NULITATEA JURIDICA A REPUBLICII INSTAURATA DE TANCURILE SOVIETICE IN ROMANIA!

Acceptarea regimului instalat după abdicarea forţată a Regelui Mihai I ţine strict de mortificarea sentimentului naţional şi a corectitudinii istorice. Trăim într-o societate pe care mulţi, în frunte cu dl. Ion Iliescu şi prietenii d. sale, o consideră democratică. Fiecare cu motivele lui, se-nţelege, mai ales la noi în degradarea actuală, însă ar trebui făcut un efort de a vedea peste gardurile din preajmă. Forma actuală de guvernământ a României este doar rezultatul halucinant al unei iniţiative propagandistice puse în aplicare de persoane care, în esenţa lor profesională şi civică, au pentru democraţie un resentiment pe care îl dovedesc de cum deschid gura sau după cum au construit irespirabilul sistem actual. Majoritatea gardienilor de paie ai actualei forme de guvernământ au o complicată şi incriminantă relaţie cu istoria.

Într-o proporţie inimaginabilă, România este victima propriilor instituţii lipsite de legalitate, de unde şi criza de autoritate, rezultat al unei fisuri istorice ajunse esenţă a corupţiei atotmistuitoare. Aroganţa afişată de tot mai mulţi amploaiaţi ai sistemului, care au distrus instituţii, au delapidat, au compromis însăşi disciplina statală arondându-şi întreaga ţară, a fost posibilă datorită minunatei noastre republici. Nu că monarhia constituţională ar fi automat mai bună, însă din start răul actual ar fi puternic destabilizat şi sistemul politic în partea lui întunecată nu ar mai fi conectat la o pretinsă autoritate, în adevărul ei găunoasă. Puterea publică s-ar baza decisiv pe lege şi responsabilitatea celor care ar constitui-o şi ar aplica-o.

Instituţia prezidenţială nu a fost doar compromisă, ci s-a dovedit inutilă, coautoare a dezastrului legislativ, reactivând totalitarismul securist. Revenirea României la monarhia constituţională ţine de obligaţia românilor de-a fi de partea corectă a istoriei după eşecul absolut de după 1990. Două ipostaze mai pot dinamiza ţara, dintre care unul este de nedorit. Monarhia sau un regim autoritar. Cât priveşte regimul autoritar, acesta nu poate ţine decât exclusiv de dictatură şi-ar fi un dezastru. Însă cu actuala formă de guvernământ suntem, ne îndreptăm în direcţia unei dictaturi ca formă de salvare pusă în scenă tocmai de adversarii democraţiei. Rescrierea statului român în context european prin prisma primordială a interesului naţional nu se poate întâmpla decât prin intermediul monarhiei constituţionale, singura care ar pune capăt unui dezacord istorico-metafizic al românilor. România a fost arucată într-o poveste care i-a relativizat fiinţa istorică şi modernizarea socială într-un mod tragic.

Constatarea nulităţii juridice a Republicii actuale nu poate fi un fapt de drept pe teritoriul României. Magistraţii sunt numiţi de către şeful statului, garantul actualei Constituţii. Nicio instanţă din România nu are competenţa de-a se pronunţa în această speţă care este mai mult decât urgentă şi cu un probatoriu implacabil. Pronunţarea în sine nu ţine neapărat de schimbarea formei de guvernământ cât de repunere în drepturi a unei naţiuni în forma continuităţii istorice. Orice instanţă importantă din Uniunea Europeană sau Curtea Penală Internaţională de la Haga pot tranşa această chestiune ale cărei consecinţe sunt de natură umanitară şi criminalitate politică. Răspunsul pozitiv ar pune în paranteze definitiv crima istorică începută cu dictatura antonesciană şi regimul totalitar comunist, cu apogeul său din anii ’50.

Aducerea acestui dosar pe masa justiţiei româneşti actuale este o iniţiativă imposibilă şi ar trebui evitată cu orice preţ.