ANI a depus o cerere la Curtea de Apel Bucuresti pentru anularea mandatului obtinut de Mircea Diaconu in Parlamentul European printr-o actiune in instanta impotriva Autoritatii Electorale Permanente (AEP). ANI isi bazeaza cererea pe pretextul ca Mircea Diaconu a fost declarat incompatibil de o instanta si nu mai are voie sa ocupe functii publice.
Cererea a fost inregistrata pe data de 11 iunie potrivit surselor stiripesurse.ro. O solicitare similara a fost trimisa si catre Comisia Juridica a Parlamentului European.
Citeste si: Solicitarea ANI catre Parlamentul EUROPEAN/ DOCUMENT
Potrivit unor surse judiciare Agentia Nationala de Integritate solicita urmatoarele:
- Anularea ,,pct. K, Numărul mandatelor atribuite fiecărei liste de candidați sau fiecărui candidat independent, nr. Crt. 6 – Diaconu Mircea (pag. 12) ” din procesul verbal al Biroului Electoral Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European 25 mai 2014, publicat in Monitorul Oficial nr. 399 din 29.05.2014
- Anularea ,, pct. I – Lista membrilor aleși pentru Parlamentul European, nr. Crt. 28, Diaconu Mircea –candidat independent (pag.14),, din procesul verbal al Biroului Electoral Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor si atribuirea mandatelor la alegerile pentru parlamentul European 25 mai 2014, publicat in Monitorul Oficial nr. 399 din 29.05.2014
- Anularea adresei Autorității Electorale Permanante nr. 7520/29.05.2014 și să dispuneți prin sentința ce urmează să o pronuntați obligarea Autorității Electorale Permanente la neacceptarea domnului Mircea Diaconu pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European.
Care ar fi motivele?
Contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios -administrativ a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este şi autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din omitere a sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
I. Argumente privind admisibilitatea cererii formulate de Agenția Națională de Integritate:
Doctrina definește contenciosul administrativ astfel: ,, Contenciosul administrativ reprezintă totalitatea litigiilor dintre autoritățile publice pe de o parte, și cei vătămați în drepturile și interesele lor legitime pe de altă parte, deduse din acte administrative tipice sau asimilate considerate ca ilegale, de competența secțiilor de contencios adminstrativ ale instanțelor judecătorești guvernate de un regim juridic predominant de drept public.
Se înțelege că din toate aceste categorii de acte pe care le emite un organ public, în contenciosul administrativ vor putea fi atacate actele administrative tipice sau asimilate, cu respectarea următoarelor condiții de admisibilitate:
Sfera condițiilor de admisibilitate consacrată de Legea nr. 554/2004 este reprezentată astfel:
- Condiția ca actul atacat să fie un act administrativ în formă tipică sau asimilată;
- Condiția ca actul atacat să emane de la o autoritate public;
- Condiția ca actul atacat să vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim;
- Condiția îndeplinirii procedurii prealabile;
- Condiția termenului;
În prezenta cauză considerăm că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, așa cum vom argumenta mai departe:
În ceea ce privește prima condiție, în doctrină, profesorul Tudor Drăganu în lucrarea Liberul acces la justiție evocă această condiție prin formularea: ,,condiția ca actul atacat să fie un act administrativ emis de o autoritate publică sau un fapt material asimilat de lege unui asemenea act.”
Prin urmare se face referire la fapte asimilate de lege unui act administrativ, deoarece este vorba de un fapt asimilat de legiuitor, prin efectele sale, unui act, și nu invers. În speță, refuzul Autorității Electorale Permanente de a da curs solicitării formulate de Agenția Națională de Integritate de a emite actul de neacceptare a candidaturii lui Mircea Diaconu, respectiv de efectuare a demersurilor necesare către Parlamentul European prin structurile de specialitate cu privire la nevalidarea mandatului de membru al Parlamentului European al domnului Mircea Diaconu.
Autoritatea Electorală Permanentă este o instituţie administrativă autonomă fundamentală a statului român care urmăreşte organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor electorale, în scopul asigurării condiţiilor corespunzătoare de exercitare a drepturilor electorale, a egalităţii de şanse în competiţia politică, a transparenţei în finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.
Prin prisma acestei prevederi legale, Autoritatea Electorală Permanentă este obligată la efectuarea unor operațiuni administrative in materia controlului aplicării legislației specifice, în exercitarea sarcinilor stabilite prin art.9 din Legea nr. 33/2007, prin coroborare inclusiv cu legislația în materia incompatibilităților, respectiv Legea nr. 161/2003 si Legea nr. 176/2010.
Legea nr. 33/2007 consacră Autorității Electorale prerogative privitoare la notificarea Parlamentului Euopean, respectiv acceptarea candidaților aleși în Parlamentul European,prin urmare prerogative de putere publică.
Acceptarea emisă de Autoritatea Electorală Permanentă este un act producător de efecte juridice în baza Legii nr.33/2007, cu modificările și completările ulterioare și reprezintă formalitatea necesară acceptării candidaților declarați aleși în Parlamentul European, notificarea Autorității Electorale către Parlamentul European în ceea ce-l privește pe Mircea Diaconu fiind unul din demersurile procedurale care au ca efect participarea la lucrarile Parlamentului European și exercitarea mandatului, deși acesta se află sub interdicția dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010.
De asemnea în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin (2) din Hotărârea nr. 2 din 19 martie 2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Electorale Permanente, Autoritatea Electorală Permanentă exercită atribuții:
,,e) de control, prin care se realizează verificarea respectării legii şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege, unde este cazul; “
Or în cazul de față, vă rugăm să observați faptul că Agenția Națională de Integritate, în calitate de titular al competenței de a veghea la respectarea prevederilor legale în domeniul incompatibilităților și al conflictelor de interese a informat Autoritatea Electorală Permanentă despre faptul că Mircea Diaconu se află sub interdicția dispozițiilor art. 25 din legea nr. 176/2010, solicitand Autoritații exercitarea competențelor statuate de dispozitiile legale în vigoare.
Având în vedere argumentele de mai sus vă rugam să constatați faptul că este îndeplinită condiția privitoare la existența actului administrativ, în forma sa asimilată prin refuzul Autorității Electorale Permanente de a da curs solicitării Agenției Naționale de Integritate, circumscriindu-se astfel dispozițiilor art. 2 coroborat cu art. 8 din legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește interesul legitim al Agenției Naționale de Integritate, în formularea prezentei acțiuni, acesta decurge din dispozițiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din actul normativ anterior menționat:
,, (1) Scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art.1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. “
În conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 33/2007:
(4) Agenţia Naţională de Integritate constată cazurile de incompatibilitate între mandatul de parlamentar european şi funcţiile prevăzute la alin. (1) şi le comunică Autorităţii Electorale Permanente în termen de 15 zile de la constatare.
(5) După caz, Autoritatea Electorală Permanentă notifică Parlamentului European cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Actul din 1976, în care se regăsesc membrii din România în Parlamentul European, sau constată, potrivit alin. (3), demisia persoanelor aflate în incompatibilitate.
(7) Autoritatea Electorală Permanentă îndeplineşte formalităţile necesare acceptării candidaţilor declaraţi aleşi în Parlamentul European.
(8) Cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (3), constatarea încetării mandatului de parlamentar european se face conform Actului din 1976 şi Regulamentului de procedură al Parlamentului European.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, menționăm că, în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 – Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, la data de 28.05.2014 prin adresa nr. 8231 Agenția Națională de Integritate a notificat Autorității Electorale Permanente starea de incompatibilitate în care s-a aflat Mircea Diaconu și a solicitat neacceptarea candidatului Mircea Diaconu și Informarea Parlamentului European în vederea invalidării mandatului acestuia, având în vedere dispozitiile exprese ale art. 25 din Legea nr. 176/2010.
La data de 03.06.2014, Autoritatea Electorală Permanentă a formulat răspunsul nr. 7520 prin care a invocat lipsa de competență a acesteia, răspuns care considerăm că se circumscrie dispozitiilor art. 2 alin (2) din Legea nr. 554/2004: ,, Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Actul emis de Autoritatea Electorală Permanentă este de natură sa vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim, având în vedere decizia acestei instituții de acceptare a unui candidat care se află sub incidența dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, respectiv de a ocupa o funcție publică care face obiectul acesteia.
