Klaus Iohannis, vizită luxoasă la șeici, pe banii românilor. Ținuta cu care Carmen Iohannis a atras toate privirile

foto: facebook.com/AdministratiaPrezidentialaRO

Președintele Klaus Iohannis efectuează în perioada 18-21 martie 2023 o vizită oficială în Emiratele Arabe Unite, la invitația președintelui Emiratelor Arabe Unite, Șeicul Mohamed bin Zayed Al-Nahyan.

Șeful statului a vizitat duminică Masdar City, un oraș situat lângă Abu Dhabi, după ce sâmbătă a vizitat Monumentul Martirilor și Marea Moschee din Abu Dhabi, două simboluri ale culturii și istoriei naționale.

Klaus Iohannis a mers însoțit de membri ai Guvernului

Alături de președinte, s-au aflat la Masdar City și membri ai Guvernului: ministrul Energiei, Virgil Popescu, ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Sebastian Burduja, precum și ministrul Educației, Ligia Deca, scrie Mediafax.

Potrivit Administraţiei Prezidenţiale, vizita la Masdar City are loc şi pe fondul intensificării relaţiei la nivel guvernamental şi al semnării dintre România şi Emiratele Arabe Unite a unor memorandumuri de înţelegere în domenii vizând energia, educaţia şi tranziţia verde şi cea digitală.

„Vizita Preşedintelui Klaus Iohannis a fost centrată pe zona de campus şi laborator în aer liber a Masdar City, teren de testare pentru transportul şi respectiv pentru arhitectura urbană sustenabile. Având în vedere tendinţa ascendentă a urbanizării în România, similară altor ţări europene, decarbonizarea eficientă a oraşelor joacă un rol important în limitarea efectelor schimbărilor climatice”, se mai arată în comunicatul de la Palatul Cotroceni.

Şeful statului român este însoţit de soţia sa, Carmen Iohannis, în timpul vizitei sale în Emirate. Pentru vizita de sâmbătă, Carmen Iohannis a optat pentru o rochie albastră, alături de o eșarfă de aceeași nuanță şi și-a ținut părul desfăcut.

Prima Doamnă a purtat și o pereche de ochelari de soare, după cum se poate observa din fotografiile publicate de Administrația Prezidențială, în care mai apar și alte femei, unele dintre ele fiind acoperite total, din cap până în picioare.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Vizita lui Xi Jinping la Moscova: Vizita „urmează să stabilească planul pentru dezvoltarea parteneriatului strategic cuprinzător China-Rusia pentru o nouă eră”

Vizita de stat a președintelui chinez Xi Jinping în Rusia – prima sa călătorie în străinătate de când a fost reales ca președinte al Republicii Populare Chineze – va fi o călătorie de prietenie, cooperare și pace, spune sâmbătă agenția de presă chineză Xinhua într-un comentariu amplu.

Vizita „urmează să stabilească planul pentru dezvoltarea parteneriatului strategic cuprinzător de coordonare China-Rusia pentru o nouă eră”, subliniază agenția. Xinhua este sigură că „va continua, de asemenea, cooperarea practică dintre cele două țări și va injecta un impuls puternic eforturilor de a menține pacea și prosperitatea, astfel încât să construiască împreună o comunitate cu un viitor comun pentru omenire”.

În ultimul deceniu, își amintește Xinhua, cei doi șefi de stat s-au întâlnit în aproximativ 40 de ocazii. Schimburile lor frecvente și de înaltă calitate „au ghidat întotdeauna dezvoltarea relațiilor China-Rusia”.

Beijingul și Moscova „au deschis un drum în creșterea relațiilor cu țările majore, cu încredere strategică și bună vecinătate, dând un exemplu bun pentru un nou tip de relații internaționale”.

În ultimii ani au fost martorii unei creșteri constante a legăturilor dintre China și Rusia, odată cu introducerea unei serii de documente importante. În timp ce lumea se confruntă cu schimbări profunde nevăzute într-un secol și cu o pandemie fără precedent, se arată în comentariu, Xi și Putin au menținut un contact strâns prin diverse mijloace, inclusiv o întâlnire în timpul Jocurilor Olimpice de iarnă de la Beijing 2022 și discuții online tradiționale de sfârșit de an.

Comentariul menționează numeroase exemple de dezvoltare a interacțiunii practice între cele două țări. Sub conducerea comună a celor doi șefi de stat, parteneriatul bilateral a devenit „mai matur și mai rezistent”, spune Xinhua. În același timp, notează agenția, „Legăturile dintre China și Rusia se bazează pe nealiniere, neconfruntare și nețintirea oricărei terțe părți”. „Aceste relații nu reprezintă nicio amenințare pentru nicio altă țară din lume și nici nu sunt supuse interferențelor sau provocării vreunei terțe părți”, notează Xinhua.

„Cu cât lumea este mai agitată, cu atât relațiile dintre China și Rusia ar trebui să continue mai sus”, subliniază Xinhua. În acest sens, cooperarea în cadrul SCO și BRICS a jucat un rol activ „în avansarea reformelor guvernanței economice globale” și a creat „o voce mai puternică în problemele internaționale și regionale majore”.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Falimentele de pe piața asigurărilor: Cum au ajuns românii să plătească de câteva ori mai mult pentru RCA

Falimentul demarat la Euroins este ultimul dintr-o serie de prăbușiri ale unora din cei cei mai mari asigurători din România în ultimii 8 ani. Pentru români, asta a însemnat o explozie a prețurilor RCA.

După 2 ani de controale și amenzi cuprinse între 34.000 de lei și peste 3,5 milioane de lei date de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), instituția care ar fi trebuit să vegheze la respectarea legislației, românii vor resimți efectele unui nou faliment major la Euroins – cel mai mare lider RCA cu aproape 2,8 milioane de clienți.

ASF se apără susținând că, între februarie 2020 și ianuarie 2023, a aplicat acestui asigurător amenzi totale de peste 16 milioane de lei.

De cealaltă parte, Euroins acuză ASF de preluare ostilă și spune că va identifica toate mijloacele legale în România și în alte jurisdicții, pentru a contesta decizia ASF.

Euroins ar fi al patrulea mare faliment RCA care a avut loc în ultimii 8 ani în asigurări sub ‘atenta supraveghere’ a Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), după Astra, Carpatica și City Insurance.

Dacă Euroins are în spate grupul bulgar Eurohold, celelalte trei companii care au falimentat au fost controlate de oameni de afaceri români cu legături politice, au lăsat în urmă zeci de mii de oameni care nu au reușit să-și mai recupereze decât doar o parte din despăgubirile solicitate.

De fiecare dată a fost nevoie ca firmele de asigurări rămase să plătească și mai mult la Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA), cel care preia de fiecare dată o firmă în faliment, și să preia în asigurare clienții firmelor în faliment, iar toate aceste costuri au dus la explozia prețurilor.

Vom prezenta în cele ce urmează o cronologie a marilor falimente RCA și ce despăgubiri a plătit FGA până acum în toate aceste cazuri

Astra lui Dan Adamescu: Plăți de peste 557,3 milioane de lei, după retragerea autorizației în 2015

Primul mare faliment RCA răsunător a fost cel al Astra Asigurări, firmă controlată de fostul om de afaceri Dan Adamescu, care a murit în ianuarie 2017.

Falimentul Astra Asigurari a fost decis definitiv joi, 28 aprilie 2016.

Cele mai recente informații transmise de FGA arată că „până la data de 10 martie 2023 Fondul a efectuat plăți de 557,3 milioane lei pentru societatea Astra Asigurări”.

Carpatica lui Ilie Carabulea: Plăți de peste 501,9 milioane lei, după retragerea autorizației în 2016

Al doilea mare faliment răsunător din asigurări a fost cel al Carpatica Asigurări, societate care a fost controlată de omul de afaceri Ilie Carabulea.

Acesta a fost condamnat în vara anului 2017 la cinci ani și șase luni de închisoare în dosarul Carpatica, fiind eliberat condiționat în 2018.

Conducerea ASF a decis retragerea autorizației de funcționare a Carpatica în data de 27 iulie 2016.

Falimentul Carpatica Asigurări a fost decis definitiv în instanță în 24 martie 2017.

Datele FGA transmise HotNews.ro arată că „până la data de 10 martie 2023 Fondul a efectuat plăți de 501,9 milioane lei pentru societatea Carpatica Asigurări”.

City Insurance a lui Dan Odobescu, cumnatul lui Adrian Năstase: Plăți de peste peste 150 milioane de euro până acum

Cel mai recent faliment RCA este al City Insurance, fost lider RCA controlat de Dan Odobescu, cumnatul lui Adrian Năstase, care a intrat în procedura de faliment în anul 2021.

Falimentul a fost decis definitiv în instanță în data de 20 aprilie 2022. Termenul limită de depunere a cererilor de plată către FGA a expirat în 20 iulie 2022.

Datele FGA transmise HotNews.ro arată că „până la data de 10 martie 2023 Fondul a efectuat plăți de 739,9 milioane lei (peste 150 milioane de euro) pentru societatea City Insurance”.

Euroins: ASF a decis să retragă autorizația de funcționare și să ceară falimentul liderului RCA

ASF a anunțat oficial vineri că a decis să retragă autorizația de funcționare și să ceară în instanță falimentul Euroins, conducerea companiei fiind preluată de Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA).

Asiguratorul ar avea nevoie de fonduri de 2,19 miliarde lei pentru cerința de capital de solvabilitate, spune autoritatea. Grupul bulgar Eurohold a reacționat acuzând o preluare ostilă a activelor Euroins.

La sfârșitul lunii ianuarie 2023, Euroins România avea 2,76 milioane de polițe RCA active.

De ce cresc prețurile RCA în urma falimentelor: Asigurătorii, obligați să plătească mai mult la FGA

Pentru gestionarea falimentului City Insurance, dar și a celorlalte mari falimente – Astra și Carpatica – Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a decis să majoreze contribuțiile pe care le plătesc firmele de asigurări către FGA pentru gestionarea falimentelor din asigurări.

„Anul 2022 a marcat creșterea cotei de contribuție pentru asigurările generale încasate de către FGA, de la societățile de asigurare, de la 1% la 2,5%, aspect care a dus la încasarea unei contribuții medii lunare de 24,8 milioane lei.

Anul curent a adus o nouă creștere a cotei de contribuție pentru asigurările generale de la 2,5% la 4%, fapt care duce la creșterea medie lunară a încasărilor, până la un nivel prognozat de 46 milioane lei.”, a anunțat în luna ianuarie din acest an Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA).

Aceste creșteri succesive ale contribuțiilor plătite către FGA de asigurători, dar și faptul că firmele de asigurări rămase în piață trebuie să preia clienții asigurătorului în faliment, cu toate riscurile aferente, duc la explozia prețurilor RCA.

Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) „la data de 10 martie 2023 disponibilitățile financiare ale FGA erau de 180,3 milioane lei.

Potrivit legii, FGA își poate suplimenta necesarul de lichiditate din următoarele resurse:

-contribuţii ale asigurătorilor la Fond;

-dobânzi şi penalităţi de întârziere din plata cu întârziere a contribuțiilor de către asigurători;

-sume din fructificarea disponibilităţilor Fondului;

-sume din recuperarea creanţelor Fondului;

-sume provenite din dobânzile legale aferente împrumuturilor acordate Fondului de rezoluţie pentru asigurători, administrat de Fond;

-sume provenite din alte surse, stabilite conform legii;

-împrumuturi de la instituţiile de credit sau împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului;

-dobânzi sau taxe în legătură cu orice împrumuturi sau garanţii furnizate asigurătorului supus rezoluţiei, conform prevederilor art. 59 lit. b) din Legea nr. 246/2015.

„În vederea îndeplinirii obligațiilor către creditorii de asigurare, FGA va aplica dispozițiile Legii nr.213/2015, realizând analize periodice cu privire la evoluția cererilor de plată înregistrate și a provizioanelor aferente, iar în baza datelor și informațiilor actualizate permanent, a estimărilor referitoare la evoluția veniturilor din contibuții, precum și a modificărilor legislative, FGA va propune modificări ale reîntregirii disponibilului, dacă situația o va impune.”, a precizat FGA.

Ce măsuri ia în calcul Guvernul Ciucă în privința prețurilor RCA

Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) nu are suficiente resurse să gestioneze și situația de la Euroins, în condițiile în care plătește deja pentru falimentele Astra, Carpatica și City Insurance.

În cazul în care instanța decide falimentul Euroins, polițele RCA se vor rezilia automat peste 3 luni, doar că între timp acestea ar putea produce daune.

De unde bani?

Problema este că plafonarea prețurilor RCA ar însemna pentru mulți șoferi că vor plăti mai mult decât în prezent, iar o astfel de măsură ar putea atrage o procedură de infringement de la Comisia Europeană, cum s-a mai întâmplat.

Plafonarea prețurilor RCA ar putea însemna, de fapt, prețuri mai mari pentru unii șoferi

Plafonarea prețurilor RCA, luată în calcul de ASF, în scandalul generat de creșterea noilor tarife de referință, ar putea fi costisitoare pentru mulți șoferi, mai ales pentru cei din alte localități decât București, pentru care sunt asigurători care vând RCA sub tarifele de referință, care nu sunt obligatorii, ci doar orientative.

Plafonarea prețurilor RCA nu ar fi o premieră în România. O măsură similară a fost luată în anul 2016, de către Guvernul Cioloș, pentru o perioadă de 6 luni. Asigurătorii au dat în judecată Guvernul, iar România a intrat în procedură de infringement declanșată de Comisia Europeană.

Ar fi benefică sau nu pentru asigurați o nouă plafonare a prețurilor RCA?

Prețuri finale sunt acum la RCA comparativ cu noile tarife de referință anunțate de ASF pentru a vedea cum ar putea fi afectați asigurații.

În condițiile în care tarifele de referință anunțate de ASF sunt valabile pentru șoferii care sunt în clasa B0.

Datele arată că în București, prețurile finale RCA sunt mai mari decât cele de referință atât pentru persoane fizice cât și pentru persoane juridice încadrate la clasa B0.

În restul localităților, prețurile finale RCA pot fi mai mici dar și mai mari decât tariful de referință, în condițiile în care asigurătorii țin cont și de proprii indicatori în stabilirea acestor prețuri.

În București, prețurile RCA sunt de regulă mai ridicate decât în alte localități, în condițiile în care multe daune sunt făcute de proprietarii de mașini domiciliați în Capitală.

După cum se știe, Euroins și-a redus încă de anul trecut expunerea pe RCA și fuge în special de șoferii din București pentru a nu mai acumula alte daune, motiv pentru care practica cele mai mari prețuri RCA din Capitală, până la decizia ASF de vineri, 17 martie, prin care i-a fost retrasă autorizația de funcționare.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Pronosticurile lui Andrei Marga: Prăbușirea nivelului de trai, război și reîmpărțirea lumii

După ce a băgat omenirea în gard, globalizarea își dă duhul, iar lumea întreagă se reașază, inclusiv sub spectrul unui posibil război mondial, este concluzia unei excelente analize geopolitice a cărturarului Andrei Marga.

Principalele idei, pe scurt:

– După decenii de deschidere internațională, lumea a revenit la sancțiuni, amenințări și arme.
– Se vorbește mai puțin ca oricând de cooperare și pace, iar mulți nu au în minte decât conflictul.
– Cugetarea încărcată de ură a înlocuit gândirea.
– Democrația, libertățile și drepturile au ajuns simplă instrumentare propagandistică.
– Globalizarea a schimbat adânc societățile și viața oamenilor.
– România a plătit tribut scump globalizării: privatizare practicată ca devalizare, liberalitate înțeleasă simpluț, democrație redusă la alegeri controlate, măsluite de sus.
– Lăcomia și egoismul au trecut drept naturale în ultimele decenii.
– O reașezare a relațiilor dintre țări – de fapt scindarea lumii – s-ar putea să coste insuportabil.
– Ar fi benefic un ultim efort al supraputerilor de a evita scindarea lumii, dar nu se întrevăd șanse.
– Nivelul de trai al multor oameni va fi distrus.
– Nu se mai pot dezlega probleme fără suveranitate națională.
– Este ora refacerii arhitecturii de securitate, în primul rând în Europa.

„Războiul rece” al erei postbelice, ce părea implacabil și de nedepășit, a trebuit să cedeze sub presiunea perspectivelor mai bune. Prin acordul americano-chinez de la Shanghai (1972), trecând prin acordurile europene de la Helsinki (1975), la deciziile de la Geneva (1985), Rejkjavik (1986), Washington DC (1987), Moscova (1988), Malta (1989), Stravropol (1990), cooperarea a luat locul ostilităților, iar lumea s-a schimbat benefic. Au urmat deschideri, înnoiri și dezvoltări în diferite țări, iar oamenii de bună credință au sprijinit schimbarea. 

Începutul deceniului actual a coincis însă cu o schimbare de macaz. Lumea s-a umplut de sancțiuni, amenințări și arme, iar războiul este azi la ordinea zilei. Cadrul general al vieții a fost înlocuit brusc prin decizii discutabile, cu pierderi pentru fiecare parte. 

Se poate specula îndelung asupra acestei istorii. Mi se pare esențial însă să observăm că, în urmă cu treizeci de ani, era exuberanță în jurul globalizării. De eradicarea restricțiilor și reducerea tarifelor vamale s-au legat speranțele într-o lume deschisă, a productivității, schimburilor și bunăstării. Acum, însă, mai ales din 2022 încoace, destui au ajuns să aplaude scindarea lumii. În zilele noastre, nu numai că se vorbește mai puțin ca oricând de cooperare și pace, dar mulți nu au în minte decât conflictul. Producerea de arme și înarmarea sunt singurul lor orizont. Cugetarea încărcată de ură a înlocuit gândirea. Preocupă căutarea pretextului și găsirea de șanse de a aplica lovituri rivalului. Demagogiile urcă pe scenă, cu profitori cu tot. 

Desigur că libertățile și drepturile omului și democrația sunt fundamentale pentru o viață demnă de om. Numai că apărarea și promovarea lor trebuie duse până la capăt. Simpla lor instrumentare propagandistică nu rezolvă ceva. Altfel, se reeditează confruntarea penibilă a anilor cincizeci, dintre militanții „socialismului victorios” și „trecutul lumii”. Doar că rolurile s-au inversat: acum „luptă” cu ce apucă pretinși adepți ai libertății, dar tot precar cultivați. 

Globalizarea a schimbat adânc societățile și viața oamenilor. Numai ivirea societății moderne a avut o anvergură istorică mai mare!

Desigur, trei decenii sunt puțin pentru istorie. Dar biografiile multor generații sunt legate de începutul globalizării, de derularea ei și, acum, după multe indicii, de sfârșitul ei. I-am captat începutul în volumul Religia în era globalizării (2000), dându-mi repede seama de amploarea schimbărilor de sub politica globalizării, ce înlocuia protecționismul. Am spus însă devreme că globalizarea se va încheia, încât este timpul să privim dincolo de ea (După globalizare, 2018). Acum, schimbări majore ne obligă să-i constatăm sfârșitul.

De unde, însă, trecerea de la globalizarea din anii nouăzeci, la scindarea lumii din 2023, spre care ne îndreptăm? Formulez aici patru observații și argumentez teza sfârșitului globalizării.
Prima observație este aceea că globalizarea este înțeleasă încă eronat. Unii o confundă cu „generalizarea”, de pildă, folosirea Internetului, alții cu „universalizarea”, de exemplu recunoașterea libertății de circulație. Mulți confundă „globalizarea” cu „globalitatea” – care constă în aceea că viața noastră depinde de coordonate ale vieții pe glob (precum climatul, resursele naturale, comunicațiile). Unii o confundă cu „globalismul” – adică cu ideologia după care lumea ar avea nevoie de un centru din care diversele popoare și țări ar fi cazul să ia lumină și care stabilește opțiunile majore pentru toți. 
Unii văd în „globalizare” șansa a orice sau, la capătul opus, vinovatul de toate, după ce o confundă fie cu unificarea condițiilor de viață și „satul planetar”, fie cu „imperialismul”, fie cu „internaționalizarea” sau pur și simplu cu un soi de „neocolonialism”. Mai ales în țări în care lirismul și verbiajul copleșesc cunoașterea, se face istorie fără economie, sociologie și teoria sistemelor, încât prea mulți nu disting între „modernizare” și „globalizare”. 

Spus însă cât se poate de simplu, „globalizarea” este politica în baza căreia, pe calea demontării tarifelor vamale și a reducerii ponderii deciziilor statelor, se lărgește continuu piața. Globalizarea nu este cadru al vieții, precum „globalitatea”, nici simplă ideologie, precum „globalismul”, ci o politică. Aceasta se practică sau nu se practică. 

Pentru destui nu este clar începutul globalizării. În fapt, abia în anii nouăzeci s-a intrat în „epoca globală (globales Zeitalter)”, adică în epoca demontării tarifelor. Cu reversul – dependența tot mai directă a vieții comunităților și persoanelor (joburi, starea de pace sau război, alimentația etc.) de ceea ce se petrece în afara țării, regiunii, continentului lor. Ca să fiu explicit, primele conceptualizări ale globalizării au fost în anii nouăzeci, legate de reorientarea politicii economice dinspre protecționism, spre deschiderea piețelor naționale.

Dacă este să dăm seama de globalizare, observându-i începutul, atunci sunt de considerat împreună patru evenimente istorice. Primul dintre aceastea a fost trecerea în Marea Britanie, în jurul anului 1979, la noua politică a „liberalizării piețelor, a privatizării proprietății de stat și a scăderii impozitelor” (Jürgen Osterhammel, Niels P.Petersson, Geschichte der Globalisierung. Dimensionen, Prozesse, Epochen, 2007), urmată de „de-reglementarea” lansată de London City, în 1986. Statele Unite au înaintat atunci spre dislocarea tarifelor vamale și a altor bariere la schimburile internaționale și au dat startul globalizării în economie. Al doilea eveniment a fost adoptarea Acordului de la Helsinki (1975), care a adus în prim plan „teme ale interdependenței, precum drepturile omului, clima globală sau comerțul mondial”, demarând astfel componente politice ale globalizării. Al treilea eveniment a fost dispariția în 1990 a lumii scindate în blocuri ideologice opuse, reorganizarea pe baza drepturilor omului și cetățeanului și instalarea unei lumi preocupate de democratizări. În sfârșit, al patrulea eveniment a fost dezvoltarea fără precedent din transporturi și revoluția electronică. Aceasta a permis trecerea la televiziuni cu bătaie globală și la Internet în viața civilă și, totodată, stocarea de date și accesul de pretutindeni la un fond cultural comun.

A doua observație este aceea că am fi nerealiști să nu recunoaștem că globalizarea a avut și mari beneficiari. Câștigătorii ei au fost însă, aparent paradoxal, cei care au știut să deschidă piețele folosind atributele statului național. China, Israel, Germania, Olanda și multe alte țări au înregistrat dezvoltări rapide cu guvernări capabile să folosească în interes național liberalizarea piețelor. 
În schimb, alte țări au plătit și plătesc din greu. Cum este, din nefericire, și cazul României. În țara noastră, cum se vede tot mai limpede, privatizarea a fost practicată ca devalizare, liberalitatea este înțeleasă simpluț, ca pachet de libertăți fără răspundere, democrația este redusă la alegeri controlate, parte măsluite de sus, iar globalizarea este identificată cu expunere la competiții fără pregătire.

Neglijarea culturii autohtone, fără îndoială, existentă, un nivel de pregătire lamentabil al celor ajunși la decizie, o dezbatere publică frântă au alimentat neînțelegerile. Când am formulat diagnoze precum „președinție africană”, „regim prostocratic”, „stat avariat” aveam o strângere de inimă că ele sunt severe. Acum, oricine poate constata că realitatea a întrecut cu mult aceste diagnoze. 

Venită dintr-o politică economică, globalizarea nu s-a redus însă la economie. Asupra tuturor domeniilor se exercită presiunea la intrarea pe piața globală și, cu aceasta, la a face din competitivitate cheia înțelegerii de sine și a vieții sociale și individuale. 

În continuare, însă, opiniile ajung greu la claritate. La un capăt al spectrului unii exaltă globalizarea, la celălalt alții se întreabă îngrijorați cum se va opri. Unii economiști pun în față competitivitatea produselor, alții chestionează adâncirea inegalităților. Unii politologi evocă dependența deciziilor de uniuni și alianțe, alții trag alarma privind deteriorarea democrației. Unii psihologi iau în brațe cognitivismul, alții pledează pentru empatie. Unii pedagogi vor pregătire directă pentru competiții, alții caută să salveze „multiplele inteligențe” în fața uniformizării. Unii teologi salută globalizarea ca șansă de a recupera destinația înaltă a umanității, alții sunt îngrijorați de faptul că banii și puterea vor să-l concureze pe Dumnezeu. Unii filosofi au cedat retrăgându-se în ideologii, alții încep să examineze substratul globalizării și să detecteze ce ar putea veni. 

A treia observație este aceea că, spre deosebire de modernizare, care era legată la origine de viziunea grandioasă a emancipării și eliberării oamenilor din servituți, globalizarea s-a asociat cu două ideologii. Prima este neoliberalismul, care a redus societatea la competiția de pe piață, așa cum marxismul răsăritean redusese societatea la dinamica „modului de producție”. A doua este globalismul, care s-a preocupat mai mult de conducerea mondială decât de felul în care trăiesc oamenii sub diferite regimuri. Ambele ideologii au atras critici justificate și impun căutarea alternativei.

Cine a compromis de fapt globalizarea? Chiar dacă morala are dependențele ei, nu ai cum să nu observi că lăcomia și egoismul au trecut drept naturale în ultimele decenii. Decenii de posibilități fără egal în istorie și-au irosit potențialul de a ameliora soarta oamenilor datorită acestei pretinse „naturi”. Nerealismul politic ascuns sub seducția „guvernării unice” și a unei „guvernanțe” rău înțelese s-au adăugat. 

Am fost la un moment dat, la Tokyo, printre vorbitorii unei conferințe internaționale, împreună cu fostul președinte filipinez Fidel Ramos. Îmi amintesc că ne-a apropiat împărtășirea aceleiași premoniții, anume, că acest nerealism politic va costa. Evenimentele ne-au confirmat și subliniez împrejurarea ca omagiu adus unui general cultivat și reflexiv, care a sesizat devreme riscurile istoriei în curs.
A patra observație este că prima ieșire din globalizare a avut cauze eminamente economice și s-a petrecut în țara din care a plecat. Aici globalizarea antrenase o vastă delocalizare a producției și o fugă alarmantă a capitalurilor, ambele afectând economia domestică. Așa stând lucrurile, SUA au procedat la corectura globalizării prin măsuri de redrenare a capitalurilor. Oricum se privește, Donald Trump (Great again! Wie ich Amerika retten werde, 2016) este pragul dincoace de care globalizarea a intrat în schimbări. 

Evoluția din lume nu s-a oprit însă la corectura globalizării. Consider că odată cu trecerea de la politica axată pe cooperare, la politica scindării lumii din ultimii ani, dispar două premise cheie ale globalizării: acordurile internaționale care și-au asumat cooperarea și au plasat competiția dintre țări acolo unde-i este locul, în dreptul asigurării libertăților și drepturilor omului și a democrației; și subordonarea divergențelor ideologice în raport cu unitatea lumii. Logic, odată cu scindarea lumii, globalizarea se încheie. 

Această diagnoză ar putea fi contrazisă de împrejurarea că, astăzi, lumea face un pas înapoi, spre conflict, dar îl face fiind mai interconectată decât oricând. Este destul să spunem că supraputerile ce conduceau lumea, SUA și Uniunea Sovietică, aveau în anii optzeci comerț de un miliard de dolari pe an. SUA și China, care sunt acum în frunte, schimbă produse de un miliard de dolari pe zi. Mai putem spune că nivelul de trai al multor oameni va fi distrus afectând conexiunile.

Nu suntem profeți, dar o reașezare a relațiilor dintre țări – de fapt scindarea lumii – s-ar putea să coste insuportabil. Costurile pot întrece cu mult beneficiile oricărei părți.

Nu poate fi exclus, desigur, un ultim efort al supraputerilor de a evita scindarea lumii, deși, în clipa de față, nu se întrevăd șanse în acest sens. Dar nu s-au întrevăzut șanse nici atunci când Mao Zedong, Ciu Enlai și Richard Nixon au pus bazele noii relații a țărilor lor. Sau când Reagan și Gorbaciov au decis să se îndrepte spre Geneva. Sau când Kohl și Gorbaciov au ajuns la înțelegerea privind viitorul Europei. Sau când Bush și Gorbaciov s-au pus de acord în golful din La Valetta.

Va fi război după scindare? Probabilitatea nu este mică. Decenii la rând au fost „războaie de reprezentare” – în care țări, precum Irak, Siria, Venezuela, acum Ucraina, au devenit terenul confruntării puterilor. Se trece acum în războaie mai ample? Nu sunt semne univoce, dar un război mai amplu va fi cu arme noi (sonice, magnetice etc.), poate nucleare. 

Închei reflecția mea cu afirmația că, exceptând o cotitură de ultimă oră în deciziile supraputerilor de azi, vom fi martorii sfârșitului globalizării. Deocamdată sunt sigure câteva schimbări.
Unele țin de erodarea de ideologii. Se sfârșește neoliberalismul. Altele țin de reorganizări. Viața internațională a intrat sub conducerea unei geometrii variabile a supraputerilor economice, politice, culturale și militare. Nu se mai pot dezlega probleme – în primul rând cele de dezvoltare a fiecărei țări și de democratizare – fără suveranitate națională. 

Dreptul internațional, care ar fi normal să fie respectat, nu se reduce la acorduri de circumstanță. Înțeles până la capăt, dreptul internațional extinde suveranitatea națională și asupra acelor teritorii care i-au fost răpite unei țări încălcându-i suveranitatea.

În orice caz, este ora la care se cuvine gândită până la capăt încheierea, în sfârșit, prin acorduri chibzuite, a celui de Al Doilea Război Mondial. Este ora refacerii arhitecturii de securitate, în primul rând în Europa.

Nu va fi democrație fără democratizare pe direcția „democrației ca formă de viață” (John Dewey) – sau, în termenii de azi, fără o „democrație deliberativă” care este și reflexivă. Simple reacții ideologice, dar fără democratizare în orice direcție, nu scot lumea din impas.

ANDREI MARGA/ https://60m.ro/

Ce înseamnă de fapt mandatul de arestare al CPI pe numele lui Putin și ce precedente există…sunt aparati de genocid presedintii americani,dece oare?

Ce înseamnă de fapt mandatul de arestare al CPI pe numele lui Putin și ce precedente există

Este posibil ca Vladimir Putin să nu ajungă prea curând într-o celulă de la Haga, dar mandatul de arestare pentru crime de război i-ar putea afecta capacitatea de a călători liber și de a se întâlni cu alți lideri mondiali, care s-ar putea simți mai puțin înclinați să vorbească cu un om căutat, se arată într-o analiză a agenției Reuters.

Putin este doar al treilea șef de stat care este pus sub acuzare de Curtea Penală Internațională în timp ce se află încă la putere. În cele ce urmează, o privire asupra consecințelor pe care le-ar putea suferi liderul de la Kremlin.

DE LA CE A PORNIT CAZUL?

Curtea Penală Internațională îl acuză pe Putin de responsabilitate pentru crima de război reprezentată de deportarea copiilor ucraineni – cel puțin sute, posibil mai mulți – în Rusia.

Kremlinul a respins rapid acuzațiile, iar ministrul rus de externe a declarat că deciziile CPI „nu au nicio semnificație pentru țara noastră, inclusiv din punct de vedere juridic”.

CĂLĂTORII ÎN STRĂINĂTATE

Cele 123 de state membre ale CPI sunt obligate să îl rețină și să îl transfere pe Putin dacă acesta pune piciorul pe teritoriul lor. Rusia nu este membră și nici China, Statele Unite sau India, care va găzdui la sfârșitul acestui an un summit al liderilor grupului de economii mari G20, din care face parte și Rusia.

Tribunalul permanent pentru crime de război din lume a fost creat prin Statutul de la Roma, un tratat ratificat de toate statele UE, precum și de Australia, Brazilia, Marea Britanie, Canada, Japonia, Mexic, Elveția, 33 de țări africane și 19 națiuni din Pacificul de Sud.

Rusia a semnat Statutul de la Roma în 2000, dar și-a retras sprijinul în 2016, după ce CPI a clasificat anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Moscova drept conflict armat.

„Putin nu este prost. El nu va călători în străinătate într-o țară în care ar putea fi arestat”, a declarat Iva Vukusic, profesor asistent de istorie la Universitatea din Utrecht.

„El nu va putea călători cam oriunde în afara țărilor care fie sunt în mod clar aliați, fie sunt cel puțin oarecum aliniate (cu) Rusia”, a spus Vukusic.

EXPERIENȚA ANTERIOARĂ A CPI

Fostul președinte sudanez Omar al-Bashir și fostul președinte libian Muammar Gaddafi sunt singurii alți lideri care au fost puși sub acuzare de CPI în timp ce erau șefi de stat. Acuzațiile împotriva lui Gaddafi au încetat după ce acesta a fost răsturnat și ucis în 2011.

Bashir, pus sub acuzare în 2009 pentru genocidul din Darfur, a rămas în funcție încă un deceniu până când a fost răsturnat în urma unei lovituri de stat. De atunci, el a fost urmărit penal în Sudan pentru alte crime, dar nu a fost predat CPI.

În timpul mandatului, el a călătorit în mai multe țări arabe și africane, inclusiv în state membre ale CPI, precum Ciad, Djibouti, Iordania, Kenya, Malawi, Africa de Sud și Uganda, care au refuzat să-l rețină. Instanța a mustrat aceste țări sau le-a trimis în fața Consiliului de Securitate al ONU pentru nerespectare.

CPI a judecat un singur fost șef de stat după ce a părăsit funcția: fostul președinte ivorian Laurent Gbagbo, care a fost achitat de toate acuzațiile în 2019, după un proces de trei ani.

Președintele Kenyei, William Ruto, și predecesorul său, Uhuru Kenyatta, au fost amândoi acuzați de CPI înainte de a fi aleși. Acuzațiile împotriva ambilor bărbați au fost între timp retrase. Kenyatta este singurul lider care a apărut în fața CPI în timp ce se afla încă în funcție.

ALTE INSTANȚE

În afară de CPI, mai mulți foști lideri au fost judecați de alte instanțe internaționale. Printre cazurile notabile:

Slobodan Milosevic, fostul președinte al Serbiei și Iugoslaviei, a devenit primul fost șef de stat care a compărut în fața unui tribunal internațional după cel de-al Doilea Război Mondial, atunci când a fost judecat de un tribunal al ONU pentru presupuse crime comise în timpul războaielor din Balcani din anii 1990. El a murit în arest în 2006, înainte de a se ajunge la un verdict.

Fostul lider liberian Charles Taylor a fost găsit vinovat de crime de război în 2012 de către Tribunalul Special pentru Sierra Leone de la Haga, susținut de ONU, fiind primul fost șef de stat condamnat pentru crime de război de către un tribunal internațional de la procesele de la Nürnberg împotriva liderilor naziști de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Fostul președinte kosovar Hashim Thaci, unul dintre adversarii lui Milosevic în războaiele din Balcani din anii 1990, a părăsit funcția după ce a fost acuzat de crime de război de către Tribunalul pentru crime de război din Kosovo de la Haga. El urmează să fie judecat luna viitoare.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Politico: NATO se poate scinda din cauza lipsei severe de muniții

Lipsa severă de muniție a NATO, cauzată de situația din Ucraina, ar putea duce la o scindare în cadrul alianței, a scris editorialistul Lily Bayer într-un articol pentru Politico.

„Cu țările deja preocupate de propriile lor stocuri de muniții și Ucraina care are mare nevoie de muniție și arme suplimentare de la aliați, există riscul ca nu toți aliații NATO să își respecte promisiunile de a contribui la noile planuri ale alianței”, a scris ea.

Rezolvarea problemei actuale a NATO va necesita convingerea țărilor individuale să-și mărească cheltuielile pentru apărare, precum și furnizarea unei varietăți de resurse, inclusiv o cantitate mare de arme, echipamente și muniții scumpe, afirmă ea.

În același timp, potrivit autorului, procesul de completare a rezervelor va dura inevitabil, ceea ce va fi o lovitură serioasă pentru aspirațiile alianței. Ea a adăugat, de asemenea, că acest lucru va fi posibil doar dacă țările pot găsi companii care pot produce rapid muniție de calitate.

„Toate acestea sunt foarte complicate. Evident, este nevoie de timp, precum și de investiții financiare”, citează autorul cuvintele fostului comandant al forțelor terestre americane în Europa, Ben Hodge.

Testul pentru NATO va veni în această vară, când liderii celor 30 de țări membre ale alianței se vor întâlni în Lituania pentru a discuta planurile lor de viitor, a concluzionat Bayer.

60m.ro – Știri de ultimă oră și ultimele știri online

Când ar putea reveni Marea Britanie în UE, după Brexit? Tony Blair a dezvăluit orizontul de timp

Tony Blair a vorbit despre un scenariu ce, la prima vedere, pare neverosimil: revenirea Marii Britanii în UE. „Chestiunea de a şti dacă şi cum Marea Britanie ar putea reveni în UE aparţine unei generaţii viitoare. Cred că asta e realitatea”, a spus fostul premier britanic.

Cert este că, până atunci, actualul lider din Downing Street, Rishi Sunak, pare să-şi dorească o relaţie mai liniştită cu blocul comunitar.

Blair nu şi-a dorit Brexit-ul

Tony Blair (69 ani) s-a opus ferm Brexit-ului, făcând în special campanie în Irlanda de Nord pentru a preveni consecinţele unei ieşiri din UE asupra păcii în provincie, zguduită de trei decenii de violenţe până la acordul de pace semnat în aprilie 1998, în urmă cu aproape 25 de ani.

„Cred că în prezent dezbaterea din Regatul Unit este mai degrabă despre cât de mult dorim să reconstruim o relaţie strânsă cu Europa, ceea ce cred că ar trebui să facem, şi sper că Partidul Laburist este de aceeaşi părere”, a spus Blair.

Brexit-ul a produs „pagube” în UK

Tony Blair a recunoscut că părăsirea blocului comunitar a produs daue în UK. Dificultăţile economice, imigraţia ilegală sau problemele cu sistemul public de sănătate n-au fost rezolvate prin Brexit.

„Cred că există o ambivalenţă în rândul multor oameni din Regatul Unit în privinţa Brexit-ului. Însă cred că, dacă oamenii văd problemele (determinat de Brexit), nu vor să se întoarcă la diviziunile create de această dezbatere”, a explicat Tony Blair.

National

Trump, flancat de aliații republicani. Fostul președinte se teme că va fi arestat marți şi a făcut apel la manifestaţii

Trump, flancat de aliații republicani. Fostul președinte se teme că va fi arestat marți şi a făcut apel la manifestaţii

O mulțime de aliați republicani și-au exprimat indignarea față de predicția lui Donald Trump că va fi arestat săptămâna viitoare.

Președintele Camerei, Kevin McCarthy, a declarat sâmbătă că va recomanda comisiilor Camerei să investigheze potențiala urmărire penală a fostului președinte Donald Trump de către procurorul districtului din Manhattan.

Donald Trump ar putea fi trimis în judecată săptămâna viitoare

Trump a prezis sâmbătă, pe Truth Social, că va fi arestat săptămâna viitoare în cadrul anchetei privind gestionarea unei plăți de bani liniștiți în timpul campaniei sale prezidențiale din 2016, determinând o mulțime de aliați republicani să-și exprime indignarea, potrivit Politico.

McCarthy a spus că mișcarea procurorului din Manhattan ar fi „un abuz revoltător de putere al unui procuror radical care lasă criminalii violenți să meargă în timp ce urmărește răzbunare politică împotriva președintelui Trump” și a spus că „direcționează comitetele relevante să investigheze imediat dacă fondurile federale sunt primite. folosit pentru a submina democrația noastră prin amestecarea în alegeri cu urmăriri penale motivate politic”.

Republicanii s-au aliat împotriva procurorului din Manhattan

Reprezentantul Chip Roy a spus că un rechizitoriu al fostului președinte ar fi „motivat politic”, în timp ce senatorul JD Vance a postat pe Twitter că „Pur și simplu nu avem o țară adevărată dacă justiția depinde de politică”, susținând că un rechizitoriu al lui Trump nu l-ar determina să-și reconsidere sprijinul față de fostul președinte în 2024.

Fostul vicepreședinte Mike Pence, care a rupt public relațiile cu Trump în urma revoltei din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliu, a vorbit în sprijinul fostului său șef.

„Aceasta este ceea ce procurorul din Manhattan spune că este prioritatea lor principală”, a declarat Pence pentru presa americană. „Miroase a genul de urmărire politică pe care am îndurat-o pe vremea farsei Rusiei și a întregii demiteri printr-un apel telefonic.”

Republicani proeminenți aliați lui Trump, cum ar fi reprezentantul Marjorie Taylor Greene și fiul fostului președinte, Donald Trump Jr., au răspuns și ei în sprijinul lui McCarthy.

National

Cutremur puternic în Ecuador: Cel puțin 16 oameni au murit, iar 380 sunt răniți

Cutremur puternic în Ecuador: Cel puțin 16 oameni au murit, iar 380 sunt răniți

Cel puţin 16 persoane au murit, iar alte 380 au fost rănite, într-un cutremur puternic care a zguduit, sâmbătă, o regiune de coastă a Ecuadorului şi nordul statului Peru.

Potrivit informațiilor de până acum, au fost înregistrate numeroase pagube materiale. Mai multe case s-au prăbușit, inclusiv un muzeu construit pe un ponton.

Autoritățile au decretat stare de urgență

Autoritățile au decretat stare de urgență. Seismul s-a produs la ora locală 12:12 (17:12 GMT) şi a avut epicentrul în oraşul Balao, la o adâncime de 44 de kilometri, potrivit autorităţilor.

Cutremurul a stârnit panică în rândul locuitorilor, care au ieşit în stradă.

 

Casele s-au prăbuşit în mai multe oraşe, inclusiv în Cuenca, unul dintre cele mai afectate. Clădiri prăbuşite, pereţi crăpaţi, vehicule zdrobite de moloz. În centrul istoric al oraşului Cuenca, mai multe case vechi au fost avariate, au informat jurnaliştii AFP, citați de Agerpres.

 

Cutremurul a fost resimţit în Quito, Manabi şi Manta, potrivit informaţiilor de pe reţelele de socializare.

National

Delta Dunării, aproape distrusă! Măsurătorile pe Brațul Chilia arată o adâncime de peste 7 metri

Măsurătorile pe Brațul Chilia și canalul Bâstroe au fost cerute de autoritățile române după ce, acum o lună, Ministerul ucrainean al Infrastructurii a anunțat că adâncimea de navigație pe acestea a fost crescută de la 3,9 la 6,5 metri.

Aceste lucrări ar permite ambarcațiunilor mari ale Ucrainei să evite canalul Sulina, unde ar trebui să plătească taxe României.

Adâncimea, cu 2 metri mai mare

Trei ambarcațiuni ale Administrației Fluviale a „Dunării de Jos” au început măsurătorile pe Brațul Chilia. Primele informaţii ce vin de acolo indică o adâncime a Brațului Chilia de peste 7 metri care permite intrarea navelor mari de transport și confirmă avizele transmise de Ucraina către navigatorii ei.

Specialiștii nu pot spune clar dacă ucrainenii au dragat aici și încă strâng informații. Cert este însă că acum, pe această porțiune a Dunării, pot trece nave mari de transport mărfuri.

Ucrainenii, de-acord să verificăm

Ucraina și-a dat acordul ca România să facă masurători doar în anumite porțiuni ale Dunării. Explicația a fost că în zonele aflate pe teritoriul ei ar fi periculos pentru ambarcațiunile care verifică adâncimea să intre fără o protecție militară oferită de armata ucraineană.

„Motivele ţin de siguranţă şi vin din partea Ministerului Apărării din Ucraina, pentru că, şi aceasta a fost justificarea încă de la început, pe acest canal Bâstroe au fost câteva incidente cu mine care au afectat nave civile”, explică secretarul de stat Ionel Scrioşteanu, referindu-se la acordul parţial.

Ucraina a acceptat ca România să verifice adâncimile, dintr-un mal în celălalt, doar între kilometri 22 și 116 ai brațului Chilia, adică între localitățile Periprava și Pătlăgeanca.

National

Mass media, între groapă și libertate

În primăvara anului 1990, înflăcărat de orizontul deschis de schimbarea de regim, mergeam la Alexandria (Teleorman) să tipărim revista Expres. Făceam corectura pe mesele tipografilor, urmăream tiparul, încărcam sutele de mii de exemplare într-un camion și le aduceam la București de unde le împărțeam distribuitorilor de ocazie și tipografilor de la Informația dispuși să vîndă.

La primele numere, lîngă zidul magazinului Unirea, am și vîndut cîteva mii de exemplare la bucată, strigînd în gura mare titlurile mai tari, exact ca-n filmele despre ziariștii din perioada interbelică. Băiatul unui fotograf de la revista Flacăra, si el fotograf cunoscut, în loc să-mi facă o fotografie se uita mirat la coada de cumpărători și la strigătele mele de difuzor surescitat de noua condiție. La un moment dat i-am și zis:
– Ce te uiți așa mirat? Mai bine dă fuga și schimbă niște bani că n-am să dau restul!

Au fost anii de aur ai presei românești post Ceaușescu, cu Piața Universității, cu prima descindere a minerilor, cu studenții veniți din stradă să devină ziariști, cu comuniștii feroce reșapați în democrați, cu vînătoarea de securiști,cu mineriada din iunie (cea mai cumplită!), cu marșul cămășilor albe, cu dezvăluirile foștilor deținuți politici, cu dezvăluirile progresive ale identităților revopsite ale noilor conducători ai țării, cu sistemul de oțel care începea să iasă din nămolul istoriei și să-și arate perenitatea. Au fost anii de aur ai trăirilor intense și ai viselor democratice. Încă se mai murea pentru ele deși Ceaușescu era „departe„ de cîteva luni.

De două-trei ori a bătut vîntul și a fulgerat cerul și, gata, au trecut mai bine de trei decenii și suntem bătrîni!

Mulți dintre cei care au trăit acea perioadă de răscruce nu mai sunt printre noi. De mulți nu-și mai amintește nimeni, de parcă ar fi fost o povară. Zilele lor trecute ca fumul stau totuși între cărămizile României de azi, chiar dacă puștimea rebelă nu-i scoate din „comuniști împuțiți”.

Domne, ce mare victorie a fost SOTI! Ce parfum amețitor avea libertatea de exprimare! Mergeam pînă departe pe malul Dîmboviței sau la Costinești să participăm la cîte o discuție care începea binișor după miezul nopții.

Ce-am visat și ce-a ieșit? Asociația Ziariștilor Români s-a dovedit a fi o amăgire, Clubul Român de Presă s-a chircit penibil, distribuția presei s-a făcut praf și pulbere, europenizarea mult așteptată s-a topit repede și a fost înecată de balcanizarea ei. Pe nesimțite, presa a devenit un tărîm al libertății fără responsabilitate, dominat de o proletarizare digitală și de o manelizare rușinoasă.

Ce mare a fost visul și ce mic a ieșit rezultatul!? Cine a început și cine continuă!? Cine erau editorii și cine au ajuns patronii?

Mă încumet să reproduc ce văd acum pe burtierele micului ecran de la o televiziune care vrea să miște țara din tunurile trecutului recent pentru a face loc altora mai sofisticate.

Senatoarea care le-a văzut pe toate face dezvăluiri bombă, Emisiune fenomen: Demascăm interesele care ne duc la faliment, Totul despre politică, afaceri necurate și servicii secrete. Trădătorii care ne manevrează. Dezvăluiri explozive, Interviu incendiar despre situația jocurilor politice actuale, Șoșoacă detonează totul. Demascăm interesele băieților deștepți, Bîstroe, corupția pe care n-o spală toată apa din Dunăre, Combinațiile oculte pe bani mulți, Caracatița care ne sabotează, Băieții deștepți, Legături cu vechiul sistem. Dăm Cărțile pe față. Scandal uriaș între negustorii de iluzii.Românii rabdă tăcuți. Tensiuni ca pe front între partenerii de guvernare, haos total în Coaliție. Circ fără pîine pentru români, Softul care stie exact adîncimea canalului, Ce ni se ascunde, Generalul Talpeș revine în forță cu dezvăluiri și documente bombă, Totul despre politică, afaceri, servicii secrete și bani murdari, Udrea: Momentul fatal pentru mine a fost că am candidat, Cei care au vrut arestările au decis și cum e cu pandemia,Jutiția folosită ca să ne plece resursele și oamenii, Binomul SRI-DNA creat ca să ne transforme în colonie, Planul pentru arestări nu a fost făcut la București, Judecători puși special pentru condamnări răsunătoare, Binomul care conduce România. Cine sunt capii Mafiei? Judecătorii care m-au condamnat s-au penisonat imediat, Procurorii care mi-au făcut dosarul sunt la Parchetul UE, Perioada neagră a României nu s-a terminat. E chiar acum! Udrea, interviul care răstoarnă sistemul mafiot, Semnul codat cu degetul la nas, deslușit după aproape zece ani, Informațiile sunt în redacție. S-ar putea lăsa cu arestări, Cred că Putin se tăvălește de rîs cum e condusă Europa, Cozmin Gușă: Ion Tiriac este cetățean maghiar.

Si la ceilți lucurile sună la fel:
Liderul Clanului Duduianu reținut pentru că și-ar fi abuzat copilul, George Simion: Pe Virgil Popescu l-am făcut hoț,el m-a făcut prost, Jaf la CFR! Hoții au tăiat cablurile de la locomotivă. Fricile din relația de cuplu, De ce anchetatorii nu au văzut urme ciudate de singe? Cutremur pe piața asigurărilor.Milioane de români afectați!…………..

Din reflex, baliez toate canalele pentru a afla dacă a a apărut ceva nou. Poate-poate! Şi uneori mă opresc la cîte un dialog siropos sau prețios desre psihicul omului în cuplu sau în depresie, despre insucces, dragoste, încredere,divorț etc.

Sunt ore la care programele de televiziune gem de consultații psihologice liricoase. Două fotolii, două microfoane (se poate și cu unul singur”) și programele de televiziune sunt gata. Curg pînă la exasperare! Slujbe, predici, vindecări în direct, confesiuni,consultații,știri bombă,bîrfe,circ,scandal.

Totul este exoplozie, bombă, nucleară, fenomen, tun, țeapă,accident spectaculos, acuzație, dezvăluire, noi imagini, revoltă în stradă, accident înfiorător, bătrîn spulberat pe trecerea de pietoni, copil
înjunghiat, trafic restricționat, românii în sus, românii în jos etc. De unde am plecat și unde am ajuns!

CORNEL NISTORESCU / http://cotidianul.ro/

Vizele de intrare în America, o mare țeapă!

Fraților, nu-i mai lăsați pe “jurnaliștii lu’ Pește Prăjit” din România sau de aiurea să mintă / dezinformeze / manipuleze oamenii!

Șmecheria asta cu eliminarea vizelor de intrare în SUA și cu rata de respingere sub 3%, necesară obținerii acestui statut e o ciorbă reîncălzită și controlată de către Departamentul de Stat, care transmite Ambasadei SUA din România instrucțiunile care îi țin la ușă pe români!

Asta se întâmplă de peste 30 de ani și nicio administrație americană nu a spus adevărul! De ce? Pentru că se tem de o invazie care să transforme suburbiile marilor orașe americane în ghetouri insalubre de tipul celor pe care le vedeți în Franța, Italia, Spania, Germania etc., unde și poliția se teme să intre!

La toate astea se adaugă criza umanitară de la granița SUA cu Mexic, pe unde intră zilnic mii de migranți ilegali, veniți mai ales din America Centrală, mulți dintre ei fiind traficanți de droguri sau de carne vie, criminali scăpați din pușcării, violatori etc.

Sunt fapte care întăresc cele spuse / scrise mai sus! Adevărul e că maidanezii din politica românească – în frunte cu Iohannis, aerianul Aurescu de la Externe sau ambasadorul chelner Andrei Muraru – se comportă ca niște slugi la Washington, unde intră cu căciula în mâna, luând poziția ghiocelului chiar și după intrarea României în NATO și UE!

Iată motivele pentru care programul Visa Waiver li se aplică ungurilor, polonezilor sau altor cetățeni din țări membre NATO și UE, în timp ce românii sunt umiliți de “partenerul strategic”, care e și stăpânul de facto al coloniei România! Ultima speranță ar putea fi acest război nenorocit din Ucraina, unde americanii își folosesc bazele militare din România ca sperietoare pentru ruși, ceea ce ar permite colaboraționiștilor dâmbovițeni să ceară eliminarea vizelor.

Ar fi un cadou făcut de ocupantul strategic, pe care supusul trădător să-l folosească la alegerile din 2024, pentru a-și ține cald scaunul de sub cur!

Corespondență din New York de la Grigore L. Culian

Aroganța lui Putin: La volan prin Mariupol

Preşedintele rus Vladimir Putin s-a deplasat la Mariupol, oraş ucrainean devastat de bombardamente, a anunţat duminică serviciul de presă al Kremlinului, citat de agenţiile de presă ruse, preluate de cele internaţionale.

Este prima deplasare a liderului rus în acest oraş-port din Ucraina ce fusese sub asediu luni de zile şi fusese ocupat de armata rusă în luna mai 2022.

Vladimir Putin a mai întreprins sâmbătă o vizită-surpriză în Crimeea, peninsula anexată de Rusia în 2014, pentru a marca nouă ani de la anexare.

Potrivit Kremlinului, Vladimir Putin s-a deplasat la Mariupol cu elicopterul şi a făcut un tur al oraşului, el însuşi la volanul unei maşini.

Vladimir Putin a discutat cu localnici, a vizitat locuri de interes şi a primit un raport asupra lucrărilor de reconstrucţie din acest oraş devastat, potrivit aceleiaşi surse.

Cotidianul RO

America se prăbușește în valurile pe care le-a făcut fără să-și dea seama

  Ah, America! America se prăbușește în valurile pe care le-a făcut fără să-și dea seama. Îi ies pe nas războaiele din Indochina, bomba de la Hiroșima și golăniile lui Superman! Iar eu? Cu ficțiunile politice care se văluresc din trecut înspre prezent și din viitor încoace, ceva de speriat! M-am dus la piață. Piața închisă. M-am dus la supermarket. Era un lacăt uite-așa de mare, nu vă mint. Ei, am tras o fugă la primărie. Nici țipenie de om.

În Piața Victoriei, pustiu. Nici pe Calea Victoriei nu era careva. Pustiu de tot. Sigur că m-am speriat. Spre seară, am ajuns departe, către Giurgiu, pe câmp. În urma mea, un București gol de suflete. Care unde credeți voi că erau, toate în păr, mii și mii? Chiar pe drum. Acolo, în câmp, albastru plin de flori galbene. Sub cerul liber. Era acolo un nor ciudat din care se auzea o muzică. Bucureștenii mei stăteau ciotcă acolo și ascultau. Ce e? Taci, mi-a șoptit un deputat pe care-l văzusem zilele trecute la una dintre televiziunile otrăvite. Taci, ascultă muzica îngerilor… Am ascultat, de ce să nu ascult?! Dar cu de atâta suflare bucureșteană o ștersese cât ai clipi din oraș? Păi cine mai strângea gunoiul?

Cine se mai dădea cu barca prin Cișmigiu? Cine mai transmitea mesaje electorale caraghioase la televizor? Cine se mai răstea la noi de la Cotroceni? Nimeni. Erau cu toții vrăjiți. Și bogați și oropsiți, cot la cot. Plângeau. Uite-așa li se scurgeau lacrimile pe obraji. Un ageamiu, acrit de popolarizare tehnico-științifică, mi-a zis, așa, încet la ureche, că-n norul ăla era de fapt un OZN plin ochi de extratereștri care se pregăteau să sară jos să ne căsăpească de numai’, numai’. Ce nebun? Nu domnul meu, bucureștenii erau cu toții, dintr-odată, vrăjiți cu adevărat, s-au așezat în genunchi, un ocean fremătător de oameni. S-au închinat. S-au îmbrățișat. Apoi a căzut soarele într-o mare de flăcări și s-a lăsat seara peste noi. Dar să vezi, oceanul vine peste noi! Iar eu? Dacă mă privesc dinspre Apus, parcă aş fi un zburătoriu.

Dacă mă privesc dinspre răsărit, parcă aş fi un saurian solzos şi zâmbăreţ. Garbarola Gumbolao, şi ea, pare un schimbător de imagini. Îi zăresc codul genetic zburătăcind prin pliurile magnetice. De unde vine fabuloasa asta? Poate că am inventat-o eu însumi sau poate că numai psihismul meu care nu are decât o vagă instrucţiune perceptivă. Mă întorc în mine însumi căutând o vecinătate liberă. Aş putea fi un organic sau poate un electric sau poate un magnetic, vălurit şi văluritor. Plaja scânteietoare trebuie să fie pielea unei balene de sticlă. Balena asta e de fapt o corabie incendiată de luptătorii Nordului. Luptătorii Nordului pot fi instrucționați de psihismul meu, se înțelege. Ce-ar spune oare Freud despre toata povestea asta?! Când Garbarola Gumbolao se trezeşte, soarele se ridică pe cer obligând spaţiul lui periferic să se plieze.

Eu alunec pe pantele spaţiului transformându-mă fie într-un eveniment, fie într-o fabuloasă de rangul I. Ficţionalitatea mea excesivă bulversează continuităţile sistemelor cosmice din arealul Roşu. Arealul Portocaliu produce făpturi lente în timp ce arealul Verde produce făpturi dinamice. Comunicăm prin semne. Găsesc semnele pe plajă. Plaja se întinde cât vezi cu ochii. Dar ce sunt ochii? Ei VĂD? Sau psihismul meu construiește VĂZUL. Timpul se vălurește construind Imagini Perverse. Tot ceea ce VĂD e anterior sau simultan cu mulţimea de puncte care sunt? Plaja scânteietoare se pliază sub forma unei case. Mă apropii de casă sau sunt chiar eu această casă. Dacă aş fi chiar eu această casă, m-aş vedea, MĂ VĂD, apropiindu-mă dinspre Sud. VĂD un navigator înaripat, solzii lui strălucesc. Gândurile lui sunt gândurile mele.

Garbarola Gumbolao, stăpâna acestei case, ficțiunea mea, se ascunde după jaluzele mustind de dorinţă. În apropiere se afla un Orgasm. Navigatorul o strigă pe Garbarola Gumbolao. Cei doi se întâlnesc pe plajă. Se iubesc pe nisip. În cel mult câteva minute vălurite, Garbarola Gumbolao va naşte un EROU. Eu, Marea Casă, voi chema Eroul înăuntru pentru a-l pregăti pentru războaiele de imagine care deschid Noul Mileniu, Era Vălurită. Trocul virtual va fi împărat şi anticrist într-o lume în care subtilul război meteorologic ar putea avea sorţi de izbândă în timp ce teoria etatistă sau liberalismul economic vor rămâne fără suport. Statul va sfârşi în desuetudine, structurile sale de putere fiind virusate şi necrozate de grupuri rivale, de şantaj şi corupţie iar liberalismul economic va fi ucis de economia morţii, de un spirit religios haotic care va reclama nu libertatea economică ci libertatea extincţiei economice.

Lipsirea de sens şi mişcarea imaginară a pieţelor de desfacere vor afecta orice prognoză economică, instrumentarea haosului fiind necesară pentru a se găsi o nouă ordine economică. Mişcările antiglobaliste nu sunt decât o reflecţie a actului autoritar global, un adjuvant care produce fapte economice profitabile de la suplimentarea fondurilor pentru industria de apărare până la actele de corupţie în consiliile municipale ale oraşelor care au fost rase de bătăliile globalităţii. Forţele economice vor sfârşi şi ele în plictis sau în mirajul jocului virtual, cyber-muncitorii fiind doar o iluzie optică. Acţionariatele vor pierde din ce în ce mai mult din putere, hazardul virtual substituindu-se aşa-zisei hotărâri sau adunări a acţionarilor.

Dar America? Ah, America! America se prăbușește în valurile pe care le-a făcut fără să-și dea seama. Îi ies pe nas războaiele din Indochina, bomba de la Hiroșima și golăniile lui Superman!

Ovidiu Bufnila S.F. Politic   http://cotidianul.ro/

Anglia se prăbușește în valurile pe care le-a făcut fără să-și dea seama

Anglia se prăbușește în valurile pe care le-a făcut fără să-și dea seama! Asta e, îi ies pe nas coloniile, războaiele, trădările! Aroganța și Comunismul lui Marx! Dar să vezi, ai noștri, când au auzit grozăvia asta, să vezi… Întâi au lărgit canalul. Așa le-a venit. S-au adunat cu mic cu mare din Balta Albă, din Ferentari, din Cotroceni, de pe Magheru și de pe Calea Moșilor, din Gara de Nord. Erau așa de inimoși că m-am speriat. Sigur că mi-am făcut de lucru printre ei. I-am întrebat ce și cum, mai ales dacă nu le este frică. Nu le era, de ce să le fie? Jandarmii stăteau așa, pe margine, la fel polițiștii de la Circulație, de la Interne, și tipii ăia fioroși de la Poliția Militară. NATO a fost informat, vezi bine. Moscova stătea cu ochii pe noi. America, la fel.

Am luat și eu un târnăcop și am început să sap voinicește. Tata a lucrat așa la Canal, prin 56’. La fel unchiul Nicu, vecinul Popovici și pictorul de peste drum, Lambru. Primarul Capitalei a chemat presa, partidele politice, niște rude de-ale lui din Ankara, niște mardeiași. Nu i-a mers. Juma’ de țară s-a strâns în București să sape la Canalul Dâmbovița-Dunăre-Marea Neagră. Au venit și niște poeți și niște chitariști, un bard popular, un antrenor de fotbal, un cavalerist, un actor de teatru să facă niște chestii pe-acolo. Unii s-au pozat cu smartfonul.

S-au holbat la noi niște sateliți, Președintele României a vrut să strângă niște capital electoral, s-a pozat și el cu o lopată, au răsărit nu știu de unde niște școlari și niște chelnerițe, un romancier, un pompier, un pierde-vară. Ne-am hotărât să inaugurăm canalul cât mai repede, să urce vapoarele de pe Oceanul Atlantic până la Casa Poporului și până la Unirea, colț cu Hanul lui Manuc. Au tras la mal niște crucișătoare americane, un pachebot olandez, o caravelă englezească. Ne-am trezit pe cap și cu un submarin nuclear rusesc, cu niște veliere din China, cu o gondolă din Veneția și cu un pescador din Brazilia. Pe urmă, mai toată suflarea românească a șters-o într-o croazieră în Pacific.

Așa că la alegerile prezidențiale au venit să voteze cinci milioane de franțuji, trei milioane de greci, patru milioane de poloni, șase milioane de spanioli, zece milioane de americani, unsprezece milioane de mexicani și încă vreo…. Bango saradai! mi-a strigat căpitanul balenierei scoţându-şi şapca soioasă de pe cap. N-am înţeles ce vrea să-mi spună. Mi-am lăsat carabina cu ţeava-n jos şi l-am salutat la rândul meu, cu zâmbetul pe buze. Aducea cu el Marea Balenă Albastră. Burtoasa-i corabie de-abia înainta în golf. Bango saradai! mi-a şoptit Elbina, proprietăreasa de la Patul de Argint. Bango saradai, mi-a aruncat printre dinţi Montgolferrer, comandantul dirijabilului galben care tocmai trecea fâşâind pe deasupra oraşului nostru.

Bango saradai! mi-a strigat vesel Patrowsky care tocmai cobora din fuzeea lui marţiană, ce mai călător stelar. I-am zâmbit larg. L-am privit cruciş. El m-a bătut amical cu trompa-i argintie pe umăr. Bango saradai! am urlat eu văzându-l pe şerif călare pe un pterodactil virtual. Șeriful s-a supărat foarte tare că l-am luat peste picior. M-a digitalizat pentru două luni şi jumătate. Când s-a întors din Pataggonia, Montgolferrer m-a scos pe cauţiune. Cum m-a văzut ieşind pe poarta închisorii, mi-a strigat râzând, Bango saradai!Iar eu i-am tras un pumn în nas. Ce mai zi! Dar ce să faci tu cu o zi, din asta politică, să zicem? Ce să faci cu o zi? O zi e o zi ca oricare alta, gândi Rastolnikov coborându-se din nacela aerostatului vişiniu care plutise pe deasupra mărilor vreme de o sută de zile.

L-ar fi putut suna pe Milan, archebuzierul, să-l întrebe ce crede el despre trecerea zilelor. Milan gândeşte analitic, are simţ practic. Nu, Milan nu are răspunsul. Rastolnikov sorbi din cafea. Trase perdeaua şi privi departe în zare, dincolo de coşurile de fum ale combinatului de utilaj greu, ce mai duduiau locomotivele! Departe în zare se ghicea ziua de ieri. Un nor plumburiu o trăgea după el, înspre Cercul Polar. Dar, ce grozăvie! Dintr-odată, Rastolnikov zări cum cade o zi peste altă zi. N-am orbu’ găinilor, e real, se strădui Rastolnikov să se convingă că totul e aievea. Păi cum altfel? Uite, femeia aceea blondă, care cară sacoşe galbene, nu era acolo, în stradă acum câteva minute. Nici aeroplanul care zbârnâie prin văzduh. Hotărât lucru, s-a produs o entropie meserie. Trebuie să fie opera văluritului, au şoptit în bărbile lor pline de cochilii, generalii prinţesei Walevska, îndrăgostită lulea de Rastolnikov.

El vălureşte realitatea şi ficţiunea construind istorii periculoase şi instrumentând periculoasele programe autoexecutabile! Şi bătrânul împărat al oglinzilor de ape din Jabahab Ab Jabadah auzi glasul dezmăţatelor furtuni oceanice după ce trecură deja cinci mii de ani de la metamorfoza văluritului, ce grozăvie. Un astrolog s-a furişat într-o noapte ploioasă printre coloanele de ceaţă ale palatului imperial din Borobudur. S-a împiedicat în barba-i liliachie. Şi-a vălurit uşor mantia înstelată învolburând aerul cald. A tuşit uşor parcă nevrând să-l tulbure cumva pe bătrânul împărat care trăgea înfrigurat cu urechea la palpitul universului plin de universuri în apropierea telescopului oficial. A dat să se întoarcă, speriat de gândul său nebun. Aflase că epocile se desfăşurau toate deodată şi că nu-şi urmau una alteia pentru că misteriosul vălurit construia ficţiuni cu o viteză uimitoare. Noii savanţi de pe vechiul asteroid Kaoma Kuamani au descoperit principiul instantaneului acvatic bănuind prezenţa misteriosului vălurit din inima norilor în profunzimea matricelor virtuale care se desfăşurau toate deodată. Pe scurt, puteai fi oriunde, oricum, în acelaşi moment digital. Rastolnikov zice, asta e. Scoate mătura din debara şi mătură uşor zilele băgându-le sub preşul vişiniu tras acum o secundă din nacela aerostatului vişiniu. Iar Anglia? Vai de ea!

Anglia se prăbușește în valurile pe care le-a făcut fără să-și dea seama! Asta e, îi ies pe nas coloniile, războaiele, trădările! Aroganța și Comunismul lui Marx!

Cotidianul RO