ZIUA Z PENTRU MACRON!

Joi a fost „Jour J“ pentru președintele Macron, momentul în care guvernul a prezentat public cea mai îndrăzneață întreprindere de până acum – reformarea Codului Muncii. Este vorba de amendarea unui Cod de peste 3.000 de pagini, o Biblie a sindicalismului francez postbelic, baza legală a statului bunăstării francez, spun unii, sau sursa lipsei de performanță a economiei, susțin alții.

Dincolo de prevederile legate de reducerea beneficiilor primite de angajații concediați abuziv, de simplificarea procedurilor de angajare și de concediere în favoarea patronatelor, marea miză a reformei ține de limitarea puterii sindicatelor în negocierea salariilor și condițiilor de muncă, în special în cazul IMM-urilor cu sub 50 de angajați, unde angajații nu vor mai fi reprezentați de sindicate (sursa forței sindicale în Franța), ci vor negocia direct cu angajatorul.

Cu o Adunare Națională dominată de propriul partid, cu un guvern pe care îl controlează total, președintele Macron nu poate să se teamă decât de reacția sindicatelor. Este motivul pentru care marea dezbatere nu a avut loc în mediul politic (reforma va trece prin ordonanță), ci în mediul sindical. Aici, strategia adoptată de președinte a fost crearea de disensiuni între marile forțe sindicale.

Confederația Democratică a Muncii, cel mai mare sindicat din mediul privat, a adoptat un ton conciliant. „Nu de mult au fost alegeri. Nu ne vom opune legilor. Vom studia fiecare măsură în parte“, a spus secretarul general adjunct al CFDT, Veronique Descaq. „Vom vedea joi dacă Macron este sincer, dacă întreprinderile vor fi mai competitive în cazul în care sindicatele și conducerea vor interacționa mai mult sau dacă nu este decât o forma de a dereglementa cât mai mult și de a scăpa de noi“, a spus aceasta. Nici Forța Muncitoare, un sindicat mai radical, nu a protestat împotriva reformei, fiind de acord cu eliminarea sindicatelor din negocieri în IMM-uri. Pe baricade a rămas doar Confederația Generală a Muncii, al doilea sindicat ca mărime și cel mai important din mediul public. „Mulți au votat din oficiu pentru Macron“, spune Catherine Perret, unul din liderii CGT. „Nu cred că francezii i-au dat un cec în alb pentru a dereglementa piața muncii.“ Și mai radical este partidul Franța Nesupusă, al lui Jean-Luc Melenchon, care a anunțat că va trece la proteste în luna septembrie, obiectivul fiind demisia guvernului. Însă adversarii sindicali ai lui Macron au de ce să se teamă: protestele lor din 2016 nu și-au atins ținta, reforma pieței muncii propusă atunci tot de Macron a trecut prin ordonanță și sindicaliștii nu au avut decât de pierdut la capitolul credibilitate.