Arhiva | 4:40 pm

PRIMARELE SIBIULUI,”PIONUL OTRAVIT „AL TANDEMULUI TRAIAN BASESCU & CRIN „CHUCKY”ANTONESCU ,IN PNL- COTROCENI SISCENARIUL NEDORIT DE ACESTA!

8 iun.

Iohannis

Liderul interimar al PNL, Klaus Iohannis, spune ca nu-si doreste sa se ajunga in alianta PNL-PDL la o negociere “dupa alte criterii” pentru desemnarea candidatului la prezidentiale.

Prezidentiabilul PNL a spus ca intre el si Predoiu va fi candidat acela care are “o diferenta mare” fata de celalalt in sondaje. In scenariul in care cei doi vor fi apropiati pe masuratori, atunci trebuie alte negocieri, ceea ce “nu este asa de bine”

‘Eu mă consider un candidat bun, dar şi domnul Cătălin Predoiu este un candidat bun. Nici nu vreau eu să fac o afirmaţie cine va fi ales. Eu vorbesc despre mine ca despre un posibil candidat al PNL. După ce Congresul PNL va stabili cine este candidatul, vom intra într-o fază de sondaje cu candidatul cunoscut din partea PDL, domnul Predoiu, şi vom vedea ce ne arată sondajele. Dacă ne vor arăta o diferenţă mare, este relativ simplu. Se ia o decizie politică pentru cel care este mai bine poziţionat. Dacă sondajele arată că au intentie de vot aproximativ egala, potenţial de creştere asemănător, va trebui fie aprofundată sondarea, fie decizia politică va trebui luată după alte criterii, ceea ce nu este asa de bine”, a declarat Iohannis la ProTV.

Reclame

AMICUL LUI TRAIAN BASESCU,PRESEDINTELE INTERIMAR AL PNL- COTROCENI,KLAUS IOHANNIS,”VREA SA EVITE UN PIC”SCHIMBAREA DENUMIRII PARTIDULUI NATIONAL LIBERAL ,PE MOTIVUL „ALTFEL CUM VIN IN CONGRES,CA NU PRIMESC VOTURI!DUPA „CHUCKY”SI NAZISTUL CEL BUN SASUL KLAUS „VREA SA -I TRAGA IN TEAPA PE LIBERALII DE BUNA CREDINTA!!”

8 iun.

Klaus-Iohannis-PNL

Presedintele interimar al PNL, Klaus Iohannis, spune ca subiectul denumirii partidului rezultat din fuziunea PNL-PDL a fost amanat intentionat pana acum si ca spera “sa-l mai evitam un pic”.

“Este o tema foarte serioasa, nu am abordat-o intentionat din prima intalnire de negociere a celor doua comisii. Nu am discutat acest lucru nici la a doua intalnire si csper ca vom reusi cu sa o mai evitam un pic pentru a  prograsa un pic in esenta lucrurilor”, a declarat Iohannis la ProTV, intrebat daca cum se va numi partidul rezultat din fuziune tinand cont ca multi liberali s-au declarat impotriva schimbarii denumirii partidului.

Intrebat daca e ceva de negociat privind numele PNL, Klaus Iohannis a declarat: “N-as vrea sa va raspund ce este negociabil si ce nu este negociabil, dar e clar ca trebuie sa gasim o solutie satisfacatoare pentu partid. Altfel, cum vin in Congres, ca nu primesc voturi?”

BISERICA ORTODOXA CINSTESTE PERSOANA DUHULUI SFANT IN DUMINICA CINCIZECIMII :POGORAREA DUHULUI SFANT – CINCIZECIMEA – RUSALIILE!

8 iun.

Pogorârea Duhului Sfânt – Cincizecimea – Rusaliile

Pogorârea Duhului Sfânt – Cincizecimea – Rusaliile

 

Biserica Ortodoxă cinsteşte persoana Sfântului Duh în Duminica Cincizecimii şi a doua zi după ea, la sărbătoarea Sfintei Treimi (numită şi Lunea Sfântului Duh). Credincioşii ortodocşi se vor afla la 8 iunie 2014 în Duminica Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor – numită în popor şi Duminica mare. Aceasta este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli. Faptele Apostolilor (2, 1-4) mărturisesc despre acest eveniment foarte important din viaţa Bisericii.

 

Istoricul sărbătorii

 

Sărbătoarea Rusaliilor constituie cea mai veche sărbătoare creştini împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli. Despre ea amintesc Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16, S) şi Sf. Luca (Fapte 20, 16). Ε numărată şi în Constituţiile Apostolice, printre sărbătorile în care sclavii se cuvine să fie eliberaţi de muncile obişnuite. Despre ea mai amintesc: Sf. Irineu , Tertulian, Origen, canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300), canonul 20 al Sinodului I Ecumenic (care opreşte îngenuncherea în ziua Rusaliilor), Sf. Epifanie ş.a. Marii predicatori din secolele IV şi V au lăsat o mulţime de panegirice in cinstea acestei sărbători, iar în a doua jumătate a secolului IV, pelerina apuseană Egeria descrie modul cum era sărbătorită pe atunci la Ierusalim. Până către sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfanţului Duh, aşa cum o descrie, de altfel, încă din prima jumătate a secolului IV, Eusebiu al Cezareii. Însă sărbătoarea aceasta a fost fixată, de pe la 400 înainte, în ziua a 40-a după Paşti, cum este sărbătorită pânâ astăzi, Cincizecimea rămânând numai ca Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh.

 

Ce sărbătorim la pogorârea Duhului Sfânt

 

Pogorârea Sfântului Duh este istorisită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca în Faptele Apos­tolilor (Fapte 2). Sinaxarul din Lunea Rusaliilor este grăitor în acest sens și îl redăm în continuare:

 

„În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuşi Preasfântul de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu Fiul.

 

În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli, în foişorul unde stăteau ei, şi s-a aşezat peste flecare dintr-înşii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieştii Părinţi, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor.

Mântuitorul făgăduise înainte de patima Sa venirea Sfântului Duh, zicând: «De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Şi iarăşi: «Voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede». Iar după patimă, înainte de înălţarea la cer, iarăşi a zis: «Iar voi să rămâneţi în Ierusalim, până când vă veţi îmbrăca cu putere de sus». Deci, făgăduindu-le pe Mângâietorul, acum L-a trimis lor pe Acesta.

Pe când Ucenicii se găseau în foişor, în ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a făcut pe neaşteptate tunet din cer, în aşa fel, încât a străbătut mulţimea adunată la Ierusalim, din toată lumea; şi Duhul Sfânt S-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci şi peste cei şaptezeci de ucenici; şi aceştia au început să grăiască în limbi străine, fiecare din Apostoli grăind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci şi Apostolul înţelegea şi grăia limba fiecărui neam. Din pricina aceasta mulţimea socotea că sunt beţi, că neînţelegând cum fiecare Apostol poate grăi tuturor în limba fiecăruia, îl socotea pe acela beat. Alţii, însă, se mirau zicând: Ce înseamnă aceasta? Mulţimea, adunată la Ierusalim pentru praznic, era din toate părţile pământului: părţi, mezi şi elimiţi, care fuseseră robiţi puţin mai înainte, de Antioh.

 

Deci, Duhul Sfânt a venit după ce au trecut zece zile de la înălţare, iar nu îndată după înălţare, spre a face pe Ucenici să-L aştepte cu şi mai multă înflăcărare. Tradiţia zice că în fiecare zi venea să se închine acelui Trup îndumnezeit al lui Hristos câte una din cetele îngerilor. Deci, după împlinirea celor nouă zile, împăcarea fiind săvârşită prin Fiul, în a zecea zi a venit în lume şi Mângâietorul. În ce priveşte Pogorârea Duhului după cincizeci de zile de la Paşti, aceasta ar fi în amintirea Legii Vechi; că Israel a primit cele zece porunci după un timp de cincizeci de zile de la trecerea prin Marea Roşie. Să se mai ţină seamă şi de asemănări: Acolo era un munte, aici un foişor; acolo s-a văzut foc, aici limbi de foc; iar în locul tunetului şi negurei din Sinai, aici s-a auzit un vuiet de vifor năpraznic.

 

Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc, ca să arate că este în legătură cu Cuvântul cel viu; sau pentru că Apostolii trebuiau să înveţe mulţimile şi să le aducă la Hristos şi prin mijlocirea Cuvântului. S-a pogorât apoi, în chip de foc, ca să arate pe de o parte, că Dumnezeu este foc mistuitor, iar pe de alta, pentru nevoia de curăţire; şi S-a împărţit în limbi, pentru haruri. Şi precum odinioară a amestecat pe cei ce ştiau numai o limbă şi i-a împărţit în mai multe limbi tot aşa şi acum, celor ce cunoşteau numai o limbă, le-a dat să cunoască multe limbi, ca să adune pe cei ce erau de diferite limbi, risipiţi în toate laturile lumii. Faptul s-a petrecut într-o zi de sărbătoare, pentru a fi cât mai mulţi cei adunaţi şi ca prin ei vestea să se răspândească pretutindeni; apoi şi pentru ca cei ce se aflau acolo de Paşti şi văzuseră cele săvârşite atunci asupra lui Hristos, să aibă de ce să se minuneze. Faptul s-a petrecut apoi în ziua Cincizecimii, fiindcă se cuvenea ca tot în timpul în care se dăduse Legea cea Veche, să se reverse şi harul Duhului; după cum şi Hristos săvârşind un nou Paşte propriu, făcuse în loc de Paştile cel obişnuit, Paştile cel adevărat.

 

Duhul nu S-a aşezat pe buzele Apostolilor, ci pe capetele lor, căci capul este ocârmuitorul şi partea cea mai aleasă a trupului şi cuprinde în el mintea, de la care şi limba îşi trage graiul. Pe de altă parte, este ca şi cum Duhul Şi-ar lăsa glasul prin limbă, aşezându-Se asupra capetelor Apostolilor şi rânduindu-i astfel învăţători ai tuturor celor de sub soare. Vuietul care a avut loc şi focul s-a întâmplat din pricină că ele au fost şi în Sinai, arătând prin aceasta, că şi atunci şi acum Duhul este Acelaşi, dând Legea şi orânduind toate. Mulţimea s-a tulburat de vuietul suflării, fiindcă socotea că vine împlinirea tuturor celor prevestite de Iisus, iudeilor, cu privire la nimicirea lor. Se spune «ca de foc», ca să nu cugete cineva despre Duhul Sfânt că ar fi avut vreo însuşire trupească.

 

Apostolii au fost învinuiţi de beţie. Dar Petru, sculându-se şi vorbind în mijlocul mulţimii, a dovedit că lucrul acesta nu este adevărat, aducând mărturie cuvântului proorocului Ioil. Astfel a înduplecat dintre ei, cu cuvântul, ca la trei mii, să vină la Hristos”.

 

Cincizecimea

 

Cincizecimea se numeşte aşa pentru că se prăznuieşte la 50 de  zile după Paşti. În Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferinţele evreilor în pustiu, precum şi de necazurile cele multe prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinței, unde s-au îndulcit de roade, de grâu şi de vin. De aceea, la această sărbătoare se mulţumea lui Dumnezeu şi pentru secerişul nou. Unii tâlcuitori spun că Cincizecimea ar fi fost orânduită la evrei şi pentru cinstirea numărului şapte, întru­cât acest număr adunat de şapte ori cu el însuşi, dă numărul de cincizeci de zile fără una. La evrei nu numai zilele se numărau aşa, ci şi anii, în care ei sărbătoreau  Jubileul, adică după trecerea a de șapte ori şapte ani. In acel an jubiliar, ei lăsau pământul nesemănat şi vitele la odihnă, iar robilor dobândiţi cu bani, li se dădea libertatea să plece.

 

În Noul Testament, aceasta zi aminteşte de venirea Duhului Sfânt peste Apostoli, Duh Care ne dă Legea duhovnicească, ne călăuzeşte spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dum­nezeu. Astfel, Cincizecimea ne arată ieşirea din răutatea necre­dinţei şi ziua întemeierii Bise­ricii în chip văzut.

 

 

Sinaxarul din Duminica Rusaliilor ne prezintă mai multe informații în acest sens: „În această zi, Duminica a opta după Paşti, prăznuim Sfânta Cincizecime. Şi această sărbătoare am luat-o din cărţile iudeilor. Căci după cum aceia prăznuiesc Cincizecimea lor, cinstind numărul de şapte, dar şi pentru că au primit Legea după trecerea a cincizeci de zile de la Paşti, tot astfel şi noi prăznuim cincizeci de zile de la Paşti, primind Duhul cel Preasfânt, care ne dă Legea, ne călăuzeşte spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu. Să se mai ştie că la evrei erau trei sărbători mari: Paştile, Cincizecimea şi Sărbătoarea Corturilor. Paştile în amintirea tre­cerii Mării Roşii; căci cuvântul paşte înseamnă «trecere». Şi sărbătoarea aceea o preînchipuia pe a noastră, care este trecerea şi întoarcerea din nou de la întunericul păcatului, la rai.

 

 

Apoi, evreii prăznuiau Cincizecimea spre aducere aminte de suferinţele lor din pustiu, cum şi de multele necazuri prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinţei. Că numai după aceea s-au îndulcit de roade, de grâu şi de vin. Nouă, însă, Cincizecimea ne arată ieşirea din răutatea necredinţei şi intrarea în Biserică; că atunci ne împărtăşim şi noi cu Trupul şi Sângele Stăpânului. Unii spun că evreii sărbătoreau Cincizecimea din pricinile arătate mai sus; dar alţii cred că Cincizecimea ar fi fost orânduită de evrei pentru cinstirea numărului şapte, după cum s-a spus. Că acest număr adunat de şapte ori cu el însuşi, dă numărul de cincizeci de zile, fără una. Cinstirea Cincizecimii de către evrei atârna nu numai de numărarea zilelor, ci de a anilor, în care ei sărbătoreau Jubileul; aceasta cădea după trecerea a de şapte ori şapte ani. în acel an ei lăsau pământul nesemănat şi vitele la odihnă, iar robilor dobân­diţi cu bani, li se dădea libertatea să plece.

 

 

A treia sărbătoare era Sărbătoarea Cor­turilor, care se prăznuia după strângerea bucatelor de pe câmp, adică la trecerea a cinci luni de la Prăznuirea Paştilor. Această sărbă­toare se prăznuia spre aducere aminte de ziua în care Moise a ridicat întâia oară cortul cel văzut prin nori în Muntele Sinai şi făcut de marele meşter Veseleil. Săvârşeau acest praznic făcând corturi, iar cei ce locuiau la ţară, mulţumeau lui Dumnezeu, după adunarea roadelor ostenelilor lor. Se pare că şi David a scris psalmii cei pentru linuri (recunoştinţă), pentru aceste zile.

 

 

Sărbătoarea aceasta închipuia învierea noas­tră cea din morţi; când, după ce corturile trupurilor noastre se vor strica, iarăşi se vor alcătui, şi ne vom îndulci de roadele ostenelilor noastre, prăznuind în corturile cele veşnice.

 

 

Se cuvine să mai ştim, că în ziua aceasta, săvârşindu-se Praznicul Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a coborât peste ucenicii Domnului. Şi fiindcă Sfinţii Părinţi au socotit să despartă praznicele pentru măreţia Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh, căci El este unul din Sfânta şi de viaţă începătoare Treime, iată că şi noi vom vorbi mâine, despre felul cum a venit Duhul Sfânt”.

 

 

Rusaliile

 

 

Sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt a fost numită în româneşte „Rusalii” de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generală a morţilor. În unele zone ale ţării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori şi cu un colac deasupra pentru pomenirea morţilor. În duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru vii. În tradiţia Bisericii Ortodoxe, în ziua imediat următoare marilor sărbători se comemorează persoanele care stau în legătură nemijlocită cu persoana sau evenimentul aflat în centrul respectivei sărbători. Întrucât persoanele Sfintei treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi. De fapt, sărbătoarea Rusaliilor are consacrate două zile.

 

Istoria Bisericii începe la Rusalii

 

Sărbătoarea cade totdeauna la 10 zile după înălţare sau la 50 de zile după Paşti, când a avut loc evenimentul sărbătorit şi când evreii îşi serbau şi ei Praznicul Cincizecimii. Ε totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii Creştine, căci în aceeaşi zi, în urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism ca la trei mii de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim (Fapte 2,41), nucleul Bisericii de mai târziu.

 

 

Prin Pogorârea Duhului Sfânt a început o epocă nouă în istoria mântuirii neamului omenesc. Astfel a luat fiinţă în chip văzut Biserica, adică Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, flacăra Duhului Sfânt în lume. S-a împlinit în acest mod ţelul final al întrupării, al jertfei de pe cruce şi al Învierii Domnului.

 

 

Deşi fiecare Apostol a primit pe Duhul Sfânt şi cu toţii au pornit în lume vestind tainele Împărăţiei cerurilor în graiul tuturor popoarelor, deşi cei ce s-au botezat erau „bărbaţi cucernici din toate neamurile care sunt sub cer“, s-a creat atunci o unitate nouă, spirituală, un aşezământ în care toate se adună ca mădularele într-un trup, formând Biserica, Trupul cel tainic al lui Hristos. Iată dar că Rusaliile sunt ziua întemeierii Bisericii creştine ca instituţie divino-umană.

 

 

Cincizecimea, adică a 50-a zi de la Învierea Domnului, este ziua voită de Tatăl, făgăduită de Fiul şi împlinită de Sfântul Duh. Este ziua deplinei revelaţii a Sfintei Treimi în lume: crearea, mântuirea şi sfinţirea. În această zi se inaugurează un nou mod de legătură între cei ce cred şi Dumnezeu, mod sau chip nevăzut de ochii noştri, dar simţit de inimă.

 

 

Înainte de patima Sa cea de bunăvoie, ştiind Iisus toate cele ce aveau să se întâmple cu El şi nevoind să-i lase pe Apostoli în deznădejde, le-a făgăduit că va trimite pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care-i va călăuzi. Şi va vesti cele viitoare, îi va mângâia şi Îl va preamări, căci „din al meu va lua şi vă va vesti“. El se va numi Mângâietorul, fiindcă va mângâia pe tot cel ce se lasă călăuzit de El. Iar când s-a arătat Apostolilor după slăvita Sa Înviere, Le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute“ (In. 20, 21-22), acesta este textul care fundamentează peste veacuri Taina Spovedaniei.

 

 

Biserica este aşadar Hristos în toţi, uniţi prin lucrarea Sfântului Duh într-un chip viu şi indisolubil. Iisus Hristos şi toţi credincioşii sunt mădulare ale aceluiaşi Trup tainic al lui Hristos, alcătuit din mai multe mădulare. Există un singur corp şi un singur Duh. Şi această unitate a fost consfinţită de Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii. (mai multe informaţii în Ziarul Lumina)

 

 

Duhul Sfânt

 

Sfântul Duh Se numeşte Mân­gâietor, ca Unul Care are putere să ne mângâie şi să ne aline; că pe El L-am primit în locul lui Hristos. Şi El mijloceşte, cu gra­iuri nespuse, pentru noi către Dumnezeu, ocrotindu-ne ca un iubitor de oameni, ca şi Hristos, că şi Hristos este Mângâietor, pentru că zice Apostolul: Avem Mângâietor către Tatăl pe Iisus Hristos Cel drept (1 Ioan 2,1). De aceea, Duhul Sfânt se mai numeşte şi alt Mângâietor (Ioan 14,16). Se numeşte altul, pentru că este de aceeaşi fiinţă. Căci unul şi altul se spune numai despre cei ce sunt de aceeaşi fiinţă. Despre cei ce sunt de fiinţe deosebite nu se poate grăi aşa, fără să li se arate, îndată, şi fiinţa pe care o au. Sfântul Duh este întru toate una cu Tatăl şi cu Fiul; de aceea, El este şi împreună-Ziditor (Fă­cător) a toate şi chiar Lucrător al învierii de obşte, şi face toate câte voieşte: sfinţeşte, împarte, înnoieşte, trimite, înţelepţeşte, unge pe proroci şi, pe scurt zicând toate le face, El fiind liber, atotputernic, bun, drept, ocârmuitor. Prin El este toată în­ţelepciunea, viaţa, mişcarea, îm­părtăşirea din sfinţenie şi din orice fel de viaţă. Într-un cuvânt, tot ce are Tatăl şi Fiul are şi El, afară de nenaştere şi naştere, întrucât El purcede din Tatăl. Duhul revărsându-Se, aşadar, lumea s-a umplut de tot felul de daruri şi, prin El, toate neamu­rile au fost călăuzite la cunoaş­terea adevăratului Dumnezeu, iar Apostolii au primit puterea de a alunga toată boala şi toată neputinţa. Hristos a pregătit venirea Sfântului Duh peste Ucenicii Săi, când, înainte de pătimire, le-a vor­bit despre aceasta (Ioan 7, 38-39), apoi, mai vădit după înviere, când a suflat asupra lor (Ioan 20,22). Iar acum L-a trimis pe El, în chip de limbi de foc.

SLUGA-PREA PLECATA A „LICURICIULUI” CEL MARE ,USA,TRAIAN BASECU S-O INTALNIT IAR CU AMERICANII,JOHN MCCAIN,RON JOHNSON SI CHRIS MURPHY!

8 iun.

basescu

Președintele României, Traian Băsescu, i-a primit la Palatul Cotroceni, pe John McCain, Ron Johnson și pe Chris Murphy, membri ai Senatului Statelor Unite ale Americii. 

În cadrul întrevederii s-a discutat despre noua situație de securitate din Europa de Est, iar înalții oficiali americani au mulțumit țării noastre pentru contribuția avută de-a lungul ultimilor ani la succesul misiunilor Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și l-au asigurat pe preşedintele României, Traian Băsescu, de sprijinul Senatului Statelor Unite ale Americii.

CINE ESTE MINCINOSUL MINCINOSILOR? ,LENUTA DI’PLESCOI CARE SPUNE CA S-A CONSULTAT CU BASESCU,IAR CRISTIAN DIACONESCU SPUNE CA NU!

8 iun.

base

Așa cum era de așteptat, Elena Udrea a câștigat șefia PMP. După ce a ajuns liderul formațiunii, Udrea a lansat și candidatul PMP la președinția României. Asta, după ce totul fusese pus dinainte la cale, alături de președintele Traian Băsescu. ”Toate lucrurile pe care le facem ca partid, le facem conform unor strategii. A existat o consultare cu Traian Băsescu. Deocamdată suntem primul partid care şi-a anunţat candidatul. Nu ştiu ce moşmondesc acolo ceilalţi. Avem trei candidaţi din partea dreptei până acum.”, a spus Udrea.

Surpriză, însă! Diaconescu, cel pe care cei de la PMP îl văd șef la Cotroceni, se jură că n-a discutat nimic cu Băsescu. Nu a existat nicio discuţie cu Traian Băsescu sau consultare în acest sens.”, a fost răspunsul lui Diaconescu la întrebarea dacă s-a discutat cu Traian Băsescu nominalizarea sa drept candidat la PMP la alegerile prezidențiale. Evident, ne întrebăm: cine minte? Noul președinte al PMP, Elena Udrea, sau cel care se vrea Președintele României, Cristian Diaconescu?

NAZISTUL CEL BUN, LIDERUL INTERIMAR AL PNL – COTROCENI,KLAUS IOHANNIS,AMICUL LUI BASESCU SE VEDE PE CAI MARI ,SE CREDE „O SOLUTIE”PENTRU A CANDIDA LA PRESEDINTIA ROMANIEI!

8 iun.

Liderul interimar al PNL, Klaus Iohannis, afirmă că liberalii îl văd ca pe o „soluție” la alegerile prezidențiale, după ce președintele demisionar al partidului, Crin Antonescu, a anunțat că nu va mai candida pentru Cotroceni.

 

„Eu cred că în momentul în care se află PNL și dreapta românească acum este nevoie de un candidat (…) care este și cunoscut, și relativ bine profilat, care să aibă o încredere rezonabilă din partea electoratului și care să fie dispus să se implice în lupta politică. Este posibil ca eu să fiu acest candidat. Am discutat cu colegii din partid acest aspect nou, fiindcă este o situație nouă cu care ne confruntăm și, de comun acord, am ajuns la concluzia că aș fi o soluție”, a spus acesta, duminică, la ProTv.

Iohannis a adăugat că, în opinia sa, faptul că este de etnie germană nu îi va crea probleme în a atrage voturile românilor.

„Etnicitatea nu trebuie să fie definitorie și exercițiul de la Sibiu (alegerea sa ca primar al Sibiului — n.r.) ne-a arătat că românii au acceptat faptul că sunt etnic german, iar unii chiar au crezut că este bine așa. Nu putem însă să extrapolăm de la unu la unu, de la Sibiu la întreaga Românie. (…) Eu sunt cetățean român convins și sunt etnic german, iar etnicitatea este un factor acceptat în România. Nu cred că va fi un impediment”, a apreciat Iohannis.

Despre unificarea dreptei, Klaus Iohannis a afirmat că, în prezent, PNL trebuie să joace „un rol determinant în acest proces”.

Totodată, acesta a explicat faptul că primele discuții informale dintre liberali și democrat-liberali cu privire la fuziune au avut loc imediat după alegerile europarlamentare din 25 mai.

„Am pornit din capul locului bine, printr-o discuție paritară PNL-PDL și am convenit liniile acestei fuziuni — un mare partid de dreapta, fuzionarea celor două partide și un candidat unic la prezidențiale. (…) Această discuție a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute. Cu siguranță au existat tatonări înainte de această discuție formală. Au existat chiar discuții informale între cei doi președinți — Antonescu și Blaga, dar primele tatonări au fost după europarlamentare și lucrurile s-au petrecut foarte repede”, a mai precizat liberalul.

AGERPRES.

MRU”PUTOIUL OPARARIT”FACE MISTO”DE LENUTA DI’PLESCOI,PREZIDENTA CU ACTE A PMP: „ARE TRIL DE PITIGOI!”

8 iun.

udrea

Mihai Răzvan Ungureanu nu este luat în seamă de noul lider al PMP, Elena Udrea, pentru un tandem cu Cristian Diaconescu. Fostul premier nu este în relații bune cu fostul ministru al turismului. Mai mult, MRU i-a făcut o caracterizare interesantă președintelui PMP. ”Mă amuză comportamentul Elenei Udrea. Nu are viziune. O tratez cu indiferență. Nu dau atenție la fiecare scârțâit de ușă și tril de pițigoi.”, a spus Ungureanu la looktv.

%d blogeri au apreciat asta: