Astfel, întrebat vineri, dacă preşedintele Traian Băsescu a cerut o listă a ofiţerilor acoperiţi, directorul SIE a răspuns că „au fost diverse discuţii”, arătând că a existat o „preocupare” a şefului statului pe această temă la numirea de miniştri, preocupare pe care el însă nu a susţinut-o. Altfel spus, președintele a încercat în mod repetat să determine un serviciu român de informații să încalce legea și să își desconspire operativii.

Cât despre motivele șefului statului, aceasta sunt absolut evidente dacă stăm să analizăm lungul șir de situații în care președintele a utilizat informațiile provenite de la instituțiile statului, și în mod special de la cele aparținând sistemului judiciar, pentru a-și intimida sau chiar linșa adversarii politici. Ținând cont de numeroasele exemple pe care le avem în acest sens, nu încape nicio îndoială că și în privința solicitărilor adresate către SIE, președintele a urmărit același lucru, abuzând astfel în mod iresponsabil de puterea pe care o deține.

Mai mult, dat fiind caracterul repetat al insistențelor de care pomenește șeful SIE, a cărui credibilitate nu există niciun motiv să o punem la îndoială, rezultă că avem de-a face nu cu un accident, rezultat să spunem dintr-o necunoaștere a legii (deși o asemenea ipoteză este neplauzibilă, având în vedere că vorbim despre un om înconjurat de zeci de consilieri specializați), ci cu un abuz executat în deplină cunoștință de cauză. Sigur, din fericire, acest abuz s-a lovit de refuzul demn al unor oameni care au respins dorința lui Traian Băsescu de a acapara serviciile secrete.

Însă, faptul că încercarile sale nu au avut succes nu face ca intenția să fie mai puțin reprobabilă și scandaloasă. Șeful statului s-a comportat în această privință ca un despot de cea mai joasă speță, încălcând cu bună știință angajamentul pe care l-a semnat atunci când a devenit președinte, de a nu folosi informațiile obținute în această calitate în interes politic sau personal, adică exact opusul a ceea ce intenționa Traian Băsescu să facă.

Dezvăluirile lui Teodor Meleșcanu au așadar implicații dintre cele mai grave și, dacă se confirmă, îl pot face pasibil pe președinte de răspundere penală. Ceea ce face absolut suspectă tăcerea șefului statului după dezvăluirile directorului SIE.

Sigur, firesc este să îi acordăm lui Traian Băsescu beneficiul nevinovăției. Dar, dat find că acuzația provine dintr-o sursă atât de credibilă, opinia publică nici nu poate ignora subiectul, mai ales că există, așa cum am văzut, numeroase circumstanțe agravante. Ca urmare, Traian Băsescu este dator cu o explicație.