Interesul vătămat este interesul public privind exercitarea unei funcții publice cu respectarea normelor legale privind intergitatea, interes pe care Agenția Națională de Integritate are obligația legală de a-l proteja, obligație care decurge din cea de a doua condiționalitate a Mecanismului de Cooperare și Verificare, instituit prin Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE și din dispozițiile Legii nr. 176/2010.
Prin Raportul privind progresele realizate în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, remis opiniei publice in iulie 2011, Comisia Europeană a recomandat României „să demonstreze existența unor rezultate pozitive în ceea ce priveste pronunțarea de sancțiuni prin care să se dea curs hotărârilor Agenției Naționale de Integritate“, subliniind că ..reacțiile insuficiente ale autoritaților administrative și judiciare la constatările și sesizările ANI subminează eficiența întregului proces de consolidare a integritătii administrației publice si limitează rezultatele activitații ANI“, fiind necesară „o reacție promptă și cuprinzatoare a autorităților administrative și judiciare pentru a asigura obtinerea de rezultate de către sistemul de integritate în această privință.
Pe fond,
Ca premisă, învederăm Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. nr.3104/2012 prin care s-a constatat irevocabil faptul că domnul Mircea Diaconu a încălcat regimul juridic privind incompatibilitățile în exercitarea funcției de senator în Parlamentul României. Ulterior pronunțării Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmare a refuzului Senatului României de a duce la îndeplinire decizia anterior menționată, Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat Curtea Constituțională a României care s-a pronunțat prin Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, în sensul că a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe de o parte, şi autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul României, pe de altă parte.
În substanța Deciziei Curții Constituționale s-a avut în vedere situaţia prezentată de Consiliul Superior al Magistraturii și faptul că, lipsirea de efecte a unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, poate conduce la un blocaj instituţional din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ce consacră separaţia şi echilibrul puterilor în stat şi egalitatea în faţa legii.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a României, în punctul de vedere comunicat Curții Constituționale a României, a statuat următoarele:
,,Art. 25 (1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.
(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.
(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.”
Procedându-se, prin urmare, la o analizare tehnico-juridică a textului în discuție, se pot observa următoarele:,,……”,,Dacă însă, în încercarea de a da un sens cât mai apropiat dispozițiilor art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, de voința reala avuta de legiuitor la momentul adoptarii lor, conținutul acestora este analizat și interpretat și dintr-o altă perspectivă decât cea strict literar-gramaticală, concluzia desprinsă poate fi total diferită de cea însușită de Comisia juridică de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului României, în sensul oferirii acestui text de lege a înțelesului juridic potrivit căruia, odată constatată definitiv existența unei stări de incompatibilitate, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice alta funcție de natura celei care a generat starea de incompatibilitate.
Or, având în vedere că potrivit principiilor generale ce guvernează știința dreptului, intelesul unei norme legale se bazează pe raționamente de natură logico-juridica, de tip inductiv și deductiv, pe motivațiile sociale și istorice care au determinat adoptarea ei, pe determinarea locului pe care aceasta îl ocupă în întregul sistem de drept, cât și pe relația avută cu celelalte dispoziții care privesc, direct sau indirect, reglementarea acelorași realități juridice, credem că, pentru o corectă soluționare a problemei de față, se impune cu necesitate ca deslușirea sensului textului de lege în cauză să fie făcută cu depășirea limitelor unei interpretări strict literale, iar voința reală a legiuitorului să fie descoperită inclusiv prin aplicarea metodei logico-juridice, sistematico- istorice și nu în ultimul rând teleologice de interpetare.
Astfel, procedând la o interpretare sistematico-istorică a dispozițiilor legale în cauză, apreciem că se impun a fi facute urmatoarele precizări:
Importanța reglementărilor în materia combaterii corupției și promovării integritătii în sectorul public, în cadrul sistemului normativ național, este una bine cunoscută, aceste reglementări reprezentând nu doar un răspuns absolute necesar la o cerință reală a societății românești ci constituind și o component de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate de aceasta ca țară membră a Uniunii Europene (importanța reglementărilor de drept substanțial privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice a fost recunoscută, de altfel, chiar de Curtea Constitutională în deciziile sale – a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1412 din 16 decembrie 2008, publicata în M.Of. nr. 158 din 13/03/2009, sau Decizia nr. 1082 din 8 septembrie 2009, publicata în M.Of. nr. 659 din 03/10/2009 – în care s-a statuat, printre altele, ca din rațiuni de prevenire a faptelor de coruptie de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, toccmai în considerarea activității pe care acesta o desfășoară, activitate care este de o anumita natură și importanță).
În acest context, apreciem ca fiind deosebit de relevant faptul că una din cele patru conditionalități impuse Romaniei prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (înființat în decembrie 2006, prin Decizia 2006/928 a Comisiei Europene) se referea la înființarea, conform celor prevăzute, a unei Agenții pentru integritate cu responsabilități în domeniul verificării patrimoniului, al incompatibilităților și al conflictelor de interese potențiale precum și cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive. ……………………………………..
Tot din perspectiva unei interpretări sistematice a dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 – așadar, din perspectiva raportării acestora la întregul ansamblu legislativ în materie – apreciem a fi deosebit de relevante argumentele prezentate de Consiliul Superior al Magistraturii în materialul de sesizare a Curtii Constitutionale, “( solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii a fost formulată urmare a refuzului Senatului României de a constata încetarea mandatului de senator al lui Mircea Diaconu, pe motivul incompatibilității constatate irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție) ” în sensul că, întrucât principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese și al incompatibilităților în exercitarea funcțiilor publice sunt imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, scopul normelor incidente este atât unul preventiv cât și unul sancționator pentru anumite activități desfășurate pe durata mandatului urmârindu-se ca în cazul funcțiilor eligiblie să fie instituită interdicția dreptului de a ocupa o funcție care presupune un vot de încredere.
…………………………………..
Căci a permite o astfel de interpretare în care unei peroane constatate a fi în stare de incompatibilitate să i se aplice rigorile legale doar în condițiile în care aceasta ocupă și la momentul rămânerii definitive a constatării ANI, aceeași funcție cu cea care a generat starea de incompatibilitate, ar pune practic, la îndemâna celor vizați de legea nr. 176/2010, un procedeu extrem de simplu de ocolire a legii și mai ales de sustragere de la aplicabilitatea sancțiunilor institute de aceasta, în sensul că, prin realizarea unei rotiri periodice a functiilor elective în intervalul de timp necesar parcurgerii întregii proceduri prevăzute de lege pentru constatarea stării de incompatibilitate (și care de cele mai multe ori este destul de îndelungat, incluzând și etapa procedurilor desfășurate în fața instanțelor de judecată) subiecții de drept vizați de regimul juridic al incompatibilitaților pot obține, cu destul de multa ușurință, o eludare a cadrului legal referitor la acest regim.
Nu în ultimul rând, tot din perspectiva aplicarii metodei de interpretare logico-juridice, apreciem ca fiind deosebit de relevante argumentele aduse de Consiliul Superior al Magistraturii în ceea ce priveste instituirea, prin interpretarea dată de Comisia Juridică a Senatului Romaniei, a unei situații juridice inechitabile și discriminatorii, cu încălcarea principiilor generale de drept și, mai ales, cu încălcarea principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, consacrat de dispozițiile art. 16 din Legea Fundamentală.
