Arhiva | 6:23 pm

FOSTUL MINISTRU DE EXTERNE MRU”PUTOIUL OPARIT”,ACTUALMENTE SEF LA SIE NUMIT DE BASISTUL PENAL KLAUS JOHANNIS II IA APARAREA MENTORULUI SAU SPIRITUAL PENALUL TRAIAN BASESCU ,IN DOSARUL „RAPIREA JURNALISTILOR DIN IRAK!”

7 aug.

Documentele Serviciului de Informaţii Externe din acţiunea de recuperare a ziariştilor români în Irak au fost clasificate „secret de stat, nivelul strict secret”, criteriile avute la clasificare „subzistând” şi nefiind îndeplinite condiţiile declasificării, a precizat SIE.

Șeful SIE e Mihai Răzvan Ungureanu, cel care era ministru de Externe când au fost răpiți ziariștii.

„Documentele SIE din acţiunea de recuperare a ziariştilor români în Irak au fost clasificate secret de stat, nivelul strict secret, în strictă conformitate cu prevederile legale, în speţă Legea nr. 1/1998, art. 9, alin. (2), Legea nr. 182/2002, art.17, lit. f) şi g) şi H.G. nr. 1209/2002 (actualmente H.G. nr. 223/2013). Criteriile avute în vedere la clasificare subzistă şi în prezent, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de H.G. nr. 585/2002 art. 20, alin. (1) pentru declasificarea informaţiilor”, se spune în precizările Serviciului de Informaţii Externe (SIE)

Legea 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea SIE, articolul 9, alineatul (2) prevede: „Activitatea Serviciului de Informaţii Externe are caracter de secret de stat”.

Legea 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate prevede la art.17, lit. f) şi g): „În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se referă la: f) activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea ţării şi siguranţa naţională;g) mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii”.

H.G.223/2013 se referă la aprobarea Listei cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat din domeniul de activitate al Serviciului de Informaţii Externe, scrie mediafax.ro

PREMIERUL VICTOR PONTA ATAC DUR LA NOII PEDELISTI SI NOUL PDL PE CODUL FISCAL: „ACUM ATI INTELES?!”

7 aug.

Victor Ponta a comentat o știre apărută în presă despre creșterile salariale.

Premierul a afirmat, vineri, că mărirea salariului mediu, așa cum indică datele publicate de Institutul Național de Statistică, reprezintă o veste bună pentru angajați, dar îngrijorătoare pe termen lung pentru firme și a susținut că soluția de politică publică de contracarare este relaxarea prevăzută de noul Cod fiscal.

Ce spune Victor Ponta

„1. Stirea este foarte buna pentru angajatii din Romania pentru ca vad in buzunarul lor rezultatele bune / plus 8% salariu cu inflatie 0 si scaderea preturilor la alimente cu cca. 10% ( din scaderea TVA)

2. Stirea este insa ingrijoratoare pe termen lung pentru companii si firme / cresterea salariilor se simte in pretul final si deci in competivitate. Singura solutie de politica publica de contracarare este relaxarea fiscala prevazuta de Codul Fiscal!!

Economie, nu Politica – acum ati inteles stimati penelisti/pedelisti! Sau mai trebuie sa facem o consultare ca sa va dati seama ce ati votat in unanimitate in urma cu doua luni???”, a scris Victor Ponta pe Facebook.

PRESEDINTELE SENATULUI ,LIBERALUL CALIN POPESCU TARICEANU SI COPRESEDINTE ALDE ATAC DUR LA ADRESA „HABOTNICILOR AUSTERITATII” DE ASTAZI CARE STRIGAU IN 2008 PENTRU CRESTERI SALARIALE DE 50%!

7 aug.

Călin Popescu Tăriceanu, președinte al Senatului și lider al ALDE, reacționează dur în contextul dezbaterilor pe tema Codului Fiscal, mai ales că a remarcat faptul că a fost inclus în rândul susținătorilor „fără rezervă şi prudenţă” a noului Cod ‪Fiscal‬. „Habotnicii austerităţii de astăzi strigau în 2008 pentru creşteri salariale de 50%”, susține Tăriceanu într-o postare pe Facebook, argumentând cu o scrisoare transmisă în urmă cu șapte ani președintelui României de la acea dată, „acelaşi Traian Băsescu care dă acum lecţii privind responsabilitatea”.

Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a anunțat, vineri, pe contul său de socializare că a început „o serie de postări” pentru a răspunde „habotnicilor austerităţii”, prima fiind o scrisoare adresată în 2008 fostului președinte Traian Băsescu, motivând că dorește să îi aducă aminte acestuia, „caz în care are memorie scurtă”, că el niciodată nu a părăsit tabăra celor care susţin creşterea economică accelerată şi sustenabilă prin măsuri liberale.

„Habotnicii austerităţii de astăzi strigau în 2008 pentru creşteri salariale de 50%. Avertismentul pe care l-am dat preşedintelui Băsescu, ignorat atunci

Zilele acestea, îi văd pe unii că se grăbesc să împartă spaţiul politic în „adepţi ai austerităţii şi prudenţei” VS. „susţinătorii fără rezervă şi prudenţă a noului Cod ‪#‎Fiscal‬”. Eu sunt trecut în ultima categorie. Sunt voci care mă acuză că în 2008 aş fi pus în pericol stabilitatea fiscală a României şi că dacă s-ar pune în aplicare noul Cod Fiscal, s-ar repeta scenariul crizei economice din guvernările Boc-Băsescu. Cred că împărţirea corectă este alta: „adepţii unei creşteri economice accelerate şi sustenabile prin măsuri liberale” şi „habotnicii austerităţii”. Habotnicii austerităţii nu sunt cei care îndeamnă la prudenţă, pentru că accept necesitatea unei dezbateri, ci acei politicieni care în 2008 îmi cereau pe un ton imperativ să cresc salariile profesorilor şi bugetarilor cu 50%, iar apoi au tăiat salariile şi pensiile când au ajuns la guvernare. Politicieni ca Traian Băsescu care ar face şi spune orice pentru a câştiga voturi.

