MOARTEA LUI LENIN.ORIGINILE RAULUI.TAINA COMUNISMULUI(FRAGMENT II/II)!

Fragment din cartea „Originile răului. Taina comunismului”, autor: Volodski I.O. Traducere și adaptare: Provita Media

Din cuprinsul cărții: Teoreticienii comunismului / Marx și Moses Hess. Adancurile satanice ale comunismului / Satanismul in familia Marx / Primii adepți ruși ai lui Marx / Esența satanica a marxismului / Lenin – primul „geniu” al practicilor satanice de distrugere / Calea lui Lenin spre putere prin teroare in masa / Bani pentru tradarea Rusiei și confiscarea puterii / Lenin intoarce datoriile Germaniei / Genocidul bolșevic al propriului popor / Lupta impotriva lui Dumnezeu – scopul vieții lui Lenin / „Moartea pacatoșilor este cumplita…” (Ps. 33) / Asasinarea Țarului Nicolae al II-lea și a familiei Sale / „Dupa roadele lor ii veți cunoaște…” (Matei 7,16) / Suferința poporului / Suferința Bisericii / Brutalitatea calailor / Omorarea ritualica a familiei țariste /Alegerea istorica a Rusiei

---

Moartea pacatoșilor este cumplita (Ps. 33)

„Sa moara nouazeci la suta din poporul rus, ca zece la suta sa supraviețuiasca revoluției mondiale” – V.I. Lenin

In rugaciunile creștinilor ortodocși catre Dumnezeu exista adresarea și rugamintea de sfarșit bun al vieții, fara durere, fara pacat, in pace și raspuns bun la judecata lui Hristos. Vrajmașul Bisericii și tradatorul de țara Lenin a murit in agonie și in suferința teribila. In stare semiconfuza și lipsit de darul vorbirii; el a agonizat in suferința, indelung, pana cand i-a venit sfarșitul. In publicațiile oficiale s-a relatat pe scurt ca „Lenin a murit de hemoragie cerebrala”. Adevaratul diagnostic al bolii a fost ascuns.

In prezent, in urma examinarii documentelor și materialelor de arhiva s-au elucidat unele detalii ale bolii și morții lui Lenin. Astfel, a devenit cunoscut faptul ca unul dintre cei mai batrani și mai experimentați neurologi, profesorul Adolf Strumpell, dupa ce l-a examinat pe Lenin, a declarat, in mod categoric: „Bolnavul are inflamat invelișul interior al arterelor din cauza sifilisului”. Este dovedit din punct de vedere științific faptul ca Lenin, in tinerețe, a suferit de aceasta boala venerica.

Potrivit concluziei dr. V.M. Zernov, creierul lui Lenin reprezenta un țesutul tipic degenerat sub influența sifilisului. Aceeași opinie a fost și a academicianului I.P. Pavlov. El a susținut ca Lenin era bolnav de sifilis, dar ca era interzis sa se vorbeasca despre asta sub amenințarea cu moartea. Nu exista nici o indoiala ca documentele analizelor de sange au fost luate din arhiva și distruse, in scopul de a ascunde diagnosticul adevarat.

Din notele lui Stalin catre membrii Biroului Politic aflam ca Lenin a vrut sa se sinucida. Secretarul lui Stalin, B. Bajanov, in memoriile sale, ofera informații obiective, care proveneau de la medici. El a scris: „Medicii au avut dreptate: imbunatațirea starii de sanatate a lui Lenin a fost de scurta durata. Sifilisul netratat la timp era in ultimul stadiu.”

Dr. V. Flerov conchide: „… In literatura medicala, s-au descris mai multe cazuri in care sifilisul trece neobservat in prima și a doua faza, și numai a treia etapa boala poate fi diagnosticata. Probabil acest lucru s-a intamplat și in cazul lui Lenin: sifilisul lent ereditar sau dobandit a trecut neobservat. Autoritațile sovietice au falsificat diagnosticul și rezultatul autopsiei”.

Ultima fotografie a lui Lenin în viață (ian. 1924)

Lenin nu-și putea imagina viața fara putere, dar din motive de sanatate, nu ramane acum decat un idol pentru generații. La 10 martie 1923, Lenin, dupa doua ore de la un atac al bolii, și-a pierdut abilitatea de a comunica și gandi, a fost lipsit de darul vorbirii, i-a fost paralizat complet brațul drept, mana stanga nu-l mai asculta, a inceput sa vada prost.

Intre timp, la 26 aprilie, Plenul Comitetului Central al PCRus (b) l-a ales membru al Biroului Politic. „Liderul proletariatului mondial” nu a avut nici o obiecție. Apoi, ce urmeaza este ca intr-un spectacol comic. La 6 iulie, prin decizia Comitetului Executiv Central al URSS, a fost ales șef al guvernului sovietic.

Pozele sale inspaimantatoare din ultimele luni de viața ne prezinta o imagine a unui om aflat intr-o agonie prelungita. Dupa atacul bolii din 10 martie, s-a decis ca Lenin sa fie tratat de medici din strainatate și au fost invitați cei mai buni specialiști – medici din diferite țari și din Rusia. Cu toate acestea, pedeapsa lui Dumnezeu a fost inevitabila.

Dupa atacul bolii din 10 martie 1923, in Jurnalul medicului de serviciu se noteaza:

la 11 martie. „… Dr. Kojevnikov a intrat la Vladimir Ilici… El incearca sa spuna ceva, dar se aud sunete innabușite, nearticulate…”.

12 martie. „… Vladimir Ilici ințelege prost ceea ce este rugat sa faca …”.

Ca o imbunatațire semnificativa a starii lui, dr. Kojevnikov a constatat ca Lenin „a inceput sa invețe sa vorbeasca…”. Conform inregistrarilor medicale, de dupa 10 martie, vocabularul lui Lenin era foarte limitat, „iata”, „du”, „vino”, „du-te”, „mergeți”, „ola-la”. Ca regula, utilizarea anumitor cuvinte era intamplatoare și, deși, uneori, ele erau repetate de multe ori, nu aveau nici un sens. Nadejda Krupskaia, soția lui, folosea litere decupate, exerciții didactice elementare, cele mai simple metode de antrenament de vorbire.

Cu toate acestea, tot materialul verbal nu era deloc reținut de memoria lui Lenin și, fara ajutorul soției sale, el nu putea repeta singur nici un cuvant, decat ceea ce repeta dupa Nadejda Krupskaia.

Pictorul Iuri Annenkov, care i-a facut portretul lui Lenin, in 1921, a scris:

„In anul 1923, L.B. Kamenev m-a luat, in luna decembrie, la Gorki, pentru a-i face un portret, sau mai degraba o schița, lui Lenin, ca pacient. Ne-a intampinat Nadejda Krupskaia. Ea a spus ca despre portret nici vorba nu poate fi. Intr-adevar, intr-un șezlong, invelit intr-o plapuma, era un om care se uita prin noi, cu un zambet stramb de copil neajutorat, cazut in copilarie, și putea servi doar ca model pentru a ilustra boala lui teribila, nu pentru un portret”.

Krupskaia a incercat sa reconstruiasca de la zero abilitatea lui nu numai de a vorbi, dar, de asemenea, și de a scrie. Primele cuvinte inșirate de Lenin, cu ajutorul soției lui, au fost „mama” și „tata”.

Așa cum arata ulterior autopsia, creierul lui Lenin era afectat de boala intr-o asemenea masura, incat mulți experți erau uimiți cum de mai putea sa comunice chiar și elementar. Comisarul de la sanatate, Semașko a susținut ca scleroza vasculara a fost atat de puternica incat, la autopsie, au putut ciocani in creier cu o penseta metalica la fel ca intr-o piatra.

Artistul Iuri Annenkov, caruia i s-a incredințat alegerea de fotografii și desene pentru ilustrarea de carți dedicate lui Lenin, la Institutul „V.I. Lenin”, i-a vazut creierul intr-un borcan de sticla.

„Acolo zacea creierul lui Lenin in alcool… o emisfera era sanatoasa și plina, cu convoluțiuni distincte; alta, ca și cum atarna de un șiret – boțita, mototolita, increțita și nu mai mare decat o nuca”.

In al doilea capitol al Apocalipsei citim: „Iar ingerului Bisericii din Pergam scrie-i … Știu unde salașluiești, unde este scaunul Satanei”. In orice ghid din Berlin, se menționa ca, din 1914, in unul din muzeele din Berlin, se afla altarul Pergamon. El a fost descoperit de arheologii germani și mutat in centrul Germaniei naziste. Dar povestea despre tronul Satanei nu se termina cu aceasta. Ziarul suedez „Svenska Dagbladet”, la 27 ianuarie 1948, relata urmatoarele: „Armata Roșie a ocupat Berlinul și altarul din Berlin a fost mutat la Moscova”. Este ciudat faptul ca, o lunga perioada de timp, altarul Pergamon nu a fost expus in nici unul dintre muzeele sovietice. De ce a fost necesar sa fie mutat la Moscova?

Arhitectul Alexandr Șciusev, care a construit in 1924 mausoleul lui Lenin, a luat ca baza proiectul acestei pietre funerare, altarul Pergamon. Din afara, mausoleul a fost inalțat pe principiul construirii templelor antice babiloniene, dintre care cel mai faimos este Turnul Babel, menționat in Biblie. In cartea proorocului Daniel, scrisa in secolul VII i.Hr., se spune: „Atunci era un idol la babilonieni, numit Baal”. Nu este o coincidența semnificativa faptul ca inițialele lui Lenin se afla inscrise pe tronul lui Satana (in l. rusa, numele „Baal” se traduce si ca „Vil”, adica acronimul lui Vladimir Ilici Lenin – n.t.)?

Pana astazi mumia lui Baal (V.I.L.) se afla acolo, in interiorul pentagramei. Arheologia bisericeasca marturisește: „Evreii vechi, respingandu-l pe Moise și credința in adevaratul Dumnezeu, au topit in aur nu doar un vițel, dar steaua Remfan” – o stea cu cinci colțuri, care este un atribut permanent al cultului satanic. Sataniștii o numesc sigiliul lui Lucifer.

Mii de cetațeni sovietici stau in fiecare zi sa la coada pentru a vizita acest templu al Satanei, care este mumia lui Lenin. Liderii statelor i-au adus onoruri lui Lenin, care se odihnește intre pereții monumentul ridicat lui Satan. Nu trece o zi ca acest loc sa nu fie decorat cu flori, in timp ce bisericile creștine din aceeași Piața Roșie din Moscova, timp de decenii au fost transformate in muzee lipsite de viața.

Atata timp cat Kremlinul va fi umbrit de stelele lui Lucifer, atata timp cat, in Piața Roșie, intr-o copie exacta a altarului lui Pergamon al lui Satan, se va afla mumia celui mai consecvent dintre marxiști, influența forțelor intunecate ale comunismului va persista.