Achiesăm, prin urmare, poziției exprimate de CSM în sensul că, „ a admite că persoana care a ocupat o funcție eligibilă nu mai poate ocupa aceeași funcție, în sensul identității calităților (același tip de funcție în exercitarea căreia se află la momentul constatării stării de incompatibilitate), pe o perioada de 3 ani de la data încetării mandatului, dar poate ocupa o alta funcție eligibilă, iar persoana față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate și care nu ocupă o funcție eligibilă este decăzută din dreptul de a mai exercita același tip de funcție sau o altă funcție sau demnitate public- oricare ar fi aceasta, ( cu excepția celor electorale), pe o perioadă de trei ani de la data eliberării din funcție, este în mod vădit contrar semnificației și destinației avute în vedere de Legiuitor, încălcând principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. “
Consecințele juridice a stării de incompatibilitate sunt două:
- încetarea exercitării funcției de senator, conform normelor legale și constituționale( art. 25 din Legea nr. 176/2010 și dispozițiile art.70 din Constituția României);
- și interdicția de a mai ocupa o funcție eligibilă pentru o perioadă de trei ani de la data rămânerii ca definitive a stării de incompatibilitate.
Dacă în ceea ce privește prima consecință, aceasta a fost realizată, cu efortul susținut al Agenției Naționale de Integritate, Înaltei de Casație și Justiție, Consiliului Superior al Magistraturii și a Curții Constituționale a României împotriva refuzului Senatului României de a constata încetarea de drept a mandatului, în ceea ce privește ce-a de a doua consecință, urmează să analizați solicitarea Agenției Naționale de Integritate de a admite acțiunea formulată de Agenția Națională de Integritate, să dispuneți cele solicitate prin prezenta acțiune.
Autoritatea Electorală Permanentă prin refuzul de a da curs solicitării ANI, respectiv, neacceptarea domnului Mircea Diaconu pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European, printr-o conduit pasivă, contrară legii a îndeplinit un act de acceptare a unei persoane care ar urma să își exercite mandatul sub efectul unei interdicții care decurge în mod direct din încălcarea pe de o parte a unor dispoziții legale cu caracter imperativ, cum sunt normele privind integritatea în exercitarea funcției publice iar pe de altă parte din Decizia definitivă și irevocabilă a Instanței Supreme din România. Din perspectiva teleologică a aplicării in concreto a principiilor privind integritatea, reglementate și la nivel comunitar, considerăm că analiza ce urmează a fi făcută nu trebuie să se limiteze de plano doar la aspecte formale ci trebuie să se raporteze la aspecte ce țin de fondul integrității în exercitarea calității de membru în Parlamentul European.
În lumina celor prezentate anterior, la data depunerii candidaturii pentru funcția de membru în Parlamentul European, Agenția Națională de Integritate a efectuat diligențe către Biroul Electoral Central pentru a respinge candidatura domnului Mircea Diaconu, aflat sub interdicția de a ocupa o funcție publică .
Pentru o bună înțelegere a situației de fapt și de drept, vă aducem la cunoștință următoarele:
- 2 aprilie 2014 – Biroul Electoral Central respinge candidatura lui Mircea Diaconu, prin decizia nr. 27D/02.04.2014, motivând că “la momentul depunerii candidaturii, domnul Mircea Diaconu se află în perioada de interdicție a ocupării unei funcții eligibile”. Zece membri au votat pentru nevalidarea candidaturii lui Mircea Diaconu, dintre care cinci judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- 2 aprilie 2014 – Mircea Diaconu contesta la Tribunalul București decizia Biroului Electoral Central de invalidare a candidaturii sale. Termen – 4 aprilie 2014, ora 13:00;
- 9 aprilie 2014, ora 19:15 – Curtea de Apel București se pronunță prin Sentința Civilă astfel:
- Respinge apelurile celor 5 persoane fizice motivat de lipsa calității procesuale a respectivelor personae;
- Respinge apelurile formulate de către Agenția Națională de Integritate, Nicuț Elenina, respective Ministerul Public ca neîntemeiate;
- Menține ca legală și temeinică Sentința Civilă nr. 18/AE/05.04.2014 formulată în dosarul nr. 9/C/AEPE/2014 de către Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă.
Este important de subliniat faptul că instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București s-a pronunțat în ceea ce privește dreptul lui Mircea Diaconu de a candida, și nu asupra validării mandatului acestuia de membru în Parlamentul European.
Astfel, în continuarea demersurilor anterior expuse, Agenția Națională de Integritate a solicitat Autorității Electorale Permanente și a transmis spre știință și Biroului Electoral Central, ulterior finalizării alegerilor pentru Parlamentul Eurpean, faptul că domnul Mircea Diaconu este sub interdicția de 3 ani de a ocupa o funcție publică, care decurge din starea de incompatibilitate constatată prin decizie irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010.
Autoritatea Electorală Permanentă, ca urmare a solicitării Agenției Naționale de Integritate de a nu accepta candidatul Mircea DIACONU în calitate de reprezentant al României în Parlamentul European, a transmis prin adresa 7520/29.05.2014 faptul că: autoritatea îndeplinește formalități necesare acceptării candidaților declarați aleși, pentru ca aceștia să poată participa la lucrările Parlamentului încă de la deschiderea primei ședințe de după alegeri. “
În acest mod, Autoritatea Electorală Permanentă a refuzat în mod nejustificat să îndeplineasă prerogativele instituite prin lege, de a analiza pe fond dacă un candidat declarat ales îndeplinește condițiile legale pentru acceptarea în Parlamentul European.
A accepta punctul de vedere al Autorității, anume acela că atribuțiile acesteia se rezumă doar la o analiză formală, de corespondență, ar însemna să lipsim de eficiență celelate dispoziții legale în coroborare cu care se interpretează prerogativa statuată în dispozițiile art. 9 din Legea nr. 33/2007.
În acest sens prevederile art 9 din Legea 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor în Romnânia pentru Parlamentul European stabilește:
(1) Fără a aduce atingere incompatibilităţilor prevăzute de Actul din 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, cu modificările ulterioare, calitatea de membru al Parlamentului European este incompatibilă cu calitatea de deputat sau senator în Parlamentul României, de membru al Guvernului României, cu funcţiile prevăzute la art. 81 şi 82 din cartea Ititlul IVcap. IIIsecţiunea a 2-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu funcţii echivalente din statele membre ale Uniunii Europene.
(2) În termen de 30 de zile de la data validării rezultatului alegerilor pentru Parlamentul European, persoanele aflate în situaţia de incompatibilitate trebuie să opteze între mandatul de parlamentar european şi funcţia care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre aceste funcţii.
(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă apare sau continuă să existe un caz de incompatibilitate cu funcţiile prevăzute la art. 81 şi 82 din cartea Ititlul IVcap. IIIsecţiunea a 2-a din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele aflate în incompatibilitate sunt considerate demisionate din funcţia de parlamentar european. Demisia se constată prin hotărâre a Autorităţii Electorale Permanente, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se comunică Parlamentului European.
(4) Agenţia Naţională de Integritate constată cazurile de incompatibilitate între mandatul de parlamentar european şi funcţiile prevăzute la alin. (1) şi le comunică Autorităţii Electorale Permanente în termen de 15 zile de la constatare.
(5) După caz, Autoritatea Electorală Permanentă notifică Parlamentului European cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2) din Actul din 1976, în care se regăsesc membrii din România în Parlamentul European, sau constată, potrivit alin. (3), demisia persoanelor aflate în incompatibilitate.
(7) Autoritatea Electorală Permanentă îndeplineşte formalităţile necesare acceptării candidaţilor declaraţi aleşi în Parlamentul European.
(8) Cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (3), constatarea încetării mandatului de parlamentar european se face conform Actului din 1976 şi Regulamentului de procedură al Parlamentului European.
În conformitate cu art. 1 din Hotărârea nr. 2 din 19 martie 2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Electorale Permanente:
,,(1) Autoritatea Electorală Permanentă, instituţie publică administrativă autonomă, se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) şi art. 62 – 65 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 35 – 40 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale prezentului regulament.
Art. 2 din același act normativ instituie ca misiune a Autorității aceea de a asigura organizarea şi desfăşurarea alegerilor şi a referendumurilor, cu respectarea Constituţiei, a legii şi a standardelor internaţionale în materie.
Pentru îndeplinirea misiunii, Autoritatea exercită și funcția de control care se realizează prin verificarea respectării legii şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege, unde este cazul.
Din textul de lege anterior menționat rezultă cu evidență faptul că rolul Autorității nu se limitează la formalități de corespondență. În aceste condiții, este nejustificat refuzul Autorității de a da curs solicitării formulate de Agenția Națională de Integritate.
Mai mult, la art. 4 din actul normativ anterior menționat se Autoritatea are ca atribuție aplicarea unitară a dispoziţiilor legale în domeniul său de activitate;
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 din Regulamentul Parlamentului European: în cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru notifică Preşedintelui încetarea mandatului unui deputat în Parlamentul European în conformitate cu dispoziţiile de drept intern ale statului membru în cauză, fie din motive de incompatibilitate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 7 alineatul (3) din Actul din 20 septembrie 1976, fie ca urmare a invalidării mandatului în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din acelaşi act. Preşedintele informează Parlamentul cu privire la încetarea mandatului la data comunicată de către statul membru şi invită statul membru respectiv să ia măsuri pentru ocuparea locului vacant în cel mai scurt timp.
Or în condițiile în care Legea nr. 33/2007 se completează cu dispozițiile legii nr. 161/2003, act normativ încălcat de candidatul Diaconu Mircea, și se aplică prin coroborare cu legislația în domeniul integrității în exercitarea funcțiilor publice, Autoritatea Electorală Permanentă avea obligația de a duce la îndeplinire solicitarea Agenției Naționale de Integritate, cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010.
În conformitate cu art 13 alin 3 al Actului din 20 septembrie 1976, în urma alegerilor pentru Parlamentul European din anul 2014, în cazul în care legislația unui stat membru prevede explicit retragerea mandatului unui membru al Parlamentului European, mandatul acestuia se încheie în conformitate cu dispozițiile legale.
În acest caz, Autoritățile naționale competente informează Parlamentul European cu privire la aceasta, prin competentele conferite de legislatia nationala.
Agenția Nationala de Integritate a solicitat Autorității Electorale Permanente :
– neacceptarea candidatului Mircea Diaconu în calitate de reprezentant în Parlamentul European,
– după caz, efectuarea demersurilor necesare pentru o informare emisă de către Parlamentul European prin structurile de specialitate cu privire la invalidarea mandatului de membru al Parlamentului European al domnului Mircea Diaconu, în condițiile în care acesta se află sub interdicția de a ocupa o funcție publică eligibilă conform art. 25 din Legea nr. 176/2010, prin raportare la aplicarea dispozițiilor Actului din Septembrie 1976 referitor la alegerea membrilor in Parlamentul European, unde sunt prevazute cazurile de invalidare a mandatelor prin luarea în considerare a reglementărilor comunitare și naționale cu privire la regimul incompatibilitătilor.
Răspunsul Autorității a fost în sensul de a refuza analiza pe fond a solicitării, cu consecința neacceptării candidatului Diaconu Mircea, susținând că nu are această competență, rolul acesti autorități fiind unul de îndeplinire a unor formalități.
Mai mult, recomandarea Autorității a fost aceea ca Agenția Națională de Integritate să facă diligențele necesare, respectiv de sesizare Parlamentul European despre faptul ca domnul Mircea Diaconu s-a aflat în stare de incompatibilitate confirmata prin Decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr.3104/2012, fiind sub interdictia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 de a mai ocupa o funcție publică.
Mircea DIACONU se afla sub interdicția expresă prevazută de lege pentru a ocupa o funcție eligibilă, cum este funcția de membru în Parlamentul European, mandatul de senator al acestuia, tot o funcție eligibilă încetând de drept prin efectul unei hotărâri judecatorești definitive și irevocabile prin care s-a stabilit starea de incompatibilitate, și pe cale de consecința nu indeplinește o CONDIȚIE de FOND pentru a putea fi validat pentru exercitarea funcției de membru în Parlamentul European.
Aducem în atentie faptul că Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, pe care îl depunem anexat, cuprinde precizarea că „ cel mai important impact al legii se va produce dacă se va constata că aceasta este utilizată pentru a impune sancțiuni clare, consecvente si disuasive.
Menționăm în susținerea celor anterior expuse și efortul Agenției Naționale de Integritate pentru ducerea la îndeplinire de către Parlamentul României a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3104/2012. Acest efort a fost susținut de Inalta Curte de Casație si Justiție, de Consiliul Superior al Magistraturii și de Curtea Constituțională a României care prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012 a constatat: ..existența unui conflict iuridic de natură constituțională între autoritatea iudecatorească reprezentată de Inalta Curte de Casatie si Justitie, și autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul Romaniei, conflict declanșat prin refuzul Senatului României de a lua act de încetarea de drept a calității de senator a domnutui Mircea Diaconu, prin ramânerea definitivă si irevocabilă a hotărârii judecatorești prin care se constată starea de incompatibilitate a acestuia.”
Legislația privind regimul incompatibilităților are menirea de a sancționa orice fel de abatere în procesul decizional administrativ a cărei principală menire este de a asigura protejarea interesului public, însăși ratiunea legiuitorului a fost aceea de a sanctiona orice fel de atitudini potrivnice legislatiei în vigoare, în ideea în care cei care aduc atingere interesului public, să fie privați de a mai ocupa funcții publice, tocmai pentru a preveni recidiva și situațiile în care interesul public continuă să nu fie respectat de către cel care a fost declarat în stare de incompatibilitate.
Astfel, constatarea încălcării regimului privind incompatibilitatea, determină necesitatea protejării interesului public pentru viitor prin sancțiuni menite să îngradească posibilitatea nesocotirii reglementărilor în vigoare, și care trebuie respectate, conform legii, fără privilegii sau discriminări, inclusiv de către d-l Diaconu Mircea.
Astfel, este mai mult decat evident faptul că, sancțiunea încetării funcției publice prin identificarea încălcării regimului incompatibilităților, confirmată prin hotarâre judecătoarească definitivă si irevocabilă, ar fi insuficientă si ineficientă fără sancțiuni care să prohibească posibilitatea ca persoană în cauză sa mai ocupe alte funcții publice eligibile.
Prin aceasta se elimină posibilitațile absurde prin care, tocmai cel care nu respectă legislația în vigoare, este liber să aleagă o altă funcție din care să continue să încalce regimurile la care este supus, prin asumarea unor astfel de funcții.
0 abordare contrară presupune respectarea unei atitudini ignorante și sfidătoare în fața Iegii a celui obligat să o onoreze. Astfel legislația are în vedere cu prioritate respectarea principiului transparenței în administrația publică, a protejării interesului public și ulterior dezaprobarea celui care nu le respectă.
Sancțiunea decăderii pentru viitor de a ocupa funcții publice eligibile vine ca o măsură de protecție a interesului public și în subsidiar, împotriva celui care s-a dovedit a fi nedemn de a ocupa funcția publică respectivă și implicit nevrednic de a ocupa alta similară.
Scopul fundamental al instituirii procedurilor care reglementează condițiile procedurale de validare a mandatului unui reprezentant în Parlamentul European este acela de a conferi LEGITIMITATE, or așa cum am aratat mai sus, cu evidență acestea nu sunt îndeplinite.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, solicităm admiterea acțiunii, anularea ,,pct. K, Numărul mandatelor atribuite fiecărei liste de candidați sau fiecărui candidat independent, nr. Crt. 6 – Diaconu Mircea (pag. 12) ” din procesul verbal al Biroului Electoral Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor si atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European 25 mai 2014, publicat in Monitorul Oficial nr. 399 din 29.05.2014, anularea ,, pct. I – Lista membrilor aleși pentru Parlamentul European, nr. Crt. 28, Diaconu Mircea –candidat independent (pag.14),, din procesul verbal al Biroului Electoral Central din 29.05.2014 privind centralizarea voturilor si atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European 25 mai 2014, publicat in Monitorul Oficial nr. 399 din 29.05.2014, anularea adresei Autoritatii Electorale Permanante nr. 7520/29.05.2014 și să dispuneti prin sentința ce urmează să o pronuntați obligarea Autorității Electorale Permanente la neacceptarea domnului Mircea Diaconu pentru reprezentarea României în funcția de membru în Parlamentul European
În drept: Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 33/2007 republicată privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Legea nr. 134/2010 Republicată, privind Codul de procedură civilă
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente