Resemnare

Poteci de dor

M-ascund în noiembre cu frunze cu tot
ş-acopăr cu gândul că ţie ţi-e bine
şi tâmpla, şi noaptea, şi visul necopt,
ce am, ce mai sunt sau mai ştiu despre mine.

Pe-aici, câmp de luptă-ntre oameni şi ploi,
sunt stări de asediu pe străzi şi în case,
tăios urlă vântul ce-mprăştie-n noi
tăceri refăcute din cioburi rămase

Vezi articolul original 86 de cuvinte mai mult