Arhiva | 1:41 am

ARE ROMANIA STAT DE DREPT?!

6 nov.

Da, România este un stat de drept, spune Iohannis și accentuează, în plenul Parlamentului European. Da, dar… aveți unele probleme, zice Juncker, care vă împiedică să accedeți în spațiul Schengen.

Ce fel de drept avem noi? – asta nu întreabă nimeni explicit. Nu cumva am construit (regimul Băsescu a construit) un stat de drept în care justiția să nu poată fi controlată politic, ci numai securistic?

Nu putem ști dacă Iohannis susține că avem stat de drept (și punct) în interesul accederii țării în Schengen, dar putem ști de ce spune Juncker „da, dar…“? Juncker nu poate convinge cuplul olandezo-german să fim primiți în Schengen numai pe baza Tratatului (care nu condiționează această primire decât de elemente tehnice de securizare a granițelor). Nu o poate face pentru că vor ca statul nostru de drept să fie controlat securistic în continuare și, în felul acesta, să existe protecția afacerilor corupte ale unor mari corporații. Cuplul olandezo-german nu vede cu ochi buni demantelarea influenței SRI asupra justiției. de aceea a creat argumentul (fals) că acum, la noi, au apărut riscuri de încetare a luptei cu corupția și de politizare a acestei lupte.

Adevărul gol-goluț (care ne poate îndepărta și mai mult de Schengen) este că România nu a avut și încă nu are stat de drept. O putem spune acasă, între noi. Cei care o spun în Parlamentul European n-ar avea dreptate (patriotic vorbind) nici dacă ar preciza (cinstit) că nu avem stat de drept pentru că SRI controlează justiția, dar ei zic că nu (mai) avem justiție dreaptă din pricina lui Dragnea și Tăriceanu, care vor politizarea justiției în interesul lor personal.

Politica nu se face cu adevăruri (certitudini) dovedite științific. Totul, dat totul ar fi pe dos, prin hocus-pocus, în chestiunea justiției noastre, dacă mâine am vinde Portul Constanța unei mari corporații olandeze.

După părerea mea, dacă le-am vinde olandezilor portul, ar demara, la noi, și construirea de autostrăzi. Chiar ei, olandezii, ar fi interesați de câteva contracte în regim privat (sau stat – privat).

Nu zic că așa ar fi bine, dar nici nu știu dacă ar fi rău. În fond, am putea răscumpăra portul în viitor ori, dacă lucrurile o iau razna, l-am putea  naționaliza. Dar de ce nu l-am vinde unor mari corporații americane?!

CARMEN GEORGETA JOHANNIS AR URMA SA FIE AUDIATA LA PICCJ!

6 nov.

Surse: Carmen Iohannis ar urma să fie audiată la PÎCCJ 16

Carmen Iohannis, soția președintelui Klaus Iohannis, ar urma să fie audiată în cazul imobilului pierdut în instanță și de pe urma căruia familia Iohannis a încasat peste 300.000 de euro chirie.

Potrivit surselor Antena 3, procurorul de caz ia în calcul audierea lui Carmen Iohannis, audierile urmând să înceapă în perioada imediat următoare. Președintele ar putea fi citat ca martor.

Redactia Lumeajustitiei.ro a depus in 9 mai 2018, la registratura sediului central al DNA din Bucuresti, o sesizare penala impotriva Presedintelui Klaus Werner Iohannis (Cick aici), a sotiei sale Carmen Iohannis si a notarului Radu Gabriel Bucsa din Sibiu, in legatura cu manoperele prin care cuplul prezidential a intrat, incepand cu 1999, in posesia a doua imobile in centrul Sibiului, la adresele: str. Nicolae Balcescu nr. 29 si str. Gheorghe Magheru nr. 35. Imobilele apartineau Statului roman si erau administrate de Primaria Sibiului, care a fost condusa in perioada iulie 2000 – noiembrie 2014 de Klaus Iohannis. De pe urma exploatarii imobilului din str. Nicolae Balcescu nr. 29 (inchiriat Bancii Raiffeisen), sotii Iohannis au obtinut 320.000 euro, pana cand instantele brasovene le-au anulat atat actul de vanzare-cumparare declarandu-i cumparatori care nu pot invoca buna-credinta, precum si actele de mostenire false, care au stat la baza preluarii imobilului din patrimoniul statului. Sesizarea penala depusa la DNA a fost inregistrata sub nr. 8948/09/05.2018.

IN ATENTIA COMISIEI DE CONTROL A SRI:INTERPELAREA SENATORULUI IOAN GHISE DESPRE MOSTENIREA GRUPULUI ETNIC GERMAN A DISPARUT!

6 nov.

Pe 26 iunie 2013, senatorul PNL Ioan Ghişe a adresat o interpelare prim-ministrului de atunci, Victor Ponta, referitoare la restituirea către FDGR a patrimoniului ce a aparţinut Grupului Etnic German, organizaţie declarată ca fiind fascistă. În mod surprinzător, această interpelare a dispărut din fişa senatorului Ioan Ghişe! Iată captura fişei de senator a acestuia:

După cum se vede în partea stîngă, în dreptul capitolului „Interpelări adresate prim-ministrului“ este trecută cifra 4, deşi în desfăşurător întîlnim 6 interpelări ale senatorului Ioan Ghişe. Dar, surpriză! Între cele şase interpelări ale lui Ioan Ghişe către prim-ministru nu se regăseşte interpelarea din 26 iunie 2013, referitoare la retrocedarea patrimoniului Grupului Etnic German către Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR)! Aceasta, pur şi simplu, a dispărut de pe site-ul Senatului, din fişa de senator a lui Ioan Ghişe.

Contactat de redacţia noastră, Ioan Ghişe ne-a declarat în exclusivitate: „Incredibil! Extraordinar! Asta, în mod sigur, este mîna serviciilor, care controlează birourile de informaţii clasificate de la Parlament. Eu nici n-am mai urmărit subiectul. Dar aveţi dreptate, este ca şi cum s-ar scoate ceva din Monitorul Oficial! Documentele şi răspunsurile la interpelări trebuie să apară pe site-urile Parlamentului, mai ales că toate trebuie să apară şi în Monitorul Oficial, partea a IV-a.  Sînt atît de sătul de chestiile astea… Vă mai spun că atunci cînd m-au aruncat de la Cotroceni în 2012, procurorii au amînat soluţionarea plîngerii mele pînă cînd faptele s-au prescris. Horia Şelaru, cel care m-a audiat la Parchetul General, a fost făcut de Băsescu judecător la ÎCCJ, iar după trei ani, dosarul a fost transferat de la Parchetul General la Parchetul Militar. Audierea mea, făcută de Şelaru, a dispărut de la dosar! Revenind la ce mi-aţi spus acum despre interpelarea mea din 26 iunie 2013, faptul că a dispărut este o dovadă a intervenţiilor oculte care s-au intersectat cu subiectul!“.

Din fericire, textul interpelării lui Ioan Ghişe a fost publicat integral în aceeaşi zi de Cotidianul,   fiind reluat a doua zi de Ziua de Vest (https://www.ziuadevest.ro/senatorul-ioan-ghie-romania-restituie-forumului-democrat-al-germanilor-un-patrimoniu-imobiliar-care-a-aparinut-unei-organizaii-naziste/), astfel că acum, cînd subiectul retrocedării patrimoniului Grupului Etnic German către Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), care a fost condus chiar de Klaus Iohannis, a fost readus în actualitate de publicarea ordonanţei de clasare a dosarului, putem să vedem ce scria în interpelarea sa senatorul Ioan Ghişe. Iată textul interpelării:

„Senatul României

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal

Autorul interpelării – prof. Ioan Ghişe, senator liberal de Braşov.

INTERPELARE – Privind restituirile fostelor proprietăţi ale GEG (Grupului Etnic German) către FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România) şi către alte grupări ale minorităţilor etnice

Stimate domnule prim-ministru, deputat Victor Ponta,

FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România) a fost recunoscut prin Decizia Curţii de Apel Sibiu drept persoană juridică ce continuă juridic GEG (Grupul Etnic German), organizaţie nazistă care a fost desfiinţată prin Decretul-lege nr. 485 din 7 octombrie 1945, la fel ca toate celelalte organizaţii naziste.

