Arhiva | 6:27 pm

COMUNICAT MAI. VICEPREMIERUL GABRIEL OPREA L-A INFORMAT MIERCURI PE PREMIERUL VICTOR PONTA SI EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI ,PENALUL KLAUS JOHANNIS CA A CONVOCATCOMITETUL NATIONAL PENTRU SITUATII SPECIALE DE URGENTA PENTRU JOI,LA SEDIUL GUVERNULUI,CA URMARE A CRESTERII FENOMENULUI IMIGRATIONIST LA FRONTIERELE ROMANIEI!

26 aug.

Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă a fost convocat la Guvern, pentru joi, de către vicepremierul Gabriel Oprea, pe tema riscurilor privind creşterea fenomenului imigraţionist la frontierele României, transmite Mediafax.

Ministerul Afacerilor Interne a anunţat, miercuri, că vicepremierul pentru securitate naţională Gabriel Oprea a convocat Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă pentru joi, începând cu ora 15.00, la sediul Guvernului, iar şedinţa are ca temă evaluarea riscurilor şi posibilul impact de securitate ca urmare a creşterii fenomenului imigraţionist la frontierele României.

Potrivit sursei citate, vicepremierul Gabriel Oprea i-a informat miercuri şi pe preşedintele Klaus Iohannis şi pe premierul Victor Ponta despre convocarea acestei şedinţe a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă.

În Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, condus de viceprim-ministrul Gabriel Oprea, sunt reprezentate următoarele ministere şi instituţii publice centrale: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Public, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei, Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, Ministerul pentru Societatea Informaţională, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Serviciul de Protecţie şi Pază, Secretariatul General al Guvernului, Cancelaria Primului-Ministru, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare, Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

CIRCULA PE NET. INVESTIGATIA RISEPROJECT,PRIVIND ADEVARUL DESPRE FIRMA CRESCENT!

26 aug.

OMUL DE MUCAVA

VOICULESCU_ICA

Până la intrarea lui Dan Voiculescu în afacere, în 1982, Crescent era o simplă firmă în orașul-port Pireu din Grecia și avea mai puțin de doi ani de activitate în spate. Prima firmă Crescent din afara Greciei, piatra de temelie a ceea ce avea să devină imperiul de afaceri Crescent, a fost creată în Austria de către un cetățean german, Gert Lichtblau, pe care Voiculescu îl turnase la Securitate cu cinci ani mai devreme. În raportul remis ofițerilor de Securitate în 1977, Voiculescu îl recomanda pe neamț pentru “abordarea unor probleme care vor fi considerate majore”. RISE a relatat deja pe larg despre înființarea companiei din Austria și despre inadvertențele dintre declarațiile lui Voiculescu și documentele obținute de noi din arhivele austriece. (AICI)

În fapt, Dan Voiculescu a afirmat public la începutul anilor 2000 că a fost “anchetat la cataramă” de către un securist, “colonelul Alexandru-mare ștab la Securitate”, din pricina faptului că Departamentul Securității Statului aflase despre existența firmei din Austria. “Îi recomandasem domnului Sanbar să creeze o filială a Crescent într-un spațiu liber, apropiat de România, unde să putem avea întrevederi cu partenerii fără perpetua teamă de microfoane care ne obseda în țară” a spus mogulul. Ce omite însă să specifice este că a înființat Crescent-Austria chiar cu ajutorul lui Gert Lichtblau, cel pe care îl băgase deja în colimatorul Securității.

Neamțul turnat i-a făcut mai apoi rost românului și de un om de paie:“…era nevoie de un director care să se ocupe de noua firmă. Întrucât eu ca cetățean român nu aveam voie să fiu director al unei firme străine, urma să găsim un director <<de mucava>> pentru Crescent-Cipru, director pe care l-a găsit Gert Lichtblau, un partener de afaceri din Germania.spune Voiculescu în cartea sa, “Adevărul despre Crescent” pe care a publicat-o în 2001 în încercarea de a risipi speculațiile făcute pe seama legăturilor dintre Crescent și infama Securitate.

Personajul de mucava ales de Lichtblau și Voiculescu este un cetățean britanic pe nume John Edgington care în anii ’80 locuia în Austria. În fapt, Edgington l-a înlocuit pe Lichtblau în Crescentul austriac iar mai apoi a devenit director sau chiar acționar într-o multitudine de Crescenturi: în Cipru, Marea Britanie, Statele Unite sau insula Man din Marea Irlandei. Documentele firmelor Crescent pot fi consultate la finalul acestui material.

În cartea sa, Voiculescu îl învinovățește chiar pe Edgington de propagarea ideii că firmele Crescent ar fi aparținut Securității: “Fapt este că fabulația ulterioară despre relația Crescent-Securitate-Ceaușescu a apărut exclusiv de la John și Annemarie Edgington. El-în mitomania lui și pentru a-și acoperi aventurile galante-inventa tot soiul de povești, ea în ura ei neîmpăcată față de firma care îi <<furase>> afecțiunea soțului- și lucrând la o televiziune locală din Austria-a preluat, distorsionat și difuzat poveștile respective”

RISE Project a luat legătura telefonic de trei ori cu John Edgington însă acesta a refuzat să vorbească despre Crescent, spunând că a ieșit din afacere acum 25 de ani.

Britanicul a fost surprins de faptul că Voiculescu a publicat o carte despre Crescent în care este menționat și el și, atunci când i-am enumerat câteva dintre afirmațiile făcute pe seama lui de către mogul în paginile cărții, s-a întrebat de ce ar fi spus Dan Voiculescu toate lucrurile acelea despre el.

Britanicul a mai adăugat că s-a întâlnit doar de două ori cu Nicolae Ceaușescu și o dată cu fratele său, Marin Ceaușescu, șeful Agenției Economice a României la Viena asupra căruia revenim mai jos în text.

Englezul, acum în vârstă de 71 de ani, este contabil în mai multe firme din Marea Britanie.

La rândul său, Lichtblau deține o firmă care produce fibră de sticlă în Bavaria. În pofida încercărilor noastre, neamțul nu a răspuns întrebărilor trimise de RISE.

 

BINEFĂCĂTORUL

 

COPERTA_CRESCENTDocumentele consultate de noi conțin și informații privind relația de afaceri dintre român și familia celui pe care Voiculescu îl va prezenta peste ani drept un adevărat Mecena. Este vorba despre Fouad Sanbar, libanezul căruia, de altfel, Voiculescu îi dedică cartea sa “Adevărul despre Crescent” și pe care îl evaluează drept un “om de o rară probitate morală și bogăție sufletească”. Potrivit spuselor lui Voiculescu, libanezul Fouad Sanbar, decedat în 1995 și nu Securitatea a fost adevăratul patron al Crescent. Acesta ar fi decedat în 1995 și, spune Voiculescu, i-a lăsat în administrare firmele Crescent cu tot cu lichiditățile și alte bunuri aferente, în baza unui testament. Fouad Sanbar sau soția sa Nadia apar în calitate de acționari minoritari în mai toate Crescenturile create în diverse locuri pe glob.

Mogulul afirmă că l-a întâlnit pe Sanbar la București și că acesta i-a propus să lucreze pentru firma sa din Grecia, Crescent Commercial & Maritime, societate care făcea trading în principal în Marea Neagră și Marea Mediterană dar avea acces și pe piețe mai dificile precum Iranul sau Irakul.

Nadia Fouad Sanbar a semnat în decembrie 1982 la Atena documentul prin care Dan Voiculescu este autorizat să reprezinte firma Crescent Commercial & Maritime din Pireu în afacerile din Austria.

Nadia Sanbar l-a autorizat pe Dan Voiculescu, în 1982, să reprezinte societatea Crescent din Pireu, Grecia. 

De altfel, numele Nadiei Sanbar, născută în Palestina, deținătoare a cetățeniei libaneze și rezidentă în Grecia, apare în mai multe rânduri în tranzacțiile desfășurate de Crescent. Ea este menționată inclusiv pe site-ul Consiliului Național al Audiovizualului în contextul proprietarilor posturilor TV și radio din trustul lui Dan Voiculescu, Intact.

Documentele de mai jos arată evoluția acționariatului Crescent Austria, firmă prin intermediul căreia România socialistă a făcut afaceri de import-export și indică și un moment interesant ce a avut loc în decembrie 1989, la câteva zile după ce Nicolae Ceaușescu a fost executat și la o zi după ce, pe 28 decembrie 1989, Marin Ceaușescu, fratele dictatorului, a fost găsit spânzurat în sediul Ambasadei României la Viena.

În mai 1989, Crescentul din Cipru era încă acționar în Crescent Austria. 
Pe 29 decembrie 1989, acționariatul firmei se schimbă. 

Crescentul din Cipru a ieșit din firma austriacă pe 29 decembrie 1989 și a fost înlocuit de Arena Holding din insula Jersey. Arena a preluat cele 90 la sută din acțiuni în timpă ce Fouad Sanbar a rămas cu restul de 10 la sută. După 1990, Crescent Cipru a reintrat în afacere alături de Dan Voiculescu iar firma din Austria i-a fost schimbat în GRIVCO GmbH-Grupul Industrial Voiculescu.

Actul care consfințește intrarea firmei din Jersey în afacere poartă semnătura lui Walter Redl, unul dintre asociații de afaceri ai lui Voiculescu care, peste ani, avea să apară într-o firmă alături de senatorul Vasile Blaga, fost ministru la Interne.
În afară de firmele Crescent, reporterii RISE au mai identificat o firmă a familiei Sanbar în Panama, FNS Associates, înființată în 1990 și în care Nadia și Fouad Sanbar își declară drept domiciliu o adresă din Viena.

