DNA,REFERATUL PROCURORILOR IN DOSARUL SORIN ALEXANDRESCU A AJUNS LA ANUMITE TRUSTURI DE PRESA DATORITA UNEI „BRESE DE SECURITATE!”

La finele saptamanii trecute, anumite institutii de presa au dat publicitatii referatul procurorilor in dosarul Sorin Alexandrescu, in integralitate, indicand ca sursa a informatiei Directia Nationala de Anticoruptie. Ulterior, o serie de juristi specializati in drept penal au atras atentia asupra caracterului ilegal al respectivului demers, sustinand ca diseminarea catre presa a unui referat cu propunerea arestarii preventive aflat pe masa instantelor de judecata nu reprezinta o procedura conforma cu normele in vigoare.

Contactati de catre reporterii Ghimpele, oficialii Biroului de Informare şi Relaţii Publice al DNA au raspuns in scris, oferind informatii lamuritoare despre modul in care dosarul intocmit de procurori a ajuns in posesia anumitor institutii de presa.

Ei bine, desi s-a vehiculat intens posibilitatea ca referatul sa fi aparut in spatiul public din cauza unei scurgeri de informatii – „o bresa de securitate” asa cum a fost ea denumita -, se pare ca dosarul Alexandrescu a ajuns la jurnalisti chiar pe filiera Biroului de Informare şi Relaţii Publice al DNA.

In raspunsul din 5 iunie 2013 ( Nr. 678/VIII/2) formulat de DNA se arata:

„Biroul de Informare şi Relaţii Publice a transmis mass mediei, la cerere, o copie a referatului cu propunerea de arestare preventivă, în formă anonimizată, în condiţiile stipulate de Ghidul privind relaţiile dintre sistemul judiciar şi mass media, adoptat prin Hotărârea nr. 482/ 1 iunie 2012, de către Plenul CSM.

Copia actului menţionat a fost transmisă tuturor instituţiilor media care au formulat cereri scrise Biroului de Informare şi Relaţii Publice în baza Legii 544/2001.” Extras din raspunsul la solicitarea adresa DNA de catre publicatia Ghimpele, pe 3 iunie a.c., privind modul in care rechizitoriul in cazul Sorin Alexandrescu a ajuns in presa.

Cu toate acestea, explicatiile oferite de angajatii DNA nu clarifica nici pe departe problema de legalitate. In documentul intitulat „Ghidul privind relatiile dintre sistemul judiciar si mass-media (adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hot. nr. 482/ 1 iunie 2012), cel la care face trimitere explicita raspunsul DNA, se arata urmatoarele:

„Secţiunea 2. Reguli aplicabile în faza de urmărire penală

(…)

Articolul 24 – Dosarele aflate pe rolul parchetelor nu pot fi studiate de reprezentanţii mass-media, accesul acestora la informaţiile de interes public privind stadiul în care se află cercetările efectuate în cauză realizându-se prin emiterea de comunicate sau prin comunicarea de informaţii la cerere, în condiţiile legii.

Articolul 25 – (1) Comunicarea de informaţii privind stadiul actelor de cercetare reprezentanţilor mass-media poate fi făcută numai după începerea urmăririi penale. În mod excepţional, dacă fapta ce formează obiectul dosarului penal prezintă un grad de pericol social ridicat sau justifică un interes deosebit pentru public pot fi comunicate şi înainte de începerea urmăririi penale informaţii despre identificarea făptuitorului şi măsurile dispuse faţă de acesta.

(2) Informaţiile menţionate la alineatul (1) se referă la următoarele aspecte: s-a început urmărirea penală, s-a pus în mişcare acţiunea penală, s-a luat măsura reţinerii, s-a solicitat instanţei competente luarea/prelungirea măsurilor preventive, s-a finalizat urmărirea penală, s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, s-a dispus trimiterea în judecată, fiind întocmit şi înaintat rechizitoriul către instanţă. Comunicatele sau comunicările de informaţii la cerere pot cuprinde şi informaţii cu privire la persoana faţă de care măsurile au fost dispuse, fapta reţinută şi încadrarea juridică a acesteia şi motivele care au determinat adoptarea soluţiei sau luarea măsurii respective.” (Ghidul privind relatiile dintre sistemul judiciar si mass-media, Capitolul II. Reguli de aplicare in procesul penal, faza de urmarire penala si judecata)

Constatam, deci, o nepotrivire intre continutul documentului remis presei si informatiile permise de ghid pentru diseminare. Astfel, desi art. 25, alin 2, puncteaza explicit tipul informatiilor pe care procurorii le pot oferi publicitatii in aceasta faza a urmaririi penale, presa primit (si a publicat) referatul in totalitate; cu anonimizarea procurorului de caz, desigur.

Juridic, situatia este mult mai complicata decat ar putea parea la o prima abordare: pluralismul opiniilor juridice in fata prezentului demers au fluctuat intre extreme, existand voci avizate care au considerat demersul DNA ilegal, in timp ce – asa cum am aratat – oficialii Directiei considera ca au actionat strict in cadrul dispozitiilor legale. In aceste conditii, pana la noi clarificari, subiectul ramane, cu certitudine, deschis.