Magistraţii Secţiei Contencios din cadrul Curţii de Apel Bucureşti au decis că Paula Iacob, unul dintre cei mai vizibili avocaţi din Capitală, veteran al Baroului Bucureşti, devenită celebră odată cu procesul lui Nicu Ceauşescu, a făcut poliţie politică.
Conform deciziei pronunţate de judecători, informaţiile privitoare la mai multe persoane, oferite Securităţii de către Paula Iacob, au vizat şi adus atingere atât „dreptului la liberă exprimare“ cât şi „dreptului la viaţa privată“ a celor pe care i-a turnat. Pronunţată după cîţiva ani de procese, sentinţa confirmă informaţiile oferite de către cercetătorii CNSAS care, în urma studierii documentelor fostei Securităţi au aflat că distinsa avocată care ne oferă frecvent lecţii de conduită şi morală la televizor a fost recrutată ca turnător încă de pe vremea lui Stalin, pe la începutul anilor 50, la doar câţiva ani după ce România intrase sub călcâiul de fier ai „dictaturii proletariatului“. Conform documentelor de epocă depuse pe masa magistraţilor, rezultă că Paula Iacob a avut primul contact cu Securitatea la sfârşitul anului 1952 , pe data de 5 decembrie, când fost recrutată ca informator, cu numele de cod „Gabriela“. Această primă etapă a „colaborării“ a durat până pe 19 iunie 1954, când organele de represiune au renunţat la serviciile „sursei Gabriela“ deoarece nu mai prezenta interes, întrucât nu mai avea potenţial informativ. La dosarul cauzei a fost depus şi un document semnat chiar de mânuţa tinerei, pe atunci, Paula Iacob care îşi lua angajamentul să nu discute cu nimeni cele aflate în urma colaborării cu „organele de stat“.
„Sursă“ bună şi pe vremea lui Ceauşescu
După acea primă fază a colaborării cu Securitatea, începută de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Paula Iacob a reintrat în atenţia „organelor“ pe vremea lui Ceauşescu, în anul 1970, când Securitatea i-a dat un alt nume de cod, „Ioana“. Din această nouă etapă a colaborării, CNSAS a descoperit prin arhive şi a depus pe masa judecătorilor, angajamentul de colaborare şi note scrise, semnate de Paula Iacob, dar şi notele de sinteză întocmite de agenţii de Securitate pe baza declaraţiilor acesteia. În această nouă etapă a colaborării sale cu Securitatea, Paula Iacob a oferit informaţii privitoare la reprezentanţii emigraţiei româneşti din Germania, dar şi legate despre anumiţi jurnalişti ai postului de radio „Europa Libera“. În urma analizei acestor documente, magistraţii Curţii de Apel au constatat că „rapoartele“ nu sunt procese verbale încheiate în cursul vreunui interogatoriu sau a unei confruntări cu vreun inculpat, confruntare la care ea ar fi fost obligată să „dea cu subsemnatul“ în cursul vreunei anchete de natură politică,, ci „rapoarte“ oferite de bună voie. Astfel ,avocata Paula Iacob nu poate să invoce statul de victimă a vreunei anchete la care ar fi fost supuse de către Securitate.
După metoda lui „Felix“
Documentele din arhivele fostei Securităţi arată că, într-adevăr, „turnătorii“ nu aveau nici mamă, nici tată şi erau dispuşi să-şi „toarne“ chiar şi rudele apropiate care făceau imprudenţa de a-i primi sub acoperişul lor. Iar în această privinţă, Paula Iacob nu este cu nimic mai prejos decât „Mircea-Felix“ cel pe care noi îl cunoaştem, acum sub numele de Dan Voiculescu, turnătorul deja demonstrat, cel pe care jocurile electorale l-au cocoţat în scaunul de vicepreşedinte al Senatului. Iar dacă „Felix“ îşi turna verişoara din Germania, Paula Iacob aflată într-o vizită în străinătate, raporta şi ea Securităţii despre ruda care o găzduise şi o omenise că „deşi are un câştig modest, este vizitată frecvent de diferiţi cetăţeni români cărora le acorda casă, masă, iar unora chiar şi bani. Printre acestea, dr. V. P. domiciliat în Bucureşti, N. V., medic la Spitalul Panduri, S. P., medic, şi D. S., profesor economist“. Conform documentelor CNSAS „ pârâta a informat că ruda sa T.A. i-a destăinuit că toţi se manifestă duşmănos la adresa regimului din R.S. România şi nu înţelege cum unor asemenea oameni li se permite să plece în străinătate. În plus, „sursa Ioana“ a mai informat că „la înapoierea în ţară am avut ocazia să cunosc personal pe prof. dr. V. R, în casă la ruda mea T. C, unde a avut aceleaşi manifestări despre care mi-a vorbit vara mea“. Iar într-o altă notă „sursa“ a mai raportat că „În noiembrie 1968, am făcut, împreună cu soţul meu, o călătorie de 30 de zile în RFG, în vizită la o rudă. Cu ocazia unei vizite la Manheim, am întâlnit pe A.E., un evreu plecat cu forme legale. Din discuţiile cu el am aflat că este vizitat de diverşi cetăţeni români, care-i solicită bani, printre care, în mod special gazetarul G.M, de la Lumea“. Câţi oameni or fi fost anchetaţi de Securitate în urma acestor „ciripeli“? Nu o sa aflăm probabil niciodată.
Tot din documentele furnizate magistraţilor de la Curtea de Apel de către CNSAS a mai rezultat că Paula Iacob a furnizat informaţii despre angajaţi ai postul de radio Europa Liberă şi despre persoane aflate în anturajul acestora. De-a lungul procesului Paula Iacob a negat, în mod constant că ar fi făcut poliţie politică. Fapt contrazis de către magistraţii care i-au judecat dosarul şi care au menţionat că: „Pârâtă susţine în apărarea sa că nu a furnizat nici o notă informativă, astfel că nu se poate reţine calitatea sa de colaborator al Securităţii. Aceasta apărare nu poate fi primită, întrucât art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008 defineşte drept „colaborator al Securităţii – persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă şi nu instituie condiţia obligatorie a existenţei notelor informative. Prin urmare, este suficient ca din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar să reiasă că informaţiile au fost furnizate de pârât“. În plus magistraţii arată că „modul detaliat în care informaţiile au fost consemnate în notele şi rapoartele depuse la dosar fac improbabilă ipoteza că datele astfel consemnate să fie concepute de lucrătorii Securităţii şi puse în seama Paulei Iacob, întrucât anumite detalii nu puteau fi cunoscute de alte persoane decât pârâtă însăşi“. Decizia de colaborare pronunţată la Curtea de Apel nu este definitivă şi poate fi atacată prin recurs care va fi judecat, pe 10 mai 2012, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Paula Iacob: „Nu ştiu nimic, nu sunt în ţară“
Contactată telefonic, Paula Iacob ne-a declarat privitor la acest aspect al vieţii sale: „Eu, în momentul acesta nu ştiu nimic. Nu sunt în ţară. Există o acţiune pe rol, dar în acest moment nu ştiu nimic. Vin în patru zile acasă şi atunci voi vorbi pe larg despre asta“.
Deşi bănuită, decizia prin care Curtea de Apel Bucureşti i-a confirmat Paulei Iacob statutul de turnător la Securitate este orecum tristă, acum cînd aflată la vârsta senioratului doamna avocat îşi poate agăşa în panoplia profesională atât curajul de a-l fi apărat, într-o perioadă deosebit de tulbure, atât pe Nicu Ceauşescu cât şi pe „Boschito“, maidanezul acuzat că ar fi provocat moartea unui cetăţean japonez venit la noi cu afaceri. Din păcate, ceea ce rămîne după toate acestea ar trebui să fie doar lespedea grea a tăcerii.
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente