JURNALISTUL ION CRISTOIU IN „GANDUL DE JOI”: „TARA ESTE LASATA PE MANA UNUI NEGHIOB IRESPONSABIL!”

 

Ca și în 1940, Țara e lăsată pe mîna unui Neghiob Iresponsabil!
(http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-joi-9-martie-2017/)
Motto:
Fiecare zi care trece cu Klaus Iohannis la Cotroceni e un atentat la siguranța națională

Din Istoria României m-a uluit resemnarea cu care noi am acceptat nu atît Cedarea Basarabiei prin Diktatul de la Moscova, cît mai ales Ultimatul sovietic potrivit căruia trebuia să plecăm din teritoriile cedate în doar patru zile.
În noaptea de 26 iunie 1940, la ora 22.00, Molotov șeful Diplomației sovietice, îi prezenta ambasadorului nostru la Moscova ultimatumul:
În decursul zilei de 27 iunie 1940, România trebuie să răspundă dacă acceptă sau nu Cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord.
La o asemenea amenințare pentru o țară, te-ai fi așteptat, dacă nu la ridicarea la luptă cu arma în mîini, atunci, măcar la un refuz ferm, din care rușii să priceapă că n-au de a face cu niște căcăcioși.
Dacă-l primeau, rușii, cu deja nefericita experiență a finlandezilor, care se opuseseră cu arma-n mîini, poate că s-ar mai fi gîndit înainte de a da al doilea ultimatum.
De unde și pînă unde însă un răspuns ferm din partea celor care nu erau finlandezi?
Pe 27 iunie 1940, România anunță că „este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic.”
Rușii lansaseră ultimatul și pentru a ne testa, dovadă că nu precizaseră un termen.
Testul le arătase că România va înghiți orice.
Astfel că, în noaptea de 27 iunie 1940, Rușii trec la al doilea pas:
Ultimatumul prin care România trebuia să evacueze Basarabia și Bucovina de Nord în patru zile, începînd de la ora 14, ora Moscovei, 28 iunie 1940, trupele sovietice urmînd în același timp să ocupe teritoriile din care se retrăgeau Armata și Administrația noastre.

Jurnalistul Ion Cristoiu vorbește în „Gândul de joi”, de pe blogul său despre situația politică actuală a statului român. Mai exact, Cristoiu compară felul în care președintele Iohannis conduce cu felul în care România a cedat Rusiei în 1940 teritoriul Basarabiei și Bucovinei de Nord. Acesta susține că lașitatea de care a dat dovadă Carol al-II-lea în momentul în care a cedat Basarabia, este identitică și felului în care Iohannis reacționează față de „Europa cu mai multe viteze”. Cardiologii dezvăluie adevărul! Hipertensiunea se vindecă imediat cu… Paraziții se tem de aceasta ! E de ajuns să luați 100 g… Medicii români: „Respirație neplăcută dispar pentru totdeauna, dacă bei …” ”Înțeleg că pe post de Carol al II-lea în variantă de Rață mecanică, Klaus Iohannis va merge la Bruxelles fără a fi consultat dacă nu Parlamentul, atunci măcar partidele parlamentare. Desigur, o consultare n-ar fi făcut ca România să provoace eșecul Proiectului nefast. Da, dar ea ar fi dat un semnal că România nu mai are de gînd să accepte Diktatele cu resemnări mioritice smiorcăitoare. Devenit peste noapte TeFeList cu mașină blindată, Klaus Iohannis a putut coborî în stradă la manifestație la o manifestație neautorizată cînd a fost vorba de interesul Sistemului. Tot pentru a rezolva interesul Sistemului, Klaus Iohannis a mers în Parlament pentru a transmite un Mesaj. Acum e vorba de interesul național al României: Cele de a arăta Europei că, deși suntem căcăcioși ca și în 1940, acum măcar ne punem pamperși. Acum însă cînd interesul național e de a da un semnal viguros că refuzăm să fim transformați în țara care va fi obligată să ceară o nouă admitere în UE, Klaus Iohannis nu merge în Parlament, nu se consultă cu nimeni, nu dă nici un semnal grav, de genul unei Declarații de presă. Ca și Carol al II-lea în 1940, decide de capul lui într-o chestiune de destin al României. Din nenorocire, ca și Carol al II-lea, el e un Neghiob. Un Neghiob Iresponsabil”, încheie Cristoiu în „Gândul de joi”.

Acest text este protejat de drepturile de autor. Il puteti copia pe site-ul dumneavoastra doar cu citarea sursei si link activ. http://sokant.ro/cristoiu-tara-e-lasata-pe-mina-unui-neghiob-iresponsabil/

LOVITURA NAPRAZNICA DATA DE GAULEITERUL NAZIST ,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS CEL CARE A CONDUS GRUPUL ETNIC GERMAN DE SORGINTE HITLERISTA INTERZIS DE REGELE MIHAI I AL ROMANIEI, DEVENIT FDGR!

 

Zi de zi, ies la iveală noi amănunte, unele de-a dreptul sordide, legate de modul în care Forumul German și-a însușit pentru sine și, indirect, în beneficiul cultelor religioase practicate de eticii germani o parte însemnată din avuția națională a României. În timp ce eminentul economist german de origine română, Radu Golban, așteaptă un răspuns la solicitarea pe care i-a făcut-o premierului Sorin Grindeanu, descoperim detalii absolut scandaloase în lucrarea istoricului Victor Dogaru, care trăiește și el în Germania, intitulată “Grupul Etnic German din Romania”. Toate aceste dezvăluiri îl indică drept principal artizan al acestei afaceri pe domnul Klaus Iohannis, care a condus, ani de zile, Forumul Democrat German și sub mandatul căruia au fost începute respectivele operațiuni. Operațiuni încheiate sub mandatul prezidențial al aceluiași Klaus Iohannis.

Dr. Radu Golban a făcut apel, printr-o scrisoare, la premierul Sorin Grindeanu, solicitându-i acestuia să își utilizeze autoritatea pe care o are în fruntea Guvernului României pentru a afla care este dimensiunea exactă a prăpădului imobiliar generat de domnul Klaus Iohannis – e vorba de mii și mii de imobile din întreaga țară, sustrase avuției naționale și pentru care, în prezent, instituțiile statului plătesc chirii consistente. În așteptarea unui răspuns, care nu ar trebui să întârzie și care ar trebui urmat de o anchetă în vederea pedepsirii celor vinovați și de măsuri concrete pentru readucerea în patrimoniul statului a respectivelor imobile, am lecturat un capitol dintr-o lucrarea de referință a domnului Victor Dogaru, intitulată “Grupul Etnic German din România”.

Victor Dogaru studiază, între altele, modul în care, în așa-zisul proces de românizare, mii și mii de proprietăți ale evreilor au fost, de fapt, luate cu japca de către eticii germani, în nume propriu sau prin intermediul organizației fasciste care a purtat același nume.

Obiectivul vizat de germani prin aplicarea așa-zisei legi de românizare a fost acapararea tuturor proprietăților evreiești din localitățile în care existau etnici germani. În acest scop, împotriva evreilor, sub presiune germană, Guvernul României a edictat o serie întreagă de acte normative care îi împiedicau să desfășoare activități în anumite domenii. În aceste condiții, erau obligați să își vândă afacerile cu proprietăți cu tot. Acolo unde nu se putea altfel, familiile de evrei erau persecutate brutal, tot în scopul de a fi obligate să își cedeze proprietățile în schimbul unor sume derizorii de bani care, vezi Doamne, reprezentau prețul unor contracte de vânzare-cumpărare.

Legile de așa-zisă românizare nu le-au fost, în realitate, de niciun folos românilor, cu unele excepții. În realitate, beneficiind de un sprijin masiv politic, logistic și financiar din partea statului german, românii au fost permanent și sistematic îndepărtați de la această masă nelegiuită a bucatelor. În acest sens, este important să reținem că a fost luată o decizie strategică, astfel încât casele de economii ale etinicilor germani au primit sarcina să le acorde acestora sprijin financiar masiv, în vederea achiziționării, la prețuri derizorii, a proprietăților familiilor de evrei. Procesul a fost atât de amplu și atât de rapid, încât băncile săsești din România, nemaiavând suficient numerar, au fost silite să ceară sprijin, pe care de altfel l-au și primit, de la Banca Germaniei.

Câteva cifre sunt elocvete. În Timișoara, de exemplu, șvabii au acaparat, pe prețuri de nimic, 60% din bunurile evreiești, plătind pentru acestea 2 miliarde de lei. În Arad, tot 60% pentru 800 de milioane de lei. În Brașov, au fost achiziționate proprietăți evreiești contra sumei de 1 miliard de lei. Să ne imaginăm câte nelegiuri de acest fel s-au făcut numai ca urmare a legii farmaciilor, care îi scotea din această afacere pe evrei, obligându-i să își vândă practic toate unitățile.

Și, pentru moment, un ultim detaliu elocvent: membrii Grupului Etnic German care, din diverse motive, erau în situația de a-și vinde proprietățile, nu aveau dreptul să o facă în beneficiul altor etnii. Trebuia să le vândă fie etnicilor germani, fie Grupului Etnic German.

Acest Grup Etnic German, din care au fost recrutați masiv SS-iști, a devenit posesorul unei averi fabuloase înainte de a fi declarat, prin convenția de Armistițiu semnată de marile puteri, organizație criminală interzisă de lege și ale cărei bunuri trebuiau confiscate.

 

Prin decretul Regelui Mihai, în 1945, organizația a fost scoasă în afara legii, iar bunurile au fost confiscate de statul român. Până în acest moment, nu știm în ce mod au fost despăgubiți supraviețuitorii familiilor de evrei. Dar vom afla. Cert este însă că Forumul Democrat German, organizație a etnicilor germani creată după decembrie 1989, a făcut o solicitare de a fi recunoscut drept succesor al organizației criminale Grupul Etnic German. Și a primit satisfacție sub președinția lui Klaus Iohannis la Forumul German, grație unei judecătoarea iresponsabile de la Sibiu. În baza acestui document, Forumul Democrat German a solicitat și a primit, pentru sine și pentru cultele religioase practicate de eticii germani, întreaga avere de care a dispus cândva, în mod abuziv și criminal, Grupul Etnic German. Și mai mult decât atât, la grămadă, au fost acaparate și alte proprietăți, cum este de exemplu Muzeul Brukenthal, care reprezentau donații în beneficiul locuitorilor unor orașe. În exemplul de mai sus, al sibienilor. Și care niciodată nu aparținuseră, de fapt, nici măcar abuziv, Grupului Etnic German.

Cred că suntem îndreptățiți să primim explicații pentru aceste fărădelegi.

Pentru conformitate, postez și un fragment din studiul domnului Victor Dogaru, intitulat “Grupul Etnic German din România”.

Un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist

FAKE NEWS LA ANTENELE LUI DAN VOICULESCU,INAINTE DE MAREA SARBATOARE A CRESTINITATII.CU 10 ZILE INAINTE DE MAREA SARBATOARE BUNA VESTIRE,LA ANTENA 1 SE VA DIFUZA UN MATERIAL CE ATACA CREDINTA ROMANILOR ,CU BLASFEMII ODIOASE,CE AMINTESC DE URSS!

 

Apropierea Sfintelor Paști pare să fi stârnit emoții în rândul jurnaliștilor din trustul Intact. Din păcate însă, nu sunt din rândul emoțiilor care îndeamnă la respectarea adevărului și a aproapelui, ci dimpotrivă.

