Sibienii ştiu că este cel mai bogat primar din Transilvania, bucureştenii au auzit că-i cel mai avut primar din România, iar saşii din Germania susţin că a ajuns cel mai bogat Bürgermeister din Europa! Nu vă rezumaţi să-i judecaţi averea doar după declaraţiile de pe site-ul Primăriei Sibiu, că greşiţi. Acolo nu sunt trecute conturile din Austria şi Luxemburg (paradisuri fiscale şi ţări satelit pentru Germania) şi nici viloiul pe care-l construieşte în Germania, pe numele tatălui său, „un biet pensionar”. Au dispărut de pe site-ul Primăriei Sibiu vechile declaraţii de avere ale preacinstitului „neamţ” ca să se piardă urma declaraţiilor de avere vechi, unde nu figura venitul din chiria de la Raiffeisen Bank (evaziunea fiscală ). Iohannis a dat ordin să fie şterse vechile declaraţii de pe site-ul Primăriei, rămânând doar ultima declaraţie de venituri, cea din 2009. Acest aspect a fost sesizat şi de revista „Academia Caţavencu”. Am încadrat cuvântul neamţ intre ghilimele, deoarece, după lăcomie, trufie, viclenie şi acte de corupţie, Iohannis aduce, mai degrabă, a dictator balcanic, decât a Führer german! Aroganţa fără limite a acestui mic satrap local are la origini convingerea personală că este un personaj tabu. Deşi a fost asigurat de autorităţile germane, la cel mai înalt nivel, că nu va păţi nimic pentru toate infracţiunile comise pe teritoriul României, iar decorarea sa de către Traian Băsescu, probabil tot la ordinele Germaniei, cu cea mai importantă distincţie a statului român s-a dorit a fi o poliţă de asigurare în alb, iată că se apropie, cu paşi repezi, ziua scadenţei, când primarul sibian va trebui să dea socoteală pentru toate ticăloşiile comise. În acel moment până şi statul german se va dezice de el, deoarece nu va dori compromiterea propriei naţiuni şi, oricum, a devenit deja o „marionetă” nu doar compromisă, ci şi uzată, care şi-a îndeplinit misiunea – de transformare a judeţului Sibiu în land german – iar acum poate să dispară, că-i prea riscant să fie „activat” ca premier în slujba „rechinilor” români, care au interese mai mult în zona rusă. Să nu uităm că nemţii, firi reci, pragmatice şi calculate, l-au tras pe linie moartă până şi pe unificatorul Germaniei, Helmut Kohl, acuzându-l de acte de corupţie, fără să acorde prea mare importanţă rolului jucat de acesta în diplomaţia internaţională pentru revenirea la vechile frontiere prusace din perioada interbelică.
Primarul Sibiului întreţinut de soţie?
Cred că sunteţi de acord că nu oricine poate să achiziţioneze, în câţiva ani, 6 case – toate aflate în zone centrale. Mai mult, din „modestele” salarii ale unui funcţionar public şi ale unei profesoare, numai într-un an harnicul nostru primar a reuşit să achiziţioneze, pe strada Măgura, două imobile, la nr. 9 şi 11, în suprafaţă totală de 204,26 mp (conform declaraţiei de avere de pe site-ul Primăriei Sibiu). Paradoxal, din aceeaşi sursă aflăm că, pentru această achiziţie, domnul primar a plătit „imensa” sumă de 32.000 euro (16.000 euro pentru fiecare din cele două imobile), aproximativ preţul unei garsoniere dintr-un cartier mai rezonabil din Sibiu. Dar, oricum ai aduna salariile declarate, plus veniturile obţinute din închirieri, nu rezultă nici măcar suma – subevaluată! – dată pe cele două case achiziţionate anul trecut! Başca faptul că cei doi soţi – copii nu au! – au trebuit să mănânce, să plătească utilităţi (gaz, lumină, telefoane, etc.) şi au mai făcut, tot în anul cu pricina şi un concediu exotic în Caraibe, pe care îl bisează în fiecare an. Chiar aşa, oare câte concedii are acest primar, care-i mai mult plecat lelea, în loc să vegheze la bunul mers al oraşului pe care trebuie să-l administreze, că de aia a fost ales de localnici? Anul acesta a fost plecat cu soţia, în februarie, la concediul anual. devenit banal şi de rutină pentru familia Iohannis, din Caraibe. Pe urmă, în luna mai, familia a fost plecată din nou peste ocean, în Florida. Oare cum poate să lipsească săptămâni întregi doamna Carmen Iohannis de la şcoală? Ea fiind profesoară de engleză şi în timpul liber traficantă de copii. După aceea, în august, cei doi soţi Iohannis au avut din nou concediu. Iar acum, la sfârşitul lui noiembrie a fost în Germania să se ascundă după fustele lui Frau Merkel şi să se milogească la susţinere pentru a-şi vedea visul de premier al României cu ochii. Presa sibiană a fost aburită cu destinaţia Paris, nu Berlin, că prea semăna a amestec al Germaniei în problemele interne ale României! În timp ce armata de rechini din spatele acestui individ se dădea de ceasul morţii ca să-l impună ca premier şi făcea déjà guverne în numele “neamţului”, acesta vegeta pe la Berlin! Revenind la concediile lui Iohannis, putem spune că,,bravul” primar sibian are câte un concediu tot din două în două luni! Să tot ajungi primar, în condiţiile acestea.