Încep astăzi o serie de postări, prin care vreau să răspund habotnicilor austerităţii şi să detaliez o viziune economică pentru o Românie mândră şi prosperă, nu măcinată de conflicte politice mărunte şi miopii economice.

În 2008, îi trimiteam o scrisoare Preşedintelui de atunci, Traian Băsescu, în care îi explicam cu argumente şi cifre economice clare de ce ‪‎Guvernul‬ pe care îl conduceam era împotriva creşterii salariilor profesorilor, peste noapte, cu 50%. Îi explicam şi contextul internaţional, în care criza economică din Statele Unite risca să cuprindă şi Europa şi ‪#‎România‬, respectiv îi ceream să nu promulge această lege. Preşedintele Băsescu, pentru a aduce voturi PDL, a promulgat legea, refuzând să vadă evidenţe. Acelaşi Traian Băsescu care dă acum lecţii privind responsabilitatea.

Public acum această scrisoare pentru a îi aduce aminte, caz în care are memorie scurtă.

În ceea ce mă priveşte, în 2008 ca şi astăzi, în 2015, sunt în aceeaşi tabără: a celor care susţin creşterea economică accelerată şi sustenabilă prin măsuri liberale. În 2008, m-am opus măsurilor populiste, la fel cum o fac şi astăzi. Mai mult, am propus un set de măsuri economice şi fiscale care, dacă ar fi fost puse în aplicare, probabil că ar fi făcut ca România să traverseze mult mai uşor şi fără costuri sociale majore criza economică globală.

Acum, în 2015, susţin fără rezerve acest Cod Fiscal, pentru că cifrele şi realităţile economice arată că este sustenabil şi că poate imprima României o creştere economică susţinută şi pe termen lung”, a scris, vineri pe contul său de socializare Călin Popescu Tăriceanu.

POLITOLOGUL AMERICAN BRUCE THORNTON IN ESEUL SAU GEO-POLITIC ANUNTA CA VISUL EUROPEAN,”IDEEA UNEI EUROPE UNITE „A SUCOMBAT!”EXPERIMENTUL UE A ESUAT!” TRIST DAR ADEVARAT!

7 aug.

Văzută din afară, de hăt, de departe, de la prestigiosul Institut (şi faimoasele colecţii de documente) Hoover, din California, Uniunea Europeană nu numai că n-o duce bine, dar de-a dreptul a sucombat. Visul european, ideea unei Europe Unite s-a terminat, zice politologul american Bruce Thornton, în eseul geo-politic „Experimentul UE a eşuat”. Deşi a apucat să fie o pildă pentru alţii – mulţi cred că, în viitorul nu prea îndepărtat, va exista o Uniune a Americii de Nord, adică SUA, Canada şi Mexic, şi alta a Americii de Sud, născută din prezentul Mercosur – creşterea economică a Europei este cea mai anemică, şomajul este cel mai mare din toată lumea occidentală, şi se află localizată pe cel mai dezechilibrat continent din punctul de vedere al dezvoltării economice, inegal pe ambele axe, şi Vest-Est, şi Nord-Sud.