Documentele de mai jos conțin și adnotări sau observații referitoare la anumite porțiuni din conținut. Apăsați tabul NOTES ca să le accesați.

FIRMA LUI SANBAR DIN PANAMA

Familia Sanbar declară o adresă din Viena drept domiciliu în firma din Panama. 

CRESCENTUL DE PE INSULA MAN

Fouad Sanbar a fost acționar minoritar al firmei din insula Man. 
Crosahw, un om de paie implicat în escrocherii, a ajuns și el director în Crescentul din insula Man. 
În 1987, Edgington, omul de mucava al lui Voiculescu, deține acțiuni în Crescentul din insula Man. 

CRESCENT CIPRU

Voiculescu spune în cartea sa că a fost numit din greșeală director al Crescent Cipru la înființarea acestei firme în 1984. 

CRESCENT NEW YORK

Omul de paie al lui Voiculescu, John Edgington, l-a numit pe elvețianul Peter Weuling președinte al Crescent New York. 

ARENA HOLDINGS, FIRMA DIN JERSEY CARE A PRELUAT CRESCENT AUSTRIA ÎN DECEMBRIE 1989

Sursa : http://riseproject.ro/

CIRCULA PE NET.ANCHETA RISE PROJECT: DAN VOICULESCU SI SECRETELE DIN AUSTRIA!ADEVARUL DESPRE FIRMA CRESCENT AUSTRIA!

26 aug.

VOICULESCU_ICA

Din arhive și baze de date ale mai multor țări, RISE Project a obținut zeci de documente care arată, pas cu pas, cum a devenit Dan Voiculescu „oligarhul” de astăzi.

Informația pe scurtFirma Crescent Austria, companie care se află la temelia imperiului politico-financiar al lui Dan Voiculescu, își găsește rădăcinile în colaborarea lui Dan Voiculescu cu Securitatea. Deși Dan Voiculescu neagă legăturile dintre Crescent și Securitate, RISE Project a găsit documente care arată că filiala din Austria a Crescent a fost înființată de către un cetățean german a cărui racolare a fost propusă Securității chiar de către Dan Voiculescu.

  • În 2001, Dan Voiculescu  a publicat o carte numită “Adevărul despre Crescent” în care și-a propus să demonteze speculațiile pe tema faptului că Securitatea ar fi înființat grupul de firme Crescent.
  • Identitatea beneficiarilor reali ai Crescent îi interesează și pe judecătorii Curții de Apel București care l-au chestionat recent pe magnat în cadrul procesului legat de privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare – ICA. Voiculescu a refuzat însă discuția.

În ultimii ani, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a dezgropat legăturile lui Voiculescu cu Securitatea și instanța a decis că acesta a colaborat cu aparatul represiv ceaușist. Rămân însă nedeslușite acel moment zero, primul milion sau numele și prenumele celor care au contribuit la ridicarea  unuia dintre cele mai influente conglomerate politico-financiare de după 1989.

Începuturile lui Voiculescu, omul de afaceri, sunt strâns legate de grupul de companii Crescent, firme prin care s-au derulat o mare parte din exporturile Republicii Socialiste România în anii ’80. Compania Crescent a avut un impact foarte mare  în economia românească și după 1989, fiind implicată inclusiv în preluarea ICA.

RISE Project vă prezintă o radiografie a afacerii Crescent-Voiculescu prin prisma unor documente obținute din arhive și baze de date din străinătate. Vom publica, în premieră, pe parcursul următoarelor săptămâni documente din Statele Unite, Austria, Marea Britanie, Cipru și alte țări, documente care vor arăta o față necunoscută a afacerii Crescent-Voiculescu. Vom folosi, în oglindă, atunci când este posibil, afirmațiile lui Dan Voiculescu despre Crescent din cartea mai sus amintită.

Începem cu partea austriacă a firmei Crescent care a fost creată în 1982 de către un cetățean german pe care Securitatea îl avea în colimator încă din 1977 ca urmare a rapoartelor trimise de Dan Voiculescu.


19 Decembrie 1977. Dan Voiculescu, sub numele de informator Felix, scrie o notă informativă către Securitate care îl are ca subiect pe cetățeanul vest-german Gert Lichtblau. La acea dată Voiculescu fusese deja recrutat ca informator al Securității care îi atribuise două nume de cod: Felix și Mircea. Nota furnizează detalii despre afacerile lui Lichtblau, un neamț, născut în România și patron în două firme din Germania. La finalul informării, Voiculescu spune: “Relațiile noastre cu G.L. (Gert Lichtblau) sunt de natură a permite abordarea unor probleme care vor fi considerate majore, fiind necesară însă o pregătire minuțioasă a acestei abordări.”

Dan Voiculescu l-a recomandat Securității pe Gert Lichtblau încă din 1977/Sursa: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Fast-forward. Cinci ani mai târziu, Austria.

18 Noiembrie 1982. Același Gert Lichtblau, neamțul care fusese turnat la Securitate de către Dan Voiculescu și un cetățean austriac, Lorant Racz, înființează în localitatea Hornstein, Austria, nu departe de frontiera cu Ungaria, firma Racz & Co GmbH și își împart în mod egal acțiunile acesteia.

Gert Lichtblau a înființat firma din Austria la cinci ani după ce Voiculescu îl recomandase Securității pentru "abordarea unor probleme care vor fi considerate majore"

RACZ_CO_INITIAL

13 ianuarie 1983. Dan Voiculescu, în calitate de reprezentant al firmei Crescent Commercial & Maritime Co Ltd din Pireus, Grecia, semnează un document prin care autorizează preluarea de către Crescent a unei părți din acțiunile companiei Racz & Co GmbH.
Crescent Commercial & Maritime Co Ltd din Pireus, Grecia, a fost înființată în 1980, fiind prima companie din seria Crescent. Vom reveni într-un material viitor asupra afacerii din Grecia.

VOICULESCU_CRESCENT_PIREUS

VOICULESCU_LICHTBLAU_RACZ

21 aprilie 1983. Firma Crescent Commercial & Maritime Co Ltd din Pireus, Grecia, preia partea de acțiuni a lui Lorant Racz în firma austriacă Racz & Co. Astfel, compania Crescent devine posesoarea a 50 la sută din acțiunile companiei austriece alături de Gert Lichtblau care deține cealaltă jumătate din firmă. În aceeași zi, Racz & Co își schimbă numele în Crescent Commercial & Maritime GmbH.

RACZ2

SCHIMBARE_NUME_RACZ_CRESCENT 2 3
22 mai 1984. O altă firmă Crescent Commercial & Maritime, înființată cu două luni înainte în Cipru, devine acționar majoritar în Crescent Austria. Vom reveni asupra Crescent Cipru într-un material viitor.

COPERTA_CRESCENTCe spune însă Dan Voiculescu în cartea sa “Adevărul despre Crescent” în legătură cu înființarea firmei din Austria:
“Mă trezesc într-o zi cu colonelul Alexandru-mare ștab prin Securitate-că mă duce la casa de cultură a Ministerului de Interne, pe malul Dâmboviței, mă încuie într-o cameră și mă ia la întrebări-<<Ia zi, ce cont ai în Austria!>> Anchetă la cataramă, cu amenințări, cu sperieturi… Ulterior am aflat dedesubturile întregii pățanii….Care era realitatea? Îi recomandasem domnului Sanbar să creeze o filială a Crescent-ului într-un spațiu liber, apropiat de România, unde să putem avea întrevederi cu partenerii fără perpetua teamă de microfoane care ne obseda în țară. Așa a luat ființă Crescent-Austria GmbH cu un capital de 200.000 șilingi-circa 15.000 dolari-filială a Crescent-Cipru…. Apariția firmei a fost publicată, cum era normal și legal de către Registrul Comerțului în Buletinul Oficial austriac. În anunț era specificat numele meu în calitate de procurist al firmei, împuternicit să înființez filiale…Până aici, totul în ordine. Dar vezi că la ambasadă erau zeci de informatori care duceau mare lipsă de informații. Pe cine să demaște?..Ca să-și justifice șederea la post și leafa în valută, unul din ăștia n-are ce face și transmite informația despre mine citită în Buletinul Oficial, mai puțin partea cu <<împuternicit al firmei Crescent>> care explica întreaga mea situație și mă disculpa.”

Documentele obținute de noi contrazic însă varianta prezentată de Voiculescu. Crescent Austria, înființată sub numele Racz & Co în 1982 în Austria, a fost preluată de către Crescent Grecia în 1983 adică înainte cu un an de apariția Crescent din Cipru. Ceea ce făcea imposibilă ipoteza că firma din Cipru a înființat filiala austriacă.

20 februarie 2001. O nouă schimbare de nume. Crescent Commercial & Maritime GmbH devine GRIVCO GmbH. Încă din anii ’90, în acționariatul firmei, intrase firma fanion a lui Dan Voiculescu – Grupul Industrial Voiculescu și Compania (GRIVCO) SRL.

CRESCENT_GRIVCO

14 martie 2007. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a confirmat prin decizia luată în unanimitate, încă din iunie 2006, colaborarea lui Dan Voiculescu, sub numele conspirativ „Felix”, cu Securitatea ca poliție politică. Verdictul a fost confirmat și de Justiție, așa cum prevede legea, în februarie 2010, la Curtea de Apel București. În cadrul dezbaterilor CNSAS pe baza documentelor declasificate care-l dovedesc pe Dan Voiculescu drept agent al fostei poliții politice, Gert Lichtblau trimite o scrisoare instituției în care îi ia apărarea lui Voiculescu și spune că “Domnul Dr. Dan Voiculescu este în ochii mei un om de onoare și un bărbat care își iubește țara și pe compatrioții săi.”

LICHTBLAU_DESPRE_VOICULESCU
14 aprilie 2011. Saga Crescent Austria ia sfârșit. Firma GRIVCO GmbH, fostă Crescent, fostă Racz & Co este desființată. Hotărârea este luată la București de către fiicele lui Voiculescu, Corina-Mirela și Camelia-Rodica care deveniseră între timp acționare ale firmei înființate de către Gert Lichtblau în Austria în 1982.
IMG_1225 IMG_1226

Paul Radu, Mihai Munteanu

A contribuit Peter Babutzky, Austria

Sursa :http://riseproject.ro/

CIRCULA PE NET.RETEAUA SCHWEIGHOFER: CINE A TAIAT SI CAT A CASTIGAT!

26 aug.

Banii corporației Holzindustrie Schweighofer, cel mai mare procesator de lemn din România, au hrănit politicieni, funcționari și afaceriști cu probleme penale. Firmele lor taie pădurea și vând buștenii direct grupului patronat de una dintre cele mai bogate familii din Austria. Majoritatea lucrează exclusiv pentru Schweighofer, iar sumele pe care le încasează sunt amețitoare, dezvăluind miza financiară a dezastrului din pădurile românești. Cel mai important furnizor este chiar statul român, prin Regia Națională a Pădurilor Romsilva, al cărei șef este judecat împreună cu Viorel Hrebenciuc pentru fapte de corupție și sprijinirea unui grup infracțional organizat.

 RISE Project a analizat primii douăsprezece furnizori de lemn ai Schweighofer, care, împreună, au livrat peste o treime din cantitatea totală a buștenilor cumpărați de compania austriacă în perioada 2013-2014. Adică, primii douăsprezece beneficiari ai banilor plătiți de Schweighofer, așa cum rezultă din miile de contracte de achiziții ale corporației declarate la Fisc. Cei 12 furnizori doboară copaci, în special în județele Alba, Bistrița, Harghita, Maramureș și Suceava, adică zonele cele mai afectate de tăierile masive de pădure.

 Unele dintre aceste companii sunt manevrate chiar de către directori ai Holzindustrie Schweighofer. Altele duc la oficiali ai statului și au intrat deja în atenția procurorilor. Sunt și patroni de firme furnizoare cu un vast trecut infracțional, precum și unii finanțați direct de către corporația austriacă pentru a fi încurajați să taie cât mai mult.

grafic furnizori

Statul le-a crescut profitul

Cei mai mulți bușteni ajung direct în fabricile Schweighofer prin intermediul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și a Direcțiilor Silvice subordonate. În urmă cu doi ani, statul a livrat către austrieci bușteni în valoare de 168 de milioane de lei. Era 2013, deci ultimul an al contractului preferențial cu statul, în baza căruia Schweighofer s-a dezvoltat timp de un deceniu. Fără directivă de la centru, Schweighofer a mai câștigat licitații la direcțiile silvice din Vatra Dornei, Tîrgu Mureș (3,7 milioane de lei), Buzău și Baia Mare (peste 1 milion lei).

NR.1 ÎN TOP-TĂIETORI În 2014, regia de stat s-a menținut pe primul loc între furnizorii Schweighofer, cu încasări totale de 179 de milioane de lei din care 98,9 milioane de lei reprezintă vânzări de masă lemnoasă, iar restul, prestări de servicii. Numai la Ocolul Silvic Anina, Romsilva a prestat anul trecut servicii pentru austrieci în valoare de 47 de milioane de lei.

6630208-Mediafax_Foto_Andreea_Alexandru_1200px

Asta în condițiile în care în 2014, contractele cu Romsilva expiraseră aproape în toată țara.

“Este normal să fim pe primul loc. Jumătate din piața lemnului e a Romsilva. Schweighofer participă la licitații publice, deschise. Colaborarea lor cu Romsilva e foarte bună, plătesc la timp,“ ne-a explicat directorul Romsilva, Adam Crăciunescu.

Șeful Romsilva a fost trimis în judecată alături de Viorel Hrebenciuc în cazul tentativei de retrocedare ilegală a unei suprafețe de pădure de 43 de mii de hectare din județul Bacău, caz în care apare și numele senatorului Ilie Sârbu, socrul premierului Victor Ponta. “DNA să vină cu probe, nu așa să arunce în presă că există corupție. Să demonstreze corupția”, spune Crăciunescu, referindu-se atât la cazul său, cât și la cel din Bistrița unde șeful silvic e anchetat de procurori, tocmai pentru favorizarea unor companii printre care și Schweighofer.

Lemn din pădurile statului ajunge în fabricile austriecilor și pe filiera companiilor private. Acestea câștigă licitații cu Romsilva pentru ca, mai apoi, să revândă buștenii concernului austriac.

camion

Docea și firmele fantomă

Locul doi în clasamentul furnizorilor Schweighofer aparține omului de afaceri aiudean, Sorin Beniamin Docea. Prin firmele sale, acesta a vândut în 2013, către Schweighofer, material lemnos în valoare de 48 de milioane de lei și a crescut miza în 2014, când a încasat 62,8 milioane de lei.

Numai Alredia, compania fanion a lui Docea, a livrat austriecilor bușteni în valoare de 46,7 milioane de lei. Și societățile Lacul Codrilor și Valea Poienii, aflate tot în proprietatea lui Docea, au tăiat împreună lemn în valoare de 800 de mii de lei.

RELAȚIA Tot cu exploatarea pădurilor se ocupă și firmele Carpat Forest și Maranatha ale aceluiași Docea. Ultima folosește chiar două utilaje obținute de la Holzindustrie Schweighofer în 2007.

5370004-Mediafax_Foto-Bogdan_Dinoiu_1200px

Încă din 2012, companiile Alredia, Lacul Codrilor și Maranatha au împrumutat de la bancă 3,3 milioane de euro pentru care au garantat cu “întreaga relație comercială cu Schweighofer”, dar și cu trei contracte încheiate cu austriecii. Istoria s-a repetat și în 2014, când firma Alredia a mai împrumutat 5.4 milioane de lei de la bancă și a garantat cu patru contracte parafate cu Schweighofer și alte patru cu Kronospan (celălalt mare procesator de lemn din România).

Alredia exploatează masă lemnoasă și a adjudecat licitații la Direcțiile Silvice din 17 județe din țară (Alba, Cluj, Mureș, Timiș, Prahova, Covasna, Caraș Severin, Hunedoara, Bistrița, Sibiu, Arad, Gorj, Vîlcea, Dâmbovița, Bihor, Vrancea și Buzău).

“Au fost aici lângă noi, am început cu mai puțin, cu cantități mai mici și le-am livrat lor”, ne-a evocat Sorin Beniamin Docea startul relației cu Schweighofer.

AVANSUL Parteneriatul e bine consolidat, susține omul de afaceri, explicând cum este finanțat de corporație încă dinainte de a-i aduce lemnul la poartă. Atunci când firmele lui Docea rămân fără lichiditați, dar trebuie să participe la licitații, Schweighofer le ajută cu “un avans”.

“Am primit avans, un fel de împrumut. Mi-au făcut factură de avans, mi-au livrat banii ca să am să pot participa la licitații de masă lemnoasă. În momentul în care avem nevoie de lichiditate, solicităm. Chiar acum am luat un avans, care se rambursează lunar în baza unui contract. Așa fac cu partenerii lor de obicei, ei practică chestia asta, nu numai cu mine. “, susține Docea.

“RADARUL PĂDURILOR” Afaceristul exploatează masiv în regie proprie, dar și intermediază lemn de la proprii săi furnizori, douăzeci la număr. Pune adaos și revinde la austrieci. Docea spune însă că lemnul provine doar din surse legale: “Acum există sistemul de radar al pădurilor, programul Sumal (urmărește traseul lemnului de la sursă pînă la destinație- n.r.), verificăm orice firmă care livrează și dacă au aviz de expediție și cod client însemnă că au livrat legal. “

Petru Cernat     Foto: Alba 24

Numele firmei Alredia a fost vehiculat recent într-un dosar de evaziune fiscală, instrumentat de Parchetul Alba. Tranzacțiile incriminate au vizat chiar pădurile din apropierea fabricii Schweighofer din Sebeș. Anul trecut, procurorii din Alba l-au arestat pe un anume Petru Cernat care, prin intermediul unui SRL, a înregistrat cheltuieli fictive din achiziții de material lemnos. El cumpăra bușteni de la opt societați de tip fantomă și, potrivit anchetei, lemnul era revândut firmei Alredia. Prejudiciul estimat de procurori în acest caz se ridică la 766 mii lei. Firma, prin care opera Petru Cernat pe filiera Alredia-Schweighofer, se numește Trans Monica, fiind, la rândul său, furnizor direct al austriecilor de la care a încasat 4,7 milioane lei în ultimii doi ani.

Sorin Beniamin Docea nu neagă relația financiară cu Petru Cernat și admite că a cumpărat bușteni în repetate rânduri de la el. În cazul acesta, <radarul pădurilor> n-a fost eficient: “Firma dânsului mi-a livrat mie, dar mi-a dat cu acte în bună regulă, cu aviz de expediție, cod, dar nu aveam cum sa verific eu ce proveniență avea lemnul. Nu pot să ma duc la el în contabilitate sau în pădure ca să văd cum face. Nu am nici dreptul nici obligația să verific de unde-i lemnul sau de la ce firme cumpără el. Din moment ce la mine vine lemnul cu aviz, cu mașina la poartă, atât pot să îi verific: avizul și codul online.”

Larionesi și rețeaua de corupție

Traian Larionesi vânează prin pădurile altora    Foto: Gazeta de Bistrița

Pe locul trei, în topul furnizorilor Schweighofer se regăsește societatea Frasinul din Bistrița. Livrările acestei companii către austrieci au însumat 35 de milioane de lei în 2013 și 50 de milioane de lei în 2014.

Frasinul este deținută de omul de afaceri Traian Larionesi și exploatează masă lemnoasă în județele Bistrița, Mureș, Suceava și Maramureș, unde a cîștigat mai multe licitații organizate de Romsilva și de Ocoalele silvice private.

CU POLIȚIA LA DNA Traian Larionesi este atât de influent în județ, încât toată poliția acționa până de curând la comanda sa, reiese dintr-o anchetă DNA. Raportul procurorilor arată cum mai mulți ofițeri protejau activităţile ilicite ale afaceristului, împiedicând polițiștii din subordine să controleze mijloacele de transport înmatriculate pe societățile lui Larionesi.

În cazurile în care constatau totuși ilegalități, polițiștii erau împiedicați să aplice sancțiuni. Relevant este că Traian Larionesi îl ruga telefonic pe comisarul Ioan Mureșan să trimită patrule de poliție pe domeniul său de vânătoare, ca să prindă niște braconieri, care i-ar fi hăituit vânatul. Ancheta DNA a dus la arestarea șefilor din poliția bistrițeană.

Premierul Victor Ponta a inaugurat în octombrie 2014 sediul RAR Bistrița-Năsăud construit de firma lui Traian Larionesi (dreapta)   Foto: Gazeta de Bistrița

La începutul acestei luni, pe numele lui Traian Larionesi, DNA a deschis un nou dosar penal. Afaceristul ar fi beneficiat de sprijinul șefului Direcției Silvice Bistrița-Năsăud, Gheorghe Ivan, ca să câștige mai multe licitații de exploatare a masei lemnoase.

Procurorii DNA susțin că șeful Direcției Silvice l-a favorizat pe Larionesi în schimbul unor “foloase necuvenite”. În acest caz, prejudiciul Romsilva a fost de 3 milioane de lei.

Procurorii mai investighează o înțelegere dintre Traian Larionesi şi Karl Schmidt – unul dintre directorii concernului austriac.

Larionesi a fost de negăsit până la ora publicării acestui articol.

Filiera Tofan

Nechifor Tofan,(dreapta) directorul fabricii din Rădăuți a Schweighofer, îîmpreună cu patronul austriac și Gheorghe Flutur

Printre firmele care au câștigat licitații bănoase la Direcția Silvică Bistrița – al cărui director este cercetat acum de DNA, tocmai pentru că ar fi favorizat anumite societăți comerciale – se numară și GVC Computers din Suceava. Această firmă ocupă locul patru în topul furnizorilor Schweighofer cu 13 milioane de lei încasate în 2013 și 14 milioane de lei în 2014. Contractele obținute de GVC Computers s-au derulat nu numai în Bistrița ci și în județul Suceava, iar declarațiile fiscale ale acestei firme arată că relația cu Schweighofer este afacerea sa de bază.

FRATELE DIRECTORULUI La vedere, asociații GVC Computers din Cvajna, Suceava, sunt doi cetățeni pe nume Pîțu Vasile și Boca Samoilă. Cei doi nu sunt foarte cunoscuți în industria lemnului, dar RISE Project a descoperit că, în 2014, firma GVC Computers a înregistrat la OSIM marca George Tofan Grup. Proprietarul și administratorul societății George Tofan Grup este Leonte Tofan, adică fratele lui Nichifor Tofanunul dintre directorii fabricii Holzindustrie Schweighofer din Rădăuți.

tofan

La adresa societății George Tofan Grup mai sunt înregistrate alte două companii active în industria forestieră. Nu i-am găsit pe domnii Pîțu și Boca, dar ne-a răspuns la telefon Leonte Tofan. Fratele managerului Schweighofer susține că n-are nicio legătură cu firma GVC Computers: “Le-am dat să folosească marca George Tofan Grup pentru că sună bine, au vrut să aibă ceva să sune frumos, nu mi-au dat nimic la schimb. Am zis să o folosească. Ei cu treaba lor, eu cu a mea. Nu am numărul de telefon al lui Pîțu”, ne-a răspuns Leonte Tofan care, totuși, știe exact pe unde exploatează firma masă lemnoasă – în județele Suceava, Bacău și Bistrița.

Nistor Jr. și firma cu antecedente

Marena Silva, tot din Bistrița, ocupă locul cinci între cei mai importanți furnizori ai Schweighofer. Societatea aparține lui Emil Nistor Jr. și, în ultimii doi ani, a livrat material lemnos în valoare de peste 26 de milioane de lei. În plus, Emil Nistor mai are două contracte cu austriecii în valoare de 7,5 milioane lei, ambele derulate prin firma Florinet Auto.

Emil Nistor Jr. a comentat pentru RISE Project: “Tatăl meu a început parteneriatul în 2005-2006, avea o altă firmă atunci. Vindeam numai surplusul la Schweighofer. Acum, vindem tot mai puțin, nu mai e resursă, prețurile sunt foarte mari. Exploatăm în Bistrița, Suceava, Târgu Mureș, Sibiu, Alba, Gorj și Vâlcea. Anul trecut, am trimis la Schweighofer cam 60 la sută din materialul lemnos exploatat. Chiar acum avem un control de la Antifraudă, dar am înțeles ca e ok.

PRELUAREA Emil Nistor Jr. a preluat societatea Marena Silva în 2011, imediat după ce fosta patroană a fost condamnată la patru ani de închisoare pentru evaziune fiscală. Se numește Maria Botiz și a săvîrșit parte din faptele sale penale prin aceeași firmă, care, pe atunci, avea sediul în Vâlcea, chiar acolo unde Emil Nistor Jr. continuă să exploateze masa lemnoasă. Despre preluare, Nistor Jr. a avut numai atât de spus: “Am cumpărat firma pentru că nu mai avea de lucru. Știam că îi e greu ca femeie în domeniul acesta, așa că am ajutat-o cu ceva construcții și i-am dat o diferență de bani. Nu știam că are probleme, nu mă priveau pe mine.“

haos

Soții Armean și cei care plătesc la timp

 Al șaselea furnizor Schweighofer este tot din Bistrița și a livrat bușteni în valoare de 9,3 milioane lei în 2013 și 16,4 milioane în 2014.

LOGISTICA LOR Forest Land SRL a accesat, de altfel, finanțări directe de la Holtzindustrie Schweighofer si Kronoșpan prin două contracte ipotecare ce însumează peste 225 mii lei. Mai exact, Forest Land a primit un camion de la Kronospan, în baza unui contract încheiat anul trecut, și altul de la Schweighofer, parte dintr-un contract valabil până în 2017.

Proprietarii firmei bistrițene, Gabriel Florin Armean și soția sa, Simona Carmen, spun că vând la Schweighofer pentru că e cea mai serioasă companie din piață și plătește la timp. “Am luat și avans de bani de la ei, ne ajută și financiar. Ne-am săturat de tot scandalul ăsta cu ONG-urile, cu presa, ne-au trimis controale pe cap. Avem totul pe facturi”, ne-a asigurat Gabriel Florin Armean.

Maramureș, nordul sălbatic

Vasile Coman, primarul din Vișeu de Sus    Foto: Mircea Șerban

Următorul mare furnizor al Schweighofer, numărul 7 în top, este societatea RG Holz Company din Vișeu de Sus, Maramureș, cu încasări în valoare de 9,9 milioane lei în 2013 și, respectiv,13,8 milioane în 2014. Firma e chiar a primarului din Vișeu, Vasile Coman.

Prin intermediul RG Holz Company, primarul controlează și fostul procesator de lemn al statului din localitate, Conrep SA, dar și societatea MarWood International.

Încă din 2003, familia primarului administrează și calea ferată forestieră, având, astfel, monopol pe transportul lemnului recoltat pe Valea Vaserului, cea mai abuzată pădure din zonă în acest moment. Controlul asupra principalei căi de acces în pădure face ca RG Holz Company să adjudece majoritatea licitațiilor de material lemnos organizate la Ocolul silvic din Vișeu.

Până în 2002, Vasile Coman a mai fost asociat în societatea Novaartis împreună cu Ion Tomoioagă, acum rămas unic acționar. Și Novaartis este furnizor Schweighofer, de la care a încasat 7,1 milioane de lei în 2013 și 2014.

La rândul său, Ion Tomoioagă a fost partener cu Pavel Horj – fost deputat și fost șef al Direcției Silvice Maramureș. Horj este angajatul statului care a facilitat în 2008 transferul a aproximativ 8 milioane de lei din bugetul Romsilva, pentru refacerea căii ferate din Vișeu, administrată de familia primarului Coman. Lucrarea a fost pusă ulterior sub semnul întrebării tot de Romsilva, pe motiv că ar fi fost supraevaluată. Tot Pavel Horj era cel care organiza, pe vremea directoratului său, licitațiile de masă lemnoasă din zonă.

taf

Vișeu de Sus, Borșa și toată zona Maramureșului ocupă un loc de frunte în raportările guvernamentale ce vizează masacrul la care a fost supusă pădurea în ultimii cincisprezece ani. În această zonă, zeci de mii de hectare au fost tăiate la ras, fără ca cei ce au ținut drujba în mână să fi fost vreodată condamnați legal.

PRIMARUL ȘI CORPORAȚIA Dar cazuri au tot fost, cum ar fi, de exemplu, investigațiile ce i-au vizat pe administratorii RG Holz Company. Este de notorietate incidentul din aprilie 2011, când un tren forestier încărcat cu lemn, care circula pe Valea Vaserului, a fost oprit pentru control. Nici șeful de tren, nici administratorul firmei nu au putut prezenta documentele de proveniență pentru 200 mc de bușteni, în valoare de 10 mii de euro, aflați în 15 vagoane.

Lemnul a fost confiscat, iar firma primarului a fost amendată cu o sută de mii de lei. Ironia face ca lemnul confiscat să fi rămas tot în custodia RG Holz Company, pe motiv că Ocolul Silvic Vișeu de Sus nu are spațiu de depozitare. După numai câteva zile, în cadrul unei noi licitații,  lemnul cu pricina a fost adjudecat tot de firma lui Vasile Coman.

“Fiind un agent economic atât de puternic și mare era normal să încerci o colaborare cu Schweighofer. Noi producem stratificate, cu o tăiere specială a bușteanului gros. Ei au nevoie de buștean subțire. Nu exploatăm doar pe Valea Vaserului, ci cumpăram din întreaga țară, din Suceava, Bistrița, Neamț, Maramureș, Harghita… “, își prezintă Vasile Coman afacerea.

Când vine vorba despre monopolul instituit de firma sa în Vișeu, primarul se revoltă: “Dar faptul că ei (Schweighofer – n.n.) au instituit monopol în toată țara, nu e o problemă?! Ei au o capacitate de 4,3 milioane de metri cubi de lemn, în timp ce țara românească exploatează 3,5 milioane. Tot ce produce țara nu le ajunge lor. Nu e normal ceea ce se întamplă. Politica lor a fost următoarea: dacă o firmă funcționa, își făceau depozite chiar lângă, ca să scape de acel agent economic. Lângă mine au făcut două, la Leordina și Sacel.”

Document
Pages
Zoom

Viceprimarul Adrian Filip și edilul Vasile Coman, un parteneriat complex  Foto: Mircea Șerban

SPAIMA SATULUI La Vișeu, însă, lucrurile sunt și mai complicate. Fostul primar, Vasile Ciolpan, îl acuza în 2009 pe actualul viceprimar, Adrian Filip, că ar fi implicat într-una dintre firmele care taie masiv pentru austrieci. Ciolpan a trimis atunci memorii Parlamentului și Guvernului în care scria: “Cantități imense de masă lemnoasă, furată de pe proprietăți private și a Composesoratului se târăsc zilnic prin apă, pe distanțe de 7 km și sunt transportate la Sebeș, Alba. (n.n. Fabrica Holzindustrie Schweighofer) după ce sunt legalizate de factorii de răspundere”. Exploatatorii menționați în expertiza cerută de fostul primar sunt firmele Marduvep, Blaga Explo și Pomișorul.

Proprietarul Pomișorul este Dumitru Covîză, un mic inteprinzător local al cărui fiu a băgat spaima-n comună. La doar 19 ani, Covîză Jr, era deja protagonistul a 18 dosare penale. Acum, el este la închisoare, fiind cercetat inclusiv pentru tentativă de omor, după ce, aflîndu-se în pădure ca să taie lemn, a urcat cu TAF-ul peste o mașină în care se aflau alți doi localnici. (TAF -Tractor Articulat Forestier, utilaj special pentru tăierea lemnului – n.n.)

În perioada 2013-2014, firma lui Covîză-tatăl a vândut către Schweighofer bușteni în valoare de 7 milioane de lei. Din documentele obținute de RISE Project, reiese că Pomișorul declară punct de lucru în localitatea Săcel, exact unde se află  depozitului Schweighofer.

Vedere din Vișeu   Foto: Mircea Șerban

Tot acolo, pe strada Râului, își are sediul și societatea Expolvip, un client mai mic al Schweighofer. Patron este vărul lui Covîză, Ion Vepreciuc, un localnic care a fost cercetat și condamnat pentru tăieri ilegale de arbori. Pe aceeași stradă, orientată direct spre pădure, se află și sediul Marduvep, controlată de fratele lui Ion Vepreciuc, Dumitru. Fruntașă la exploatarea pădurilor din Vișeu, Marduvep ocupă locul optsprezece în topul furnizorilor de lemn către Schweighofer și are punct de lucru tot la depozitul austriecilor din Săcel, de unde lemnul pleacă în trenuri spre fabrica din Sebeș. Marduvep a încasat 7,2 milioane de lei, contravaloarea buștenilor livrați în ultimii doi ani.

Un alt furnizor Schweighofer, tot de pe strada Râului din Vișeu, este Ioan Chindriș. Firma lui, Chindriș Ioan Explo, a trimis la Sebeș, în perioada 2013-2014, bușteni în valoare de 600 de mii de lei.

Lemnul din munții Vaserului coboară la Schweighofer și prin firma Blaga Explo, care a livrat bușteni de 1,9 milioane lei în urmă cu doi ani.

Masacru pe Valea Vaserului

VICEPRIMARUL, CU TRANSPORTUL În pădurea din Vișeu răsună și acum drujbele afaceriștilor locali. S-a tăiat la ras, în special în Composesoratul Vișeu de Sus, o pădure în suprafață de 9000 de hectare, retrocedată mai multor localnici din zonă.

O altă suprafață, de 4500 de hectare, pe care o revendică același Composesorat, are încă proprietate incertă, ceea ce o face extrem de vulnerabilă în fața drujbei. Asocierea e condusă de unchiul viceprimarului Adrian Filip.

Nici viceprimarul nu-i străin de fenomen. El a fost patronul firmei de transport VTL Filip 98, până să-și ocupe funcția publică începând cu 2011, moment în care a cesionat afacerea unui localnic.

Tirurile societății VTL Filip 98 transportă spre Sebeș surplusul de bușteni care nu mai are loc în vagoanele încărcate la gara Săcel. Anul trecut, de exemplu, firma VTL Filip 98 a încasat de la Schweighofer 2,5 milioane de lei.

pad

Agățat prin direcția silvică

Pe locul 8 în topul furnizorilor Schweighofer se află societatea Simicom din Orlat, județul Sibiu, cu vânzări de bușteni în valoare de 9,5 milioane de lei în 2013 și 14,5 milioane în 2014.

Societatea este activă în județele Sibiu, Alba și Vâlcea, fiind deținută de soții Ileana și Simion Bumbea.

CONTACTUL Simion Bumbea ne-a povestit cum a început totul: “Ne-au contactat așa cum au făcut cu toate firmele, încă din 2002, înainte să-și deschidă ei fabrică în România. S-au dus la Direcțiile Silvice și au întrebat care sunt firmele active în industria lemnului. Apoi ne căutau, iar noi n-am mai avut ce face, am lucrat pentru ei, altfel nu mai era rentabil.”

Și afacerea Simicom a fost susținută financiar de Holzindustrie Schweighofer. “Mi-au dat un credit și le-am înapoiat banii în tranșe“, a confirmat Simion Bumbea.

apoc

Drujba din Harghita

Al nouălea furnizor Schweighofer este Farkashajsza SRL, înmatriculată în Gheorgheni, Harghita, și deținută de Leopold Laszlo și Szasz Kinga. Firma intermediază material lemnos și, în 2013, vindea către Schweighofer bușteni în valoare de 8,8 milioane lei.

OMUL NOSTRU ȘI PREȚUL LUI Anul 2014 a fost și mai prolific pentru Farkashajsza: a încasat 14 milioane de lei de la austrieci.

“Cumpăram de la firme și dădeam la Schweighofer. Era o relație foarte bună. Plăteau mereu la timp. Dădeau un avans și după ce cumpăram masa lemnoasă le achitam în tranșe. Au și un preț foarte bun pe piață”, spune Leopold Laszlo.

Relația afaceristului cu holdingul austriac e veche, le-a fost angajat până în 2006, ca șef al depozitului Schweighofer din Harghita. “Când au plecat cu depozitul de aici au început să achiziționeze în zonă prin firma mea. Am făcut o firmă (Farkashajsza) și cumpărau bușteni prin mine. Eu am luat din județele Harghita și Mureș. Anul acesta nu prea mai lucrăm pentru ei”, a sintetizat Laszlo.

dsa

Sumele care se bat cap în cap

Firma Adenis Pard din Suceava este pe locul 10 în topul încasărilor de la Schweighofer: 9,7 milioane în 2013 și, respectiv, 10,6 milioane în 2014.

3 MILIOANE LIPSĂ Cu toate acestea, în 2013, firma declara la Fisc venituri de 7.6 milioane, iar în 2014 de 7,8 milioane. Adică, mai mici cu aproape 3 milioane de lei față de sumele pe care Schweighofer declară că le-a plătit.

Proprietarul Adenis Pard din Suceava se numește Gavril Viorel Pardău, locuiește în Vatra Dornei și nu-și explică inadvertențele de la Fisc: “Nu, e imposibil, totul este declarat. Înseamnă că nu-i declarația lor bună. Noi am declarat tot ce am facturat. “

La fel susține și contabila domnului Pardău care a revenit cu cifre și detalii, arătând că, anul trecut, firma a derulat contracte cu austriecii în valoare de 6,8 milioane de lei, și nu de 10, 6 milioane de lei, așa cum reiese din declarațiile fiscale ale Schweighofer.

hui

“Centrul de frumusețe” al domnului Buzilă

Suceava rămâne un punct fierbinte pe harta achizițiilor Schweighofer. În județ, la Rădăuți, funcționează a doua mare fabrică a grupului austriac. Așa se face că locul unsprezece în topul celor mai mari furnizori de lemn vine tot de aici și se numește Ciador Beauty Center. Această companie a raportat încasări în valoare de 8.7 milioane lei în 2013 și 8,3 milioane în 2014.

Este vorba despre tranzacții cu bușteni, chiar dacă numele firmei duce gândul la un salon de cosmetică, iar patronul oficial al afacerii se numește Radu Buzilă.

AFECTAT CU 8 MILIOANE “Eu nu licitez din pădurea statului. Cumpăr numai de la privați, proprietari care au păduri. Livrăm bușteni și cherestea către Schweighofer pentru că sunt mari. Au fost ajutați să fie mari și nu de mine, ci de alții”, spune Radu Buzilă. El crede că, de fapt, întreprinzătorii ca el sunt afectați de corporații precum Schweighofer.

tar

Nemții care taie pentru austrieci

Locul 12 pe lista furnizorilor Schweighofer aparține firmei Silvirom Timber Gmbh cu încasări per bușteni livrați în valoare de 9,5 milioane de lei în 2013 și 2,3 milioane în 2014. Numele Silvirom este legat de cel al lui Gheorghe Ceteraș și de cazul retrocedării ilegale a 5000 de hectare de pădure, investigat de procurorii DNA în județul Buzău. Detalii, AICI. Ceteraș a cumpărat drepturile litigioase pentru suprafața de pădure, imediat a fost împroprietărit, iar la douăzeci de zile distanță a vîndut cu 21,7 milioane de euro societății SRN Silvirom Nawaro GMBH. Încă din 2010, Silvirom achiziționase 2500 hectare în județele Mehedinți și Bacău.

SOCIALISTUL DIN HAMBURG Silvirom Timber Gmbh este controlată în proporție de 99,95 la sută de o companie din Hamburg, parte a concernului german Nordcapital. Acesta este un fond de investiții controlat de Erck Rickmers, un cunoscut om de afaceri neamț, fost membru în Parlamentul din Hamburg din partea socialiștilor.

RISE Project a contactat avocații Silvirom Timber Gmbh, dar, până acum, întrebările noastre au rămas fără răspuns.

ESTIMĂRI SUMBRE

Holzindustrie Schweighofer a cumpărat în 2013 bușteni în valoare de 240 de milioane de euro. La un preț mediu de 70 euro pe metru cub, rezultă că 3,5 milioane de metri cubi de rașinoase ajung anual în cele patru fabrici ale companiei. Adică, echivalentul a 13 mii de hectare rase din cea mai valoroasa pădure a țării. 

Ion Iliescu, la inaugurarea fabricii Schweighofer din Sebeș   MediafaxFoto: Ioana Câmpeanu

Din 2004 până acum, o dată cu creșterea capacității proprii de producție, Schweighofer a transformat în cherestea aproximativ 80 de mii de hectare de pădure. Asta înseamnă aproximativ de trei ori și jumătate suprafața Bucureștiului.

În următorii 20 ani, dar și cu o fabrica în plus construită recent la Reci, numai Schweighofer ar avea capacitatea sa înghită încă 320 de mii de hectare. Ceea ce înseamnă toată suprafața de masă lemnoasă exploatată legal, în aceeași perioadă de timp, de către toate companiile prezente acum în piață.

 In același ritm al achizițiilor de bușteni, în doar 30 de ani, circa 22 la sută din totalul pădurii de rașinoase din România ar putea sa dispară pentru că furnizorii Schweighofer sunt încurajați să taie masiv ca să acopere capacitatea de producție a unei singure corporații. 

Romana PUIULEȚ

Au contribuit studenții Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, București: Alexandra Drăgoi, Anca Arambașa, Anca Olteanu, Andra Imbrea, Ioana Șerbu, Maria Ciucă, Georgiana Mihalache, Oana Mihalache, Gabriel Constantin, Dragoș Bighiu, Florin Bădiță

Au contribuit studenții Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca: Ioana Maria Vancea, Larisa Bîldea, Alexandra Enășoaie, Larisa Antal, Alexandra Boierean, Cristina Bejan, Mihaela Handria, Iulia Bobaiță, Denisa Nistor, Raluca Igret, Laura Goarnă, Nelea Șargu, Roxana Badea, Ana Răcheleanu, Raluca Veștemeanu

Sursa : http://riseproject.ro/

Prietenii extremiștii ai lui Iohannis continuă provocările

26 aug.

l_71759

Sprijinul acordat de extremiști a contat enorm în condițiile în care Klaus Iohannis a fost votat în masă de maghiarii din Transilvania, iar pentru acest favor liderul liberal preferă să păstreze tăcerea.

Nici nu s-au așezat bine lucrurile după alegerile prezidențiale că extremiștii maghiari își continuă seria de provocări la adresa României. Sâmbătă, Partidul Civic Maghiar, aliat al lui Klaus Iohannis în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, a organizat un miting, la Sfântu Gheorghe, pentru „pentru schimbarea Constituţiei şi doleanţele comunităţii maghiare”, între care recunoaşterea Ţinutului Secuiesc şi a limbii maghiare ca limbă oficială.

10438588_10202409108542845_2863212109743862933_n La acțiunea organizată de PCM au participat 500 de persoane, care au fluturat steaguri secuiești și ale Ungariei și au scandat lozinci pro-autonomie. Manifestanții adunați de extremiști au purtat pancarte cu mesaje precum „Autonomia Ţinutului Secuiesc – Promisiune nerespectată din 1918”, „Regiunile nu s-au inventat la Bucureşti, ele există”, „Transilvanie liberă – Ţinut Secuiesc autonom”…

Vezi articolul original 376 de cuvinte mai mult

AFACEREA „MEGAPOWER” CEL MAI MARE SCANDAL POLITIC IN CARE ERAU IMPLICATI PETRE ROMAN SI THEODOR STOLOJAN SI CARE L-O COSTAT PE SEFUL CORPULUI DE CONTROL VALERIAN STAN FUNCTIA DATORITA PRESIUNILOR EFECTUATE DE BASISTUL VOPSIT LIBERAL PETRE NEULANDER -ROMAN ,FIUL NOMENKLATURISTULUI COMUNIST WALTER NEULANDER ROMAN! ,FRAUDA MEGAPOWER,GAURA DE 15 MILIOANE DE DOLARI IN BUGET!

26 aug.

Frauda Megapower, gaură de 15 milioane de dolari în buget

„Afacerea Megapower” a constat, în esenta, în fraudarea avutului public cu circa 15 milioane de dolari. Afacerea a fost pusa la cale în anii 1990 si 1991, la nivelul Guvernului României. Sub pretextul asocierii cu o firma din Statele Unite în vederea realizarii de echipamente de telecomunicatii si tehnica de calcul, Guvernul a aprobat finantarea afacerii în conditii evident nelegale si pagubitoare pentru statul roman. Cele doua Hotarâri de Guvern emise pentru a „reglementa” afacerea Megapower – HG nr 1203/1990 si HG nr 365/1991 – nu au fost publicate in Monitorul Oficial. Au fost implicati: ministrul Finantelor Theodor Stolojan, primul ministru Petre Roman, ministrul Justitiei Victor Babiuc, Victor Stanculescu, ministrul Industriilor, si Eugen Dijmarescu, ministrul al Economiei si Finantelor. Creditul in valoare de 8,3 milioane de dolari acordat de la Bancorex pentru aceasta afacere, nu a putut fi recuperat nici pâna în prezent.

Scandalul Megapower începe în 1991, când premierul Petre Roman, acum deputat PNL, a aprobat prin Hotărâre de Guvern asocierea statului român cu compania americană Megapower, înfiinţată în 1989 în California de Cristian Lazarovici, cetăţean american de origine română. Victor Babiuc, ministrul Justiţiei, Eugen Dijmarescu, ministrul economiei şi finanţelor , Theodor Stolojan, ministru adjunct al Ministerului Finanţelor şi Victor Stanculescu, ministrul industriilor, au avizat hotărârea de guvern. Rise Project publică şi un extras al unuia dintre conturile lui Hrebenciuc, deschis în 1997. Click pe imagine pentru a mări Aceasta a venit însă după ce, în aprilie 1990, consilierul guvernamental Robert Deutsch i-a propus ministrului Industriilor Victor Stănculescu să-l invite pe Lazarovici în România cu scopul de a încheia o înţelegere între Întreprinderea pentru Întreţinerea şi Repararea Utilajelor de Calcul (IIRUC) şi compania lui pentru înfiinţarea în parteneriat a unei companii care să producă echipamente electronice în SUA. Compania nu a fabricat niciodată dispozitivele, în schimb statul român a investit, tot prin IIRUC, 11,7 milioane de dolari în compania româno-americană. Aceste fonduri au fost obţinute de guvernul român dintr-un credit bancar. Toţi banii au fost folosiţi pentru a cumpăra pachetul majoritar de acţiuni ale companiei Megapower Corporation, iar asta cu puţin timp înainte ca societatea să declare insolvenţa, în 1994. Conturile pe care Hrebenciuc şi Deutsch le-au împărţit în Elveţia au fost deschise în 1996. În acelaşi an, Ministerul Finanţelor a demarat procedura de executare pentru recuperarea prejudiciului din această afacere, Doi ani mai târziu, în 1998, procurorul Victor Ponta a început anchetarea acestei afaceri, după ce Serviciul Român de Informaţii a găsit documentele de arhivă ale companiei Megapower într-un container din Portul Constanţa. Singurul vinovat a fost graţiat de Iliescu În 2000, Victor Ponta a finalizat ancheta, conchizând că singurul vinovat în toată afacerea este Cornel Moldovan, fostul director general al IIRUC. Şi Robert Deutsch a făcut obiectul anchetei, însă Victor Ponta a disjuns dosarul acestuia, fără a formula vreodată o concluzie clară în ceea ce priveşte vinovăţia sau nevinovăţia lui. Moldovan a fost trimis în judecată la sfârşitul anului 2000, acuzat de abuz de serviciu contra intereselor publice, cu un prejudiciu de 12 milioane de dolari. În 2002, el a fost condamnat la 10 ani de închisoare, însă a fost graţiat de preşedintele Ion Iliescu în septembrie 2003. Statul nu a recuperat niciodată prejudiciul din dosarul Megapower. Scandalul Megapower a revenit în atenţia publică în timpul campaniei prezidenţiale de la sfârşitul anului trecut, când Victor Ponta a fost acuzat că este agent al Serviciului de Informaţii Externe. De-a lungul timpului s-a vorbit în numeroase rânduri de faptul că în afacerea Megapower ar fi implicaţi mai mulţi ofiţeri acoperiţi SIE. Lazarovici, de la Megapower la BAE Systems La fel ca în cazul lui Robert Deutsch, ancheta procurorului Ponta nu a clarificat implicarea lui Crisitan Lazarovici în frauda Megapower. Dosarul acestuia a fost de asemenea disjuns pentru continuarea cercetărilor. Deşi a fost considerat unul dintre principalii actori ai afacerii – el avea funcţia de preşedinte al Megapower Corporation, în timp ce Deutsch era vicepreşedinte -, el nu a putut fi identificat şi audiat de procurorii români. Posesor al unui doctorat în Inginerie Electrică, Lazarovici susţine într-un CV publicat pe o platformă de socializare că a lucrat la Megapower până în 1995, după care şi-a continuat cariera în cadrul unora dintre cele mai importante companii de profil, printre care şi gigantul BAE Systems. Autorităţile din SUA, Europa şi Asia au anunţat anchete asupra practicilor grupului bancar HSBC, după ce s-a aflat că aceasta şi-a ajutat peste 100.000 de clienţi bogaţi să ascundă mai bine de 100 de miliarde de dolari în Elveţia. Marea Britanie, una dintre principalele voci care cer combaterea „marii evaziuni fiscale”, promite o anchetă amplă şi asupra grupului bancar, care are principala filială la Londra. În Belgia, filiala din Elveţia a HSBC este deja anchetată pentru fraudă fiscală, iar procurorii au cerut unui judecător să emită mandate internaţionale de arestare pentru directorii diviziei bancare elveţiene. În Franţa, premierul Manuel Valls a declarat că este hotărât să combată evaziunea fiscală şi că se va ocupa să întreprindă acţiuni pe plan naţional, dar şi la nivelul UE. De cealaltă parte a Atlanticului, un membru proeminent al comisiei pentru afaceri bancare din Senat a cerut guvernanţilor să prezinte planul de acţiune întreprins după ce ar fi primit mii de documente privind conturile secrete ale cetăţenilor americani implicaţi.

Un nou scandal, „Afacerea Megapower”, ameninta sa arunce in aer actuala coalitie guvernamentala, prin multele date ciudate pe care ziaristii se chinuie sa le descifreze. La data de 18 mai 1998, a sosit in portul Constanta, cu nava ruseasca „Sibirski”, aflata sub pavilion bulgaresc, un container expediat din Statele Unite de firma Megapower catre Societatea Kamino, cu sediul pe Soseaua Bucuresti-Ploiesti. Containerul, care cintarea 8.154 kg si al carui transport a fost achitat in SUA in valoare de 4063$, a fost incarcat in Oakland, California si continea 170 de cutii pline cu documente si aparatura electronica. Primele nume vehiculate sint cele ale lui petre Roman, fost premier, si Theodor Stolojan, fost ministru de Finante la acea vreme.
Opt tone de documente
Cu doua saptamini inainte de sosirea containerului, organele SRI si SIE avertizasera autoritatile vamale asupra sosirii acestuia. Deoarece timp de 150 de zile, pina la 17 octombrie, nimeni nu s-a prezentat sa revendice containerul, acesta a intrat in proprietatea statului roman, fiind deschis in prezenta vamesilor si a politistilor. Imediat, politistii au inceput sa faca copii xerox dupa documente.Directorul General al Vamilor, Nini Sapunaru, a fost informat despre acest aspect neprocedural si, la cererea sa, Serviciul Roman de Informatii a preluat containerul, al carui continut a fost depus in arhiva SRI. Specialistii SRI considera ca au nevoie de circa 3 luni de zile pentru a inventaria si evalua cele aproape opt tone de documente. Desi ziarele romanesti se feresc sa relateze ce personaje politice romanesti ar fi compromise prin publicarea acestor documente, vom incerca sa facem putina lumina in acest caz, care a provocat panica in rindurile PD. Continutul containerului cuprinde ceea ce se pare a fi arhiva firmei Megapower, din SUA, aflata in momentul de fata in proces de falimentare in fata unei instante americane.
Cine sta in spatele misterului
Din firma respectiva fac parte doi „imigranti” romani: Cristian Lazarovici si Robert Deutsch. Despre primul se stie ca a fost cadru universitar la Institutul Politehnic din Bucuresti si, la sosirea sa in SUA, prin anii 1975-1976, s-a vorbit ca ar fi fost angrenat in reteaua Directiei de Informatii Externe. S-ar putea ca acest aspect sa fi fost doar un zvon provocat de faptul ca Cristian Lazarovici era un specialist in electronica care a reusit, in scurt timp, sa-si asigure o situatie materiala buna. Cel de-al doilea personaj este, insa, mult mai ciudat. In martie 1991, Robert Deutsch reusise sa obtina, din partea unei universitati californiene, o invitatie in Statele Unite pentru premierul de atunci al Romaniei, Petre Roman. Se pare ca era un pretext pentru vizita ce urma sa aiba loc in aprilie acelasi an, pentru ca premierul roman sa intre prin poarta din spate la presedintele Statelor Unite.
Legatura dintre Robert Deutsch si Petre Roman
Personajul care tragea sforile acestei vizite neoficiale a premierului roman era o buna cunostinta a lui Mihai Botez, monarhist infocat la acea data, ulterior devenit ambasador al lui Iliescu la Natiunile Unite si apoi la Washington. Robert Deutsch s-a nascut in 1934 la Bucuresti, iar parintii sai, care in 1991 inca traiau la Bucuresti, erau membri ai PCR din ilegalitate. Tovarasi de idei si coreligionari cu Valter Roman , tatal premierului Romaniei la acea data, parintii lui Robert au ocupat functii de activisti in aparatul CC al PCR. Ca multi alti fii de nomenclaturisti, junele Robert, dupa ce a absolvit liceul „I.L.Caragiale”, a fost trimis in Rusia. Urmeaza cursurile facultatii de istorie a universitatii din Kazan (unde a studiat si Lenin) si apoi pe cele ale Universitatii „Lomonosov” de la Moscova, pe care le absolva in 1957, lucrarea sa de diploma fiind „Participarea brigazilor romanesti la Revolutia din 1917”, pe care a si tiparit-o mai tirziu, la Editura Politica din Bucuresti, de sub conducerea lui Valter Roman. Intors din URSS, este incadrat la Institutul de Istorie a Partidului, unde lucreaza pina la inceputul anilor ’60, cind, datorita unor necazuri intimpinate de parintii sai, in urma vesnicelor lupte interne dintre diversele grupuri din partid, este scos si transferat la Ministerul Invatamintului. Marea lovitura pe care o da Robert Deutsch este casatoria sa, in 1966, cu Carmen Petrescu, doctor in geologie al unei universitati din Elvetia, fiica lui Dumitru Petrescu, ilegalist comunist inca din 1924, fost secretar al Consiliului Sindical din Bucuresti in perioada grevei din Februarie 1933, membru in Comitetul Central al PCR din 1945 pina in 1955, cind este inlaturat de Dej. Acesta este reabilitat de Ceausescu in 1965, care il face din nou membru in CC al PCR, si, ajuns in 1969, cu citeva luni inainte de-a muri, chiar membru al Comitetului Executiv al Prezidiului Permanent al CC al PCR, Dumitru Petrescu era, cum se stie deja, bun prieten cu Valter Roman. In 1969, Mircea Malita (probabil cu sprijinul socrului lui Robert Deutsch) l-a facut pe Robert unul din principalii sai consilieri la Ministerul Invatamintului. Mai mult decit atit, cunoscind relatia strinsa dintre Ceausescu si Dumitru Petrescu, Mircea Malita ii faciliteaza lui Robert Deutsch numirea, la Universitatea din Craiova, direct ca profesor plin, pe un post creat special, scos la concurs, pentru care a concurat un singur candidat: Robert Deutsch. In 1972, tot cu sprijinul lui Mircea Malita, este trimis cu o bursa de specializare la Universitatea Tubingen, in Germania Federala, unde o ia si pe sotia sa. In 1974, ramine definitiv in Germania, dupa ce a reusit sa „convinga” autoritatile germane ca atit el, cit si sotia sa, a carei mama este evreica, sint, de fapt, germani pur-singe.
Abilul Deutsch ajunge consilierul lui Helmut Kohl
Desi refugiati in Occident, sotii Deutsch isi pastreaza cetatenia romana si intretin, pina in anii ’80, legaturi cu regimul ceausist, frecventind chiar ambasada romana de la Bonn. Foarte abil, nu lipsit de inteligenta si vorbitor de rusa, germana si engleza, reuseste sa-si faca relatii si in Germania, ajungind la un moment dat, nici mai mult nici mai putin decit un fel de consilier-specialist in problemele Europei Rasaritene al lui Helmut Kohl, cel care mai tirziu va ajunge Cancelarul Germaniei Federale. Cu citiva ani inaintea evenimentelor din decembrie, pleaca din nou, impreuna cu familia, prin interventia guvernului german, la o bursa de studii a Universitatii Stanford, din California, ca specialist in probleme est-europene, dar unde s-a ocupat in principal de „studiul si ameliorarea sistemului de invatamint din Mexic” (?!). Se zice ca Robert Deutsch ar fi reusit, prin cunoscuta-i abilitate, sa devina prieten cu fostul Secretar de Stat american George Schulz, care se ocupa, la vremea aceea (1991), de realizarea unor programe pentru diplomatii americani ce urmau sa lucreze in tarile est-europene. Prietenia lui Valter Roman cu Dumitru Petrescu, socrul lui Robert Deutsch, cimentata de faptul ca amindoi au fost, la un moment dat, cazuti in dizgratia lui Dej si apoi reabilitati de Ceausescu, pe care l-au servit cu credinta pina la moarte, precum si afinitatile dintre parintii lui Robert si tatal lui Petre Roman, stau la baza relatiei dintre cei doi fii de nomenclaturisti.
Deutsch a fost coleg de studentie moscovita cu Ion Iliescu
Trebuie remarcat in mod deosebit ca dl. Robert Deutsch, specialist in problemele marxist-leninismului, nici macar dupa ce s-a stabilit in Germania si apoi in Statele Unite nu a criticat vreodata regimul dictatorial comunist al lui Ceausescu. Fata de cele de mai sus, nu trebuie sa ne surprinda ca Robert Deutsch, fiul unor ilegalisti de partid, cu studii in URSS (unde, conform practicii obisnuite, nu este exclus sa fi fost racolat de anumite agentii), considerat ca fiind unul dintre cei mai importanti membri ai ierarhiei de partid din Romania, specialist in doctrina bolsevismului, a actionat puternic pentru aducerea in Statele Unite a premierului Petre Roman. Sa mai amintim si faptul ca, imediat dupa evenimentele din Decembrie ’89, Deutsch s-a deplasat, pentru o saptamina, la Bucuresti, unde a fost primit oficial atit de premierul Petre Roman, cit si de presedintele Ion Iliescu (cu care a fost coleg de studentie moscovita).
Deutsch si Lazarovic, s-au despartit acuzindu-se ca si-ar fi insusit sume enorme din banii Romaniei
In Statele Unite, Robert Deutsch, impreuna cu Cristian Lazarovici, a fost direct implicat in constituirea firmei Megapower, care exista si la ora actuala. Prin aprobarea premierului Petre Roman, Banca Romana de Dezvoltare a aprobat un imprumut de circa 12.000.000 $, transferat in Statele Unite prin intermediul firmei romanesti IIRUC. La ora aceasta, IIRUC se afla intr-o situatie dezastruoasa. Pina la sfirsitul acestui an, ea mai are de rambursat ultima rata scadenta plus taxele aferente, care totalizeaza 762.766.400 lei, Bancii Romane de Dezvoltare. In ultimii ani, cei doi fosti parteneri, Deutsch si Lazarovici, s-au despartit, fiecare acuzindu-l pe celalalt ca si-ar fi insusit sume enorme din banii Romaniei. Analizind documentele din containerul aflat acum in posesia SRI ar trebui sa se aduca la lumina adevarul in aceasta afacere de multe milioane de dolari, facuta pe spatele statului roman.
Scandalul MEGAPOWER sare la gitul PD
Vicepresedintele PD, Traian Basescu, a declarat, simbata, la sedinta Consiliului de Coordonare Judetean al organizatiei Ilfov, ca PD este tinta unor atacuri comandate atit de aliatii cit si de adversarii politici pentru a elimina concurenta la alegerile prezidentiale viitoare si pentru a diminua sansele partidului la alegerile legislative din anul 2000. Basescu a sustinut ca atacurile vizeazaa nu numai partidul, ci si pe liderii sai, cum ar fi presedintele Petre Roman si vicepresedintele Radu Berceanu. „Daca pentru atacurile din exterior sintem pregatiti, am fost mai putin pregatiti fata de atacurile venite din interior”, a spus Basescu referindu-se la criticile aduse conducerii PD de catre Adrian Severin. Basescu a catalogat drept „bizara” cererea lui Severin de reformare a PD, avind in vedere ca partidul s-a reorganizat la toate nivelurile pe parcursul anului 1997. „Severin face o mare greseala crezind ca, daca ii sprijina pe cei care declanseaza atacuri la adresa PD, va obtine ceva”, a mai afirmat Basescu.
Petre Roman a declarat, saptamina trecuta, ca relansarea acestui subiect este o diversiune, precizind ca demersul guvernului pe care l-a condus a urmarit realizarea unei operatiuni „pentru a pastra in proprietatea Romaniei o tehnologie de virf”. „A fost o decizie salutata de toata lumea, de altfel, acea tehnologie producind astazi sute de milioane de dolari, dar, din pacate, nu pentru Romania”, a spus Roman.

CASA DIN CARE S-A IMBOGATIT FAMILIA PENALA KLAUS SI CARMEN JOHANNIS ESTE IN PROCES:TERMENUL DE JUDECATA PE 3 SEPTEMBRIE 2015 LA CURTEA DE APEL BRASOV!

26 aug.

Între 2004 și 2007, Klaus Iohannis a semnat contracte de chirie pe cu totul alte sume decât cele pe care le-a consemnat în declarația de avere. FOTO: Octav Ganea/Mediafax, RISE Project. INFOGRAFIE: Sergiu Brega.

Noi acuzaţii grave apar în legătură cu modul în care soţii Iohannis şi-au făcut averea. Jurnaliştii de la Rise Project scriu că soţii Iohannis şi-au cumpărat trei case din cele şase cu banii obţinuţi prin încălcarea legii. Ziariştii publică documente din procese în care soţii Iohannis sunt acuzaţi că s-au folosit de acte false să intre în posesia unei case pe care au închiriat-o unei bănci de renume din ţară, potrivit România TV.

Cea mai „productivă” proprietate a familiei Iohannis pare să aibă şi cele mai mari probleme cu legea. Suma care i-a revenit lui Klaus Iohannis în ultimii 14 ani, din închiriere unui spaţiu comercial în centrul Sibiului unei mari bănci din România se ridică la 320.000 de euro, scriu jurnaliştii de la Rise Project.

Povestea legăturii dintre Iohannis şi această proprietate începe în 1991. Atunci, Carmen Iohannis şi mama ei sunt trecute în testamentul unui vârstnic, Nicolae Baştea, alături de nepotul bătrânului. Cele două femei primesc jumătate dintr-o casă, iar nepotul, Ion Baştea, cealaltă jumătate.

Cum imobilele erau naţionalizate, la finalul anilor 90, familiile Iohannis şi Baştea încep procesele cu statul. La procese, scriu cei de la Riseproject, cele două familii prezintă acte în care scrie că bătrânul decedat era nepotul de drept al celui de la care statul român a confiscat casele în perioada comunistă.

Adeverinţele au fost eliberate de secretarul comunei Porumbacu de Jos , iar secretarul, acuzat că a emis documente false, a fost condamnat, la un moment dat, la un an de închisoare cu suspendare, potrivit România TV.

În 1999, Klaus Iohannis cumpără de la Ioan Baştea jumătate din casa în care se află şi spaţiul comercial închiriat băncii. Jurnaliştii de la Riseproject scriu că Iohannis a plătit 50 de milioane de lei vechi, adică 3.200 de dolari, pentru partea lui de casă.

În plus, Albin Marinescu, un jurnalist din Sibiu, merge mai departe cu acuzaţiile.

„Primul contract de închiriere cu banca Raiffeissen nu a fost declarat la Fisc. Eu am avut o informaţie de la o sursă de-a mea de la Fisc Sibiu. aAm facut o cerere spre directorul Administraţiei Financiare şi mi-a răspuns un trepăduş de acolo, fără semnătura directorului şi fără ştampilă, că aceste informaţii sunt confidenţiale”, a declarat Albin Marinescu exclusiv la România TV.

În timp ce veniturile din contractele cu instituţia bancară umpleau conturile familiei Iohannis, procesele se derulau cu multe amânări.

Pe de o parte, cele două familii au cerut instanţei să anuleze contractele prin care cumpărătorii apartamentelor din cele două cădiri naţionalizate devin proprietari, de cealaltă parte locuitorii acestor apartamente au cerut anularea naţionalizării pe motiv că actele prezentate de moştenitori sunt false.

Pe 18 iunie 2015, după 16 ani de judecată, instanţa decide anularea dreptului de proprietate deţinut de Carmen Iohannis, mama ei- Georgeta Lăzuca- şi Ioan Baştea asupra casei de pe Strada Gheorghe Magheru.

Celălalt dosar, în care se judecă dreptul lui Klaus Iohannis de a fi coproprietarul spaţiului comercial închiriat băncii, are termen pe 3 septembrie la Curtea de Apel Braşov, scrie Rise Project.

Sursa :http://riseproject.ro/

%d blogeri au apreciat asta: