25 DECEMBRIE :NASTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS!

                                    Nasterea Domnului Iisus Hristos,[25 decembrie].

        Nasterea Domnului Iisus Hristos  Evanghelia  intaiului nascut. –  Matei 1:18-25.

Cu  adevarat  va  spun  povestea ;Nasterea Domnului Iisus Hristos; Creștinii ortodocși, catolici și greco-catolici sărbătoresc la 25 decembrie Nașterea Domnului.Acum peste două mii de ani, în orașul Bethleem s-a săvârșit marea taină a dreptei credințe: ‘Dumnezeu S-a arătat în trup’ (I Tim. III, 16). Eveniment unic în istoria omenirii, petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, stăpân peste Galileea (Nazaretul) și Iudeea (unde era Bethleemul), amândouă regiunile făceau parte din Imperiului Roman și erau guvernate de un procurator, Quirinius.Imperiul era condus în vremea aceea de August (27 î.Hr.-14 d.Hr.), primul împărat al Imperiului Roman, reorganizator al administrației și armatei care a dispus un recensământ al populației. Dispozițiile recensământului obligau pe fiecare cetățean să se înscrie (pentru a fi luat în evidență) în locul lui de obârșie, fără întârziere.Mergând cu Iosif de la Nazaret la Bethleem spre a împlini porunca autorităților vremii, Sfânta Fecioară Maria l-a născut pe Iisus într-un staul de animale de la marginea cetății. Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Nașterea Mântuitorului lumii. Tot atunci și tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie spre a lăsa lângă copilul sărac daruri împărătești.Asupra celor trei se oprește sfântul părinte Ioan Gură de Aur(Chrysostomul), arhiepiscop al Constantinopolului (347-407), atunci când vorbește de nașterea Fiului. “Nebunie” numește părintele călătoria celor trei perși care, altfel, erau stăpâniți de vrăji și de eresuri, o nebunie a fost închinarea și întrebarea pe care aceștia o adresează lui Irod despre nașterea pruncului împărat, întrebare care aduce panică mare între iudei, suficientă să pună viața magilor în pericol, nemaivorbind de viața copilului.Trebuie multă osârdie și rugăciune spre a putea înțelege după cuviință această Evanghelie”, spune părintele Chrysostomul, pentru că până aici aparențele au fost necuviincioase. Toate acestea s-au întâmplat așa, și nu altfel, pentru că Dumnezeu a dorit să facă cunoscut cine este și pentru ce a venit Fiul, de la bun început. Au fost magi pentru că astfel, prin ei, lumea păgână, tributară miturilor și magiei, a fost adusă la închinare și la cunoștința singurului Dumnezeu Cel în Treime Închinat.Nu au avut frică în fața împăratului pentru că modul în care Dumnezeu a ales să le vestească Nașterea și, implicit, restaurarea firii omenești a fost fără urmă de suspiciune pentru cei trei magi. Steaua care le-a fost trimisă, care le-a vestit vestea cea bună și i-a condus până în fața pruncului i-a încredințat pe deplin, pentru că ea le era proprie, era una dintre valorile pe care magii lumii orientale le cultivau. Dumnezeu le-a vorbit în limba lor, erau încredințați, nu mai aveau frică pentru nimic.“Magii au trecut înainte. Așadar, lor să le urmăm noi. Să ne depărtăm de păgânătate,pentru ca să vedem pe Hristos, precum și ei s-au depărtat de patria lor cea păgânească, spre a-l vedea pe el. Să părăsim lucrurile pământești ca și Magii, care, după ce au părăsit Persia, au văzut pe soarele dreptății. Așadar lasă toate și aleargă la Vithleem. De ești păstor și te vei duce acolo vei vedea pruncul în colibă. De ești împărat și nu te duci acolo, și porfira nu-ți va folosi nimica. De ești înțelept, și acestea nu te pot împiedica de a te duce acolo și a te închina fiului lui Dumnezeu; căci acestea foarte bine se potrivesc cu înțelepciunea”, spune marele părinte al Bisericii.

„Cand s’a nascut Hristos, baba lui mos Craciun,-Craciuneasa, – s’a dus de a mosit pe Maica Domnului. Cand a auzit mos Cra­ciun ca femeia sa a lucrat in ziua lui, i-a taiat manile de loc. Atunci Craciuneasa s’a dus la Maica Precesta si plangand i-a spus ce-a patit, si i-a aratat manile. Maica Precesta a suflat peste manile Craciunesei si indata manile i s’au facut frumoase si curate, iar nu sbarcite cum erau inainte de aceasta.De atunci a ramas datina sa se faca promenitul colac, care se unge pe deasupra cu galbenus de ou, ca sa sclipeasca intocmai cum sclipiau atunci  manile Craciunesei”.  Povestiri legate de Nasterea Domnului in Bucovina –  A doua povestire, care se aude prin Bucovina, ne spune ca Maica Domnului era fata de imparat. Cand a purces grea, imparatul s’a minunat. De aceea a intrebat-o daca se cunoaste vinovata cu cineva. Sfanta Fecioara, raspunzand ca nu se stie intru nimic pa­tata, imparatul a chemat in sobor pe toti invatatii si mai-marii imparatiei lui si le-a dat la toti cate o bucatica de lemn uscat, de paduret, ca sa o tina in gura. Lemnul a ramas   tot   uscat   la   toti, fara numai la un unchias batran, la care indata a slobozit frunze si flori. Si astfel a inteles imparatul, tatal Nascatoarei de Dumnezeu, ca fiul ei ce va naste este Duh sfant.A treia povestire, care se aude prin partile Moldovei de sus, are urmatorul cuprins :”Intr’un targ mare, din partile rasaritului, era un negustor cu numele Oachim si avea o fata, Maria. Frumoasa, de nu i se gasia pereche pe lume, ii era draga lui tata-sau; si o feria de lume, dar si ea se feria, de mama focului.De cand era de cinci ani, i-a facut un turnisor de sticla si a pus-o sa steie acolo cu o slujnica batrana si cuminte. Numai pase­rile si ingerii puteau sa rasbata la dansa.Usa n’avea turnul, de feresti n’avea nevoie, iar de mancare ii aducea un ingeras de-al lui Dumnezeu.Intr’o noapte, asa dinspre zori, a venit la dansa Arhanghelul lui Dumnezeu, Gavriil si i-a zis: Bucura-te, Marie, ca tu ai sa faci copilul fara   barbat;   de aceea are sa fie Dumnezeu.Din clipala ceea, fata a ramas grea.Vine intr’o vreme tat’sau, sa se uite ce mai face ; o intreba ca cum de se ingrasa ? Ea ii spuse ca nu se stie cu nimenea si tot ii dela  Dumnezeu.Oachim spune [indata] Anei, femeii lui, „ca iaca ce-i cu fata noastra”. Ma-sa cerceteaza, intreaba, suceste,-nimic. Tat’sau strange vraci si intelepti, strica turnul, o scoate pe fata la vedeala, o cearca ei si o vad in tot chipul si gasesc ca nu-i atinsa de barbat, ci-i fata fecioara. Da tata-sau, inima de Jidan, nu vrea sa creada in ruptul capului, ca 1-a facut de-i palaie obrazul de rusine si alt nimic. Da s’o omoare !Se pun inteleptii de capul lui si-i zic:    Daca s’a gasi vinovata, Dumnezeu i-a da dupa fapte ! Ii dau ei un sfat si el se lasa dupa capul lor.Cum era pe vreme de iarna, pune la o sanie doi cai neinva­tati si nasalnici, de sa fereasca Dumnezeu, si-i da drumul prin targul acela,  Vifleiem.Caii au purtat-o pe toate huditele   si catre noapte   au   tras   ei singuri la un om pe care-1 chema Craciun si care avea musafiri, caci era ziua lui. Iese gospodina afara, intreaba ca ce-i ? Maria ii spune :  Ia-s o biata femeie nemernica ; n’am unde manea; ma rog dumilorvoastre, primiti-ma sa dorm aici peste noapte.  –  Nu pot,   raspunse femeia lui   Craciun, – caci   n’am   loc; am musafiri.–  Ia, oiu sta si eu unde s’a indura Dumnezeu; chiar in iesle m’oiu culca.O   primeste.Maria isi deshama caii si-i pune la iesle, la un loc cu boii, se culca si ea acolo si asis o apuca durerile facerii. Femeia lui Craciun aude pe Maria trudindu-se, se duce si-i sta intr’ajutor, si naste pe copil prin crestetul capului. Inveleste cu fan pe lehuza si se cam duce in casa sa deie cafeaua si dulceturi la musafiri, ca se gatiau de duca. Cum era cu manecile suflecate, iea tablaua, dar uita sa se spele de sange.

Craciun, cand vede rusinea ce-i face femeia, repede iea o bardita, hat manile si le pune pe prag, i le taie din coate si le asvarle in pod. Femeia se vaicareaza de durere si iese pe afara bo-cindu-se. Da Maica Domnului din iesle o tot striga sa vie sa o inveleasca cu fan, „caci caii tot au mancat de deasupra mea, n’ar mai avea sat in traiu si in vieata; da boii, saracii, o leaca sa manance si sa aiba sat, ca tot. m’au acoperit”.Pe vremea asta, o vrabie se pusese pe iesle si tot striga „giu-giuv”, adica Domnul Hristos ii giu; da Maica Domnului a blagos­lovit-o si  i-a zis :-  Vrabie, vrabiuta, stejarul ca are vac de 360 de ani,   tu sa ajungi sa te scalzi   in   cenusa   lui   si   moarte   sa   nu mai ai, ca tu mi-ai dat curaj, ca-i giu pruncul meu !  Si de-atunci vrabia nu mai moare, decat numai daca o ucide cineva din intamplare,-da-i mare pacat.Tot striga Maica Domnului pe femeia lui Craciun. Ceea se vaicareaza si zice :-  Cum nu ti-as ajuta, soro draga, da mi-a taiat tireanul   de barbatu-meu manile !Maica Domnului ii zice sa vie mai aproape, si-o blagoslovestesi-i face mani de aur. O inveleste femeia pe Maica Domnului si asa da fuga in casa, batand din palme. Barbatul sau, cum o vede, se uimeste. Vede ca a pacatuit inaintea lui Dumnezeu sfantul si merge la iesle de se roaga de iertare.Maica Domnului ii zice sa vie mai aproape, si-o blagoslovestesi-i face mani de aur. O inveleste femeia pe Maica Domnului si asa da fuga in casa, batand din palme. Barbatul sau, cum o vede, se uimeste. Vede ca a pacatuit inaintea lui Dumnezeu sfantul si merge la iesle de se roaga de iertare.Dupa trecerea celor patruzeci de zile, porneste fecioara Maria cu pruncul in brate ca sa se duca din tara aceea, ca sa nu taie pe prunc Irod imparatul, ca el se temea sa nu-i iea imparatia.Maica Domnului, in drumul ei, trece pe langa un om care samana grau.  Buna ziua,  face Maica  Domnului !  Mantamim dumilorvoastre,-ca asa „dumilorvoastre, trebue sa zici la o femeie   care are un copil in brate,   ca   si   acela-i   om.-  Sameni grau ?-  Da, o leaca de grau, cat a dat Dumnezeu.-   Mane sa vii la secerat,   zise Maica Domnului.Se uita omul uimit la dansa, dar nu zice nimic, – vezi ca Dumnezeu l-a luminat, ca asa trebue sa fie cum i-a zis.A doua zi, omul cu femeia se pregatesc amandoi, se duc la ogor si drept ca incep a secera grau, care era  cum trebue de strans.Trec pe acolo doi lroi, – soldati, – cari cautau pe Maica Domnului.-  N’ai vazut o femeie cu un copil in brate ?-  Ba am vazut!-  Da cand ?  –  Ia cand am samanat graul ista !  –  Ei,   se gandesc ei, – e mult de-atuncea ;   si pornesc   ina­inte la vanturat drumurile ; cat pe ce sa ajunga pe Maica Domnului.Ajunge ea la o fantana noua, cu apa multa si buna. Vede ca are sa-i ajunga, se baga in fantana si-i seaca apa, iar Domnul Hristos a blagoslovit de au crescut dudaie si buruieni imprejurul ei si pain-ganaraie de i-a acoperit gura, de nu se vedea nimic intr’insa.  Ajung irozii acolo. – Iaca, pana aici ii urma ;  unde oare au intrat ca in pamant ? Baga unul sabia : –  Paingani, si alt nimic, bechi!  S’au intors acasa, si au spus ca nu gasesc nimic.  Maica Domnului a blagoslovit si s’a facut la loc cum era si pe urma s’a tot dus inainte de a trecut peste hranita in alta tara”.

                               Povestiri legate de Nasterea Domnului in jud. Tecuci.

A patra povestire, care se aude prin jud. Tecuciu, dar care are o suma de variante ce se intalnesc aproape pretutindeni, ne spune ca venindu-i Sfintei Fecioare vremea ca sa nasca, a fugit de la casa parinteasca si s’a oprit la gospodaria a doi batrani, – Craciun si Craciunoaie, – oamenii cum se cade de altfel, dar cari cu nici un chip n’au vrut s’o primeasca in casa, spre a nu le spurca cu­prinsul cu nasterea unui prunc zamaslit din greseala. De aceea, inchizandu-i usa, Maria fecioara, simtindu-se cu totul neputincioasa de a merge inainte, s’a tras intr’un sopron de vite, unde s’a si culcat in ieslea boilor, in paie.Aici, incepand durerile nasterii, Maica Domnului a purces a se vaita. Craciunoaie, auzind-o si stiind ce insemneaza o nastere de copil, i s’a facut mila de dansa, si fara a vesti pe Craciun, -unchiasul, – a iesit afara si s’a dus la Sf. Fecioara in iesle. Acolo a ajutat-o la nastere, a taiat buricul pruncului, a culcat lauza pe paie si a invelit-o, – cu un cuvant, a indeplinit tot rostul mositului. Dupa aceasta a mers in casa si i-a spus lui Craciun :  –  Uite asa si asa. Fecioara izgonita de noi s’a dus in ocolul vitelor si acolo a nascut. Ce puteam face eu altceva decat  s’o aju­torez ?Unchiasul ei insa nu era om de intelegere. A apucat pe baba de mana, a adus-o la taietor si acolo i-a ciuntit manile din glesne; apoi inspaimantat de acestea toate cari i s’au intamplat la casa lui, a plecat si s’a dus in sat.In urma moasa Craciunoaie a umplut cum a putut un ceaun cu apa, l-a pus cu gura pe foc si cand a crezut ca apa este numai buna pentru scaldadoare, i-a spus Maicei Domnului sa incerce apa si sa vada cum este. Maica Domnului insa i-a raspuns:-   Incearca si dumneta, moasa Craciunoaie !Craciunoaie vari manile amandoua in apa si de-odata vazu ca partea taiata ii creste la loc, mult mai curata si mai frumoasa ca la inceput. Dela aceasta minune se crede pretutindeni ca moasele au mani de aur curat. Povestiri legate de Nasterea Domnului in Tara Romaneasca  –  A cincea povestire se aude prin Tara-Romaneasca si suna pre­cum urmeaza : –  „Mos Craciun era stapanul pastorilor si staulului unde s’a nascut Mantuitorul.Pe matusa,-nevasta lui,-o chema baba Iova. Si ci-ca baba Iova a mosit pe Maica Domnului. Iata cum s’a intamplat minunea asta :Fecioara Maria si cu Iosif au intrat in tarla fara sa stie cineva. Iar cand s’a nascut pruncul., baba Iova a vazut deodata o lumina orbitoare, acolo in tarla unde se nascuse Mantuitorul.Inspaimantata, si socotind ca a luat foc staulul, baba a dat fuga si, gasind pruncul si pe mama lui, i s’a facut mila si l-a mosit, ca bun suflet mai era biata baba Iova !Unchiasul babei Iova, mos Craciun, era dus incolo, departe. El insa era fire rea de ruman si tare mult ii mai stia de frica baba Iova ! De teama uriciosului de unchias, biata baba Iova nici n’a indraznit sa bage in casa pe mama si pe copil dupa mosire, ci i-a lasat tot in tarla.Cand a venit mos Craciun acasa si a auzit tipete de copil, a dat fuga in staul; dar n’a priceput minunea, ci, socotind ca Fecioara Maria e o fata d’alea cu purtari rele, care-i necinsteste staulul, nas­cand  copilul acolo,  ci-ca ar fi racnit la ea :  –  Ii, putoare, mi-ai facut staulul de ras!Apoi a dat porunca baciului Ajun sa omoare pruncul ; dar cand a auzit cantari ceresti si a vazut lumina orbitoare, s’a mai po­tolit unchiasul din furia lui si a lasat pruncu ‘n pace.Intrand in casa insa, a inceput iaras a sbiera la baba Iova :–  N’oiu afla eu p’a care a mosit-o !   Ca   sa   nu-mi   zica   pe nume,  de nu i-oiu cioparti mainile !Iar baba Iova tacea ca pestele si umbla pe langa mosneag ca pe langa o buba coapta, doar-doar s’o mai domoli”.Tot din aceste  parti ne vine si a sasea   povestire : „In noaptea   de   Craciun,   cand   Fecioara   Maria   a nascut pe Mantuitorul, cea dintai vietate   de   prin   imprejurimi   care   a   facut sgomot, sa vesteasca sfanta Nastere a lui Isus, a fost o broasca, [ce]-a inceput a  oracai. Cand a auzit-o Maica Precesta, a binecuvantat-o : sa fie bla­goslovita si de lume bagata in sama. Sa fie trambitasul ploilor si ea :sa traeasca cu trupul in vecii   vecilor.D’aia broasca, [atunci] cand moare, nu se’mpute niciodata si nici viermi nu face, ci se usuca si se pomaeste. Iar daca omori o broasca, se manie Dumnezeu, care   se   porneste   pe ploi   si pe  potoape, de nu se mai opreste. Ba se crede ca acelui care   va   omori o broasca,  ii  va  muri o vita”.

                                         A saptea povestire se aude prin Bucovina .

Dupa ce Dumnezeu si Diavolul au zidit pamantul si au facut pe oameni, au ajuns de nu se intelegeau  de la chipul cum trebuia sa-si „imparta oamenii.  Au facut deci cum s’au  priceput o   invoeala,   ra­manand ca in urma sa gaseasca  vreun  chip de a-l schimba cu altul mai bun. –  Hai sa  ne-apucam altfel   si   sa   hotaram   ca    acel   ce se va naste din  fecioara  neumblata cu om, prin crestetul capului,   sa   aiba putere si  invoire de a strica legamantul nostru.Diavolul, crezand ca una ca aceasta nu se poate, se invoi. Dumnezeu sufla duh sfant intr’o floare pe care Maria Fecioara o mirosi si in chipul acesta se zamisli Mantuitorul.  Cand s’a  simtit   insarcinata   si   nevinovata,   fecioara   tanara   a plecat,  de rusine,  de la casa parintilor sai  in   toata   lumea,   ratacind astfel din  loc in loc intreg postul Craciunului  de   astazi.  De atunci a ramas ca acele zile dinaintea sarbatorilor Craciu­nului, cari pe atunci, se intelege, purtau alt nume, le poftim si le numim  laolalta Postul  Craciunului.In  ajunul zilei  de pe urma,  ajunge Fecioara cea ratacitoare la curtile lui  Craciun, la care se adunase o multime mare de cunoscuti ca sa  petreaca impreuna sarbatorile cari incepeau a doua zi.  Si prin urmare Craciun,   ca   sa    nu   stirbeasca   intru   nimic   linistea   acelor petreceri,  porunci femeii sale :   Sa nu  cumva sa-mi oplosesti haita   asta   tocmai   acum   la curtea mea ! Craciunoaie insa a luat fecioara si a dus-o in grajdul vitelor; asezand-o intre  boi.             Aici ii veni ceasul nasterii. Craciunoaie o tot freca pe pantece, ca sa se traga pruncul in jos, dar el se urca tot in sus. Acest lucru a minunat-o si a tacut-o sa capete o dragoste nespusa de horopsita. Maica a Domnului, si de aceea, cum afla chip ca sa scape din casa, venia indata la Maria Fecioara s’o vada, ajutandu-i la nastere.  Craciun, intre acestea, vazandu-si nevasta ca tot intra si iese, se pricepu indata unde merge si de aceea, socotind ca prin aceasta nastere si-a pangarit sfintenia sarbatorilor ce incepusera, taia cu barda amandoua manile ale nevestei sale, pe cari le credea spurcate.       De durere Craciunoaia alerga in grajd, unde pruncul Hristos vazand-o astfel, a blagoslovit-o si indata manile ii crescura la loc si se facura de aur. Astfel intra Craciunoaie in casa barbatului sau unde se aflau toti poftitii. Cand Craciun a vazut-o, s’a sculat in picioare si a zis : Cinstiti meseni, sculati-va si socotiti-va satui. Mare minune s’a intamplat la casa mea !      Au mers apoi la locul unde Maica Fecioara nascuse si unde au vazut si au cunoscut cu totii puterea lui Dumnezeu.

                        A opta povestire, care se aude de asemeni prin Bucovina.

Mai de demult lumea era ca si azi, numai ca soare nu era, nici stele pe cer, ci numai luna care lumina pamantul si la lumina, careia lucrau oamenii.Pe atunci era si un om anume Craciun, care avea nevasta si cateva fete. Craciun era foarte rau isi batea nevasta si fetele in toate zilele, asa ca toate erau betejite si stalcite. Una era schioapa,, alta era ciungita, alta orbita, iar biata Craciunoaie era cu trupul tot numai o rana. Nu se odihnia decat atunci cand Craciun lipsia de acasa.Intr’un rand, iata vine fugara dela casa parintilor ei ceea ce era sa fie Nascatoare de Dumnezeu, si se ruga pentru adapost.Am sa nasc, zise ea si de aceea te rog sa   ma  primesti  la casa dumnevoastra !Iar Craciunoaie ii raspunse : Cu mare bucurie, femeie, dar uite ca am   barbat rau care daca pe noi ne-a stalcit precum ne vezi insati, ce-ti va face dumitale, cand va veni acasa si te va vedea ?Maica Domnului insa tot se ruga si Craciunoaie se invoi   ca s’o lese sa stea in adapostul  boilor. Acolo nascu pe Isus Hristos si acolo biata gazda o ajuta cum putu.Intre acestea se vesti pentru   intaias  data   luceafarul  de „seara pe cerul pe care pana atunci nu plutia decat luna numai.   Si dupa luceafarul acesta incepura sa rasara   stelele   una   cate   una,   tot   mai multe si mai sclipitoare, rasari luceafarul de miezul noptii, iar la urma incepu sa se ridice pragul rasaritului si soarele.Craciun, vazand toate acestea, de unde se afla, isi zise : – De buna sama sama ca fiicele mele cele netoate s’au apucat si au dat foc casei !  Porni deci spre gospodaria lui.Intre acestea Craciunoaie mai trimise si fetele, cate una, ca sa vada pe Maica Domnului ce face; merse cea oloaga si ajungand cum putu in adapostul vitelor, ii crescura deodata picioarele; merse apoi cea ciunga si cu blagoslovirea lui Isus Hristos ii crescura la loc mani de aur; merse in urma si cea oarba si-i crescura si ei ochii curati precum ii avusese la inceput- Venind si Craciun si vazand toate cate se intamplasera la casa lui, fu’ covarsit de dumne-zeestile minuni si se inchina lui Dumnezeu, multamindu-i ca i-a adus in casa lui pe Maica Domnului, pe care a cinstit-o dupa cuviinta. A noua povestire, asemeni bucovineana, ne spune ca afland Jidovii ca Prea Curata Fecioara este ingreunata, au izgonit-o din loc in loc, pana cand sarmana de dansa a gasit ascunzatoare intr’o pestera, unde a si nascut pe Isus Hristos.”La ea s’a scoborit soarele, luna si stelele si au venit la rodini”. Minunea aceasta a vazut-o si un cioban : a alergat o zi intreaga spre a prinde un miel, l-a prins si l-a adus Maicei Domnului. De aceea se vede pe Icoana lui Isus Hristos si mielului.

                          A zecea povestire, asemeni bucovineana, suna astfel.

– Maica Domnului era fata lui David si slujia   la un  Jidov. Era fata mare, cinstita si un fecior al lui Craciun tot umbla  dupa dansa s’o iea de nevasta.   Intr’o zi vine acest flacau cu niste alamai mirositoare in buzunar: – Ce ai in buzunar, il intreba Fecioara Maria.   Nite alamai.Da-mi si mie una, ca tare mai miroasa frumos !Flacaul lui Craciun ii dadu una, fecioara   o   mirosi,   dar   in­data   dupa asta simti ca a purces grea. Nu trece mult   in urma   si aude pruncul zamislit vorbindu-i si povestindu-i : atunci   a   inteles Maica Domnului ca acest copil ce se va naste din Duh   Sfant,   fiu al lui Dumnezeu se va chema si se va chinui de neamul   jidovesc la vreme. Dar din prooroci, inca si neamul Iudei, – al Dracului,- stia ca se va naste imparat nou. De aceea cand s’a   aflat   ca   el s’a si nascut, Jidovii au pornit sa ucida pe toti copiii marunti, crezand prin aceasta ca nici pruncul Isus nu va scapa cu vieata si ca astfel proorociile vor ramanea mincinoase.Maica Domnului insa, vazand pe Jidovi umbland dupa copii, si-a luat pruncul si l-a ascuns intre oi. Atunci berbecii au zis :Cele cari au lapte sa-l hraneasca, iar cele   ce-s   sterpe   sa-L incalzeasca !Oile l-au hranit, l-au incalzit si l-au adapostit bine, iar cand Maica Domnului a venit sa-l vada, l-a intrebat:Cum ti-i, dragul mamei, aici? Bine, mama ! Dar cum se chiama dobitoacele acestea cari mi-au fost atat de prielnice ?Oi se numesc.Blagoslovite sa fie ele si sfintit sa fie trupul lor !Si de atunci oile sunt placute lui Dumnezeu, iar casul de atunci se sfinteste in ziua de Pasti.Dupa aceasta Maica Domnului si-a luat pruncul si l-a ascuns-intre porci. Porcii l-au hranit si l-au adapostit cum se cade, si cand a venit Sfanta Fecioara, Domnul Hristos a intrebat-o :Cum se chiama, mama, dobitoacele acestea ?Porci, dragul mamei. Blagosloviti sa fie si dansii; cu carnea lor sa se indulceasca oamenii.Si de atunci a ramas datina ca oamenii sa taie porcii la Craciun.Cautand mereu Jidovii, si temandu-se ca sa nu-i afle pruncul, Maica Domnului l-a luat si l-a ascuns intre vaci, unde iaras a fost hranit si adapostit. De aceea, cand Hristos a aflat dela Preacurata Maica sa si despre numele acestor vite, pruncul le-a blagoslovit si pe  dansele. Numai cand a fost ascuns intre caii cei lacomi, acestia, in nesatiul lor, au mancat si fanul de pe Domnul Hristos, astfel ca l-au descoperit si putin a lipsit ca Jidovii sa nu-l afle. Cum se chiama,  mama, aceste animale ? a intrebat Hristos.Acestia sunt cai, dragul mamei. Iar Hristos i-a blastamat, zicandu-le :  Flamanzi sa fiti pururi; carnea voastra sa n’o manance de­cat canii si paserile.Si intocmai asa a ramas de atunci si pana astazi.

                                  Povestiri legate de Nasterea Domnului in Oltenia.

Demult Dumnezeu a trimis un inger   cu un trandafir  la fe­cioara Maria. Acesta a venit si i-a zis:   – Marie, miroasa trandafirul asta ! Fecioara Maria a mirosit si a ramas grea. A venit vremea sa nasca si n’avea unde. Atunci s’a dus in ieslea cailor.L-a nascut pe Isus si l-a culcat in fan. Caii au mancat tot fanul si au dat de prunc infasat si au mancat si fanul de sub el. Dup’aia au inceput a da cu copitele si a necheza. Maica Domnului si-a luat prunculetul si s’a mutat in ieslea boilor. Boii au mancat, au mancat, pana au simtit pruncul infasat in fan. Saracii boulenii, au inceput a rumega si a pufui si s’au culcat alaturi.  Maica Domnului ii binecuvanta sa aiba sat, carnea lor sa fie usoara si sa se manance. Calul l-a blestemat sa n’aiba sat, sa tot manance si sat sa nu mai aiba. Si-asa este ca [de atunci] trece drumul si iar  flamanzeste.  Cuprinsul acestei legende se afla si in urmatoarea colinda ardeleana :

Merge, merge Maica Sfanta,

Prin tarini intr’aurite,

Merge sa se spovedeasca,

Ca pe fiul sfant sa nasca,

La turisul oilor,

Sa isi nasca fiul sfant.

 Cand fiul sfant se nastea,

Oile se sparia,

Maica sfant’ asa zicea :

– Fir’ati voi, oi, blestemate,

De mine, de  Dumnezeu,

Mai tare de fiul meu ;

 Lana pe voi sa nu steie,

In tot anul sa v’o ieie !

Nici acolo n’-a nascut.

Luatu-s’a, dusu-s’a

In turisul cailor,

Sa nasca pe fiul sfant.

Cand fiul sfant mai nastea,

Caii fiarele rodea

Maica sfant’ asa zicea :

– Fir’ati voi, cai, blestemati,

De mine, de Dumnezeu,

Mai tare de fiul meu :

Voi sa nu mai aveti sat,

Numa’n ziua de Ispas,

Atuncea vreme de-un ceas.

Nici acolo n’a nascut.

Luatu-s’a, dusu-s’a,

La iesle de boi batrani,

Sa nasca pe fiul sfant.

 Cand fiul sfant mai nastea,

Boii bine-l aburia,

Maica sfant’ asa zicea:

–           Fir’ati voi boi alduiti,

Cu coarnele ‘ntr’auriti,

De mine, de Dumnezeu,

Mai tare de fiul meu;

Pana plugari-or pranzi,

Voi iti sta si odihni;

Pana plugari-or gusta,

Pana plugari-or cina,

Sus pe lunca v’or tipa,

Si bine va-ti ospata.

Din nuiele

Luminele,

Din pociumbi

Faclii arzand.

                         Povestiri legate de Nasterea Domnului la Macedo-Romani. 

Crist nascandu-se si afland Evreii despre aceasta, s’au pornit,- dupa credinta populara, – ca sa cerceteze prin toate ascunzatorile, sa-l gaseasca si sa-l macelareasca. Din cauza aceasta el a fost nevoit sa se ascunza, cand Evreii cercetau in grajdul unde s’a nascut Man­tuitorul, sub coada catarului, a caprei, a boului, a oii. Capra n’a vrut sa-l ascunda, ci imediat si-a ridicat coada in sus, din care cauza a fost blestamata sa o poarte totdeauna in sus. Tot asa a facut si catarul, din care cauza Crist l-a blastamat sa nu nasca nici­odata. Boul insa 1-a ascuns. Tot asa si oaia, care a fost binecuvan­tata de Crist”.

                         A unsprezecea povestire, care se aude prin Transilvania.

Se poate socoti in acelas timp ca legenda a insectei numite Vaca Domnului si suna astfel:Zice ca Maica Sfanta cand a nascut pe Domnul Hristos, nu avea destul lapte in tatisoarele sale si de aceea trimise la un vecin, care avea o multime de vaci mulgatoare, ca sa-i dea putin lapte, caci nu avea cu ce sa-si lapteze fiul.Vecinu-so insa, sgarcit de fire, cum is de-a randul toti oamenii mosieri, n’a vrut sa-i dea nici un picur, zicand ca el nu da lapte la vrajitoare, ca sa-i duca norocul de la vaci.Maica Sfanta, vazand ca nu i-a dat nici un   picur de lapte  si pe deasupra a facut-o inca si vrajitoare, s’a suparat foarte tare, dar n’a zis nimica fara s’a luat si s’a dus la un alt vecin, care,avea numai o singura vaca, si dela acela a cerut sa-i dea lapte de-o grosita, caci ii era oarecum ca de la un om sarac sa ceara de pomana.Vecinul cel sarac ii dete lapte si inca mai mult decat i-a trebuit, dar de luat bani, nici vorba.Maica Sfanta vazand bunatatea lui cea mare, se bucura si-l aldui zicandu-i: Cand vei merge in grajdul tau, sa te ajunga darul lui Dum­nezeu, ca sa n’ai unde-ti pune laptele, asa de mult si de bun sa fie !Si cum l-a alduit Maica Sfanta, asa s’a si intamplat.Mergand adica vecinul cel sarac in ziua urmatoare in grajd, nu se putu destul mira vazandu-si grajdul plin de vaci, cari de cari mai grase si mai frumoase.  Pe vecinul cel bogat, dar din cale afara de sgarcit, Maica Sfanta il blestema zicand ca in ziua urmatoare pe cand va merge sa-si mulga vacile, nimic din ocoalele lui sa nu gaseasca, fara numai pustietati si tot felul de gujulii.  Si cum a zis,  chiar asa s’a si intamplat. Mergand in ziua urmatoare vecinul cel bogat in ocoalele lui, ca sa-si vada si mulga vacile, n’a aflat nici o singura vaca, fara o multime de gujulii rosii si cu puncte negre pe spate, cari se tavaliau in tarana de pe langa paretii ocoalelor.Si pe aceste gajulii le-a numit apoi Vaca Domnului”.

                A douasprezecea povestire, care se aude asemeni prin Transilvania.

Este legenda insectei cosas  si care ne spune urmatoarele :     Cand s’a nascut Domnul Hristos, toate vitele cate se aflau in staulul unde s’a nascut el, erau late de flamande, iar ca sa vina cineva si sa le arunce in iesle macar o mana de fan, nici vorba. Maica Domnului l-a rugat pe stapanul de casa sa le arunce macar o furca de fan, caci ii era mila de bietele vite, vazandu-le cu parul intors pe spate de flamanzite si slabite ce erau.   Jupanul gazda insa ii raspunse dand din umere, ca   el nu are nici o mana de fan   fiindca totui s’a gatat si   de   aceea,   macar   sa vrea, n’are ce sa le dea.Apoi de ce n’ai facut mai mult fan astavara ? il   intreaba Maica Domnului.De ce ?   De   aceea ca mi-a   fost   lene   sa   cosesc,   fu   ras­punsul   gazdei.Noa, daca sta treaba   asa, ii zise   Maica   Domnului   mai departe,   suparata, – in   cosas   sa   te   prefaci   si   vieata-ti   intreaga nimic n’o sa lucri altceva decat ca, din zori dedimineata si pana in umbra noptii, necontenit tu sa cosesti si cu toate   acestea nici   un spor sa n’ai.Si cum a rostit Maica Preacurata cuvintele acestea, jupanul gazda cel nepasator de vitele sale s’a prefacut intr’un cosas, si cosas a ramas si pana in ziua de azi”.

                                             Povestea Nasterii Domnului Iisus Hristos.

Pe data de 25 decembrie, denumita si sarbatoarea Craciunului, se celebreaza nasterea Domnului Iisus Hristos. Iata povestea Nasterii Domnului Iisus Hristos.Sarbatorita aproape in toate colturile lumii, povestea nasterii lui Iisus Hristos a emotionat multi oameni.Roma era un mare imperiu condus de Caesar Augustus, iar Israelul era condus de catre regele Irod, care se subordona Imperiului roman.Intr-un mic sat din Nazaret, traia Iosif, de profesie tamplar, care s-a casatorit cu Maria, fiica lui Ioachim si a Anei.La scurt timp dupa ce se casatoresc, tanara ii povesteste sotului ei un vis ciudat pe care l-a avut in timpul noptii. Se facea ca era vizitata de un inger, pe nume Gavriil, care i-a dat o veste uluitoare. I-a spus ca va aduce pe lume un copil, iar numele Lui va fi Iisus. Povestea i s-a părut incredibila lui Iosif. Relatia dintre el si Maria nu se consumase.

                                         Povestea Nasterii Domnului Iisus Hristos.

Iosif s-a luptat cu indoiala. Abia apoi ingerul i s-a aratat in vis lamurindu-i taina zamislirii ei de la Duhul Sfant. I-a spus ca Pruncul ce Se va naste este insusi Fiul lui Dumnezeu si El Se va numi «Emanuel», care inseamna «Dumnezeu este cu noi», precum si «Iisus», «Care va mantui poporul de pacate» (cf. Matei 1, 19-25 si Luca 1, 26-35).Cand era aproape sa nasca, imparatul a trimis veste ca locuitorii sa se prezinte la un recensamant, in vederea perceperii unor noi taxe. Cum locul unde avea loc recensamantul era Bethlehem, Maria si Iosif au pornit acolo. Dupa o calatorie lunga, au ales pe inserat Bethlehem si si-au gasit adapost intr-un grajd.Acolo, Maria l-a nascut pe Iisus Hristos, vegheata de animalele din grajd.Dupa ce s-a nascut pruncul, o stea stralucitoare a rasarit deasupra Betlehemului. Trei regi, Caspar – regele Tarsusului, Melchior – liderul Arabiei si Balthazar – regele Etiopiei, care citisera despre profetia conform careia Mesia urmeaza sa vina pe lume, s-au lăsat calauziti de stea.Au ajuns astfel la pruncul nou-nascut, in cea de a 12-a noapte, cunoscuta si sub numele de Epifania. I s-au inchinat si i-au pus in fata daruri scumpe:aur, smirna (mir) si tamaie.Irod a aflat de minunea petrecuta in grajdul din Bethleem si a pornit o prigoana impotriva tuturor nou-nascutilor. A dat ordin soldatilor sai ca toti bebelusii sa fie ucisi. Iosif si Maria au reusit insa sa fuga si sa protejeze pruncul.

                                                               Naşterea lui Hristos.

Toată lumea creştină sărbătoreşte Naşterea Domnului pe 25 decembrie, dar aceasta nu ar fi data reală a naşterii, după cum au arătat câţiva cercetători şi istorici. Nu doar data nu corespunde, dar nici anul nu ar fi cel corect, conform unor calcule astronomice.Una din patru persoane crede că Iisus s-a născut în ziua de 25 decembrie, chiar dacă în Biblie nu se face nicio referire la o dată, conform unui studiu comandat de Bible Society, organizaţie nonprofit care se ocupă cu traducerea, publicarea şi comercializarea Bibliei la preţuri decente, militând pentru credibilitatea scrierilor biblice la nivel cultural.În realitate, data la care sărbătorim Crăciunul se trage de la festivalul roman Saturnalia, iar ziua de 25 decembrie era indicată în calendarul roman drept ziua naşterii Soarelui. Biserica creştină a adoptat această dată drept zi de naştere a lui Iisus Hristos spre a îmbina cultura pre-creştină cu cea creştină, în dorinţa de a-i converti pe oameni la creştinism.De fapt, când s-a născut Hristos? Mai mulţi cercetători, clerici sau pasionaţi de mistere au încercat să răspundă, de-a lungul timpului, la această întrebare. De pildă, Papa Clement I (92-99 d.Hr.) a ales data de 18 noiembrie, în timp ce un document scris în anul 243 d.Hr plasează Naşterea pe 28 martie. De remarcat că aceste surse, ca şi multe altele, exclud luna decembrie şi, în general, lunile de iarnă. Şi există, chiar în Evanghelii, cel puţin două dovezi solide ca Naşterea nu s-a petrecut iarna. Prima: „Iar la acea vreme, păstorii erau pe câmp, păzindu-şi turmele pe timpul nopţii“ (Luca:2:7-8). Este exclus ca păstorii să fie pe câmp iarna, când vremea în Iudeea e foarte rece. În general, relatarea evanghelistului Luca sugerează că Naşterea a avut loc vara sau toamna. A doua se referă la faptul că Iosif şi Maria porniseră spre Bethleem pentru recensământul ordonat de împăratul Cezar Augustus. Tot din cauza vremii, dar şi a drumurilor proaste, recensămintele nu erau organizate iarna.Alte elemente din Evanghelii sugerează că data probabilă este în septembrie sau octombrie, în timpul Sărbătorii Tabernacolelor. Concordant, un alt studiu, care calculează data în funcţie de naşterea lui Ioan Botezătorul, concluzionează că Naşterea Domnului a avut loc la sfârşitul lui septembrie.Nu numai data nu este cea „tradiţională“, nici anul nu corespunde: dovezile astronomice sugerează că Naşterea nu ar fi avut loc în anul 0, ci mai devreme, în anul 5, 6 sau 7 î.Hr.În fine, o altă teorie pleacă de la date din Evanghelia după Matei şi formulează premiza că „Steaua din Bethleem“ era, de fapt, conjuncţia planetelor Venus şi Jupiter. De aici, un studiu recent, realizat cu softuri specializate de astronomul australian Dave Reneke, ajunge la un rezultat precis: 17 iunie, anul 2 î.Hr., însă această dată plasează Naşterea după moartea lui Irod (4 î.Hr.), ceea ce nu corespunde cu datele Bibliei.

                             Predică la Naşterea Maicii Domnului – Pr. Vasile Gordon.

Vom vedea, astfel, chiar şi numai din câteva exemplificări, că Fecioara Maria este o mare şi sfântă prezenţă în paginile Vechii Legi, că firul mesianic care prevesteşte întruparea Mântuitorului este mereu împletit cu cel care proroceşte despre lucrarea ei. –   Fiinţa pământeană care a adus cea mai mare bucurie în istoria mântuirii atât în cer cât şi pe pământ, prin faptul că L-a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe cât este de preţuită de poporul drept credincios, pe atât este de ignorată de anumiţi confraţi ai noştri, protestanţi şi neo-protestanţi (zis şi pocăiţi), care, paradoxal, se declară şi ei buni creştini. Şi nu doar ignorată: aceiaşi confraţi nu irosesc nici un prilej de a grăi de rău despre ea, ca despre o „femeie oarecare”: că n-a fost fecioară, că a mai avut copii etc.În concluzie, spun ei, nu scrie în Biblie s-o cinstim, iar referirile la ea sunt puţine şi nu pot constitui temei pentru a o pomeni în rugăciunile noastre. Nu vom răspunde acum tuturor atacurilor sectare, care sunt cel mai adesea rezultatul ignoranţei şi al relei credinţe, dar vom deschide Sfânta Scriptură şi vom arăta că, dimpotrivă, Maica Preacurată este mult şi cu evlavie pomenită, uneori la vedere, alteori mai tainic.Ceea ce este „la vedere”, nu amintim decât foarte pe scurt (şi nu integral), căci este uşor de găsit. Exemplificăm doar: Arhanghelul Gavriil îi aduce din cer mesajul divin, zicându-i „bucură-te ceea ce eşti plină de har!”; Elisabeta, verişoara sa, o întâmpină, la rândul ei, rostind „binecuvântată eşti tu între femei!”; o femeie din popor, minunându-se de frumuseţea pildelor rostite de Iisus, exclamă spontan: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt!”; iar când Mântuitorul nostru şi fiul ei se afla pe Cruce, nu numai că n-a uitat-o, ci, în pofida chinurilor şi durerilor dramatice, i-a acordat o atenţie specială, încredinţând-o ucenicului iubit, prin cuvintele: „Fiule, iată pe mama ta!”.Să luăm aminte că a zis „mama ta”, nu „mama Mea”. Cu alte cuvinte, „să ai grijă de ea ca de propria mamă”. Aceasta pe de o parte. Pe de alta, trebuie să înţelegem că Ioan, în acele clipe, reprezenta întreg neamul omenesc, astfel că „Iată mama ta!” înseamnă de fapt „Iată mama voastră, a tuturor!”, după cum „Femeie, iată fiul tău!” înseamnă pentru noi „Iată fiii tăi, adică întreg neamul omenesc!”.Aşadar, aceste câteva crâmpeie, o dată cu înţelesul lor în context, ne încredinţează despre buna ei pomenire în Noul Testament. Însă, frumuseţea surprinzătoare a lucrării dumnezeieşti, pe care o supunem acum atenţiei dumneavoastră, constă în faptul că Maica Sfântă este mult şi minunat pomenită şi în Vechiul Testament. Este adevărat, nu direct, la primă vedere, ci tainic, prin imagini simbol şi cuvinte proroceşti.Ca să pătrundem mai uşor în tainele câtorva dintre ele, este nevoie să ne amintim mai întâi că firul roşu al prorociilor Vechiului Testament îl constituie referirile la venirea lui Mesia, nimeni altul decât Iisus Hristos, Care se va naşte din Fecioara Maria. De la un capăt la altul, Testamentul Vechi este străbătut de acest fir mesianic atât de stăruitor, încât pe bună dreptate se poate afirma că Hristos este subiectul nr. 1, cu toate că alte subiecte par să ocupe spaţii mult mai însemnate.Această realitate l-a inspirat pe unul dintre specialiştii în studii biblice, părintele profesor de vrednică pomenire Nicoale Neaga, să publice o carte splendidă: „Hristos în Vechiul Testament” (Sibiu, 1944). De la acest titlu, nu doar frumos, ci cu totală întemeiere biblică, ne-am inspirat şi noi în titlul cuvântului nostru, Maica Domnului în Vechiul Testament.Vom vedea, astfel, chiar şi numai din câteva exemplificări, că Fecioara Maria este o mare şi sfântă prezenţă în paginile Vechii Legi, că firul mesianic care prevesteşte întruparea Mântuitorului este mereu împletit cu cel care proroceşte despre lucrarea ei.Suntem datori, însă, a preciza că referirile la Fecioara Maria nu pot fi sesizate nici de cititorul grăbit, nici de cel care nu apelează la tâlcuirea unui cunoscător al Sfintei Scripturi. Spaţiul redus programat pentru cuvântul nostru nu ne îngăduie să evocăm aici foarte multe dintre locurile care „ascund” în ele pe Maica Domnului, mai ales că vom aşeza, în paralel şi câteva versuri din „Acatistul Maicii Domnului”.

Aceste versuri „traduc” admirabil, într-un limbaj poetic, mesajele din Scriptură şi sunt, de fapt, ecoul liturgic al prorocirilor despre Fecioara Maria în cultul Bisericii. Nevoiţi, aşadar, să pomenim doar câteva dintre aceste locuri biblice (şi nici acestea pe larg), îndemnăm pe cei care doresc să meargă până la capăt să completeze prin lectură personală ceea ce noi doar semnalăm:- Facere 3, 15 („Protoevangheliul”): „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul…”. Sunt cuvintele rostite de Dumnezeu la adresa şarpelui, îndată după căderea protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, în păcat. „Femeia” care va zdrobi capul şarpelui (diavolul) va fi Maica Domnului, numită de Sfinţii Părinţi „Eva cea Nouă”, iar „sămânţa ei” este Mântuitorul Iisus Hristos. Pe acest temei, un vers al acatistului spune: „Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei”;- Facere 28, 11-19 (viziunea lui Iacov la Betel): „Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul”. Sfinţii Părinţi văd în această „scară” pe Maica Domnului, care, ca mamă a Mântuitorului, a mijlocit unirea pământului cu cerul. De aceea în acatist, versificatorul glăsuieşte: „Bucură-te scară cerească, văzută de Iacov!”;- Ieşire 3, 2 (viziunea lui Moise): „Iar acolo (la Horeb) i s-a arătat lui Moise îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia”. „Rugul” o prevesteşte pe Maria, care, pământeană fiind, nu numai că n-a ars primind în ea „focul”, adică pe dumnezeiescul Prunc, ci a rămas fecioară. Iar acatistul zice: „Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul legii, Moise”;- Ieşire 16, 33 (vasul cu mană): „Iar Moise a zis către Aaron: ia un vas de aur şi pune în el un omer cu mană şi pune-l înaintea Domnului”. Mana, se ştie, a fost mâncarea dată de Dumnezeu poporului israel în pustie. Această „hrană” este un simbol al Sfintei Euharistii, Trupul şi Sângele Domnului. Iar „vasul” (numit şi năstrapă) o simbolizează pe Maica Sa. Ei bine, acest vas, împreună cu tablele legii şi toiagul lui Aaron, au fost aşezate în chivotul mărturiei (Ieşire, 16, 34). Astfel, chivotul însuşi o simbolizează tot pe Maica Domnului şi de aceea alcătuitorul acatistului zice: „Bucură-te, chivot însufleţit, al sfinţeniei Domnului”;- Numeri 17, 8 (toiagul lui Aaron): „Iar a doua zi a intrat Moise şi Aaron în cortul adunării şi iată toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odrăslise, înmugurise, înflorise şi făcuse migdale”. „Toiagul”, spun Sfinţii Părinţi, este Fecioara Maria, despre care în acatist citim: „Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea”, adică pe Hristos Cel Care a înviat, nesuferind putreziciune în mormânt.După cum se poate observa, am adus la vedere doar câteva imagini simbol, nu şi prorocirile mesianice (prezente în Vechiul Testament într-un număr impresionant) care, o dată cu referirile la Mântuitorul, fac trimitere şi la Maica Sa.Aceste trimiteri pot constitui, desigur, subiectul altei cuvântări, care să aibă ca generic un verset din acelaşi acatist al Maicii Domnului, foarte frumos şi sugestiv: „Bucură-te, plinirea vestirii prorocilor”.Pentru cuvântul de acum, îndemnăm încă o dată pe toţi creştinii noştri să nu se limiteze doar la puţinul pe care l-am extras noi din Scriptură, ci să citească şi contextul în care s-au făcut acele referiri care „ascund” în ele pe Maica Domnului.Totodată, să citească cu atenţie întreg Vechiul Testament, în care vor descoperi singuri şi alte locuri care grăiesc tainic despre ea, de mare frumuseţe în exprimare. Cunoscându-le, ni se va lumina pe deplin realitatea prezenţei Maicii Preacurate în paginile Testamentului Vechi, fiind apoi în măsură a-i lumina şi pe alţi confraţi ai noştri, care, din felurite pricini, nu-i recunosc sfinţenia de mamă.Căci ea este nu doar Maica Mântuitorului nostru, ci şi a noastră, a tuturor celor care avem nădejde de mântuire prin rugăciunile ei. Amin.