Politica P.S.D.-ului a fost pe deplin hulită de mai marii conducători ai altor partide politice, iar P.S.D.-ul s-a simţit împroşcat de ruşine, când s-a vehiculat, în lung şi-n lat, lozinca „Năstase 7 case”. Uite că edilul sibian, prieten al pesedeilor, pare că se străduieşte din răsputeri să-l ajungă din urmă pe fostul premier, pe cel cu care a semnat în 13 iunie 2002 un ,,Protocol” care avea menirea să-i alunge pe români din case prin retrocedări ilegale sub o falsă acoperire legală. Era vorba despre retrocedarea imobilelor luate de comunişti, doar că tovarăşii comunişti, inclusiv socrul lui Năstase, nu le luaseră nimic saşilor, ci ei doar puseseră în aplicare Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai. Decretul-Lege respectiv abroga Legea nr. 830 din 21 noiembrie 1940 prin care a fost constituit Grupul Etnic German (celebra Coloană a V-a, creată de Adolf Hitler) şi confisca bunurilor acestuia. Probabil că şi Herr Iohannis ar fi reuşit performanţa de a avea 7 case, dacă nu pierdea în instanţă imobilul de pe str. G-ral Magheru nr. 35, pentru care s-a judecat ani de zile. Acest imobil a fost furat de familia Iohannis prin fals în declaraţii şi uz de fals, iar certificatul de moştenitor obţinut prin vehicularea respectivelor documente mincinoase a fost anulat printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă a Curţi de Apel Braşov. Pentru locuinţa din str. N. Bălcescu nr. 29, obţinută în baza aceluiaşi certificat de moştenitor anulat de instanţa braşoveană, procesele trenează, deşi pierderea acestui imobil de către proprietarul-impostor Iohannis este inevitabilă, dar mai este de muls chiria obţinută de la banca Raiffeisen! Apropos, cine şi când va recupera această chirie obţinută timp de 8 ani de către falsul proprietar, din moment ce statul român a fost şi este proprietarul real al imobilului, iar bani din închiriere i se cuvin lui, nu unor hoţi, care efectiv au furat această casă? Mai mult, pe site-ul Primăriei Sibiu, spaţiul ocupat de banca menţionată mai sus şi încă un spaţiu lipit de aceasta, de unde Iohannis a evacuat abuziv singura bibliotecă publică privată din România, figurează ca… un apartament!
Dovada că are aptitudini de bun administrator este şi faptul că, deşi în perioada 1992-2001 a mai achiziţionat 3 apartamente şi o casă (pe străzile N. Bălcescu nr.29, Someşului 13, Bâlea 29 şi Pedagogilor 14), nu a cheltuit nici un leu din banii depuşi în conturi bancare!!!
Nu ştim care dintre funcţii i-a fost benefică domnului primar: cea de profesor la Agnita (asta nu-i trecută în C.V. că nu suna prea bine!), inspector şcolar general sau totuşi ultima – cea de la Primărie?!
Cu toată deschiderea şi transparenţa de care dă dovadă dl.Iohannis, salariul soţiei sale – profesoară la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” din Sibiu – este confidenţial! Aflăm însă că toate bunurile primarului aparţin… soţiei! Trăiască matriarhatul!
Mă duce gândul la miile de profesori şi la sindicatele din învăţământ: de ce mai au oamenii ăştia nevoie de măriri salariale, dacă familia Iohannis, dascăli la bază amândoi, au atâtea realizări certe?
Recunoaşte domnul primar că vreo câteva mii de euro le obţine prin închirierea spaţiului excedentar – că doar nu o să stea omul în toate 6 casele deodată?! Nu trebuie să fi profesor de matematică pentru a face nişte simple calcule.
Iohannis Klaus Werner ,,a uitat” să menţioneze câştigurile obţinute din diferite tranzacţii cu terenuri şi bunuri, care au fost repede revândute, în buzunarul său rămânând doar profitul. Substanţial! Cum ar fi terenul cumpărat de la Şelimbăr, de la alt primar cu dosare pe la D.N.A. pe nume Maricuţa , la preţ de dumping şi revândut la foarte scurt timp prietenului său Werner Keul la preţul real, ca să mai justifice într-un fel purcoiul de bani care dospea ca un cozonac prin declaraţiile de avere de pe site-ul Primăriei Sibiu. Cele vechi, despre care vă spuneam că tocmai au dispărut. Keul pute să cumpere direct de la primarul Maricuţa că doar şi cu acesta-i prieten, de când i-a trântit un supermarket în bătătura comunei, după ce au mutat împreună placa indicatoare a municipiului Sibiu pentru ca magazinul să fie prins în intravilanul oraşului, chiar dacă aparţinea de Şelimbăr şi să poată fi semaforizată intersecţia de acces. Ziceam şi noi despre acel teren cumpărat şi vândut imediat de Klausi, aşa, mai ales că multe persoane s-au plâns că ele nu au putut cumpăra teren cu 1euro/mp, la fel ca domnul primar care a cumpărat la preţul acesta de la Şelimbăr…
Observăm, de asemenea, că domnului primar nu-i plac autovehiculele. Din 2000, de când este conducătorul Sibiului, domnia sa nu a trecut în declaraţia de avere nici o maşină. Cu toate că, în respectivul formular, punctul IV prevede „cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit sau subvenţionate faţă de valoarea de referinţă, din partea unor persoane, organizaţii etc.”, primarul Sibiului nu suflă nici un cuvinţel despre BMW-ul oferit de sponsorul Capitalei Culturale Europen
Pe lângă faptul că este primar, domnul Iohannis este preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România, membru fondator al Fundaţiei „Samuel von Brukenthal”. În această calitate şi datorită influenţei pe care o generează, Iohannis nu s-a dat la o parte de la nimic, pentru a obţine, pentru etnicii germani reveniţi după ani buni în Sibiu, imobile şi bunuri la care aceştia nu mai aveau dreptul.
Lipsa de cultură generală a multor sibieni şi-a spus cuvântul. Altfel ar fi ştiut un vechi dicton, care spune că ,,nu oricine îşi dezveleşte dinţii, zâmbeşte”! Aşa, electoratul a fost indus în eroare de zâmbetul fotogenicului candidat.
Nu-mi vine să cred că poţi să rămâi cu zâmbetul pe buze, când dai familii afară din case, când evacuezi spitale, grădiniţe, şcoli, aşezăminte culturale sau, mai rău, când oamenii îşi dau foc în faţa Primăriei, de disperare, de sărăcie, de nedreptate!
Şi dacă tot v-a votat electoratul, domnule primar, daţi-le o lecţie concitadinilor, învăţaţi-i şi pe ei cum să trăiască bine, cum să eludeze legea, sau cum să trăiască fără mâncare! Ori, cum să facă fel de fel de tranzacţii ,,profitabile”, pentru a-şi cumpăra şi ei o căsuţă măcar, nu mai multe! Pe această cale vă promitem că dacă ne veţi dezvălui secretul dumneavoastră de prosperitate, noi ne vom cumpăra case numai în cartiere mărginaşe. Pe cele din centru, vi le lăsăm dumneavoastră şi etnicilor pe care-i reprezentaţi ca preşedinte al F.D.G.R.-ului!
Furtul, de la ou… la bou!
Despre câte afaceri necurate s-au facut la Sibiu pe parcursul a nouă ani, de când este primar Klaus Iohannis, idolul sibienilor, s-ar putea scrie cărţi de dimensiunile lucrărilor enciclopedice. Începând cu retrocedările frauduloase, prin decizii ale Primăriei pe bază de dosare incomplete sau chiar inexistente, din care s-au înfruptat şi membrii familiei primarului, şi terminând cu lucrările pe bani publici jonglate „în familie”, numărul activităţilor de tip mafiot este impresionant.
Un exemplu de tentativă de fraudare a banului public, dejucată parţial de materialul apărut în „Jurnalul naţional” cu titlul sugestiv: „Mangleală de 2.000.000 de euro” şi semnat de jurnalistul sibian Dan Tomozei – pe internet la adresa http://old. jurnalul.ro/articol.php?id=49576 -, este povestea cortului sau, mai potrivit, deoarece este o mare porcărie, „Povestea porcului”. Cine a trecut prin Sibiu, în 2007 , dar şi în 2008, a putut „admira” un grotesc cort de circ tronând în mijlocul oraşului, pe locul fostei „Cazarme 90″.
Pe scurt, Iohannis lansase intenţia de a cumpăra acel cort, numit pompos „multifuncţional”, deşi era un banal şi chiar urât cort de circ, anunţând şi preţul viitoarei achiziţii: 2.000.000 de euro! Am dat acest exemplu, deoarece în aceeaşi perioadă Ministerul Sănătăţii Publice tocmai achiziţionase un spital mobil la preţul de 320.000 de euro. În acest cost erau incluse: auto-speciala, cortul, aparatura medicala pentru 50 de paturi, instrumente de interventie-descarcerări ultramoderne, plus alte „mărunţişuri”. Probabil că Herr Iohannis îi consideră pe sibieni naivi de tot. De fapt, nu probabil, ci sigur, deoarece înaintea alegerilor din 2004 a afirmat într-un cerc de apropiaţi că el poate să-şi ia concediu că „proştii de români oricum îl votează”. După cum spuneam, în urma articolului din cotidianul amintit, primarul a renunţat la cumpărare, dar nu şi la escrocherie, pe care a continuat-o prin închirierea cortului ţigănesc la fabuloasa sumă de 800.000 de euro pentru nouă luni de funcţionare efectivă. Ne-am interesat la o firmă din Germania care produce corturi moderne şi speciale pentru spectacole, nu corturi de circ, cum e cel de la Sibiu, şi am aflat că un astfel de cort, la cele mai mari dimensiuni, cu aer conditionat si toalete ecologice, costă – nou! – exact 800.000 de euro, deci tot atât cât s-a plătit chirie pentru un cort de circ vechi. Şi această tentativă de deturnare a banilor publici a fost dezvăluită , de data aceasta de publicaţia noastră, „Justiţiarul sibian” din 19 aprilie 2007. Cităm un fragment din editorialul intitulat „A venit circul!”: ,,Povestea porcului, pardon!, a cortului, poate să se substituie scenariului filmului “Cum să furi un milion”, în variantă germană sau, mai bine spus, săsească.Un milion de euro reprezintă, de fapt, chiar media dintre cât s-a dorit iniţial să se fure – doar prin “metoda cortului”, ca la uşa cortului! – din banii alocaţi de la bugetul de stat pentru evenimentul “Sibiu-Capitală culturală a Europei în anul 2007″ şi cât se va “ciordi” în final.Anunţul făcut de Klaus Iohannis, primarul Sibiului, anul trecut, că se va achiziţiona un cort pentru spectacole în valoare de 2 milioane de euro, a declanşat un scandal media datorită sumei enorme. S-a invocat, comparativ, până şi costul clădirii Vămii din Sibiu – cea mai modernă din ţară – care a costat cu doar 500.000 de euro mai mult, dar este o construcţie definitivă, nu temporară! În realitate, cel mai mare şi mai modern cort pentru spectacole, dotat cu grupuri sanitare şi aer condiţionat, costă, exact în Germania, 800.000 de euro. Diferenţa, de 1.200.000 de euro, ghiciţi în ce buzunare ar fi intrat? Proprietarul buzunarelor, văzând că nu este plauzibilă suma fabulosă avansată de el ca preţ al cortului, a găsit altă soluţie pentru „ciuguleală”, adică a oferit o chirie care valoreză cât costul de vânzare al cortului. Deci, cortul este achitat, deşi oficial este doar închiriat, iar în final, după ce se va termina anul cultural, va fi revândut, banii ajungând în aceleaşi buzunare nesăţioase!”.
Într-un final, s-a şi anunţat oficial, de către Măria-Sa Iohannis I-ul, pe la jumătatea lunii octombrie 2007,că acel cort este foarte util şi s-ar putea să rămână la Sibiu (n.a.: ce să se mai chinuie să-l vândă altora pentru a împărţi câştigul cu proprietarul, când pot lua tot din banii bugetului local?), fiind în tratative de cumpărare cu firma germană de la care a fost închiriat şi că s-ar putea să-l obţină chiar sub formă de cadou. Până la urmă …cortul ţigănesc a fost ,,donat” şi acum naiba ştie pe unde zace! Câtă generozitate, după ce acel jaf de cort vechi şi uzat fusese oricum achitat la preţul unuia nou prin plata chiriei. Interesant este faptul că firma cu închiriatul cortului are sediul în Weiterstadt, Germania, localitate unde, din informaţiile noastre, a crescut un viloi pe numele tatălui lui Iohannis, care-i…un biet pensionar.
Poate cititorul va avea impresia că am insistat prea mult pe un subiect aparent minor… Nu, nu-i minor deloc, ci demonstrează lăcomia şi meschinăria acestui personaj, care se pretează la cele mai josnice combinaţii în goana sa nesfârşită după bani murdari.
Totuşi, nu dorim să rămâneţi cu impresia că ne ocupăm de „fleacuri” sau, mai grav, că primarul sibian este un găinar de duzină, aşa că vă prezentăm, în continuare, un caz cu implicaţii financiare mult mai mari şi, bineînţeles şi cu câştiguri subterane pe măsură! Este vorba despre o licitaţie mai mult decât dubioasă, care a fost pe punctul de a stârni chiar un scandal internaţional, având ecouri şi pe lungimile de undă ale Radio BBC.
Totul pentru nemţi!
La începutul anului 2006 Primăria Sibiu a organizat o licitaţie pentru lucrări de reabilitare în Piaţa Gării. Au participat trei firme, iar constructorul austriac „Strabag” a fost preferat, în detrimentul societăţii britanice „Scanmoor” deşi oferta acestora din urmă era de 11,2 milioane euro, în timp ce austriecii, în combinaţie cu firma „Search Corporation” (ca proiectant) a controversatului om de afaceri Michael Stanciu, şi-au estimat valoarea lucrărilor la 15,7 milioane euro. Deci, surprinzător – oare? – a fost preferat executantul cel mai scump, diferenţa fiind de 4,5 milioane de euro! Aici s-a implicat, contrar legii, Iohannis personal, acesta semnând în data de 27 ianuarie 2006 adresa prin care cele două firme concurente austriecilor erau înştiinţate că au pierdut licitaţia, deşi tandemul „Strabag”-„Search” fusese declarat învingător încă din 19 ianuarie. Este demn de menţionat că majoritatea lucrărilor de renovare din Sibiu s-au executat cu firme austriece sau germane. Paradoxal, sibienii de rând sunt convinşi că cele două ţări germanice sprijină financiar oraşul. În realitate, este exact invers, adică banii proveniţi din bugetul naţional, local sau din împrumuturile exagerate contractate de Primăria Sibiu (atenţie! – tot de de la bănci austriece sau germane) se scurg înspre cele două ţări, care de altfel, prin intermediul aceluiaşi Klaus Iohannis, fac legea la Sibiu. Acest oraş nu mai aparţine României decât scriptic, iar când facem această afirmaţie ne asumăm responsabilitatea şi putem proba cu dovezi concrete. Probabil că predarea la cheie a oraşului Sibiu a constituit una din „clauzele” secrete ale acceptării României în U.E. Aceasta este o supoziţie doar, însă este sigur că Iohannis este protejat de către conducătorii români, din ordinul autorităţilor germane, deşi există mai multe dosare penale pe numele său . Cum să arestezi un individ care a primit de la statul german, care conduce Europa aşa cum nici Hitler nu îndrăznise măcar să viseze, mai multe decoraţii şi premii decât toţi conducătorii României la un loc. Premiul Societăţii germane pentru anul 2007 i-a fost înmânat în ziua de 11 decembrie a acelui an de fostul ministru de interne Otto Schily, cel care venise, cu precizia unui cronometru, cu o săptămână înaintea alegerilor locale din 2000, dar şi a celor din 2004, ca să se asigure că Sibiul îl va avea ca primar pe omul lor, adică Klaus Iohannis. Putem să vă povestim şi să vă argumentăm în mai multe feluri cum au muncit serviciile secrete germane, sprijinite şi de unele autohtone, pentru a-i crea acestui personaj o imagine pozitivă şi metodele persuasive prin care colectivitatea sibiană a fost determinată să-l aduleze pe acest individ fără scrupule şi să i se închine ca unui idol. Nu avem însă spaţiu tipografic suficient şi ar însemna să ne abatem de la subiectul propus în titlu. Cred că noi, românii, suntem cei mai vulnerabili în faţa tehnicilor de manipulare!
Revenind la „meciul” Anglia-Austria, disputat pentru lucrarea de la Sibiu, unde britanicii au fost învinşi la scor, că doar jucau în deplasare, trebuie spus că mânăriile financiare în care a fost direct implicat Iohannis au continuat şi după licitaţia scandaloasă. Consiliul Local Sibiu, compus în proporţie covârşitoare din saşi, membri ai F.D.G.R., a făcut încă odată dovada că nu este decât o „maşină de vot”, care „merge ceas” – ca să cităm, parţial, propriul lor slogan din campania electorală – şi a trecut pe şest un proiect, iniţiat bineînţeles de Iohannis, că doar „el centrează, el dă cu capul şi tot el duce mingea la centrul terenului”, prin care se suplimenta suma acordată austriecilor de la „Strabag” cu încă două milioane de euro! De ce? Presupunem că nici consilierii nu ştiu, dar ei oricum sunt permanent cu mâna pe sus , de parcă i-a prins îngheţul în poziţia aceasta! Le reamintim noi, motivarea de-a dreptul idioată a constructorilor, că trebuie adusă piatră din…China!!! Deşi lucrările trebuiau să se încheie în decembrie 2006, ele au fost finalizate, chinuit, doar la începutul lunii august 2007, cu 8 luni întârziere! Credeţi cumva că firma „Strabag” a fost penalizată, cum ar fi fost normal, pentru neseriozitatea ei şi nerespectarea termenului din contract? Aiurea, cum să-şi „faulteze” Iohannis coechipierii din acest joc murdar. Ne cerem scuze că folosim atâţia termeni fotbalistici, dar ne stă în gât şi felul în care Iohannis a pus pe butuci fotbalul sibian, după ce l-a folosit ca monedă electorală, împreună cu celălalt sas, pe nume Werner Keul, de care v-am mai povestit înainte, un aşa-zis om de afaceri revenit din Germania pentru „muls” pe meleagurile natale, în parteneriat cu primarul.
Să ne întoarcem la bolovanii noştri, care pentru zona gării a fost musai să fie aduşi din China şi pentru că vorbim de bolovani şi „bolovani”, să nu uităm să vă spunem că deţinem informaţia referitoare la vechea piatră cubică din granit, de o calitate excelentă, extrasă din pavajul atâtor străzi sibiene, care a luat drumul Germaniei şi al Austriei prin intermediul lui Herr Keul, unde a fost vândută cu un euro/ bucată. Se spune că o întreagă piaţă din Viena este pavată cu piatra sustrasă de la Sibiu! La fel s-a intâmplat şi cu ţiglele de pe acoperişurile imobilelor din centrul istoric al Sibiului, cu ocazia aşa-zisei renovări – în fond o spoială a faţadelor pentru a lua ochii turiştilor – prilejuite de evenimentul „Sibiu, capitală culturală europeană în anul 2007″.
Primăria Sibiu nu a înaintat proiecte de dezvoltare pentru a obţine fonduri europene. De ce? Simplu! În cazul că s-ar fi obţinut acei bani, urma ca folosirea lor să fie monitorizată drastic şi nu ar fi fost loc de întors pentru furat. În schimb, este mai simplu să împrumuţi cu dobânzi exagerate pe sistemul „para-ndărăt” (diferenţa până la dobânda reală se împarte între bancher şi solicitantul creditului), că doar sibienii sunt cei care plătesc şi…nepoţii lor, în viitor. Culmea , Primăria Râmnicu Vâlcea a împrumutat de la una din băncile austriece de la care s-a îndatorat şi Sibiul, dar cu o dobândă mult mai mică, deşi primarul de acolo nu este etnic german! Nu se vede clar că ceva putred este putred? Nu în Danemarca lui Hamlet, ci în Sibiul lui Iohannis! Pentru ce s-au făcut împrumuturi enorme? Fiindcă mari transformări în oraş, în afară de spoiala de faţadă a caselor de pe Corso (a început să cadă deja tencuiala!) şi trei-patru fântâni arteziene de un gust îndoielnic, nu am prea văzut altceva care să justifice destinaţia banilor împrumutaţi cu nemiluita. Ba da, ar mai fi şi deşertul de piatră din Piaţa Gării, despre care v-am spus în ce condiţii a fost realizat. În prezent, tocmai se lucrează pe banii primăriei, la nici doi ani de la „recepţie”, deoarece constructorul austriac, „Strabag”, a făcut lucru de mântuială şi ies din pavaj bolovanii aduşi tocmai din China – „La 2 ani de la finalizare. Pavajul din Piaţa Gării trebuie deja reparat“, ziarul „Tribuna” din 6 noiembrie 2009 şi săptămânalul „Turnul Sfatului” din aceeaşi dată: „Extrem de scumpa lucrare a celor de la Strabag şi Search Corporation în Piaţa Gării a ţinut exact cât garanţia – doi ani.” – http://www.turnulsfatului.ro/1069/dpc-repar%C4%83-dup%C4%83-strabag-%C3%AEn-pia%C5%A3a-g%C4%83rii.html?sst=piata%20garii- pe internet. Garanţia a ţinut exact cât si lucrarea: doi ani! Nici austriecii nu mai sunt ce au fost odată, ca seriozitate şi corectitudine. În urmă cu doi ani făcea mare vâlvă la Sibiu o adresă de la Viena prin care autorităţile locale erau anunţate că podul metalic de la Piaţa Cibin, de peste râul cu acelaşi nume, a ieşit din garanţia de 100 de ani (!!!), lucrare fiind executată în perioada când Ardealul era parte din Imperiul Austro-Ungar.
Bugetivorii
Iată că am ajuns, din şmecherie în şmecherie, la potul cel mare. Aici s-au deturnat bani la greu de către Klaus Werner Iohannis şi complicii săi. Metodele au fost multiple, iar un control adevărat executat de experţi financiari în colaborare cu procurori şi poliţişti ar scoate multe fapte necurate la lumină! De departe, cel mai uzitat mijloc de deturnare a fondurilor a fost cel „brevetat” şi testat de Constantin Chiriac, directorul teatrului sibian „Radu Stanca” şi care nici măcar „inginerie financiară” nu poate fi numit, deoarece se reduce la o banală „căpuşare” a unei instituţii publice prin intermediul unui O.N.G. cu activitate identică. Sponsorizările aducătoare de bani mai mult sau mai puţini albi, unii chiar trebuind să fie „spălaţi” de-a dreptul, sunt dirijate spre „căpuşa” O.N.G., care face o concurenţă paralelă şi total neloială instituţiei de stat, condusă „întâmplător” de aceeaşi persoană! Chiriac avea experienţa atâtor festivaluri de teatru organizate atât de teatrul unde era director, cât şi de asociaţia sa „Democraţie prin cultură”, care a luat „caimacul” de fiecare dată. După modelul patentat de Chiriac a fost făurită şi asociaţia „Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007″, unde Iohannis s-a înscăunat preşedinte. Unii dintre fondatorii asociaţiei lui Chiriac, în frunte cu acesta, se regăsesc şi în asociaţia condusă de primar. Dacă se poate suge de la două oi, de ce nu? La fel a procedat şi directorul Casei se Cultură a municipiului Sibiu, Ovidiu Dragoman, alt acolit de-al „Führer-ului”, care s-a specializat pe „căpuşarea” festivalului Medieval de la Sibiu cu propriul O.N.G. numit „Asociatia Ordinul Cavalerilor de Sibiu”, iar în anul de graţie 2007 , când cu manifestările artistice ocazionate de „Capitala culturală a Europei – Sibiu”, a dat lovitura, la fel ca şi ceilalţi asociaţi în O.N.G.-urile menţionate.
Prin constituirea acestor O.N.G.-uri culturale , s-a realizat o adevărat cârdăşie care a avut ca unic scop deturnarea banilor proveniţi de la buget, dar şi din alte surse, cum ar fi sponsorizările. Grupurile respective de persoane s-au asociat pentru comiterea de infracţiuni financiare în scopul propriei îmbogăţiri prin fraudarea banilor publici, activitatea acestora încadrându-se în categoria crimă organizată.
De ce tace Curtea de Conturi Sibiu?
Director al Curţii de Conturi Sibiu este un anume domn Citrea Emil, un cetăţean care are ca obiectiv prioritar parvenirea propriei familii, nu ocrotirea banului public. Vigilenţa acestui domn dispare ca prin farmec atunci când interesul personal primează. Din gaşca de „sugative” bugetare descrisă anterior, doar Constantin Chiriac a avut parte de un control mai serios, pe vremea când era directorul Casei de Cultură a Studenţilor din Sibiu, atunci experimentând „în premieră” – că tot vorbim de un actor, „celebru” prin interpretarea lui Nilă din „Moromeţii” – beneficiile pe care le poate aduce un O.N.G. propriu pentru buzunarele personale, în detrimentul Statului. Dat fiind faptul că potlogăriile erau prea evidente, Curtea de Conturi a declanşat un control, care a scos la iveală delapidarea sumei de 95.000.000 de lei şi 23.000 de dolari S.U.A.. Ulterior s-a mai „dres busuiocul” şi, prin Sentinţa nr. 8 din 1 martie 2001, suma imputabilă s-a redus la 28.000.000 de lei şi „doar” 10.531 de dolari. A urmat o condamnare simbolică, iar aceste antecedente au constituit taman referinţele de „corectitudine”, care l-au recomandat pentru promovarea în funcţia de manager al teatrului naţional „Radu Stanca” din Sibiu. Astfel, Constantin Chiriac a ajuns să-şi desfăşoare activitatea sub înaltul patronaj al Kaiser-ului Iohannis I, teatrul fiind subordonat, din punct de vedere financiar, Primăriei Sibiu. Cu alte cuvinte: „Cine se aseamănă se adună” sau „A tunat şi i-a adunat!”. Probabil că cei fără scrupule se detecteză reciproc, datorită unor „unde” emise de lăcomie, imperceptibile pentru oamenii oneşti. Această constatare este valabilă şi pentru cei care l-au propus peKlaus Iohannis pentru funcţia de premier al României şi-l susţin cu îndârjire în continuare, deşi au început „să transpire” şi în presa naţională parte din potlogăriile „neamţului cel cinstit şi capabil”!
Deşi la teatrul „Radu Stanca” a izbucnit în anul 2007 un scandal declanşat de directoarea economică Florentina Albu, care nu a dorit să fie complice la deturnările colosale de bani publici, nu s-a întîmplat nimic, cu toate că, în condiţii normale, atât Parchetul, Poliţia, cât şi Curtea de Conturi Sibiu ar fi trebuit să se autosesizeze. Directoarea s-a adresat primarului Iohannis, crezând cu adevărat în cinstea lui, la fel ca şi electoratul care l-a votat în proporţie de aproape 90%, pe considerentul „alegem un sas, că aceştia sunt cinstiţi”, fără să conştientizeze că se plânge exact unui complice. Urmarea a fost cea previzibilă. Directoarea a fost forţată să demisioneze, deşi dreptatea era de partea ei, şi a devenit, astfel, o victimă a sistemului mafiot şi a propriei corectitudini.
De ce este pasiv sau de-a dreptul indiferent domnul director al Curţii de Conturi, Emil Citrea, deşi are obligaţia profesională de a cerceta destinaţia banilor de la buget, care în niciun caz nu au ca punct terminus conturile bancare ale unor escroci? Răspundem tot noi, în locul domnului director, care este o persoană foarte ocupată cu afacerile familiei sale. Datorită favorurilor pe care i le-a făcut primarul Klaus Werner Iohannis, în schimbul tăcerii! Astfel, fiica domnului Emil Citrea, pe nume Ianina Mihaela Roberts, măritată cu un cetăţean american, a obţinut prin intermediul tatălui un parc de pe domeniul public, pe care l-a distrus, construind pe locul respectiv un hotel, botezat, bineînţeles, „Roberts”. Deja a devenit simptomatică lipsa de imaginaţie a „şmecherilor”, aceasta devenind brusc debordantă doar când e vorba de fentat legile. Parcul de pe strada C. Darwin a fost atracţia mai multor generaţii de copii, care au locuit în zona mărginită de şoseaua Alba Iulia şi râul Cibin. Unii dintre aceşti copii au devenit oameni în toată firea, care, locuind în continuare în vecinătatea acestui parc, s-au opus din răsputeri sacrificării spaţiului verde. Vânătoarea pentru însuşirea domeniului public a fost declanşată de Emil Citrea din anul 2004, având concursul -şi termenul de „complicitate” este potrivit! – proaspătului primar reales, la vremea aceea, Klaus Iohannis. Acesta din urmă a pregătit terenul pentru ,,mânăria imobiliară” ce urma să vină prin emiterea Hotărârii Consiliului Local nr. 103/ 25.03.2004, iniţiată chiar de el, al cărei articol unic prevede: „Se aprobă scoaterea din inventarul public al municipiului Sibiu şi trecerea în domeniul privat al municipiului Sibiu a unui imobil-teren cu destinaţia zonă verde, în suparafaţă de 1133 m.p., situat în Sibiu, la intersecţia străzilor Onisifor Ghibu şi C. Darwin”. De remarcat că, premeditat, nu s-a făcut o identificare precisă a terenului, s-a eludat faptul că terenul are destinaţia parc (aşa cum apare în Monitorul Oficial nr. 689 bis/19.09.2002 la Anexa nr. 2 – „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Sibiu”, poziţia 161 : „parc C. Darwin”) şi fără să existe o justificare reală a acestei măsuri. Rolul acestei „hotărâri” era crearea condiţiilor pentru ocolirea legii! Lege pe care domnul Emil Citrea are obligaţia să o apere, mai ales când este vorba de bunuri publice, care aparţin Statului Român. Dar prin toate maşinaţiunile care au urmat pentru a pune mâna pe terenul acelui parc, cu sprijinul complice al primarului, directorul Citrea a demonstrat că prin funcţia pe care o ocupă nu este altceva decât “un lup pus paznic la oi”. Cronologia malversaţiunilor este foarte stufoasă, fiind implicate mai multe instituţii bugetare, sensibile şi vulnerabile la funcţia de director al Curţii de Conturi pe care o deţine tatăl hotelului „Roberts” (Primăria, Agenţia de Protecţia Mediului Sibiu, Judecătoria şi Tribunalul Sibiu), dar o avem şi o putem pune la dispoziţia oricărui organ real de control, nu ca cel reprezentat de directorul corupt Citrea!
Această preluare abuzivă a domeniului public nu ar fi fost posibilă fără sprijinul direct al primarului municipiului Sibiu. Aşa se explică de ce controalele Curţii de Conturi la Primărie sunt formale sau cum organul de control nu observă modul total nelegal de acordare a lucrărilor publice, licitaţiile aranjate şi costurile exagerate , mult supraevaluate, ale lucrărilor sau achiziţiilor pe bani publici. Probe pentru afirmaţiile noastre sunt nenumărate, dar o să ne limităm prin a da doar câteva exemple de costuri suportate din banii publici, deci ai noştri, ai tuturor cetăţenilor cinstiţi, care contribuim prin impozite şi taxe atât la bugetul naţional, cât şi la cel local. Sunt preţuri care sfidează adevărul şi bunul simţ. În perioada când Citrea declanşase „Afacerea Parcul”, deci prin 2002, primăria Sibiu a plătit pentru renovarea W.C.-ului public din parcul „Astra” suma de 3 miliarde lei!!! Un confrate din presa bucureşteană m-a întrebat: „Dacă la voi costă 3 miliarde ca să renovezi o toaletă, fie ea şi publică, atunci cât Dumnezeu poate costa construirea unei case?” Este vorba de bani vechi, având în vedere anul „investiţiei”, dar să venim, în timp, mai aproape şi să constatăm că o bancă stradală, din cinci şipci, a costat 2.260 de lei(!) – în bani noi! -fără T.V.A., iar un coş de gunoi 480 de lei (!) tot fără T.V.A.!!! După cursul valutar din octombrie 2007, cînd au fost cumpărate „giuvaerurile”, rezultă că Primăria Sibiu a plătit firmei „Rud Florian Rieger” S.R.L., de la care a făcut achiziţia, peste 800 de euro pentru o bancă şi un coş de gunoi!!! S-au cumpărat 55 de bănci şi 200 de coşuri de gunoi. Prezentăm, tot ca exemplu recent, şi preţul unei fântâni arteziene de piatră, de tot kitsch-ul, care a costat 60.000 de euro. Vă aduceţi aminte, când presa prezenta devizele escrocului Mihai Nicolaiciuc, fostul director de la C.F.R. (despre care noi am scris primii), în prezent fugit din ţară, cum toată lumea era stupefiată aflând că o centură de siguranţă costa 585 de euro, iar o pernă era evaluată la 5.000.000 lei? Frauda finală a fost estimată la un miliard de euro ! Să nu vă surprindă coincidenţa cu suma deturnată cu ocazia evenimentelor „culturale”, dar şi a lucrărilor edilitare, generate de titlul onorific „Sibiu – Capitală Culturală a Europei – 2007″. Din informaţiile primite de noi, suma fraudată sub pretext cultural şi „de imagine” se cifrează tot la un miliard de euro!
Aceste exemple sunt relativ minore faţă de marile afaceri care s-au derulat sub privirea îngăduitoare a directorului Curţii de Conturi Sibiu, fără ca acesta să se arate intrigat de costurile enorme care apar în documentele justificative ale Primăriei. Parafrazând, putem spune despre relaţia Klaus Werner Iohannis – Emil Citrea, că: „o mână spală pe alta” şi… amândouă nu spală obrazul, ci iau la palme contribuabilul român!
Marius Albin MARINESCU
Surse:http://justitiarul.ro/
http://sibiu.justitiarul.ro/
Chinese
French
German
Italian
Japanese
Korean
Russian
Spanish
![Lake Dillon and a Tree [In Explore]](https://live.staticflickr.com/65535/53731226172_4004cbfea4_m.jpg "Lake Dillon and a Tree [In Explore]")
Octavpelin's Weblog 
Comentarii recente