Astfel, atât pe Antena 1 și pe Antena 3 a fost prezentată o „știre” despre ora de religie, subiect despre care se spune că ar fi „din nou” subiect de scandal.

La jurnalul de știri de pe Antena 1, prezentatoarea Andreea Berecleanu citește pe un ton grav de pe prompter: „Elevii vor analiza la ora de religie texte din Vechiul Testament. Noua programă școlară a stârnit indignare în rândul părinților.Ministrul Educației spune că nu a citit proiectul, așa că nu poate comenta. Cert este că există o directivă a Comisiei Europene care prevede că elevii din gimnaziu să studieze istoria religiilor, nu dogmele unui anumit cult”.

Întregul reportaj este disponibil mai jos:

În realitate, nu există nicio directivă a Comisiei Europene privind ora de religie, ci este vorba despre o recomandare a Consiliului Europei, 1720/2005. Conform wikipedia, o directivă este un „act legal al Uniunii Europene care cere statelor membre să ajungă la un anumit rezultat, fără a dicta mijloacele prin care se ajunge la acel rezultat”.

În același timp, Consiliul Europei este o instituție cu un statut mai degrabă onorific, care este format din țări membre ale UE și nu numai și care nu are nicio putere de decizie asupra țărilor membre. Recomandarea 1720/2005, cea pe care jurnaliștii de la Antene au transformat în directivă a unei alte instituții este de fapt un document în care este analizat rolul religiei în societate.

La final, Adunarea Consiliului Europei recomandă Comitetului Miniștrilor „să încurajeze guvernele statelor membre să se asigure că existe ore de studii religioase la nivel primar și secundar în cadrul școlilor de stat”. Printre alte sugestii, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei afirmă că respectivele ore de studii religioase, ar trebui să includă „cu imparțialitate completă, istoria principalelor religii, precum și opțiunea de a nu avea nicio religie”.

Este evident, astfel, că textul recomandării Consiliului Europei nu cere ca orele de studii religioase să fie dedicate exclusiv dedicate studiului istoriei religiilor, așa cum afirmă jurnaliștii Antenelor, ci să includă și astfel de noțiuni, ceea ce este cu totul altceva.

În textul pe care nu l-au citit jurnaliștii, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei mai arată că „toate cele trei mari religii monoteiste au o origine comună (Avraam) și împărtășesc valori comune cu alte religii și valorile susținute de către Consiliul Europei se nasc din aceste valori”.

În ceea ce privește țările în care predomină o anumită religie, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei recomandă evitarea prozelitismului, iar copiii ar trebui să învețe și despre originea tuturor religiilor, ceea ce se întâmplă deja în România.

De asemenea, este curioasă afirmația că noua programă a orei de religie a stârnit „indignare” în rândul părinților, de vreme ce la finalul lui 2015, peste 93% dintre părinți și-au înscris copiii la ora de religie aferentă cultului de care aparțin.

„Știrea” a fost preluată și prelucrată și pe Antena 3, unde se vorbește din nou despre inexistenta „directivă”. Mai mult, „specialiștii în știri” plusează și afirmă că există o „recomandare” a „oficialilor UE” pe care ar fi menționat-o „părinții” care s-ar fi plâns Ministerului Educației, deși nu ne este prezentat niciun astfel de caz.

Aceste „știri” ce pot fi încadrate lejer la categoria FAKE NEWS sunt însă umbrite de ediția emisiunii iUmor ce va fi difuzată pe 15 martie, la Antena 1.

În cadrul acestei emisiuni va fi prezentat un așa-zis număr de „comedie”, în care un individ (foto stânga) face afirmații de nereprodus despre Iisus Hristos și Biserica Ortodoxă Română.

Dintre cele mai „blânde” afirmații ce se pot vedea în cadrul emisiunii amintim: „Dumnezeu taie porcul de ziua lu’ Iisus” sau „Iisus e hipiot de la Vama Veche”.

Mai vechiul inamic al Bisericii Ortodoxe, cotidianul Adevărul, a pornit și el la „lupta” din aceste zile împotriva ortodoxiei, atacuri despre care ActiveNews a scris aici.

În imagine, o primă pagină din revista sovietică „Bezbojnic” (ce s-ar traduce prin Fără Dumnezeu), magazin editat în URSS între 1922 și 1941 de către Liga Ateiștilor Militanți.

WIKILEAKS O VESTE DE COSMAR PENTRU CIA-EI:PESTE 8000 DE DOCUMENTE DIN SERIA BOLTA 7 – ANUL ZERO,DEZVALUITE PE TWITTER!

Cele peste 8000 de documente dezvăluite de WikiLeaks reprezintă un procent care le dă coșmaruri celor de la CIA

Cele peste 8000 de documente date publicității marți reprezintă mai puțin de 1% din totalul documentelor deținute din seria Bolta 7 – Anul zero, a dezvăluit WikiLeaks într-o postare pe contul său de Twitter, anunță RT.

‘Anul Zero’, cuprinde 8.761 de documente, toate legate de capacitatea de hacking a CIA, dezvăluite pe neașteptate de cunoscutul site ce luptă pentru transparență.

Anunțul de pe Twitter nu dezvăluie însă natura celorlalte documente deținute în seria Bolta 7.

WikiLeaks a pus pe jar o întreagă lume după ce a arătat că CIA poate converti un televizor inteligent într-un dispozitiv de spionaj care preia și transmite informațiile din locația unde se află, chiar dacă aparent e închis. De asemenea, 85% din smartphone-urile de pe planetă pot fi activate de la distanță, în scopuri neortodoxe, de către CIA.

Chiar dacă CIA a refuzat să comenteze dezvăluirile în orice fel, WikiLeaks a anunțat că documentele au circulat în zona hackerilor guvernamentali și a contractorilor care au lucrat la proiectele de spionaj cibernet, fiind ulterior clasificate.

O altă dezvăluire șocantă a fost aceea că CIA poate trece de incriptarea unor aplicații precum WhatsApp.

Una din cele mai grave acuzații aduse CIA este faptul că are capacitatea nu numai de a sparge un sistem de securitate cibernetic, dar și de a lăsa urme false, atribuind atacul altora – inclusiv rușilor, pentru a-i face responsabili.

DOSAR COTIDIANUL. BISERICA EVANGHELICA UN AGENT IMOBILIAR PACATOS,IN TIMPUL CAT O FOST INSPECTOR SCOLAR SI PRIMAR AL SIBIULUI PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS!

Klaus Iohannnis, fostul primar al Sibiului, Ingrid Zarrour, fostul preşedinte ANRP, şi Adrian Iorgulescu, fost ministru al Culturii, trioul care a pus în pericol patrimoniul din cele două instituţii

Un alt tun imobiliar pus la cale de Biserica Evanghelică, de această dată la Brașov, l-a reprezentat retrocedarea clădirilor monument în care funcționează Muzeele de Artă și de Etnografie și Folclor. Acest lucru se întâmpla în 2012, în urma unei decizii judecătorești controversate, cu ajutorul politic al unor instituții de stat, care, în loc să apere patrimoniul național, au preferat să fie un avocat al intereselor imobiliare ale Bisericii Evanghelice. Nu s-a ținut cont de faptul că în aceste imobile a funcționat în perioada interbelică sediul Grupului Etnic German, aflat sub coordonarea lui Andreas Schmidt, un apropiat al lui Adolf Hitler. Atunci, Biserica Evanghelică cedase această clădire naziștilor, care, apoi, a fost confiscată de statul român, potrivit Tratatului de Pace de la Paris.

În perioada regimului comunist, imobilele au fost transformate în muzeu, adăpostind numeroase exponate din istoria culturală a Transilvaniei. În mod pervers, noul proprietar al clădirilor a impus condiții drastice de funcționare, pe baza unui contract, pe o perioadă determinată – 10 ani. Precizăm că funcționarea celor două muzee este în continuare foarte dificilă, mai ales în condițiile în care Consiliul Județean Brașov, în subordinea căruia se află, și-a manifestat dezinteresul față de cele două instituții de cultură. (Vă prezentăm în continuare articolul integral, publicat în data de 27 octombrie 2014.)

O situație dezastruoasă

Retrocedările în România depășesc deja granițele scopului inițial: reconstituirea dreptului asupra proprietății. Acum este doar o afacere, în mare parte oneroasă și care poate aduce atingere siguranței naționale și patrimoniului cultural. Aşa putem caracteriza restituirea muzeelor de Artă și de Etnografie și Folclor din Brașov către Biserica Evanghelică. După ce aceasta Biserică a predat de bunăvoie și nesilită de nimeni, în 1942, toate bunurile regimului nazist, colaborând cu Grupul Etnic German, acum revendică imobilele de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Iar cozile de topor din instituțiile statului român și din justiție (cu ajutorul neprecupețit al lui Klaus Iohannis, patronul „din umbră“ al Bisericii Evanghelice) se fac că uită de ceea ce s-a petrecut în anii celui de-al Doilea Război Mondial și refac regimul juridic al acelor vremuri.
Menționăm că în imobilul în care funcționează astăzi cele două muzee naționale (cu un patrimoniu inestimabil) a fost sediul Comisiei Economice a Grupului Etnic German, condus de Andreas Schimdt, un apropiat al lui Adolf Hitler. Situația celor două instituții de cultură brașovene este dezastruoasă, ținând cont de condițiile în care trebuie să funcționeze. După ce imobilul din centrul orașului a fost retrocedat, Biserica Evanghelică a acceptat să-l închirieze muzeelor pe o perioadă de 10 ani, dar în condiții inacceptabile.

Evangheliștii vor să preia complet controlul

Deși chiria este foarte mică, evangheliștii vor să se implice în viaţa de zi cu zi a activității culturale, să deturneze scopul acesteia și să transforme muzeele în instituții de propagandă evanghelică. Astfel, aceștia vor să controleze modul de organizare a expozițiilor, să se se implice în întocmirea studiilor despre tradițiile și obiceiurile din zonă, iar specialiștii să devina angajați ai Bisericii Evanghelice, deși vor fi plătiți în continuare din bugetul de stat. Mai mult, muzeele din Braşov sunt obligate să poarte permanent însemnele religioase ale Bisericii Evanghelice și să promoveze intens valorile comunității germane, în detrimentul valorilor multietnice specifice regiunii ardelene. Precizăm că directorii Muzeului de Artă și de Etnografie au refuzat să semneze contractul de închiriere și anexele sale.

Soarta muzeelor din Brașov a fost decisă de judecători, într-un joc stupid al jurisprudenței. Biserica Evanghelică a dat în judecată, în 2003, statul român (în speță Consiliul Județean, în subordinea căruia se aflau Muzeul de Artă și Muzeul de Etnografie și Folclor) pentru clădirea monument istoric de pe strada Ferdinand 1-3 (fosta Eroilor nr. 21). Deși inițial cele două instituții de cultură au câștigat în contencios administrativ la Înalta Curte de Casație şi Justiție, Biserica Evanghelică a câștigat definitiv și irevocabil, tot la Înalta Curte, pe Codul Civil. Asta se petrecea pe 19 iunie 2012.

Mai întâi a fost sediul Asociației meșteșugarilor sași

Pentru a înțelege cum s-a ajuns la această situație, să facem apel la istorie. Clădirea din str. Ferdinand nr. 1-3 din centrul vechi al Brașovului a adăpostit, în perioada interbelică, Asociația meșteșugarilor sași din Brașov (Gewerbevgrain), construită în 1902 și apoi donată în 1939 Bisericii Evanghelice, de teamă că imobilul ar fi putut fi confiscat de naziști. De ce le-a fost frică meșteșugarilor sași, nu au scăpat: în 1942, Biserica Evanghelică a cedat, de bunăvoie și nesilită de nimeni, imobilul Grupului Etnic German.

Această organizație (Deutsche Volksgruppe în Rumanien) a fost înființată prin decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940, ca organizație cu statut de persoană juridică de sine stătătoare. Cetățenii români de etnie germană, reuniți în Grupul Etnic German (majoritatea dintre ei activând în trupele Waffen SS), constituiau o corporație de drept public, pusă sub protecția Germaniei naziste.

În perioada 1940-1944 a fost singurul organism care a reprezentat comunitatea germană din România. Grupul avea sediul la Brașov, fiind condus de către Volksgruppenfuhrer Andreas Schmidt. În sediul din str. Ferdinand 1-3 (unde activează astăzi cele două muzee) a funcționat reprezentanţa economică a Grupului Etnic German între 1942-1944.

În 1941 s-a semnat Convenția Generală privind Reglementarea relației dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană și Grupul Etnic German, prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universități Săsești“ (desființată în 1 iunie 1937), inclusiv proprietățile Bisericii Evanghelice, la Grupul Etnic German. Convenția a fost semnată de episcopul Wilhelm Staedel și de Volksgruppefuhrer-ul Andreas Schmidt.

Precizam că întreg consiliul episcopal al Bisericii Evanghelice, inclusiv episcopul, a fost schimbat în 1940, astfel că noii reprezentanți ai acestei Biserici erau devotați regimului nazist. Începând cu 1942, Grupul Etnic German a preluat controlul asupra învățământului în limba germană, a presei de limbă germană și a instituțiilor de cultură germane. Biserica Evanghelică din România s-a integrat de bunăvoie, cu proprietăți cu tot, în organizația hitleristă.

Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944 a impus, prin articolul 14, dizolvarea organizațiilor prohitleriste din România. Prin Decretul-lege nr. 1836 din 7 noiembrie 1944, art. 1, s-a abrogat legea 830 din 21 noiembrie 1940, pentru constituirea Grupului Etnic German din România. Tot în acest decret s-a prevăzut ca toate bunurile care au aparținut Grupului Etnic German să fie confiscate. Această situație juridică a fost consfințită prin Tratatul de Pace de la Paris din 1946. Apoi, imobilul a fost preluat de statul român, iar o instanţă de judecată a respins în 1950 dreptul ca această clădire să se întoarcă la Biserica Evanghelică. În anii ’70, aici, în clădirea din str. Ferdinand 1-3 (fosta Eroilor nr. 21), s-au înființat muzeele de Artă și de Etnografie și Folclor din Ţara Bârsei.

Ce s-a întâmplat însă în zilele noastre? Biserica Evanghelică a dat în judecată din nou statul român, pentru a pune mâna pe clădirea monument istoric din centrul Brașovului, în baza legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate. Asta, după ce, în 1942, a donat-o naziștilor. Culmea a și câștigat în final! Cu complicitatea unor funcționari guvernamentali și în urma unor decizii judecătorești absurde. Acest lucru, deși, în contencios administrativ, cele două muzee câștigaseră procesul, dar au pierdut pe Codul civil.
Magistrații de la Tribunalul Brașov și de la Înalta Curte au dat dovadă de o gândire obtuză, interpretând subiectiv unele articole ale legii. Nu au judecat în spiritul legii. Nu au ținut cont că distrug două instituții de cultură de o mare importanţă pentru zona Ardealului, că înstrăinează bunuri din patrimoniul cultural al ţării.

Imobilul unde se află cele două muzee a fost sediul Comisiei Economice a GEG. După retrocedare, Biserica Evanghelică l-a închiriat muzeelor pentru 10 ani

O judecată strâmbă

Astfel, în decizia pe fond a Tribunalului Brașov se arată că „titlul în temeiul căruia a fost preluat bunul imobil în litigiu (n.r. – de statul român după Al Doilea Război Mondial) este nevalabil, întrucât el a vizat o persoană care la data emiterii acestuia nu avea calitatea de proprietar al bunului, respectiv Grupul Etnic German din România În acest sens, instanţa constată că, în susținerea poziției sale procesuale, pârâtul Județul Brașov (n.r. – în speță Consiliul Județean, care are în subordine cele două muzee) a afirmat că dovada existenţei dreptului de proprietate al Grupului Etnic German din România asupra bunului imobil aflat în litigiu, la data emiterii titlului de preluare, este reprezentată de «Convenția pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnicolare Evanghelice faţă de Grupul Etnic German». În art., 3 pct. 7, din Convenție se prevedea că predarea averii Bisericii către Grup urma să se realizeze în baza hotărârilor reprezentanților comunității bisericești pentru averea comunității locale și a declarațiilor de primire din partea Grupului, documente care nu au fost niciodată întocmite. De asemenea, se reţine că, potrivit mențiunilor existente în acest articol din Convenție, actul juridic mai sus menționat putea să producă efecte juridice numai la data adoptării legii de scutire de impozite excepționale pentru transcrierea drepturilor de proprietate, act normativ care nu a fost niciodată adoptat. Tribunalul reţine, de asemenea, că la data la care a fost perfectată convenția mai sus arătată, era în vigoare art. 431 din Codul civil austriac, care conferă efectul constitutiv de drepturi al reînscrierii în cartea funciară. Aşa cum am arătat, în evidenţele date de către cartea funciară asupra bunului imobil în litigiu, nu a fost intabulat niciodată dreptul de proprietate al Grupului Etnic German din România, calitatea de proprietar tabular având-o reclamanta, în privința căreia legea nr. 485/1944 și legea nr. 1022/1945 nu produceau efecte juridice, întrucât aceste acte normative reglementau situația juridică a bunurilor care au aparținut Grupului Etnic German“.

Din păcate, acest punct de vedere este împărtășit și de judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia luată pe 19 iunie 2012: „Instanţele fondului au reținut corect că preluarea bunului pe numele Grupului Etnic German, prin aplicarea decretului-lege nr. 485/1944 (potrivit căruia s-a abrogat legea 830/1940 pentru constituirea Grupului Etnic German, statul român devenind proprietar al bunurilor aparținând acestuia), s-a făcut eronat, în condițiile în care acesta nu figura ca proprietar al imobilului, adevăratul proprietar tabular fiind Biserica Evanghelică Brașov“.

O mână de ajutor de la Iohannis

În luarea acestor decizii ale instanţelor, o mână de ajutor au dat și funcționarii de la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România. Astfel, primarul Sibiului, Klaus Iohannis, un enoriaș și un lider din umbră al Bisericii Evanghelice, s-a folosit de „relațiile“ sale de la București și a obținut o decizie de retrocedare a imobilului în care funcționau cele două muzee din Brașov, pe 8 aprilie 2008. Nu s-a ținut cont că acest caz era pe rol la instanţele de judecată.

O instituție centrală a statului s-a implicat în dosar, devenind avocatul unei persoane private (Biserica Evanghelică), în lupta pentru păstrarea unui bun care aparținea statului român!!! Și asta, în virtutea relațiilor speciale pe care Iohannis le avea cu președintele de la acea vreme al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților – ANRP (în subordinea căreia funcționa Comisia specială pentru retrocedarea unor bunuri care au aparținut cultelor religioase), Ingrid Zarrour. Mai mult, este de condamnat și faptul că Ministerul Culturii nu a reacționat în niciun fel, neavând niciun gest de a proteja două instituții cultură din Brașov. De ce? Este de notorietate prietenia „la catarama“ a lui Iohannis cu ministrul Culturii de atunci, Adrian Iorgulescu.

Ca intervenient în proces, Comisia specială din cadrul ANRP susține într-o întâmpinare la Înalta Curte de Casație şi Justiție, în data de 24.11.2009, că „pe baza actelor doveditoare, depuse de subscrisa la dosarul cauzei, a reieșit, neîndoielnic, faptul că, la momentul preluării abuzive, respectiv în data de 5 august 1949 (așadar, în perioada de referință a legii), proprietar tabular al imobilului în cauză era Comunitatea Bisericească Evanghelică Brașov“.

În acest context, putem spune că Muzeul de Arta și Muzeul de Etnografie și Folclor nu au avut nicio șansă în faţa acestei rețele de samsari imobiliari, care au acționat într-o structură bine organizată, având oameni bine plasați în zone de influenţă politică și judiciară. Nu putem acuza de rea-credință instanţele de judecată, dar putem constata existenţa unui trend nociv de soluționare favorabilă, pe bandă rulantă, a mai tuturor cererilor de revendicare de imobile în baza legilor de reconstituire a dreptului de proprietate. Un trend extrem de păgubos, care a dus în ultimii ani la devalizarea patrimoniului imobiliar și cultural al ţării. De menționat este și faptul că Biserica Evanghelică a avut-o ca avocat pe Liliana Șelaru, fost procuror DNA (unul dintre cei 3 procurori care aveau dreptul su dea liber la interceptări), soțul acesteia fiind director executiv în Consistoriul Bisericii Evanghelice.

Volksgruppenfuhrer-ul Andreas Schmidt

Biserica Evanghelică a colaborat cu regimul hitlerist

În apărarea lor, Consiliul Județean și muzeele de Artă și de Etnografie și Folclor au susținut permanent faptul că statul român a preluat imobilul din str. Ferdinand nr. 1-3 (fost Eroilor 21) în mod legal, fiind confiscat de la Grupul Etnic German, care intrase în proprietatea acestuia în urma unei convenții de reglementare a raporturilor dintre Grup și Biserica Evanghelică. Trebuie menționat că aceasta convenție a avut caracter de lege, care a fost tipărită în Monitorul Oficial. Documentul prin care Biserica Evanghelică a donat toate bunurile sale (cu excepția lăcașurilor de cult) Grupului Etnic German a fost adus la cunoștința statului român, condus la acea vreme de mareșalul Ion Antonescu, care a luat act de această măsură și nu a ridicat obiecții. De altfel, Grupul Etnic German era o entitate juridică ce funcționa în cadrul statului român și reprezenta interesele comunității germane din România. Drept urmare, această trecere de proprietate de la o entitate juridică la alta s-a făcut prin lege a statului roman, nu a fost doar o decizie internă în cadrul organizațiilor săsești. De aceea, sunt inexplicabile argumentele susținute de magistrați, care au afirmat că imobilul în litigiu nu a fost niciodată în proprietatea Grupului Etnic German pentru că nu a fost intabulat. Înscrierea în cartea funciară a imobilului din str. Ferdinand nu putea să fie decât parte a punerii în aplicare a unei decizii luate de transfer de proprietate de la Biserica Evanghelică la Grupul Etnic German. Acest lucru este demonstrat de faptul că imediat după ce s-a semnat respectiva Convenție, clădirea Bisericii Evanghelice s-a transformat în sediul Comisiei Economice a Grupului Etnic German, coordonată direct de Volksgruppenfuhrer Andreas Schmidt.

Astfel, în Convenția Generală pentru reglementarea raportului Bisericii Evanghelice de confesiune augustană faţă de Grupul Etnic German, se arăta că „în sprijinul ideologiei național-socialiste, conducerea Grupului Etnic German asigură, ca și celorlalte confesiuni în cadrul Grupului Etnic German, aşa și Bisericii Evanghelice din România, libertatea credinței ei religioase, fără ca prin această libertate să se abuzeze pentru a se aduce o periclitare a existenţei Grupului Etnic sau o violare a simțului moral al rasei germane. Biserica Evanghelică din România se încadrează, fără a avea pretenție de conducere politică, fără vreo rezervă, în noua ordine de viaţă a poporului german și în special a Grupului Etnic German“. La art. 17, litera b), se spune că „în proprietatea grupului etnic se vor preda gratuit cu toate sarcinile, datorii, impozite şi taxe: 1. Averea care mai înainte în mod legal a aparținut de averea obștii, fosta Universitate Săsească (…). Din acea avere mobilă și imobilă care servește scopurilor lucrative, se va preda în proprietatea Grupului Etnic, fără despăgubire“.

(Va urma)

Material preluat cu acordul site-ului ancheteonline.ro

FOSTA STIRISTA OLIVIA STEER DE LA PRO TV SI MIHAI GADEA O FACUT CA ANTENA 3 SA FIE AMENDATA DE CNA

Antena 3 a fost amendată de CNA cu 25.000 de lei pentru ediția emisiunii Sinteza zilei, difuzată în luna septembrie 2016, în care Olivia Steer a vorbit despre vaccinuri și a alte tratamente medicale.

Amenda a fost dată și pentru o altă ediție Sinteza zilei din luna februarie, în care s-a discutat despre un dosar clasat al DNA Suceava, despre tăieri ilegale de lemn.

Sanctiunea a fost propusă de Radu Herjeu și a fost votată de șapte din cei opt membri prezenți la ședință, potrivit paginademedia.ro.

„Faptul că accepți de dragul audienței să faci o emisiune pe un subiect important și accepți să nu inviți pe nimeni din partea cealaltă eu cred că asta e doar culpa moderatorului. Olivia Steer poate să spună ce vrea dânsa. Dar ați observat că nu a vorbit din experiența personală, a citat niște cercetători fără să-i numească, fără să numească nici măcar publicatia respectivă”, a declarat Radu Herjeu.

RETEAUA DE RETAIL BRICO DEPOT ROMANIA ,URMEZA POLITICA HORNBACH SI LEROY MERLIN SI RUPE RELATIILE CONTRACTUALE CU CONCERNUL AUSTRIAC SCHWEIGHOFER HOLZINDUSTRIE!

 

Rețeaua de retail Brico Dépôt România urmează politica Hornbach și Leroy Merlin și a anunțat că va rupe relațiile contractuale cu
compania austriacă Schweighofer Holzindustrie, principala beneficiară a lemnului tăiat din pădurile României.

”Dorim să oferim spre vânzare produse din lemn care au o sursă de proveniență 100% sigură, permițând clienților noștri să facă alegeri durabile. Tot lemnul din gama noastră de produse este auditat în mod responsabil, fiind aprobat de comisii recunoscute și competente, cum ar fi FSC și PEFC”, a declarat Christian Mazariu, CEO Brico Dépôt România.

Retailerul a sistat comenzile de produse către grupul austriac, folosind furnizori alternativi ce dețin certificarea FSC, și nicio comandă nu va mai fi plasată către Schweighofer Group fără acordul FSC. Recent, retailerul de materiale de construcţii şi amenajări interioare Leroy Merlin, care deține pe piața locală 15 magazine, a anunțat că nu mai cumpără, începând cu luna februarie a acestui an, produse din lemn provenite de la companii naţionale şi internaţionale care nu respectă standardele de sustenabilitate şi certificările FSC (Forest Stewardship Council) şi PEFC (Programme for the Endorsement of Forest Certification).
Această decizie vine după ce FSC a anunțat că retrage definitiv certificarea pentru lemnul procesat de compania austriacă Schweighofer Holzindustrie. Astfel, lemnul tăiat ilegal nu va mai fi certificat ca fiind sustenabil și nu va mai putea fi vândut sub marca FSC pe piețele internaționale.

FSC a considerat că prelungirea perioadei de probă pentru Schweighofer este inacceptabilă în condițiile de în care compania nu respectă standardele de sustenabilitate. FSC este o organizație internațională non-profit, înființată în anul 1993 la inițiativa unor organizații de drepturile omului și de mediu, precum și a unor companii din silvicultură și industria lemnului. Este una dintre cele mai răspândite și prestigioase certificări la nivel mondial. Până în ianuarie 2016, au fost certificate conform standardului FSC peste 186 milioane de hectare de pădure din 80 de țări din întreaga lume. Retragerea certificatului FSC va afecta circa 5% din ale Holzindustrie Schweighofer, scrie NewMoney, citând pe Dan Bănacu, directorul general al companiei.

La începutul acestui an, retailerul german de bricolaj Hornbach a anunţat că va înceta relaţiile comerciale cu procesatorul de lemn
Holzindustrie Schweighofer, pe segmentul lemnului pentru construcţii şi a lemnului rindeluit. Nemții susțin că silvicultura responsabilă face parte, de mulţi ani, din principiile de bază ale propriei afaceri. „Ţinem ca furnizorii şi partenerii noştri de afaceri să
respecte principiile unei silviculturi responsabile. Colaborăm strâns cu furnizorii noştri pentru a dovedi provenienţa lemnului şi pentru a împiedica existenţa în sortimentul nostru a produselor din lemn din surse incerte sau ilegale. Din acest motiv am fost permanent în dialog strâns cu Schweighofer şi FSC (Forest Stewardship Council). Am urmărit atent procesul de re-certificare a Schweighofer şi am decis să încetăm colaborarea cu această companie pe segmentul lemnului pentru construcţii şi a lemnului rindeluit”, a declarat Mugurel-Horia Rusu, director general Hornbach România. Astfel, colaborarea dintre Hornbach şi Holzindustrie Schweighofer va înceta începând cu luna ianuarie a anului viitor, iar pentru gama de lemn pentru construcţii şi lemn rindeluit a fost ales, deja, un furnizor nou. „Hornbach şi-a asumat voluntar, încă din 1996, responsabilitatea faţă de WWF şi Greenpeace de a nu importa lemn necertificat din regiuni tropicale. Compania se implică pentru a îndrepta atenţia clienţilor asupra lemnului
certificat cu sigiliul de calitate al Forest Stewardship Council® (FSC®).

Pentru Hornbach, lemnul provenit din regiuni din afara Uniunii Europene trebuie să deţină obligatoriu la achiziţie certificarea FSC.
Pentru lemnul care provine din Uniunea Europeană se aplică legislaţia europeană. Compania acceptă în acest caz şi alte dovezi cu privire la provenienţa necontestabilă şi legală a produselor din păduri administrate exclusiv în mod sustenabil’, se spune într-un comunicat de presă. În acest moment, Hornabach deţine 154 de magazine mixte de materiale de construcţii şi grădinărit, în nouă ţări din Europa (Germania, Austria, Olanda, Luxemburg, Elveţia, Cehia, Slovacia, Suedia şi România), dintre care șase în România (Bucureşti Berceni, Bucureşti Militari, Bucureşti Baloteşti, Braşov, Timişoara şi Sibiu).

MEDICUL SERBAN BRADISTEANU „ACARUL PAUN”AL MEDICILOR DIN ROMANIA:”II VOR FI CONFISCATE PESTE 3 MILIOANE DE EURO!”

Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București a admis joi sesizarea Agenției Naționale de Integritate (ANI) de confiscare a sumelor de 3.595.333 euro și 500.000 dolari de la medicul Șerban Brădișteanu. Hotărârea va fi comunicată unui complet de judecători de la Curtea de Apel București în vederea confiscării banilor.

„Admite sesizarea ANI. Dispune trimiterea cauzei la Secția a VIII-a Contencios Administrativ a Curții de Apel București în vederea confiscării sumelor de 3.595.333 euro și 414.000 USD de la persoana cercetată”, se arată în decizia Comisiei de verificare a averilor.

În 2008, ANI a sesizat Curtea de Apel București cu privire la Șerban Brădișteanu, șeful Secției de chirurgie cardiacă de la Spitalul Floreasca, în vederea confiscării sumelor de 3.595.333 euro și de 500.000 dolari, sume care ar fi fost obținute în mod nejustificat în perioada 2000 — 2004, când acesta a deținut funcția de senator.

Tot atunci, ANI a constatat și existența conflictului de interese în ceea ce privește achiziționarea unor echipamente medicale, procedură în cadrul căreia Șerban Brădișteanu a deținut calitatea de președinte al Comisiei de licitație.

„Din verificarea documentelor anexate sesizării, a declarațiilor de avere ale domnului Brădișteanu Șerban Alexandru, precum și a documentelor suplimentare solicitate instituțiilor competente de către inspectorul de integritate, s-a constatat o diferență vădită, nejustificată, între averea dobândită și veniturile realizate în mod legal de către persoana în cauză”, afirma ANI.

Sesizarea ANI are legătură cu dosarul penal în care Șerban Brădișteanu a fost judecat pentru abuz în serviciu și luare de mită, cu privire la achiziționarea de aparatură medicală pentru penitenciare. Medicul era acuzat de DNA că ar fi primit mită aproape patru milioane de euro de la o firmă ce distribuia produse medicale, în schimbul trucării unor licitații. În schimb, medicul ar fi primit în conturile unei firme offshore sumele de 500.000 dolari și 3.595.333 euro.

În aprilie 2015, Șerban Brădișteanu a fost achitat definitiv de aceste acuzații, însă ANI a arătat că el nu poate justifica sumele obținute prin veniturile declarate.

IZAURA ANGHEL A SCAPAT .PEDEPSELE PRIMITE DE CUMETRII LUI BASESCU!

Judecătorii de Curtea de Apel Bucureşti i-a condamnat joi, definitiv, în dosarul privind şantajarea lui Mircea Băsescu, pe fiul lui Bercea Mondial, Florin Anghel, la 9 ani, 3 luni şi 20 de zile de închisoare, pe sora acestuia, Izaura Constantin, la 2 ani şi 5 luni, şi pe soţul ei, Marius Constantin, la 3 ani şi 10 zile de închisoare.

În cazul Izaurei Anghel magistrații au dispus suspendarea executării pedepsei, aceasta urmând să efectueze 90 zile de muncă în folosul comunităţii şi să meargă la şcoală, pentru cursuri de calificare.

Procurorii au susținut în rechizitoriu că Mircea Băsescu a fost şantajat în mai multe rânduri, în perioada noiembrie 2013 – mai 2014.

„La data de 1 noiembrie 2013, inculpatul Anghel Florin a exercitat ameninţări asupra unei persoane, constând în darea în vileag, prin intermediul presei, a unor fapte compromiţătoare pentru persoana ameninţată şi pentru membrii familiei acesteia, respectiv presupusa ei implicare în infracţiuni de corupţie, cu scopul de a o determina să dea suma de 280.000 euro”, arătau anchetatorii.

INSTIGATORUL PENAL AL INCERCARII LOVITURII DE STAT,KLAUS WERNER JOHANNIS”CORUPTUL CARE UCIDE”SI DOSARUL PROTESTELOR DIN ROMANIA!

Protestatarii din Piaţa Victoriei şi-au folosit telefoanele mobile pentru

Când au început

• Protestele au debutat pe 18 ianuarie, în ziua în care au fost făcute publice proiectele ordonanțelor de grațiere și de modificare a Codurilor penale.
• În prima zi au manifestat 4.000 de mii de oameni în București și 5.000 în toată țara.
• La sfârșitul acelei săptămâni, în data de 22 ianuarie, 20.000 de protestatari au fost înregistrați la București.

Momente culminante

• Manifestațiile au atins apogeul pe data de 5 februarie, când 500.000 de oameni au demonstrat în toată România, chiar dacă Guvernul anunțase retragerea OUG 13 chiar în aceeași zi. Tot atunci protestatarii din Piața Victoriei și-au folosit telefoanele mobile pentru „protestul luminilor“.
• La 12 februarie, în cea de-a 13 zi consecutivă de manifestații, participanții au format un tricolor uriaș în Piața Victoriei. 40.000 de protestatari au fost atunci în stradă.
• Pe 26 februarie, 4.000 de protestatari au alcătuit steagul UE în cea de-a 27-a zi de manifestații.

Populaţia, scoasă în stradă de ordonanţa pentru graţiere. Foto Timi Slicaru

Ce sloganuri s-au folosit:

• Ieșiți din casă, dacă vă pasă!
• Nu ne mai sfidați!
• Dragnea, mincinos sadea, / România nu este dictatura ta!
• Sunt bine, mami, nu-i lăsa să fure țara!
• Jos labele de pe justiție!
• Anchetați și dezinfectați!
• Zi de zi, aici vom fi!
• Jos guviermii!
• Vrem sistem de sănătate, nu iertare de păcate!
• Acasă-i cald și bine, dar eu strig și pentru tine!
• PSD, ciuma roșie!
• DNA să vină să vă ia!

Lideri

• Manifestațiile nu au avut un lider asumat și nici nu au generat unul.
• Faptul că în Piață nu au existat lideri care să negocieze cu autoritățile nu înseamnă că manifestațiile nu au avut unul. Liderul simbolic al acestor manifestații de protest a fost Klaus Iohannis, președintele României.
• Prin acțiunile și afirmațiile sale, el a construit legitimitatea celor care au ieșit în stradă în aceste două luni.

CCR, arbitru și țintă

• Pe 27 ianuarie, Guvernul a emis Ordonanța 13 privind grațierea și modificarea Codurilor penale.
• Pe 5 februarie. Guvernul a emis Ordonanța 14 care abrogă Ordonanța 13.
• Pe 9 februarie, ministrul Justiției Florin Iordache a fost demis de premier.
• Pe 8 februarie, CCR a respins sesizarea depusă de președintele Klaus Iohannis – nu există un conflict juridic de natură constituţională între puterea judecătorească şi cea executivă şi nici între Parlament şi Guvern.
• Pe 9 februarie, magistrații CCR au respins sesizarea Avocatului Poporului, pe motiv că a rămas fără obiect, Ordonanța 13 fiind abrogată.
• Pe 27 februarie, CCR a admis sesizarea lui Călin Popescu Tăriceanu și a decis că există un conflict juridic între DNA și Guvern. După ce Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict instituțional între DNA și Guvern în urma anchetării modului în care a fost promovată OUG 13, manifestațiile s-au îndreptat împotriva CCR.
• Protestatarii acuzau CCR sau doar pe unii membri ai Curții că ar fi lipsiți de independență politică. „Reacționăm la noile semnale de limitare și subordonare a unor instituții. Politizarea și numirea în funcție după criterii și interese politice este primul motiv care ne-a scos în stradă.“
• Ce urmăreau manifestanții : depolitizarea CCR și susținerea pentru DNA.
• Analiștii politici au considerat că marșul nu are justificare și că în loc să susțină statul de drept, chiar îl șubrezesc.

Iohannis s-a transformat din mediator în protestatar. Foto Lucian Alecu

Cine le-a promovat?

Pagina de Facebook „Corupția ucide“, înființată de Florin Bădiță. Acesta a mai organizat și alte evenimente cu caracter social-politic:

• „Victor Ciorbea, ești concediat!“ (2017)
• Protestele de după Colectiv (2015), soldate cu demiterea lui Victor Ponta
• Flashmob împotriva despăduririlor abuzive (2015), precum și
• Ziua fără pantaloni la metrou (2015)

Declarațiile palatelor

Iohannis: „Am venit aici, în Piața Universității, ca și miile de români, ca să-mi arăt indignarea. O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislația din România, vrea să slăbească statul de drept, or, așa ceva nu se poate admite. Este inadmisibil să se schimbe legislația și zeci și sute de politicieni certați cu legea să-i găsească cu dosarele curate și să continue fărădelegile. Românii pe bună dreptate sunt indignați. Sunt foarte impresionat de amploarea acestor manifestări și de faptul că românii au înțeles foarte bine despre ce e vorba cu aceste ordonanțe de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală și au arătat românii foarte clar ce vor: un stat de drept“.

Grindeanu: „Vreau să privesc partea pozitivă a ceea ce s-a întâmplat. Civismul societății noastre a reacționat la această temă. Ca politician, când iei o decizie care generează o reacție de protest – chiar dacă a fost o decizie corectă când a fost luată –, e clar că trebuie să faci un pas înapoi, dacă ești un politician responsabil și vrei să faci lucrurile așa cum trebuie. Când vine vorba de încredere, românii au decis la urnele de vot“.

Pozițiile ambasadelor

Ambasadele Belgiei, Canadei, Franței, Germaniei, Olandei și Statelor Unite au reacționat public în contextul protestelor masive ca urmare a ordonanței de urgență privind modificarea Codurilor penale. Mai mult, reprezentantul SUA la București a avut o serie de întâlniri cu premierul Sorin Grindeanu și cu liderul PSD, Liviu Dragnea.

„Contrară opiniei unanime exprimate de întreaga comunitate judiciară şi responsabilă de menţinerea statului de drept, de actori credibili ai societăţii civile, şi în pofida îngrijorărilor afirmate de cetăţenii români în cursul ultimelor două săptămâni, această acţiune nu poate decât să afecteze poziţia României în comunitatea internaţională şi riscă să pună în pericol parteneriatele bazate pe valorile comune ce decurg din principiile directoare ale UE şi NATO“, declară semnatarii scrisorii.

Ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, a declarat într-un interviu că „nu considerăm oportună nicio măsură care slăbește statul de drept al României“ și că „orice propunere legislativă care contravine consolidării statului de drept îi afectează pe toți românii, indiferent de preferințele lor politice.“

Poziția partidelor

Călin Popescu Tăriceanu, ALDE: „Se pare că discuția pe care am avut-o cu președintele, imediat după alegeri, nu era un simplu bluf. Se pare că are un plan care să ducă la schimbarea Guvernului și la instalarea guvernului lui. Și acest lucru e foarte grav, pentru că președintele trebuie să respecte ordinea constituțională, trebuie să respecte rezultatul alegerilor, chit că îi convin sau nu îi convin.“

Nicușor Dan, USR: „A doua zi după ce a fost abrogată printr-o nouă ordonanță, ordonanța 13 va fi transformată de către ministrul Justiției în proiect de lege. O dovadă că PSD nu renunță la amnistie și grațiere, că a făcut doar un pas înapoi. Florin Iordache și Sorin Grindeanu trebuie să plece, în ce ordine vor ei.“

Liviu Dragnea, PSD: „Creşte nervozitatea în rândul membrilor şi simpatizanţilor PSD, pentru că, în opinia lor, după ce a fost abrogată ordonanţa, asistăm la un protest politic împotriva unui guvern legitim. În continuare fac apel la calm. Vreau să facem tot ce e posibil să nu se escaladeze acest conflict în stradă. Atât timp cât această stare conflictuală continuă, nimeni nu are de câştigat, toată lumea are de pierdut.“
Raluca Turcan, PNL: „Tot ce a făcut Guvernul a semănat a lovitură la adresa echilibrului puterilor statului. Nu a avut nicio conexiune cu realitatea, cu oamenii. Demisia domnului Iordache nu cred că va răspunde așteptărilor celor care protestează.“

MCV și Departamentul de Stat SUA

• În privinţa combaterii corupţiei la nivel înalt, documentul prezentat de Comisia Europeană notează că DNA şi Înalta Curte au înregistrat „un bilanţ impresionant“ în ceea ce priveşte rezolvarea cazurilor de corupţie la nivel mediu şi înalt.
• Rapoartele MCV începând cu 2014 „au putut evidenția o tendință și un bilanț pozitive care indică progrese importante și un caracter ireversibil tot mai pronunțat al reformelor puse în aplicare în cadrul MCV”.
• Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al Statelor Unite a declarat că „SUA sunt profund îngrijorate de măsurile recente ale Guvernului României, ce subminează statul de drept și slăbesc responsabilitatea pentru fapte penale de natură financiară sau de corupție“.

Învinși și învingători

Cel mai mare pierzător în urma celor două luni de demonstranții a fost România, care e mult mai dezbinată. Politic, principalii pierzători sunt cei de la PSD, care au scăzut în sondaje.

Florin Iordache, fostul ministru al Justiției, a suferit direct, fiind demis din funcție. Pierderi de imagine au mai avut și Liviu Dragnea, Gabriela Firea, dar și alți lideri ai partidului.

Conflictul deschis i-a adus pierderi de imagine și președintelui Iohannis. De pe urma mișcărilor de stradă a câștigat Justiția, prin DNA și Parchete.

Autorizații și violențe

• Protestele nu au fost autorizate conform legii. Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a declarat: „Mitingul este neautorizat, la fel ca toate manifestațiile din ultima perioadă. Aceste manifestații ilegale au fost validate de la cel mai înalt nivel al țării. Se intervine în continuare. E stare de alertă în oraș. Sunt preocupată. Sunt în alertă. De regulă, primesc informații clasificate pe acest subiect. Acum nu am primit. Voi primi în zilele următoare“.
• Lipsa autorizării a adus o serie de dosare penale deschise în urma unor sesizări, fie anonime, fie depuse de diferite organizații.
• Alte 5 dosare au fost întocmite pentru că s-au folosit drone care nu erau înregistrate. Acestea au fost ridicate de Poliție, în vederea expertizării de către Autoritatea Aeronautică, iar ancheta este condusă de Parchetul Curții de Apel.
• Zece persoane au fost arestate în urma evenimentelor din noaptea de 1 spre 2 februarie, când membri care ar face parte din galeriile unor echipe de fotbal s-au luat la harță cu jandarmii. Unii dintre ei au aruncat cu bolovani, bucăți de gheață sau tomberoane spre forțele de ordine care asigurau perimetrul de protecție în jurul clădirii Guvernului. Alții au incendiat un chioșc publicitar. Un jandarm a fost grav rănit în urma evenimentelor.
• A doua zi după ce ultrașii s-au încăierat cu jandarmii, SRI a transmis un comunicat prin care se arăta că „SRI a acționat potrivit competențelor legale, datele și informațiile obținute exclusiv cu privire la prezența unor membri ai galeriilor cluburilor sportive la acțiunile publice de protest din centrul Capitalei fiind transmise operativ instituțiilor legal abilitate (IGP, Jandarmeria Română, SPP). SRI nu a avut surprize operaționale. SRI nu are competențe în ceea ce privește manifestările grupărilor ultras, însă, dacă se obțin date de interes pentru instituțiile cu atribuții pe ordine publică, acestea sunt furnizate cu celeritate“.

Cele două tabere

Pro:

• Șase organizații neguvernamentale – Expert Forum, Institutul pentru Politici Publice, Funky Citizens, Centrul Român de Politici Europene, Freedom aHouse România și Grupul pentru Dialog Social – au transmis un comunicat, prin care au susținut că acordarea unei grațieri colective prin ordonanță de urgență reprezintă „o acțiune fără precedent în istoria postdecembristă a României“.
• Manifestațiile au fost susținute de PNL și USR atât prin declarații politice, cât și prin participarea membrilor acestora la unele mitinguri.
• Realitatea TV, Rareș Bogdan, Moise Guran și Digi 24, HotNews.ro şi Dan Tapalagă și Ziare.com au fost doar câțiva dintre susținătorii protestatarilor.
• DIICOT a criticat proiectele de ordonanță de urgență arătând că „pot reprezenta o condiție favorizantă a fenomenului infracțional“.
• Forumul Judecătorilor din România a solicitat retragerea OUG 13.
• Asociația Magistraților din România a criticat graba Ministerului Justiției și a acuzat ignorarea principiului transparenței.
• CSM a dat aviz negativ pentru cele două proiecte de ordonanță care vizau grațierea și modificarea Codului penal.
• Procurorul-șef al DNA, Codruța Kovesi, a declarat că proiectul ar produce o dezincriminare parțială, mascată, a abuzului în serviciu.
• „Vorbim despre un asalt asupra sistemului de justiție, care vizează decredibilizarea, hărțuirea sistemului de justiție în general“, a declarat Kovesi.
• Procurorul general, Augustin Lazăr, a calificat proiectele de ordonanță ca fiind „penibile“. „Ca membru al Consiliului Suprem al Magistraturii, vă pot spune că ordonanța de urgenţă este o ofensă adusă autorității judecătorești, fiind discreționară, vădit neconstituțională“, a precizat Augustin Lazăr.

Contra:

• De partea cealaltă a baricadei s-au aflat România TV și Antena 3.
• Coaliția de guvernare PSD și ALDE și liderii celor două Camere ale Parlamentului au fost împotriva manifestațiilor.

SLUGA OCULTEI DE LA BRUXELLES,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS O PLECAT IN HOINAREALA LA CONSILIUL EUROPEAN DECLARAND INAINTE DE PLECARE CA „NU VREA LANDUL ROMANIA CU DOUA VITEZE!

 

Preşedintele Klaus Iohannis a făcut o declaraţie presă la Palatul Cotroceni, înaintea plecării sale la Bruxelles, la Consiliul European.

„Poziţia noastră e bine-cunoscută, a spus preşedintele, care a precizat că „am avut această poziţie încă de la început, am reiterat-o de fiecare dată”.

Klaus Iohannis a subliniat, de asemenea, că „noi credem într-o UE puternică, unită, solidară”, fiind totodată de părere că nu „e bine să mergem pe variante cum ar fi Europa cu mai multe viteze sau UE cu două viteze sau Uniunea cercurilor concentrice”.

Alte declaraţii

„Mâine voi participa la Bruxelles la Consiliul European. Principalele subiecte: ocuparea forţei de muncă, competitivitate, migraţie, relaţii externe cu accent pe situaţia din Balcanii de Vest. Mâine va avea loc o sesiune în format 27, unde vom discuta informal despre viitorul UE, în perspectiva summitului de la Roma din 25 martie.

Tema este una fundamentală, de ea se leagă viitorul UE. A generat un interes firesc în opinia publică. Tema se referă şi la viitorul României. Suntem chiar la începutul fazei de dezbatere, plecând de la cele cinci scenarii propuse de Juncker. Nu suntem în faza de decizie şi nici nu putem să fim siguri că vom alege unul dintre aceste cinci scenarii.

E felul în care preşedintele Comisiei a văzut variantele, dar e posibil ca pe parcursul discuţiilor să apare un alt scenariu ca fiind mai potrivit, mai fezabil. – Primele concluzii ale dezbaterilor care vor începe formal la Roma pe 25 martie vor fi agreate probabil în Consiliul European din decembrie 2017. Cu acel prilej se vor stabili acţiunile ulterioare care se vor derula până în semestrul 1 din 2019, când se doreşte finalizarea acestui proces, înainte de alegerile pentru Parlamentul European

-Poziţia noastră e bine-cunoscută: am avut această poziţie încă de la început, am reiterat-o de fiecare dată. Noi credem într-o UE puternică, unită, solidară, iar această consolidare trebuie s-o realizăm împreună, toţi cei 27. Din acest considerent, nu am fost de părere că e bine să mergem pe variante cum ar fi Europa cu mai multe viteze sau UE cu două viteze sau Uniunea cercurilor concentrice. Nu. Noi dorim o UE unită şi puternică. – Acest lucru a fost şi va fi în continuare prezentat că poziţia României şi de mine, dar şi de toţi ceilalţi participanţi la dezbatere în procesul diplomatic.

Consolidarea UE poate avea loc doar dacă coeziunea între state e întărită, nu slăbită. E foarte adevărat că şi acum putem constată că nu toată lumea se mişcă cu aceeaşi viteză. Faptul că avem o UE cu mai multe viteze e o constatare facilă, dar asta nu înseamnă că vrem să se întâmplă aşa şi în viitor. Nu trebuie să facem confuzia între constatare şi obiectivul spre care tindem, un obiectiv pe termen lung. Trebuie să construim conceptul nostru astfel încât să tindem spre o UE puternică.

S-a vehiculat deja că ţările care pot mai mult să facă mai mult şi acum avem dosare pe care se lucrează în acest fel, zona euro şi zona Schengen. Da, dar aceste dosare sunt deschise pentru toată lumea şi aşa e bine, iar cei care nu au ajuns încă acolo trebuie să lucreze mai bine că să ajungă acolo-

-E important să nu închidem variante la care pot ajunge toţi. E esenţial să nu deschidem proiecte exclusiviste, accesibile doar unor membri. Asta ar însemna Europa cu două viteze şi acest lucru în nici un caz nu ni-l dorim. Constatăm că acum avem astfel de proiecte, dar ele trebuie să reprezinte excepţii, faze de tranziţie, nu regulă”.

GAULEITERUL NAZI,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS PANICAT DE FRICA A REACTIONAT BALBAIT LA DECLARATIA POLITICA ADOPTATA DE PARLAMENT IN CARE ESTE ACUZAT DE ABUZ DE DREPT!

Declarația politică adoptată miercuri de Parlamentul României – a cărei analiză detaliată din punct de vedere juridic pune sub semnul întrebării rigoarea conceptelor și argumentelor – deși clamează rolul Parlamentului în arhitectura instituțională a statului român, în fapt se constituie într-un semnal îngrijorător cu privire la perspectiva pe care Parlamentul o are asupra modului în care el se relaționează cu celelalte autorități și instituții ale statului, precum și cu societatea civilă, afirmă Administrația Prezidențială într-un comunicat, în replică la declaraţia asumată, miercuri, de Legislativ.

„Luând ca pretext un act normativ al Guvernului adoptat în absența oricărei delegări legislative din partea Parlamentului și puternic contestat de societatea civilă, invocând o decizie a Curții Constituționale a cărei motivare nu este cunoscută încă, declarația politică a Parlamentului afectează însuși principiul cooperării loiale dintre instituțiile statului, fundamentat și dezvoltat constant în jurisprudența instanței de contencios constituțional.
Adecvarea Parlamentului la realitatea societății românești contemporane implică mai mult decât simpla afirmare a faptului că „autoritatea sa legislativă este unică și indivizibilă”, că el „beneficiază de un drept exclusiv de a trage Guvernul la răspundere”, că este „singurul reprezentant constituțional al întregii societăți” sau că „opinia structurată și legală a societății românești este exprimată în mod legitim și cu exclusivitate numai de Parlament” ori că „Parlamentul asigură legătura constituțională între Președinte și societate”.
Deteriorarea imaginii publice a Parlamentului și scăderea încrederii cetățenilor în autoritatea care astăzi își reafirmă „supremația politică față de toate celelalte instituții publice” nu își va găsi soluția prin transferul de responsabilitate asupra Președintelui României, CSM, sau asupra altor „agenții ale statului de ordin judiciar sau ținând de sfera siguranței naționale” ori, în ultimă instanță, asupra cetățenilor care îndrăznesc să se exprime liber împotriva unor acțiuni care pun în pericol statul de drept și valori ale democrației. Impresia Parlamentului că ar fi o instituție „redusă la condiția de spectator al unor decizii politice” ar putea fi schimbată prin asumarea unor dezbateri autentice și transparente, printr-un act de legiferare responsabil și previzibil în interesul general al societății, printr-un control eficient asupra executivului în ansamblul său, și nu limitat doar la întrebări și interpelări adresate membrilor Guvernului.
Constituția României stabilește că Președintele României este ales direct de cetățeni. El are legitimitate și reprezentativitate egale cu ale Parlamentului și, ca atare, Președintele României nu devine „prin efectul Constituției, exterior societății”, ci, dimpotrivă, atunci când se manifestă, Președintele României exprimă interese ale societății. Așa cum a constatat și Curtea Constituțională, o elocventă ilustrare a faptului că Președintele României este obligat să aibă un rol activ și că prezența sa în viața politică nu se poate rezuma la un exercițiu simbolic sau protocolar, rezultă din dispozițiile articolului 80 din Constituție, care consacră rolul șefului statului de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, exercitând funcția de mediere între puterile statului și între stat și societate. Prin urmare, pozițiile exprimate de Președintele României sunt departe de a fi „păreri”, cu atât mai puțin „particulare sau parțiale” și se concretizează în acțiuni și acte menite să realizeze rolul reprezentativ al Președintelui României.
Legea fundamentală a consacrat un principiu esențial pentru conduita tuturor autorităților și a tuturor cetățenilor, anume acela ca „nimeni nu este mai presus de lege”. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, autoritățile publice, inclusiv cele reprezentative la nivel național – Parlamentul și Președintele României – sunt ținute să respecte cadrul constituțional existent. Pe de altă parte, aceasta înseamnă că nicio autoritate publică nu poate limita prerogativele celorlalte. În măsura în care „judecățile Președintelui României, ale CSM și ale reprezentanților Ministerului Public” sunt calificate drept „neconstituționale și inacceptabile”, Declarația politică adoptată astăzi de Parlament poate fi considerată o formă de presiune. Astfel, sesizarea Curții Constituționale de către Președintele României sau de Consiliul Superior al Magistraturii ar deveni discutabilă, iar anchetarea și judecarea faptelor de corupție s-ar transforma în acțiuni contestabile. Însăși Curtea Constituțională ar trebui să reflecteze serios ori de câte ori ar avea de soluționat o cauză în care implicat ar fi și Parlamentul, de vreme ce acesta evaluează constituționalitatea acțiunilor și deciziilor altor autorități publice.
Constituția României a construit un sistem în cadrul căruia autonomia instituțională este echilibrată prin colaborarea reciprocă și cooperarea loială a instituțiilor fundamentale ale statului. Luând act de Declarația politică adoptată de Parlament, Președintele României va continua să își exercite toate atribuțiile constituționale în beneficiul poporului român, unic titular al suveranității naționale”, se arată în comunicat.

Update: Plenul reunit al Camerei Deputaților și al Senatului a adoptat miercuri o declarație comună în care condamnă acțiunile și pozițiile publice exprimate de președintele Iohannis, CSM și Ministerul Public vizavi de Guvern. În declarație se subliniază totodată că Parlamentul îşi reafirmă supremaţia politică faţă de toate celelalte instituţii publice şi se arată decis să-şi exercite cele trei funcţii fundamentale ce îi revin prin Constituţie: funcţia reprezentativă, funcţia legislativă, precum şi funcţia de
alegere şi control a executivului. Proiectul de declarație, adoptat cu 203 voturi pentru și 94 de voturi împotrivă, a fost propus de președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu. Declarația nu are consecințe juridice, fiind un act exclusiv politic.

Declarația adoptată de Parlament
Parlamentul României salută clarificările pe care Curtea Constituţională a României le-a adus în decizia sa din 8 februarie 2017. Declarând neîntemeiate sesizările Consiliului Superior al Magistraturii şi Preşedintelui României, Curtea explică, pe de o parte, cum
Parlamentul poate delega Guvernului printr-o lege specială de abilitare competenţa de a emite ordonanţe, iar pe de altă parte, că executivul „nu are obligația constituțională sau legală de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii în materia în care a legiferat, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu are abilitarea legală de a emite un astfel de aviz”.
De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit demult că „în cazul elaborării și emiterii unor alte acte normative, legea nu prevede obligația solicitării avizului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că exigența acestei autorități publice de a aviza acte
normative care nu se circumscriu activității autorităţii judecătoreşti depășește sfera atribuțiilor sale constituționale”.
Parlamentul apreciază că, în condiţii normale, asemenea lămuriri nu ar fi fost necesare. Textul Constituţiei este în sine suficient de explicit. Ceea ce a făcut oportună şi necesară decizia Curţii este absenţa manifestă a bunei credinţe în interpretarea legii fundamentale de către reprezentanţi instituţionali ai autorităţii judecătoreşti, ca şi abuzul de drept al Preşedintelui României, care recurge la sesizarea fără temei a Curţii doar în scopul blocării unui proces politic democratic.
Parlamentul României consideră că recenta decizie a Curţii trebuie să pună capăt o dată pentru totdeauna acţiunilor concertate de subminare a rolului şi prestigiului Parlamentului ca instituţie centrală a democraţiei şi organ reprezentativ suprem al naţiunii
noastre. Parlamentul nu va mai accepta pe viitor să fie redus la condiţia de spectator al unor decizii politice ce se iau după criterii netransparente de către persoane care nu şi-au câştigat prin vot dreptul de a decide şi de către agenţii ale statului conduse la rândul lor de persoane numite pentru îndeplinirea unor atribuţii fără caracter politic, de ordin judiciar sau ţinând de sfera siguranţei naţionale.
Pe fond, aceste acţiuni de discreditare a Parlamentului sunt lipsite de o motivaţie raţională. Trebuie afirmat răspicat că toate instrumentele juridice folosite în combaterea corupţiei emană de la Parlament. Ele sunt în mod fundamental expresia voinţei politice a acestuia de a instaura necondiţionat domnia legii şi de a întări instituţiile statului de drept.
Imperfecţiunile cadrului normativ al luptei anti-corupţie, semnalate cu repetiţie de Curtea Constituţională, sunt produse tocmai de urgenţa, rareori justificată, impusă procesului de adoptare a legilor, unele dintre acestea fiind trecute prin angajarea răspunderii Guvernului.
Calitatea legilor creşte ori de câte ori Parlamentul este lăsat să delibereze fără a fi supus la presiuni exterioare.
Prin această Declaraţie, Parlamentul îşi reafirmă supremaţia politică faţă de toate celelalte instituţii publice şi se arată decis să-şi exercite cele trei funcţii fundamentale ce îi revin prin Constituţie: funcţia reprezentativă, funcţia legislativă, precum şi funcţia de
alegere şi control a executivului.
Parlamentul, ca expresie a suveranităţii naţionale, reprezintă societatea românească în ansamblul ei și cu toate componentele ei. Îi reprezintă deopotrivă pe cei care au votat, indiferent de opțiunea politică, dar şi pe cei care nu s-au prezentat la urne.
Funcţia esenţială a Parlamentului este aceea de a da, prin dezbaterile sale, o formă reprezentativă preocupărilor celor mai grave şi profunde ale societăţii. Cunoaşterea publică este indispensabilă într-o democraţie, iar sarcina oricărui Parlament este acea de
a spori calitatea şi sfera gândirii ce animă deliberarea colectivă.
Modul direct de alegere a Preşedintelui României a indus impresia greşită că cel ales este primul reprezentant al naţiunii, că ar fi un preşedinte absolut al românilor, mai legitim si mai reprezentativ decât Parlamentul. Preşedintele, odată ales, devine prin efectul
Constituţiei exterior societăţii, ocupând o poziţie de mediator între aceasta şi autorităţile publice.
Preşedintele României reprezintă statul român (Articolul 80, Aliniatul 1) cele trei fiind legislativă, executivă şi judecătorească puteri ale acestuia nu numai separate între ele, dar şi distincte de societatea cetăţenilor, care este „fundamentul” statului, dar nu
se confundă cu acesta (articolul 4, aliniatul 1). Parlamentul este organul care asigură legătura constituţională între Preşedinte şi societate, aşa cum subliniază procedura care-i cere Preşedintelui să depună jurământul de învestitură în plenul reunit şi să încredinţeze apoi preşedinţilor celor două camere documentul pe care a semnat jurământul.
Parlamentul oglindeşte deci voinţa societăţii, în timp ce Preşedintele exprimă arhitectura instituţională a statului şi o explică atunci când este necesar.
În al doilea rând, Parlamentul este „unica autoritate legiuitoare a ţării” (Articolul 61, Aliniatul 1). Parlamentul acceptă să delege Guvernului, în termeni precişi, exerciţiul acestei autorităţi, nu însă vreunei alte instituţii. Nu poate delega autoritatea înseşi, care
este inalienabilă. În temeiul legilor pe care le face şi pe care le modifică suveran, Parlamentul se poate consulta în cursul procesului legislativ cu instituţii publice, cu experţi, cu societatea civilă, cu orice parte interesată. Avizele pe care Parlamentul convine să le
solicite nu pot avea un caracter constrângător. Nimeni şi în nici o materie nu-şi poate aroga dreptul de a uzurpa autoritatea legislativă a Parlamentului, care este unică şi indivizibilă.
În sfârşit, grupurile politice din Parlament trebuie consultate de Preşedinte în vederea desemnării unui candidat pentru funcţia de prim-ministru, după care Parlamentul îi acordă (sau nu) acestuia şi întregii liste a Guvernului votul de încredere (Articolul 103) şi
acceptă programul de guvernare prin care executivul realizează politica internă şi externă a ţării şi conduce administraţia publică (articolul 102, aliniat 1). Din acel moment, Guvernul şi toate organele administraţiei publice se supun controlului parlamentar (articolul 111, aliniat 1), Parlamentul fiind singura instanţă politică în faţă căreia Guvernul este răspunzător pentru întreaga sa activitate (Articolul 109, Aliniat 1).
Parlamentul României califică drept neconstituţionale şi inacceptabile judecăţile pe care fie Preşedintele României, fie Consiliul Superior al Magistraturii, fie reprezentanţi ai Ministerului Public le formulează la adresa unor decizii şi activităţi ale Guvernului.
Asemenea acţiuni uzurpă ilegal şi abuziv dreptul exclusiv al Parlamentului de a trage Guvernul la răspundere, în diferitele forme prevăzute de lege şi de regulamentele camerelor, pentru activitatea sa.
La începutul primei sesiuni din acest mandat, Parlamentul Românei se angajează cu fermitate să respecte riguros articolul 69 din Constituţie şi să servească exclusiv naţiunea pe care o reprezintă, refuzând totodată să-şi supună mandatul oricăror solicitări
imperative, de oriunde ar veni. Parlamentul respectă dreptul la liberă exprimare, înţelegând în acelaşi timp că este singurul reprezentant constituţional al întregii societăţi.
Oportune sau inoportune, îndreptăţite sau abuzive, părerile Preşedintelui României, Consiliului Superior al Magistraturii și ale Ministerului Public sunt opinii particulare şi parţiale. Opinia structurată şi legală a societăţii româneşti este exprimată în mod legitim şi cu exclusivitate de Parlament.

PE 9 MARTIE,BISERICA ORTODOXA ROMANA, IIPOMENESTE PE SFINTII CEI 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA!

 

Pe 9 martie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții 40 de mucenici din Sevastia, soldați romani care, pentru credința lor, au fost omorâți în vremea împăratului Licinius.

Originari din Capadocia (Asia Mică), cei 40 de muncenici erau ostași în Legiunea a XII-a Fulminata, staționată la Melitene (Armenia) și condusă de guvernatorul Agricola. În anul 320, aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de 8 zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei.

Astfel, soldați au fost obligați, în vreme de iarnă, să stea toată noaptea în mijlocul lacului. Pe când se aflau în mijlocul apei, unul dintre ei, ieșind din lac, a fost băgat în apă caldă și a murit. Văzând în noapte pe sfinți înconjurați de lumină și cununi, pogorându-se din cer asupra fiecăruia dintre ei, unul dintre ostașii care erau de pază acolo a intrat cu sfinții în lac și l-a înlocuit pe cel plecat.

În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. Moaștele lor au fost răspândite la diverse biserici din spațiul ortodox.

Numele celor 40 de Sfinți Mucenici sunt Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.

Potrivit tradiției, în ziua de 9 martie, gospodinele prepară mucenici, care pot fi pregătiți ca o prăjitură cu miez de nucă și miere sau un aluat în forma cifrei opt, fiert în apă cu mirodenii și nucă. Mucenicii se împart la rude, vecini, oameni sărmani, pentru pomenirea celor morți.

Părintele Nicolae Velimirovici la sărbătoarea celor 40 de mucenici, via Cuvântul Ortodox

 

Dar cel ce va rabda pina la sfarsit, acela se va mintui” (Matei 24: 13).

O, Stapine mult indurator si indelung rabdator, Tu ai indurat toate, totul pina la sfirsit. De aceea esti Tu nu doar binecuvintat in vecii vecilor, dar si izvorul tuturor binecuvintarilor tuturor oamenilor care isi doresc binele in vecii vecilor. Sfintii apostoli au indurat pina la sfirsit si au intrat in vesnicia cea binecuvintata. Sfintii cuviosi de buna voie au indurat toate chinurile si suferintele pina la sfirsit si s-au preaslavit si in cer si pe pamint. Sfintii mucenici au indurat de bunavoie toate schingiuirile trupurilor si sufletelor lor si s-au facut impreuna-mostentori ai imparatiei lui Hristos.

Orice intemeietor de vreo noua organizatie sau partid isi recruteaza urmatori fagaduindu-le bogatii multe si multe placeri daca fac aceasta, dar ascunzind cu buna stiinta greutatile si chinurile prin care trebuie sa treaca spre a ajunge la acele bogatii si la acele placeri. Stapinul nostru Hristos este singurul Care a grait adevarul urmatorilor Sai, aratindu-le atit partea amara, cit si cea dulce a lui.

El nu a fagaduit nicicum si nicicind roade dulci fara mai intii slujire, nici slava fara mai intii suferinta, nici odihna vesnica fara mai intii mergerea pe cararea cea strimta si plina de spini, nici biruinta fara lupta, nici placere fara mai intii gustul amar al nevointelor, nici imparatia fara mai intii plins cu lacrimi si jertfire de sine. Desi Stapinul nostru a insiruit cu exactitate toate suferintele prin care trebuie sa treaca ucenicii Lui, El nu-i lasa fara sa-i mingiie cu descoperirea bunatatilor ce vor sa fie. El le descopera intelesul mai adinc al suferintelor, nelasindu-i in intunericul deznadejdii. El zice: „Dar cel ce va rabda pina la sfirsit, acela se va mintui”. Iar care anume este acea binecuvintare care ii asteapta pe cei ce rabda pina la sfirsit, Mintuitorul insusi a aratat-o cu indestulare. Aceasta binecuvintare a fost marturisita de multi pina astazi si continua sa fie marturisita de multi sfinti, fie dintre aceia care s-au infatisat in slava din tarimul celalalt celor dintre cei vii socotiti vrednici de aceasta, fie dintre cei care, inca in trup fiind, s-au invrednicit de vederile cele ceresti ale binecuvintarilor care ii asteapta pe cei putini care, cu credinta si cu staruinta, bine se nevoiesc si rabda pina la sfirsit.

O, Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Tu esti puterea noastra. Ajuta-ne noua sa rabdam pina la sfirsit in credinta ca Tu cu noi esti pina la sfirsitul veacurilor. Caci Tie se cuvine toata slava si multumirea in veci, Amin!

9 MARTIE:ZIUA DETINUTILOR POLITICI ANTICOMUNISTI IN PERIOADA 1944 – 1989!

 

Ziua de 9 martie a fost declarată, prin legea nr. 247/2011, „Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989”. Astfel, ziua pomenirii celor 40 de mucenici a devenit data de pomenire a celor care au murit ca luptători împotriva comunismului.

Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat 2017 – An comemorativ al Patriarhului Justinian și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, Patriarhia Română a transmis Centrelor eparhiale îndemnul de a săvârși mâine slujbe de pomenire a celor care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credința în Dumnezeu și demnitatea poporului român.

„Momentul liturgic va cuprinde ectenia pentru pomenirea eroilor, ostașilor și luptătorilor români, din Liturghier (ed. 2012) și din Slujba Parastasului pentru eroi (ed. 2016)”, informează Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

Arhim. Mihail Stanciu ne explică semnificația acestui moment, dar și însemnătatea sacrificiului celor care s-au jertfit în temnițele comuniste, pentru credința ortodoxă și pentru neamul românesc.

Reporter: De ce a fost nevoie de o astfel de zi?

Arhim. Mihail Stanciu: Pentru a-i cinsti pe înaintașii noștri în credință, cei care ne-au transmis tezaurul mântuirii – adică dreapta credință, calea cunoașterii lui Dumnezeu și a dobândirii vieții veșnice. De aceea și Biserica Ortodoxă Română, prin Sfântul Sinod, a rânduit ca ziua de 9 martie, ziua de prăznuire a Sfinților 40 de mucenici din Sevastia Armeniei, să fie dedicată și pomenirii celor care au pătimit în închisorile comuniste, adică a foștilor deținuți politici din perioada 1944 – 1989. De aceea și noi, în toate bisericile și mănăstirile ortodoxe din România facem pomenirea acestor mărturisitori care și-au pus sufletul pentru Hristos și pentru demnitatea poporului român călcată în picioare de niște asupritori străini – să nu uităm că au venit pe tancurile sovietice și care au încercat să dezrădăcineze poporul, atât din punct de vedere religios, duhovnicesc, încercând să elimine credința în Dumnezeu, credința ortodoxă, dar și din punct de vedere cultural, adică oamenii să uite  valorile poporului român și continuitatea noastră pe aceste coordonate ale credinței în Dumnezeu și ale bunei cuviințe pe care poporul român a trăit-o continuu, începând din familie, apoi din școala care s-a născut din sânul Bisericii și în comunitate.

– Ce a însemnat, din punctul dumneavoastră de vedere, sacrificiul acestor oameni în temnițele comuniste, pentru poporul român?

– Este un exemplu de mărturie și de demnitate ortodoxă pe care acești deținuți politici ni l-au dat nouă și de aceea recunoștința noastră se manifestă și în această zi, de pomenire a lor, în comun, pe lângă zilele de pomenire a eroilor aceștia ai credinței în zilele lor de adormire. Îi pomenim, îi aducem în atenția noastră pe acești mari stâlpi ai credinței din vremea prigoanei comuniste, tocmai pentru a ne arăta continuitatea cu ei, cinstirea noastră față de ei și față de Dumnezeu care a strălucit prin ei.  Pe de o parte aducem mulțumire lui Dumnezeu, dar aducem și recunoștință lor care, prin exemplul lor de statornicie în credință chiar în perioada unor chinuri îndelungate – să nu uităm că ei au fost torturați unii luni de zile, alții ani în temnițele comuniste, au rezistat unei torturi fizice și psihice pe termen lung și și-au păstrat credința dându-ne și nouă pildă de statornicie în credință.

– Ei  sunt martiri. Mai există astăzi, în poporul român, oameni cu o asemenea putere și o asemenea credință? Ȋn vremurile acestea tulburi?

– Cred că Dumnezeu, în purtarea lui de grijă, are oameni mărturisitori, care prin răbdare mai ales, nu prin bravare, ci prin răbdare, țin făclia credinței aprinsă și mijlocesc pentru neamul românesc. Unii nu sunt la vedere. Chiar și pe acești martiri din temnițele comuniste îi cunoaștem nominal doar pe unii, pe cei mai faimoși în lumea culturală, cum au fost Părinții de la Rugul Aprins și din alte biserici și mănăstiri  de pe cuprinsul țării noastre. Dar mulți au pătimit anonim, însă exemplul lor este la fel de puternic și mijlocirea lor la Dumnezeu este la fel de mare. Cred că există și astăzi, însă mult mai discreți. Însă ce trebuie să înțelegem noi? Că și în această perioadă, de așa zisă libertate, școala suferinței sau a încercării răbdării, este o metodă pedagogică prin care Dumnezeu ne ține aproape de el. Atunci când avem de toate, când ni se pare că ne suntem suficienți pentru viața noastră – adică devenim proprii noștri dumnezei, ca și Adam cândva –  murim sufletește. Când nu ne mai raportăm și nu ne mai unim cu Dumnezeu, atunci energia noastră sufletească, coordonata duhovnicească a vieții noastre se micșorează și murim sufletește. Dar, prin încercări, prin răbdarea încercărilor, noi ne unim cu Dumnezeu. Chiar dacă e grea crucea, Hristos e împreună cu noi, ne susține pe acest drum al Crucii. Situația nu e roză nici economic, politic, cultural (vedem ce marxism cultural există, la noi în țară și în lume, în general). Creștinii sunt persecutați astăzi ca și în vremea comunistă, ca și alte perioade istorice. Cine vrea să trăiască cucernic în Hristos va fi prigonit și observăm că Biserica e aproape eliminată din spațiul public, icoanele vor să fie eliminate din școală (culmea, Școala fiind produsul Bisericii, exclusiv), și de aceea trebuie să avem înaintea noastră modelele acestea de credință care ne țin vii, ne împuternicesc și pe noi cu harul Duhului Sfânt pe care ei, acești mărturisitori, l-au purtat în ei.

PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS ,IMPIEDECAT DE EL INSUSI!

Oare ce face marele nostru preşedinte Klaus Iohannis? Întrebarea aceasta banală şi-o poate pune oricine. Și chiar o auzim formulată deseori. Primul lucru care îmi vine în minte în legătură cu el este naveta la Sibiu.

– Ce să facă? Merge sau vine de la Sibiu!?

Drumul preşedintelui la nevastă a devenit emblema personajului, a instituţiei şi, de o bună bucată de vreme, îi defineşte activitatea. Dar altceva, ce mai face dînsul? Totuşi, vorbim despre preşedintele României!

– Luptă cu PSD-ul şi cu Tăriceanu!

Asta, da, este activitate politică. Preşedintele a luptat la greu cu Guvernul şi cu ordonanţa 13. Și cu Dragnea şi cu PSD-ul. Scopul mandatului său este să doboare PSD-ul şi să-şi instaleze un guvern care să-l lase în pace. Sau să-i raporteze o dată pe lună. Și să nu mai fie nevoit să vină la Bucureşti în fiecare luni după-amiază.

Preşedintele a muncit din greu la acest început de an. Chiar s-a cocoşat niţel. Se şi vede că s-a cam spetit. A fost la CSM, a mers în vizită la Avocatul Poporului, a împins CSM-ul într-o postură care ar fi putut duce şi la dizolvare. A fost la bilanţul DNA şi la bilanţul Ministerului Public, semn că îi plac bilanţurile. Să stea în prezidiu, să primească rapoarte, să critice şi să dea indicaţii. Și să plece zîmbind ca Gary Cooper la sfîrşitul filmului. Başca faptul că a intrat în istorie. Este primul preşedinte acuzat de uzurpare.

Să recapitulăm. Mersul la Sibiu nu se pune. Lupta cu ordonanţa 13 i-a adus simpatizanţi, demonstranţi, articole în presa obedientă, susţinători etc. Dar l-a dus şi în cea mai penibilă situaţie. A fost taxat cu refuzuri şi puneri la punct. A furat-o de la Curtea Constituţională, de la Parlament, de la presă, de la susţinătorii PSD – ALDE. Și a produs un gîdilici delicat pe lobul parietal al Ralucăi Turcan şi al lui Nicuşor Dan.

Klaus Iohannis a traversat o lună şi jumătate de eroism stradal şi, cu preţul unor puneri la punct, s-a reafirmat ca actor politic.

Ne folosesc la ceva victoriile lui Klaus Iohannis? Ele sunt egale cu înfrîngerile sale. Adică la fel de inutile. Declaraţia Parlamentului îl vulnerabilizează pentru unii şi îl eroizează pentru Moise Guran şi Mihai Poliţeanu. Și au mai trecut două luni din mandat.

Preşedintele României se împiedică de propria sa neputinţă. În mod normal, ar trebui să-i tăiem din leafă. A tocat un spaţiu al agendei politice pe aproape nimic. A înfierbîntat populaţia pe o ciornă care, altfel, putea rămîne cum a fost sau putea să nu existe. În oricare dintre ipoteze aveam de-a face cu acelaşi drac împachetat în vorbe. Politichie şi iar politichie.

Klaus Iohannis, cît este el de mare, se dovedeşte a fi nespus de mic. De la înălţimea sa abia de-şi vede interesele sale. Adică şansele de la viitorul mandat. Aţi auzit ceva sau aţi depistat oarece preocupări în viaţa preşedintelui care să depăşească limitele subiectului numit anticorupţie? Klaus Iohannis e mai rău ca un primar, care este obligat să acopere o diversitate de subiecte şi de probleme într-o comunitate locală. În fruntea României, Klaus Iohannis este un personaj politic mono-mental. Adică este un om dedicat unei singure idei. Programul său, în afara drumului la nevastă, este dedicat unui singur subiect care decurge din singura sa idee obsedantă.

Anticorupţia şi iar anticorupţia. Nu-i exclus ca în curînd România să ofere şi anticorupţie la export. Și aşa au existat tentative de a curăţa Bulgaria sau Moldova cu procurori exportaţi de la Bucureşti. Dar în afară de profesionişti ai anticorupţiei gen Emilian Eva, Negulescu, Papici, Codruţa Kovesi, Monica Macovei, România poate exporta manuale şi tehnici de întocmit dosare, reguli şi proceduri, modele de protocoale ale Parchetelor cu serviciile secrete, tehnici de infiltrare în partide politice, complete de judecată, redacţii de ziare şi televiziuni etc. Apoi să deschidă un muzeu. La Sibiu, bineînţeles!

Klaus Iohannis a transpirat de atîta alergătură prin Europa. Toată ziua se întîlneşte cu liderii europeni. Nu vedeţi ce trafic este de la Aeroportul Otopeni pînă la Palatul Cotroceni? Circulă şefii de stat şi miniştrii de Externe ca salvările la accidentele colective. Toată lumea se înghesuie să ia lumină şi sfaturi de la Klaus Iohannis. Toţi se întreabă: oare ce variantă adoptă România în reformarea Uniunii Europene? Varianta Iohannis, bineînţeles! Știţi cum se aplică? Faci un drum pînă la Sibiu şi te plimbi niţel pe munte. Te mai pozezi cu turişti, mai iei o gură de aer, mai simţi niţel parfumul nevestei şi te loveşte un optimism cumplit. Sau o nepăsare tembelă.

România are nevoie de încredere în economie, în instituţii. Românii au o cruntă nevoie de optimism şi de speranţă. România are nevoie de un proiect, de un ideal, de un strop de normalitate.