REMEMBER 21 DECEMBRIE 1989:ULTIMA CUVANTARE A LUI CEAUSESCU SI IZBUCNIREA REVOLUTIEI LA BUCURESTI SI IN TARA!

Cine s-ar fi gandit, in decembrie 1989, ca nebunia de la Timisoara va ajunge si la Bucuresti, ba chiar, mai mult de atat, va izbucni dupa 21 decembrie in toata tara.

Zvonurile si informatiile contradictorii circulau in intreaga tara. Cu totii asteptam cu sufletul la gura zi dupa zi pentru a vedea ce urmeaza, cum se va incheia revolta inceputa la Timioara.

Romanii stateau in fiecare seara cu urechile lipite de radiouri pentru a auzi cele mai proaspete vesti de la Radio Europa Libera sau Vocea Americii.

Cu totii ne rugam in acele zile ca suferintele si lipsurile noastre sa ia sfarsit, iar cei mai multi dintre noi visam la libertatea pe care nu o cunoscusem niciodata, decat poate din povestile celor plecati deja in Occident sau din cartile citite pe ascuns. Putini dintre noi au anticipat insa ceea ce avea sa urmeze si, mai ales, deznodamantul brutal si brusc pe care l-au avut evenimentele.

In dimineata zilei de 21 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu se hotaraste sa isi puna in aplicare propria solutie de iesire din criza sociala in care tara se afundase. Ideea lui Ceausescu i se va dovedi fatala pana la urma, desi ea fusese conceputa cu gandul ca rezolva toate problemele pe care le strigasera timisorenii si le traiau si le simteau restul romanilor.

Pentru a-si demonstra insa asupra intregii tari puterea pe care o detine inca asupra populatiei si, in acelasi timp, marinimia de conducator, Ceausescu organizeaza un mare miting pe data de 21 decembrie, in Piata Palatului.

Manifestatia trebuia sa fie una pro-Ceausescu si trebuiau sa participe doar oameni de incredere ai partidului comunist. In cadrul mitingului, Ceausescu planificase sa anunte majorari de salarii si pensii si alocatii pentru nou-nascuti, intre 100 si 300 de lei.

Manifestatia incepe la ora 12.00 si este transmisa in direct la radio si televiziune. Aceasta strategie care s-a dorit a fi o dovada a manifestarii puterii si increderii pe care romanii inca i-o poarta „iubitului conducator” se va dovedi a-l pierde pe Ceausescu. Dupa discursurile „oamenilor muncii”, pe la 12.30, ia cuvantul Nicolae Ceausescu.

Ceausescu vorbeste despre nevoia imperativa de a apara tara de cercurile straine care atenteaza la integritatea ei si multumeste din inima organizatorilor mitingului….le promite „tutulol” romanilor salarii si pensii mai mari. Insa, in loc de aplauze si urale, Ceausescu ramana impietrit la raspunsul multimii… Din mijlocul manifestantilor se aude tot mai puternic, crescand, o rumoare terifianta si inimaginabila.

Multimea nu il mai aplauda si nici nu il mai canta asa cum facuse zeci de ani la rand. Abia in acest moment Ceausescu pare sa inteleaga adevarata dimensiune a revoltei. Elena Ceausescu il sfatuieste in microfon sa continue, sa nu se lase intimidat. Nicolae Ceausescu nu isi revine insa. Priveste multimea pierdut si fara sa inteleaga nimic din ce i se intampla.

Transmisia in direct este oprita pentru cateva clipe, insa este reluata in cateva minute. Manifestantii parasesc incet – incet piata. Nici macar promisiunile pe care Ceausescu incepuse sa le faca in disperare nu ii mai tin in loc pe oameni.

Unii istorici si analisti ai evenimentelor din decembrie ’89 sustin ca mitingul a fost sabotat, in fapt, si dezorganizat in mod profesionist. Explozia unor petarde, vuietul transmis prin statiile de amplificare din piata, chiar tepusele cu care au fost intepate unele femei din multime – toate acestea, se spune, ar fi fost atent regizate si pregatite si ar fi avut drept scop sa provoace panica si haos in multime si sa ii imprastie pe manifestanti.

Dupa doar cateva ore, pe la 2 – 3 dupa-amiaza, in zona hotelului Intercontinental, un grup de tineri ridica o baricada care sa ii apere de fortele de represiune care patrulau deja in tot centrul orasului. Baricada ridicata de tineri este insa una mai mult simbolica, nu foarte greu de doborat, alcatuita din mese si din scaune rasturnate.

La ora 18.00, Ceausescu anunta intr-o conferinta de presa instituirea starii de razboi si ii ordona generalului Milea sa deschida focul asupra bucurestenilor si sa distruga baricada de la Inter. Ordinul nu a fost executat imediat, ci abia dupa miezul noptii, cand au murit insa 39 de manifestanti. Multi dintre protestatari sunt arestati si transportati apoi la Jilava unde sunt torturati.