Deşi prosperitatea unei Germanii deocamdată sănătoase pare să compenseze slăbiciunea întregii UE şi, totodată, Uniunea dispune de o configuraţie geo-economică favorabilă – resurse energetice şi minerale nelimitate în estul euro-asiatic, fericit completate de industriile şi tehnologiile din Vest – declinul, adevăratul pericol existenţial, vine din altă parte şi se numeşte criza demografică a Europei. Această criză letală este deja dezlănţuită de cîteva decenii; în 1970, femeia europeană dădea naştere, în medie, la 2,1 copii. Astăzi, oricît se străduie, a pierdut o „jumătate” de copil, aduce pe lume numai 1,6. Papa Francisc a spus-o verde în faţă, în noiembrie trecut, în Parlamentul European: „În multe locuri constatăm o stare generală de epuizare şi îmbătrînire, o Europă ajunsă „bunică”, stearpă şi fără chef de viaţă”. O avea dreptate Papa? Oricum, cifrele nu-l contrazic. 1 din 5 europeni are peste 65 de ani, bătrîneţea începe să umple viaţa celorlalţi, ca să nu mai vorbim de sistemul de pensii, aproape sufocat. Se spune că, în 2030, deci peste numai 15 ani, europenii păşiţi în vîrsta a 3-a vor fi 1 din 4. Întrucît aceştia merg la vot mai mulţi decît cei din alte grupuri de vîrstă, părţi şi mai consistente din PIB se vor duce la asigurările sociale şi sănătate, programele pentru tineri vor fi diminuate. Europenii sînt un trib îmbătrînit, tot mai redus ca număr, în curs de dispariţie, musulmanii fac legea la marginea Parisului şi Amsterdamului, mulţi dintre ei sfidează Creştinismul şi ajung terorişti islamici. Riposta nu se lasă aşteptată, partidele naţionaliste cresc grabnic în Marea Britanie, Franţa, Germania şi-n alte părţi, şi vor ajunge în curînd la guvernare. În Europa, creată de Creştinism din Franţa lui Marine Le Pen şi pînă în Rusia lui Vladimir Putin, ciocnirea violentă a civilizaţiilor se apropie cu paşi repezi, spunea recent un american respectabil. Întorcîndu-ne, o clipă, la cei 1,6 copii aduşi pe lume astăzi de o europeancă, vestea este proastă în special pentru români, la care nunţile, botezurile, cumetriile, năşiile etc. sînt prilejuri de socializare la cel mai mare preţ. Să ne imaginăm o Românie a anului 2040, fără surori, fraţi, veri, mătuşi, unchi, naşi, naşe, fini, fine, mai puţine rochii de naşe, mai puţine costume de naşi, mai puţine saloane de evenimente, mai puţine manele cu dedicaţie pentru năşica de la Guţă, sau de la Salam, sau Adi Minune, Doamne, ce „chin”… Fiindcă tot este lovită acum Europa de tsunami-uri necontenite de emigranţi, dinspre Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, se ridică întrebarea: ar putea imigrarea zecilor de mii de africani şi islamici să fie de ajutor pentru a opri declinul populaţiei sale? Răspunsul categoric este: în nici un fel. Sentimentul anti-emigraţionist explodează pretutindeni, din Marea Britanie, şi pînă în Est, în Bulgaria, România, Ungaria şi Cehia. Bunica Europa pune mîna pe toiag, aşa bătrînă cum este, să-i alunge pe cei de vin şi-i calcă iarba din faţa casei. S-a ajuns în situaţia cînd nici politicile monetare şi fiscale înţelepte nu mai sînt de mare ajutor – vezi cazul Greciei. Dacă vrea să supravieţuiască, UE trebuie să relanseze cultul familiei, al statului social, etica muncii şi să zăvorască porţile emigraţiei ilegale. Îi trebuie altfel de lideri decît cei actuali, legaţi de interese extra-europene. Lideri, să spunem aşa, „naţionalişti UE adevăraţi”, dacă doreşte să fie una singură. Dacă doreşte să devină locul unei naţiuni unice, Naţiunea Europeană. Iar în acest punct, probabil că cea mai importantă lucrare este ca vesticii din UE să reconsidere total relaţia lor cu esticii din aceeaşi UE. În fapt, UE a greşit, probabil, cu Estul chiar din momentul prăbuşirii comunismului. Abia în 1993, Bruxellesul a spus că est-europenii ar putea ajunge, cîndva, membri ai Uniunii, o groază de timp pierdut, 4 ani. Negocierile au fost chinuitor de lungi şi anevoioase, Franţa a mîrîit tot timpul, la fel ţările Beneluxului. Purtată de la Ana la Caiafa de la căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, şi pînă la 1 ianuarie 2007 – 17 ani! – discriminată, România a fost şi rămîne un mare eşec strategic în procesul de extindere a UE către Est, despre care nimeni la Bucureşti şi Bruxelles nu discută şi nu şi-l asumă. În momentul de faţă, greşelile făcute de UE în Est se adună. Turcia ignoră Bruxellesul, puţin îi mai pasă de „foaia de parcurs” a admiterii în UE, a decis să fie o putere regională euro-asiatică, întinsă pe două continente, cu alţi aliaţi. Extinderea puterii „soft” a UE în ţări ale fostei Uniuni Sovietice, ca Ucraina, Moldova, sau Georgia, este o glumă proastă, i-a adus Uniunii mai multe ponoase decît foloase. A dus la tensiuni cu Rusia, păgubitoare tuturor europenilor, de la Atlantic la Urali. La fel în Balcani, extinderea UE în Albania, Serbia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina iese din discuţie cel puţin încă 5 ani (dixit Jean Claude Juncker), răstimp în care influenţa Rusiei în acele locuri ar putea să crească şi s-o pună în discuţie pe cea a Uniunii.

De un sfert de veac, gargaragiii de la Bruxelles vorbesc celor din Est de „O singură Europă”. Cea mai mare greşeală pe care au făcut-o în locuri ca România, Ucraina, în toţi Balcanii, dar şi-n alte părţi, este că au pus pe piaţa est-europeană acest produs nou, Europa unică, denigrîndu-le pe cele vechi: naţionalismul şi mîndria naţională a oamenilor de acolo. Şi, din această pricină, îi aşteaptă vremuri grele.

Sursa :http://tricolor.ro/

AGERPRES: IN URMA EMBARGOULUI IMPUS DE RUSIA IN CAZUL IMPORTURILOR DE PRODUSE AGROALIMENTARE DIN UNIUNEA EUROPEANA,COMISIA EUROPEANA A AAPROBAT VINERI,OFICIAL ,EXTINDEREA,PANA IN IUNIE 2016 A AJUTOARELOR DESTINATE AGRICUTORILOR EUROPENI!

7 aug.

Comisia Europeană a aprobat, vineri, oficial, extinderea, până în iunie 2016, a ajutoarelor destinate agricultorilor europeni pentru atenuarea consecințelor embargoului impus de Rusia în cazul importurilor de produse agroalimentare din Uniunea Europeană, informează agenția EFE, potrivit Agerpres.

Măsurile de sprijin pentru sectoarele de legume și fructe și lapte au fost adoptate în urmă cu un an, ca răspuns la decizia de a ‘închide poarta’ pentru produsele europene, o formă de represalii pentru poziția Bruxelles-ului față de criza dintre Rusia și Ucraina.

‘Măsurile semnificative luate până în prezent de Uniunea Europeană au demonstrat solidaritatea UE cu agricultorii, după veto-ul rus. Aceste măsuri au jucat un rol important pentru atenuarea consecințelor deciziei Moscovei și, de aceea, au fost prelungite’, a subliniat comisarul european pentru agricultură, Phil Hogan.

‘Este necesar să se continue cu măsurile de securitate pentru a oferi garanții producătorilor de legume, fructe și produse lactate, care se confruntă cu o situație dificilă din cauza embargoului’, a adăugat oficialul european.

Pentru sectorul de lactate, măsurile vor consta în achiziții publice și ajutor pentru depozitare privată, atât a untului, cât și a laptelui praf degresat.

În ceea ce privește legumele și fructele, CE a propus extinderea, până la 30 iunie 2016, a măsurilor ce au expirat în 30 iunie 2015 și care vizau cea mai mare parte a grupurilor de produse din această categorie (inclusiv piersicile și nectarinele).

Aceste măsuri constau în preluarea acestor produse pentru libera distribuție de către organizațiile de caritate sau pentru alte scopuri, precum hrana animalelor, compost sau distilare.

În plus, o cantitate semnificativă, ce nu va depăși 3.000 de tone, ar putea fi retrasă în toate țările pentru a putea fi stabilizată piața.

Reprezentanții de la Bruxelles au precizat că, în cazuri de intervenții, autoritățile publice cumpără cantitățile oferite de operatorii privați la un preț fix și până la 109.000 tone de lapte praf degresat și 50.000 tone de unt. O dată atinse aceste volume, intervenția va putea continua, dar în sistem de licitații.

Dacă se optează pentru depozitarea privată, proprietarul bunurilor își ia angajamentul de a le retrage de pe piață pentru o anumită perioadă de timp și de a le păstra și primește ajutoare pentru o parte din cheltuielile de înmagazinare.

CIRCULA PE NET. VICTORIA STOICIU: COMITETUL ISARESCU SI DEMOCRATIA TRIMISA IN VACANTA!

7 aug.

E vară, lumea e cu gândul la vacanțe, plecări și distracție. Decidenții noștri s-au gândit să trimită și democrația în vacanță. O vacanță din care s-ar putea să nu se mai întoarcă vreodată.

Quod licet iovi non licet bovi

Despre ce e vorba? Despre un  proiect de lege privind supravegherea macroprudențială a sistemului financiar național. Potrivit acestuia, va fi creat un comitet cu un nume la fel de pompos ca cel al proiectului de lege –  Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudenţială.  În mod concret, acest comitet va fi responsabil de salvgardarea stabilității financiare și va fi format din reprezentanți ai BNR, ai ASF și ai Guvernului. Președinte va fi nimeni altul decât președintele  BNR, adică Mugur Isărescu. Rolul acestui „comitet al înțelepților” va fi acela de a emite recomandări și avertizări, iar destinatarii săi, printre care Guvernul României, au obligația, potrivit proiectului de act normativ, să adopte măsurile recomandate, în cazul Guvernului prin inițierea de proiecte legislative.

Tradus pe înțelesul tuturor, asta înseamnă că cele 9 persoane care vor forma consiliul general al Comitetului vor căpăta indirect, dar de facto, dreptul la inițiativă legislativă. 9 tehnocrați vor putea, practic, impune Guvernului să inițieze proiecte de lege, în timp ce cetățenii obișnuiți au nevoie de nici mai mult, nici mai puțin, de 100.000 de semnături pentru o inițiativă legislativă. Dar se pune întrebarea – cei 9 tehnocrați, pe cine reprezintă ei? Care e legitimitatea lor democratică, cine îi alege și în numele cui decid? Cine îi va controla? În fața cui vor răspunde? Evident, în fața nimănui. Nici măcar în fața legii, pentru că, în conformitate cu  proiectul de lege, activitatea din cadrul consiliului general al Comitetului nu atrage o stare de incompatibilitate ori de conflict de interese în sensul prevăzut de Legea nr.161/2003 privind prevenirea și sancționarea corupției[i] ori cel prevăzut în legile speciale care guvernează statutul autorităților din care fac parte aceste persoane.

Tirania tehnocraților?

Proiectul de lege nu e o excepție, ci se înscrie într-o tendință tot mai accentuată de marginalizare a democrației și de substituire a instituțiilor reprezentative prin corpuri de experți nealeși, nereprezentativi și necontrolați democratic.  Și nu e vorba doar de România, ci de întreaga Europă, care se transformă din ce în ce mai mult într-o anexă a industriei financiare reprezentate printr-o nouă castă – tehnocrația. O castă care efectiv șterge pe jos și dă de pământ cu rezultatele alegerilor democratice, impunând șefi de guverne nealeși, cum a fost cazul Italiei sau Greciei, care decide în spatele ușilor închise viitorul națiunilor și viitorul Europei. Într-un recent articol din Le Monde Diplomatique, fostul Ministru de Finanțe al Greciei, Yanis Varoufakis, povestește cum președintele Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, a convocat în seara de 27 iunie 2015 o întâlnire a membrilor grupului, la care nu a invitat reprezentanții Greciei. Atunci când Varoufakis a protestat cerând clarificări legale, răspunsul pe care l-a primit a fost acesta – Eurogrupul nu are existență legală! E vorba de un grup informal, prin urmare nici o lege scrisă nu limitează acțiunea președintelui. Și totuși, Eurogrupul, această adunare informală, decide în acest moment soarta  statelor. Oare aceasta e Europa pe care ne-o dorim, la care au visat fondatorii ei? Inutil să mai spunem că proiectul de lege care prevede crearea “comitetului celor 9 înțelepți” este consecința unor regulamente și recomandări europene[ii].  Nu mai este un secret că Uniunea Europeană s-a transformat într-o mașinărie ultra-liberală în care decizia politică și guvernanța economică sunt  tot mai separate.

Noi, în România, asezonăm această tendință europeană cu ceva condimente locale, cum ar fi, de exemplu, receptivitatea docil-colonială în fața unor inițiative private, precum  Coaliția pentru Dezvoltarea României sau  predilecția pentru un stat securist, ce conferă un rol din ce în ce mai mare serviciilor secrete. Deși avem asociații patronale reprezentative la nivel național, care promovează  interesele capitalului și ale angajatorilor, Guvernul României semnează  acorduri de colaborare cu o inițiativă economică privată a com­paniilor și băncilor românești cu capital străin – Coaliția pentru Dezvoltare. În 10 luni, de când a fost creată Coaliția, aceasta a fost consultată de aproape 20 de ori, în timp ce Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, creat în 2011, din care fac parte și patronatele reprezentative la nivel național, abia dacă s-a întrunit de câteva ori! Nici serviciile nu stau degeaba – conform noii Strategii de Apărare, cultura, educația și demografia au devenit recent, sub aplauzele entuziaste ale unor naivi, componente ale securității naționale, rezultatul fiind acela că atât SRI, cât și CSAT – ambele instituții complet netransparente și sustrase oricărui controlul democratic – vor putea interveni direct în chestiuni legate de aceste domenii. Nu se știe cum, tot SRI și-a tras în portofoliul său de activități lupta împotriva corupției, proclamând fenomenul corupției o „amenințare la adresa securității naționale”. Modalitatea prin care SRI înțelege să se implice în lupta împotriva corupției ridică multiple semne de întrebare și naște, pe bune dreptate, așa cum a arătat Uniunea Națională a Judecătorilor din România o suspiciune rezonabilă de implicare a SRI în actul de justiție dincolo de limitele legii.

Grupuscule informale, în care se amestecă oameni de afaceri, bancheri influenți și servicii secrete  – iată gașca ce se erijează în promotor al binelui public, sub titulatura de tehnocrație. Ascensiunea lor este direct proporțională cu reculul democrației – orice porțiune de teren câștigată de ei e o pierdere pentru democrație. Grav este că procesul de  marginalizare  a democrației are loc pe fondul unei pierderi de legitimitate a instituțiilor democratice – Parlamentul, Guvernul, partidele politice au ajuns la cele mai joase niveluri ale încrederii din ultimele decenii, în timp ce încrederea în instituțiile nealese, cum e armata, SRI,  DNA e în creștere, laolaltă cu preferința pentru un premier tehnocrat. Și asta atât în România, cât și în Europa. Oare ar trebui să ne mire această pierdere a legitimității instituțiilor democratice?

Politicul, în subordinea economicului

Nu. La ce altceva ne-am fi putut aștepta ? Începând cu mijlocul anilor 70, sub presiunea șantajului exercitat de capital, atât în Europa cât și în SUA, instituțiile specifice democrației reprezentative au încetat să mai livreze bunurile publice și prosperitatea pe care le așteptau cetățenii lor. Apogeul ascensiunii neoliberalismului fost atins în criza din 2008. În România, guvernarea democratică nu și-a îndeplinit niciodată promisiunea de mai bine făcută în 1989 – după 25 de ani, puterea de cumpărare a românilor a crescut cu ceva mai mult de un sfert, dar rata efectivă de taxare a salariaților s-a dublat din 1989 încoace (de la 13,4% la 27%), inegalitatea a crescut, accesul la bunurile publice s-a diminuat. Se creează, și la noi, și în Europa, impresia că guvernele și instituțiile alese democratic nu mai acționează în interesul cetățenilor. Și pe bună dreptate. Politicienii au devenit bufonii capitalului – iar termeni precum politizare sau politică au devenit sinonime cu neseriozitatea, minciuna și corupția. De mai bine de 40 de ani încoace, economicul și-a subordonat încontinuu politicul, golindu-l de sens și deschizând astfel drumul către marele vis al neoliberalismului – ocuparea  spațiului unde se iau deciziile de o elită restrânsă. Această elită  se erijează sub titulatura pretins neutră de tehnocrat preocupat de stabilitatea financiară, de securitatea națională, de riscurile sistemice sau riscurile la adresa securității țării. Folosirea manipulativă a cuvintelor precum riscuri și stabilitate își găsește un ecou puternic în mentalul unei populații amenințate de o insecuritate economică crescândă, făcând-o să accepte fără nici o rezistență, ca sub imperativul urgenței, cedarea unor  spații de decizie în mod tradițional rezervate instituțiilor democratice, reprezentative. Versiunea de sistem politic către care ne îndreptăm este aceea în care puterea este organizată în jurul unui principiu oligarhic-tehnocrat, democrația se reduce le libertăți economice și din care drepturile politice și sociale sunt evacuate. O societate în care piața nu va mai fi îngrădită de politic, pentru că politicul i-a fost subordonat, în care vocea cetățenilor va deveni din ce în ce mai irelevantă, fiind înlocuită cu vocea tot mai puternică piețelor.

Unii se tem că democrația se autodistruge. Că revendicările crescânde ale majorității vor propulsa guverne care vor adopta măsuri populiste, ce vor duce la îndatorări peste măsură ale guvernelor si, în cele din urma, la prăbușiri ale economiilor naționale. Dar nu există nici o dovadă empirică care să ateste vreo legătură între cheltuielile sociale și gradul de îndatorare al statelor – din contra, statele din sudul Europei, care sunt cele mai apăsate de datoria publică, sunt și cele care aveau cheltuielile sociale cele mai mici. Ceea ce vedem este exact opusul – statele cele mai îndatorate sunt cele care au cele mai dezvoltate sectoare financiare; există o corelație directă intre dimensiunea sectorului financiar și datoria publică. Nu revendicările sociale sau salariale ale majorității au pus presiune pe state și bugete, ci acordarea de tot mai multe privilegii capitalului financiar – mai întâi, prin scăderea continuă a impozitării marelui capital, care a dus la diminuări ale încasărilor statului și respectiv, îndatorarea sa, iar apoi, după 2008, prin  nevoia de a salva marele capital ajuns la ananghie, reprezentat de  câteva bănci considerate  too big to fail. Democrația nu se autodistruge prin vocea poporului. Ea este trimisă în vacanță de către o elită economică  din ce în ce mai puternică – o vacanță care i-ar putea deveni și mormântul.

NOTE: [i] Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităților publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției

[ii] în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic.

Sursa :http://romaniacurata.ro/

PEFC(PROGRAMME FOR THE ENDORSEMENT OF FOREST CERTIFICATION),VERIFICA CONCERNUL HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER IN AUSTRIA FAVORIZATA DE ASASINUL ECONOMIC AL ROMANIEI PENALUL KLAUS JOHANNIS!

7 aug.

https://i1.wp.com/gandeste.org/wp-content/uploads/2015/05/300-13_klaus_iohannis_corupt.jpg

Certificatorul internaţional de produse lemnoase și de întreprinderi de prelucrare a lemnului, PEFC (Programme for the Endorsement of Forest Certification), cel care a reacordat în iunie 2015 firmei Holzindustrie Schweighofer, printr-o firmă împuternicită, un certificat „Custody of Chain – CoC”, a trimis o plângere către respectiva firmă „subcontractată” – Holzforschung Austria -, prin care-i solicită să verifice conformarea Schweighofer cu certificatul emis, arată Asociația Neuer Weg, scrie Bursa.ro.

Potrivit Asociaţiei România Curată, PEFC este o certificare internaţională ce garantează că lemnul prelucrat sau achiziţionat de Holzindustrie Schweighofer este lemn controlat, legal, din surse necontroversate. Compania s-a folosit de această certificare pentru a se apăra după ce controlul Ministerului Mediului a găsit numeroase nereguli la fabricile din România, notează România Curată.

„Motivul care stă la baza acestei plângeri îl reprezintă cele relatate recent în presa cu privire la rezultatele controlului Ministerului Mediului la fabricile Schweighofer din Sebeș și Rădăuți, cât și la firmele unor furnizori de lemn. Raportul controlului, ce a durat nu mai puțin de 5 săptămâni a fost depus recent de către minister la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece au apărut o serie de suspiciuni privind legalitatea provenienței lemnului, a avizelor de transport și a datelor înscrise în sistemul SUMAL. Una dintre cerințele de bază pentru obținerea unui certificat PEFC CoC îl constituie tocmai refuzul categoric al lemnului tăiat ilegal”, potrivit ONG-urilor.

Certificatorul international de produse lemnoase și de întreprinderi de prelucrare a lemnului, PEFC (Programme for the Endorsement of Forest Certification), cel care a (re)acordat în iunie 2015 firmei Holzindustrie Schweighofer, printr-o firmă împuternicită, un certificat “Custody of Chain – CoC”, a trimis o plângere către respectiva firmă ‘subcontractată’ – Holzforschung Austria -, prin care-i solicită să verifice conformarea Schweighofer cu certificatul emis, arată Asociația Neuer Weg.

PEFC este o certificare internaţională ce garantează că lemnul prelucrat sau achiziţionat de Holzindustrie Schweighofer este lemn controlat, legal, din surse necontroversate. Compania s-a folosit de această certificare pentru a se apăra după ce controlul Ministerului Mediului a găsit numeroase nereguli la fabricile din România.

Motivul care stă la baza acestei plângeri îl reprezintă cele relatate recent în presa cu privire la rezultatele controlului Ministerului Mediului la fabricile Schweighofer din Sebeș și Rădăuți, cât și la firmele unor furnizori de lemn. Raportul controlului, ce a durat nu mai puțin de 5 săptămâni a fost depus recent de către minister la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece au apărut o serie de suspiciuni privind legalitatea provenienței lemnului, a avizelor de transport și a datelor înscrise în sistemul SUMAL. Una dintre cerințele de bază pentru obținerea unui certificat PEFC CoC îl constituie tocmai refuzul categoric al lemnului tăiat ilegal.

PEFC Austria a anunțat că va face publică atât reclamația adresată celor de la Holzforschung Austria (‘Cercetarea lemnului Austria‘), cât și răspunsul acestei firme. Într-un mail adresat astăzi (joi)  PEFC Austria de către Neuer Weg se atrage atenția asupra faptului că Holzforschung Austria se află de mai mulți ani în relații economice cu Schweighofer, ceea ce pune sub semnul întrebării obiectivitatea și imparțialitatea certificatorului.

Reclamatia PEFC vine și în contextul în care chiar și presa economică (de ex. ziarul Wirtschaftsblatt) și televiziunea publică (ORF) din Austria au relatat (din nou) despre suspiciunile de ilegalitate în activitatea Schweighofer în România, respectiv sesizarea Parchetului de către Ministerul Mediului.

Conform Asociației Neuer Weg, toate acestea arată cum, treptat, imaginea companiei în Austria se apropie tot mai mult de imaginea negativă din România. Or, asta înseamnă nu doar antipatia publicului general ci, mai cu seamă, un risc crescând pentru Schweighofer de a-și pierde tot mai multi clienți (și aliați) de pe piețele germane și austriece.

PEFC Austria a anunțat că va face publică atât reclamația adresată celor de la Holzforschung Austria („Cercetarea lemnului Austria”), cât și răspunsul acestei firme. Într-un mail adresat ieri PEFC Austria de către Neuer Weg se atrage atenția asupra faptului că Holzforschung Austria se află de mai mulți ani în relații economice cu Schweighofer, ceea ce pune sub semnul întrebării obiectivitatea și imparțialitatea certificatorului.

„Reclamaţia PEFC vine și în contextul în care chiar și presa economică (de ex. ziarul Wirtschaftsblatt) și televiziunea publică (ORF) din Austria au relatat (din nou) despre suspiciunile de ilegalitate în activitatea Schweighofer în România, respectiv sesizarea Parchetului de către Ministerul Mediului”, potrivit Asociaţiilor.

Klaus Werner Iohannis – în veci fie-i numele lăudat! – a înlocuit cabinetul președintelui Nicolae Ceaușescu, care cică era țara, cu Facebook-ul, deoarece de acolo conduce și acolo este vizibil zilnic. Chiar s-a simțit profund lezat când o ziaristă i-a spus că are un milion de susținători pe rețeaua respectivă de socializare și a corectat-o aprig: „un milion jumate!”. Da, atâția „fani” sunt pe celebra pagină, fiindcă așa-i numește președintele pe feisbuciști, de parcă el ar fi o vedetă de cinema sau fotbalist de top.

Ipocrizii klausiste de primăvară

Acolo, pe Facebook, printre poze cu pisici și flori, alături de rețete culinare și bancuri deșucheate, președintele României ne ține la curent cu gândurile sale înălțătoare, scrise într-o limbă de lemn din esență tare, germanică. De fapt, bănuiesc că altcineva înșiră „perlele” zilnice scrise uneori agramat, dar întotdeauna seci și plate ca apa îmbuteliată la pet. Iată ce nota scribul de serviciu chiar în sâmbăta protestelor (9 mai a.c.) împotriva defrișărilor masive efectuate de austriecii purtători de același sânge arian ca și mult lăudatul președinte: „Cred că protestul de astăzi împotriva despăduririlor abuzive este unul perfect legitim. Am hotărât ca această gravă problemă a defrișărilor ilegale să fie pusă pe ordinea de zi a următoarei ședințe a CSAT. Sunt convins că vom reuși nu doar să stopăm fenomenul, dar și că instituțiile statului îi vor identifica și trage la răspundere pe cei vinovați.”

Zău, Franz? Atunci la ce ai întors Codul Silvic în Parlament? Nu pentru că limita tăierile nechibzuite și criminale de păduri? Nu ai spus matale că firmele sunt discriminate, susținând exact punctele de vedere ale austriecilor degrabă tăietori de copaci? Acum o dai la întors de frica unei revolte populare? Cât de false și ipocrite sună palavrele tale feisbuciste, după ce ți-ai dat cu firma în cap prin respingerea unei legi care limita jaful termitelor austriece! Și încă ceva! „Neamțul” pare supărat doar că se despădurește abuziv și ilegal, nicidecum că se distrug pădurile României. El vrea un „lucru bine făcut”, adică  pădurile să fie rase nemțește – ordonat, disciplinat, regulamentar – nu haotic.

Klaus Iohannis a fost decorat de austrieci cu Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint”, în anul 2009, pentru servicii deosebite aduse țării lor

În Austria suprafețele împădurite au crescut în mod constant în ultimele decenii cu aproximativ 5.100 ha/an. Cu alte cuvinte, aproape toate pădurile austriece sunt clasate ca seminaturale, o mare parte din ele fiind catalogate drept virgine. La austrieci, jumătate dintre tăierile definitive sunt tăieri de regenerare, de ameliorare a fondului îmbătrânit și acelea sunt doar toaletări de mică întindere. În Austria cine taie un copac fără aprobare specială merge la pușcărie!

Ziua Austriei, sărbătorită în data de 26 octombrie 2013 la Sibiu. În fotografie: Andreas Huber (consulul onorific al Austriei la Sibiu și fin al primarului), Klaus Werner Iohannis (primarul municipiului Sibiu pe vremea aceea și naș al consulului), Michael Schwarzinger (ambasadorul Republicii Austria la data respective).

În schimb, în România, 350.000 de hectare de pădure au fost rase de pe faţa pământului din vara anului 2013 până în vara lui 2014! Fain, domnule președinte? Da, 13 ha de pădure „bărbierite” în fiecare oră, conform statisticilor oficiale! Frumos record, nu, Herr-ule? Mai vrei? Poftim: „În România se taie aproximativ 20 de milioane de metri cubi de lemn în fiecare an.” Și cine le taie? Rușii sau chinezii împotriva cărora au votat alegătorii dumitale? NU, aici e buba! Tăietorii pădurilor românești sunt tamn prietenii dumitale, austriecii care te-au decorat în anul 2009 cu Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint”  al Statului Austriac pentru servicii deosebite aduse Austriei! Parcă așa scrie prin gazete: „În prezent, industria lemnului, estimată la 4 miliarde de euro, este disputată de 11.300 de companii, însă trei dintre ele controlează o treime din piaţă, şi anume triada austriacă Holzindustrie Schweighofer, Kronospan şi Egger.”

iohannis-decorat

Patronul austriac Gerald Schweighofer a participat și el la întâlnirea membrilor Clubului Economic German (Deutschen Wirtschaftsclub) de la Biertan, din vara anului 2007, atunci când s-a lansat pentru prima dată ideea de candidatură a lui Klaus Iohannis la preşedinţia României? Toți membrii Deutschen Wirtschaftsclub Rumänien (DWR), inclusiv Gerald Schweighofer, și-au luat angajamentul să-l susțină financiar pe candidatul Klaus Iohannis, care urma să candideze ca independent în anul 2009 sub  deviza „Pentru ca România să arăte ca Sibiul”. Însă Traian Băsescu le-a tăiat nemţilor entuziasmul, fluturând cele două dosarele penale ale lui Iohannis de la DNA! După ce s-a închis lista candidaturilor la alegerile prezidențiale din anul 2009, hopa și procurorul Țuluș cu NUP-urile lui salvatoare!

DNA 1DNA 2

La alegerile din 2014, după telenovela penibilă cu Iohannis „liberalul” și rocada cu Crin Antonescu, umilul executant al ordinelor primite la Viena, acelaşi Băsescu l-a susţinut pe sasul sibian din dorinţa de a împuşca doi iepuri dintr-un foc: satisfacerea pretenţiilor  Angelei Merkel de a avea propriul om la conducerea României şi posibilitatea ca el, Traian Băsescu, să-și asigure penalul spate în viitor! Dar, revenind la susținerea financiară a  Clubului Economic German pentru candidatul Klaus Werner Iohannis, presupunem că aceasta a rămas valabilă și pentru alegerile din anul 2014!

Masonerie și economie

Din același club select și exclusivist, Deutschen Wirtschaftsclub Rumänien (DWR) – toți membrii sunt masoni în loje germane, austriece și olandeze – face parte și consulul Austriei la Sibiu, domnul Andreas Huber, care are două mari calități: este prietenul apropiat al devoratorului de păduri românești, Gerald Schweighofer și totodată este și finul lui Klaus Iohannis care l-a cununat. Trecem peste chestii de amănunt cum ar fi curățenia făcută în Primăria Sibiu de una din firmele domnului consul sau afacerea mai veche cu buda cu plată de la Palatul de Justiție sibian pe care pusese monopol același Andreas Huber, prieten și cu Marcel Rusu, președintele de atunci al Tribunalului și nuntaș la căsătoria nășită de Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis, nașul și finul Andreas Huber, cu soțiile. Culmea mesajului subliminal, fotografia este printre brazi!

Andreas Huber, numit consul onorific al Austriei în anul 2011, nu este austriac, ci sas din comuna Cristian, județul Sibiu, emigrat în anii ’80 în Germania și revenit cu afaceri în România după anul 1990. El este și membru al Forumului Democratic al Germanilor din România (FDGR), la fel ca și celălalt fin de cununie al lui Iohannis, domnul Jürgen Porr, lăsat de către fostul primar sibian ca șef al respectivei organizații etnice după ce el a devenit mare liberal peste noapte.

Klaus Iohannis și finul Paul-Jürgen Porr, cel care a preluat conducerea FDGR-ului după ce nașul s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat în liberal.

Dacă domnul Iohannis era român de-al nostru, din popor, probabil că ar fi spus așa: „Să mor eu, pe cuvântul meu de anticomunist privat, că nu stiu cine este Gerald Schweighofer, nu mi-a dat bani de campanie și am respins codul silvic așa la mișto, doar ca să-i fac în ciudă lui Ponta. Și mai dă-le naibii de păduri, mai importante sunt cătușele, DNA și legea Big Brother!”

Poliție politică și supraveghere totală în mediul online ca la Sibiu

Și, pentru că am pomenit despre Legea Big Brother, iată ce scria domnul Klaus Iohannis cu ipocrizia care-l caracterizează, tot pe Facebook, în data de 6 mai: „Prin mediere și dialog, se pot obține rezultate. Prin proiectul de lege semnat, astăzi, de toate partidele parlamentare, nimeni nu poate avea acces la datele personale ale cuiva fără acordul unui judecător. În democrație, securitatea, respectul față de lege și libertatea merg împreună.”

Iată cum comentează tocmai nemții lui Iohannis de la „Deutsche Welle”: „Serviciile de informații și-au impus punctul de vedere, primind în plus și un bonus substanțial. De fapt, legea mediată de președintele Klaus Iohannis este mai intruzivă decât legile anterioare invalidate de Curtea Constituțională. Față de legea din 2012 care prevedea o perioadă de 6 luni pentru reținerea datelor, noul proiect stipulează 3 ani.” („Prestidigitație cu protejarea datelor peronale” –http://www.dw.de/prestidigita%C8%9Bie-cu-protejarea-datelor-personale/a-18435959)

Încheiem selecția de cugetări ipocrite pe Facebook cu aceasta, din 10 mai: „10 Mai este o zi profund legată de statalitatea românească. Măreția acestei zile o datorăm înaintașilor acestei națiuni, Regelui Carol I, Coroanei și bravilor noștri ostași. Sărbătorind această zi, serbăm în definitiv identitatea noastră și bucuria de a fi o țară unită și liberă în Europa.”

„Țară unită și liberă în Europa”? Domnule președinte, până și cei mai optimiști români și-au dat seama cum a fost cu „luatul țării înapoi”, iar faptul că țara noastră a devenit o colonie bună de muls este o realitate incontestabilă!

Iohannis von Facebook în germană, Iohănilă Feisbucilă pe românește, îndeplinește „pas cu pas” ordinele „licuricilor” care i-au dat firman de Gauleiter peste colonie. Dupa ce a experimentat la Sibiu toleranța și indiferența românilor, transformând municipiul într-un oraș polițienesc (cu IP-urile comentatorilor publicate pe site-urile ziarelor sibiene și interdicția la vânzare a presei nefavorabile lui!), acuma o să aplice legea Big Brother la nivel național. Pădurile vor fi în continuare jefuite de cei cu acelasi sânge nemțesc în vene, ca și Herr Klaus. Îl doare pe Gauleiter în bască de români și țara lor!  La fel de puțin îi pasă de viitorul copiilor noștri, fiindcă el nu are copii. După el și „prima doamnă”, potopul!

Autor: Marius Albin MARINESCU

Sursa: Justitiarul.ro

%d blogeri au apreciat asta: