la Mărăşti şi Mărăşeşti, iar în medalion regele Ferdinand. În spatele piedestalului grupului alegoric al unirii era amplasat bourul strivind pajura cu două capete, operă a sculptorului Spiridon Georgescu. Inaugurarea Monumentului Unirii, la 11 noiembrie 1924, în momentul împlinirii a 6 ani de când primii soldaţi români din Divizia a 8-a infanterie intrau în capitala Bucovinei – a constituit prilejul pentru organizarea unor festivităţi de amploare. Au participat suveranii României, regele Ferdinand şi regina Maria, principele Carol, primul ministru Ion I.C. Brătianu, înaltul cler, ofiţeri superiori şi alte personalităţi printre care: I.G. Duca, Ion Nistor, Ion Inculeţ, Alexandru Lepedatu, generalii Zadik, Coandă, Mircescu ş.a. Bronzul ce trebuia să transmită generaţiilor viitoare simbolul împlinirii aspiraţiilor naţionale nu a rezistat în faţa tancurilor sovietice ce au cotropit nordul “Ţării Fagilor“ în iunie 1940. Un an mai târziu, la 23 august 1941, administraţia românescă revenită la Cernăuţi va reamplasa pe vechiul soclu alegoria Unirii, singurul element care a fost găsit din întreg complexul monumental. După reocuparea ţinutului de către Armata Roşie în martie 1944, monumentul este din nou demolat, urma sa pierzându-se probabil pentru totdeauna. Noua stăpânire urmărea astfel să ştergă toate urmele legate de identitatea culturală românescă a Cernăuţilor, alături de Monumentul Unirii căzând victimă furiei demolatoare bolşevice bustul lui Mihai Eminescu şi cel a lui I.C. Brătianu. Pentru a-şi semnala prezenţa şi “drepturile“ asupra nordului Bucovinei, regimul sovietic a trecut la amplasarea a sute de sculpturi reprezentându-i pe Lenin, Stalin şi alţi imperialişti şi duşmani ai Bucovinei.

În timp ce metalul, în pofida durabilităţii sale, nu a supravieţuit terorii bolşevice, fragilul uric purtând semnătura regelui Ferdinand şi cea a reginei Maria – protejat de două tuburi de proiectil – s-a păstrat în mod miraculos, găsindu-se în prezent în patrimoniul Muzeului de Istorie din Suceava. În continuare redau conţinutul acestui preţios document ce însumează chintesenţa aspiraţiilor şi a stării de spirit ce a animat generaţia care a făurit România Mare:

„Strivită sub copita răzbunătoare a zimbrului, zace pajura cu două capete, care acu 150 de ani a răpit din trupul Moldovei partea cea mai frumoasă şi mai bogată în scumpe amintiri, pentru a o ţine în cea mai neagră şi asupritoare robie. Dar glasul străbunilor din morminte n-a îngăduit ca acea robie să întunece şi să înăduşe conştiinţa românească. Noi, băştinaşii acestei ţări n-am renunţat niciodată la sfintele noastre drepturi asupra acestei moşteniri. Din vremurile evlaviosului Vladică Dosoftei şi până în zilele lui Ion Grămadă, eroul de la Cireşoaia, noi am luptat, am jertfit şi am crezut în izbânda ce era să vină. Cu tot zăbranicul mohorât, care un veac şi jumătate a apăsat asupra plaiurilor robite, noi n-am încetat o clipă de a întrezări zorile libertăţii, care se arată mai mândre şi luminoase la izbucnirea marelui nostru război de desrobire. De aceea când sub glorioasa domnie a marelui nostru Rege Ferdinand I şi a prea graţioasei noastre Regine Maria pronia cerească, vrednicia poporului român şi vitejia oastaşilor noştri ne-au adus mult râvnita şi îndelung aşteptata realipire la Patria-Mumă, întreaga populaţie a Bucovinei desrobite, a ţinut să învecinicească printr-un măreţ monument, realizarea visurilor şi dorinţelor noastre seculare. Din dragoste şi recunoştiinţă toţi locuitorii acestui pământ desrobit s-au grăbit să ofere obolul lor pentru înălţarea acestui monument amintitor. Astfel înălţându-se acest monument, simbol trainic al realizării străduinţelor noastre, prin osârdia unui comitet de acţiune, având preşedinte de onoare pe Alteţa Sa Regală Principele Carol – Moştenitorul tronului şi membri pe domnii: Ion I. Nistor-Ministrul Bucovinei, Generalul Ludovic Mircescu-Comandantul Diviziei a 8-a şi primarul oraşului Cernăuţi – Nicolae Gh. Flondor.

Cioplit fiind de sculptorii T. Burcă şi Spiridon Georgescu, aşezat de arhitectul V. Ştefanescu şi desvelit în al II-lea an de preaslăvita domnie al celui după M.U. Traian al doilea stăpânitor al întregului pământ românesc, M.S. Regele Ferdinand I, în anul mântuirii 1924, luna noiembrie 11, ziua când acu 6 ani, ostaşul român liberator, sub comanda generalului Iacob Zadik a intrat în acest oraş, Ministru Preşedinte al României fiind Ion I.C. Brătianu, arhiepiscop şi mitropolit al Bucovinei I.P.S. Nectarie Cotlarciuc şi s-a dat în seama Primăriei oraşului Cernăuţi.

S-a scris şi semnat de noi:

Ferdinand I

1. Maria

Carol Elena

Alături de numele familiei regale au mai fost identificate semnăturile următorilor: I.C. Brătianu, Nectarie, Mitropolitul Bucovinei, Gurie, Arhiepiscop al Basarabiei, Lucian, Episcop al Românului, Ipolit, Episcop de Rădăuţi, Nicu Flondor-primarul Cernăuţilor, Pimen, Mitropolitul Moldovei, Nicolae-Mitropolitul Ardealului, Vasile Tarnavschi, prorectorul Universităţii, Constantin Loghin, preşedintele Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina, doctor Ion Jianu, arhitect Victor Stefanescu, C. Burcă, Romului P. Voinescu, generalilor Mircescu, Prezan, Zadik şi Strătulescu.”            col (r.) Ioan Abutnăriţei

Cernăuţi. Plasa Cosmin. Oraşul Cernăuţi. Piaţa Unirii. Monumentul Unirii. Sfinţirea monumentului.

 

Alexandru Ursu-Bukowina