Acest Decret a fost obligaţia României faţă de Aliaţi prin Convenţia de Armistiţiu din 1944 concretizată prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris între România şi Aliaţi la 7 feb. 1947.

Dacă România restituie acum către FDGR un patrimoniu imobiliar care a aparţinut unei organizaţii naziste, GEG, desfiinţată prin lege în 1945, apare în mod logic întrebarea: De ce nu s-a pus în recenta întîlnire de la Berlin, între cancelarul german şi premierul român, problema compensării datoriei de cliring din 1945 a Germaniei faţă de România cu averile restituite acum?

Potrivit Legii 165 din 2013, confiscarea imobilelor în 1945 de către statul român NU a fost abuzivă; şi atunci: Care sunt CHELTUIELIELE statului român pentru CHIRII ÎN IMBOBILELE RESTITUITE, dacă ACUM RESTITUIE proprietăţile imobiliare de miliarde de euro către FOŞTII PROPRIETARI, însă România nu îşi recuperează datoria confirmată a Germaniei faţă de România, creanţe estimate la nivelul a 16-18 miliarde euro, în valută actualizată? În ce anume, concret, constă cîştigul României?

Bucureşti, 26 iunie 2013

Ioan Ghişe, senator liberal de Braşov“.

Dispariţia acestei interpelări către premierului de atunci, Victor Ponta, nu poate fi pusă pe seama unei banale erori a personalului tehnic, ci, mai degrabă, aşa cum spune chiar fostul senator, este consecinţa unei operaţiuni menite să ascundă subiectul.

Trebuie amintit, astfel, contextul din acea perioadă:

– majoritatea parlamentară era asigurată de USL, adică de alianţa PSD – PNL, care a generat guvernul condus de Victor Ponta;

– în opoziţie se afla PDL, partid care avea să fuzioneze cu PNL abia în anul următor, mai exact, în 2014, după ruperea USL.

Cu alte cuvinte, este ciudat că, la interpelarea lui Ioan Ghişe, premierul Victor Ponta nu-i răspunde, deşi era vorba despre un senator din alianţa de guvernare (USL). Putem spune deci că, din motive necunoscute, Victor Ponta a evitat să se pronunţe asupra felului în care patrimoniul fostului Grup Etnic German (Deutsche Volksgruppe) a fost transferat către FDGR!

Preşedintele Senatului era, la data depunerii interpelării, Crin Antonescu, cel care, în 20 februarie 2013, îl propusese pe Klaus Iohannis pentru funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL. Într-un interviu pentru DC News din 27 noiembrie 2014, Crin Antonescu avea să recunoască: „I-am spus la plecare [lui Victor Ponta, n.r.]: vezi, nu vrei să-l pui pe Iohannis vicepremier. Cine știe ce altceva va ajunge Iohannis și s-ar putea să te coste și mai mult decât faptul că nu l-ai pus vicepremier“!

Aşadar, ascensiunea lui Klaus Iohannis a fost o operaţiune despre care liderii politici şi „structurile“ ştiau, planul acesta fiind acceptat şi de către „partenerii“ externi. Acesta pare să fie motivul pentru care subiectul „FDGR – Grupul Etnic German“ era considerat intangibil!

De aici şi felul în care s-au soluţionat plîngerile penale formulate împotriva mult contestatei moşteniri a patrimoniului Grupului Etnic German de către FDGR, deşi se cunoştea bine că GEG fusese o organizaţie fascistă!

Ciudat este că nici una dintre cele două instituţii (Institutul „Ellie Wiesel“ şi Centrul pentru monitorizarea şi combaterea antisemitismului din România), care pretind că monitorizează acţiunile antisemite, nu au avut nici o reacţie faţă de sentinţa judecătoriei Sibiu din 28 mai 2007, deşi s-au revoltat public pentru cîte o denumire de stradă sau vreo statuie care-l reprezenta pe un simpatizant legionar!

Dispariţia din fişa senatorului Ioan Ghişe a acestei interpelări ce viza modul în care FDGR a devenit moştenitoarea Grupului Etnic German nu face altceva decît să demonstreze că în spatele întregii „operaţiuni“ se ascund jocuri politice la nivel înalt, pe care „cineva“ nu le vrea discutate în faţa opiniei publice.

Primul care ar fi trebuit să ne spună ceva despre acest subiect este chiar preşedintele Klaus Iohannis, căci el a fost atît preşedintele FDGR, cît şi primarul Sibiului atunci cînd s-a dat sentinţa la Judecătoria Sibiu, mai ales că, la alegerile prezidenţiale de anul viitor, acesta va fi, în mod sigur, principalul subiect al dezbaterilor publice. Dar, cel puţin pînă acum, Klaus Iohannis tace, amplificînd suspiciunile ce planează asupra acestui subiect.

DE CE AU FOST EXCLUSI DIN PARTID ,TUTUIANU SI NEACSU!

6 nov.

Preşedintele PSD Liviu Dragnea a anunţat luni seara că decizia de a fi excluşi Marian Neacşu şi Adrian Ţuţuianu nu a fost luată ca urmare a scrisorii semnate în care era contestată conducerea PSD , ci ca urmare a acţiunilor de după, cum ar fi discuţii cu Opoziţia.

„Astăzi nu s-a discutat despre, nu s-au făcut propuneri de a fi excluşi colegi care aun semnat sau susţinut o anume scrisoare. După CEx din septembrie, când s-a decis prin vot să nu se susţină acea scrisoare, să nu se mai continue cu tipul acesta de acţiuni şi toată lumea să încerce să activeze în partid, pentru a susţine programele de guvernare naţională, locală, pentru a susţine legile în Parlament şi aceste lucruri au fost propuse chiar de cei care au susţinut scrisoare, s-a convenit, cum nu sunt de acord nici acum să se fi luat nicio măsura, că toată lumea să se ocupe de ce trebuie să facă un partid.

Din păcate, ulterior au apărut unele înregistrări de la nişte şedinte conduse de Adrian Ţuţuianu. Ce am spus în interior, spun şi aici, condamn cu toată fermitatea acest mod de a înregistra şedinţele oricărui partid, dar acele înregistrări au supărat cea mai mare parte a membrilor de partid, nu numai cei din CEx”, a declarat Liviu Dragnea.

Liderul PSD a mai spus că cei prezenţi la discuţia de duminică au tras concluzia că Ţuţuianu şi Neacşu au continuat acţiunile împotriva formaţiunii.

„Tot după acel cel, am sperat cu toţii, în frunte cu mine, că oamenii încep să se apuce de treabă. Domnul Neacşu să îşi exercite atribuţiile de secretar general al PSD. Din păcate, după acel CEx domnul Neacşu nu a mai ajuns la Kiseleff şi nu a mai făcut nicio acţiune în genul acesta. În schimb mulţi parlamentari şi colegi, ne-au spus că sunt chemaţi să adere la un proiect, nu am înţeles care e proiectul. Iar din partea Opoziţiei au apărut oameni care au spus că există negocieri între domnul Neacşu şi Opoziţie care au zis că vor primi voturi la moţiunea de cenzură împotriva Guvernului PSD-ALDE. Toate aceste lucruri au făcut ca mulţi să voteze excluderea celor doi colegi”, a mai spus Dragnea.

CA SI IN 1940,ROMANIA ESTE LASATA PE MANA UNUI NEGHIOB IRESPONSABIL!”

6 nov.

Motto: Fiecare zi care trece cu Klaus Iohannis la Cotroceni e un atentat la siguranța națională.

maxresdefault (1)

Din Istoria României m-a uluit resemnarea cu care noi am acceptat nu atît Cedarea Basarabiei prin Diktatul de la Moscova, cît mai ales Ultimatul sovietic potrivit căruia trebuia să plecăm din teritoriile cedate în doar patru zile.

În noaptea de 26 iunie 1940, la ora 22.00, Molotov șeful Diplomației sovietice, îi prezenta ambasadorului nostru la Moscova ultimatumul:

În decursul zilei de 27 iunie 1940, România trebuie să răspundă dacă acceptă sau nu Cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord.

La o asemenea amenințare pentru o țară, te-ai fi așteptat, dacă nu la ridicarea la luptă cu arma în mîini, atunci, măcar la un refuz ferm, din care rușii să priceapă că n-au de a face cu niște căcăcioși.

Dacă-l primeau, rușii, cu deja nefericita experiență a finlandezilor, care se opuseseră cu arma-n mîini, poate că s-ar mai fi gîndit înainte de a da al doilea ultimatum.

De unde și pînă unde însă un răspuns ferm din partea celor care nu erau finlandezi?

Pe 27 iunie 1940, România anunță că „este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic.”

Rușii lansaseră ultimatul și pentru a ne testa, dovadă că nu precizaseră un termen.

Testul le arătase că România va înghiți orice.

Astfel că, în noaptea de 27 iunie 1940, Rușii trec la al doilea pas:

Ultimatumul prin care România trebuia să evacueze Basarabia și Bucovina de Nord în patru zile, începînd de la ora 14, ora Moscovei, 28 iunie 1940, trupele sovietice urmînd în același timp să ocupe teritoriile din care se retrăgeau Armata și Administrația noastre.

Cînd se vorbește de Cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord accentul cade pe acceptarea de către noi a ultimatului sovietic din 26 iunie 1940.

Fără a neglija tragedia semnificată de orice cedare de teritorii, nenorocirea națională, provocată de lașitatea românească, a constat în acceptarea ultimatului cu patru zile.

Dezastrul uman și material al plecării în fugă, fără a trage un foc de armă, dintr-o lume în care ne aflam de peste două decenii, a fost principalul aspect tragic al Cedării.

Regele Carol al II-lea a convocat un Consiliu de Coroană pentru noaptea de 27 spre 28 iunie 1940, în care s-a acceptat ultimatumul cu 26 de voturi pentru și 6 contra.

Și atît.

Pe 28 iunie 1940, Guvernul Gheorghe Tătărăscu a acceptat ultimatumul.

Așadar, marea crimă n-a constat atît în acceptarea Cedării, cît mai ales în acceptarea ultimatumului de pleca din Basarabia și Bucovina de Nord în doar patru zile.
Dacă ne opuneam de la început, dacă răspundeam luînd poziție de luptă, poate că rușii – repet – cu experiența Finlandei în memorie, ar fi îngăduit o perioadă de timp mai mare, perioadă în care în plan uman și administrativ s-ar fi rezolva multe lucruri.

Pe 1 iulie 1940, generalul Ion Antonescu se prezintă în audiență la Carol al II-lea, pentru a-i da un Memoriu în care pune punctul pe i.

„Majestate,

Ţara se prăbuşeşte. În Basarabia şi Bucovina se petrec scene sfîşietoare. Mari şi mici unităţi surprinse, părăsite, se lasă dezarmate la prima ameninţare. Funcţionarii, familiile lor şi ale ofiţerilor, au fost lăsate pradă celei mai groaznice urgii. Materiale imense şi depozite militare acumulate acolo din incurie (neglijență) şi menţinute pînă în ultimul moment, au rămas în mîna inamicului. Iată Majestate, schiţat în fugă, numai un capitol al tragediei şi al calvarului unui Neam, care este numai la început. Poporul şi Armata au fost dezarmate fără luptă. (…). Ţara care simte, Ţară care vede, Ţară care presimte este consternată şi în panică. Este consternată şi în panică fiindcă a auzit de repetate ori pe prim-miniştrii şi pe miniştrii săi declarând: «Sîntem înarmaţi pînă-n dinţi», «nu vom ceda nici o brazdă», «să avem încredere oarbă şi fără control în şefi şi în priceperea şi înţelepciunea regelui».”

Viitorul Mareșal sesizase Marea Tragedie.

Acceptînd să se retragă fără un foc de armă, în cîteva zile, România își abandonase fără milă proprii cetățeni.

La cele două ultimatumuri, care a fost reacția României?

Una sub semnul expresiei prin care ne-am justificat de nenumărate ori lașitatea:

Asta e! Ce putem face noi, ăștia mici?

Reacțiile la Diktat s-au limitat la un schimb de note cu Guvernul sovietic.

Decizia a fost luată exclusiv de un singur om: Carol al II-lea.

Numai că omul care-și asumase o astfel de decizie era un Neghiob.

Un Neghiob iresponsabil.

Luni, la Versailles, a avut loc o întîlnire informală a patru țări membre ale UE: Germania, Franța, Italia, Spania.

Deși nu s-a emis nici un Comunicat, declarațiile făcute presei înainte și după de către participanți au confirmat ceea ce pînă atunci era doar obănuială:

Se pune la cale reorganizarea UE după modelul Consiliului de Securitate al ONU.

Teoretic, ONU e condusă de cei 15 membri ai Consiliului de Securitate.

Practic, organizația e condusă de doar cei cinci membri permanenți ai Consiliului, cei care au drept de veto.

În măsura în care n-a fost ocupată cu Scandalul din PSD, cu inutila Declarație politică prin care Parlamentul face copy-paste după un articol din Constituție, cu avatarurile procurorului Zdreanță și cu izvorul nesecat de măriri de salarii promis de Guvernul Sorin Grindeanu, Presa noastră a publicat știrea folosind sintagma Europa cu mai multe viteze!

Această sintagmă, lansată de președintele Comisiei Europene, dă seama de o uriașă manipulare, menită a îndulci lovitura întruchipată de ticluirile de la Versailles. E ceva asemănător obligației ca în România porcul, înainte de a fi tăiat, să fie drogat.

De parcă drogat sau nedrogat, porcul tot n-ar muri!

Europa cu mai multe viteze e de fapt o sintagmă menită a ascunde realitatea hîdă a împărțirii membrilor UE, pînă acum egali în drepturi sau măcar pretins egali în drepturi, în membri de tip membru permament al Consiliului de Securitate și membri de tip membru nepermanent al Consiliului de Securitate.
Cel puțin patru state mari din Uniunea Europeană au decis constituirea unei noi Uniuni Europene, Uniunea Europeană-Premium, lăsînd de izbeliște celelalte membre ale UE care rămîn în UE pur și simplu, pe dinafară adică.

Potrivit declarațiilor Angelei Merkel, celor 27 de membre ale Uniunii Europene, rămase după Brexit, li se propune o nouă Uniune Europeană, o UE clasa Business, alcătuită din doar cîteva țări, apropiate ca dezvoltare economică, în stare să suporte o integrare mai mare fără a mai fi nevoie de acceptul altor state membre.

Deși rămîn în UE, celelalte țări vor trebui să facă noi eforturi pentru a fi admise în UE Premium.

Dincolo de întrebări legitime precum: Și celelalte țări care nu pot suporta noile condiții ce fac? Nu cumva țări precum România vor trebui să intre din nou în UE? rămîne adevărul dureros pentru statele membre ale UE:

Deși teoretic egale doar cîteva state mari vor să impună celorlalte proiectul unei noi UE.

România se găsește în apropierea unui eveniment de semnificațiile celui dat de Cedarea Basarabiei.

Desigur, ca și în cazul Cedării, sîntem prea mici pentru a ne opune deciziei deja luate.

Asta nu înseamnă că trebuie să repetăm în 2017 resemnarea mioritică din 1940.

Chiar dacă deciziile au fost deja luate, România își poate face auzită vocea la nivel european printr-un protest energic împotriva acestei expresii fățișe a atitudinii de tip colonialist a Marilor Puteri.

Acest protest nu poate lua însă forma măcănitului de Rață Mecanică al Chiriașului de la Cotroceni la ieșirea de la Ședința de Bilanț a Parchetului General.

Într-o Declarație gen Luată pe scări, etapa prima treaptă, Klaus Iohannis a reușit în doar cîteva rînduri să expună o mie și una de neghiobii, între care la loc de frunte se numără cea potrivit căreia Proiectul n-a fost decis, Proiectul a fost supus discuției și că noi trebuie să intrăm în nucleul dur al UE.

Vocea României – fie ca protest, fie ca punct de vedere la nivelul UE – se poate face auzită doar dacă spre deosebire de momentul cedării, se naște și se dezvoltă un tărăboi național.

Acest tărăboi poate fi stîrnit de Președintele României.

Înțeleg că pe post de Carol al II-lea în variantă de Rață mecanică, Klaus Iohannis va merge la Bruxelles fără a fi consultat dacă nu Parlamentul, atunci măcar partidele parlamentare.

Desigur, o consultare n-ar fi făcut ca România să provoace eșecul Proiectului nefast.

Da, dar ea ar fi dat un semnal că România nu mai are de gînd să accepte Diktatele cu resemnări mioritice smiorcăitoare.

Devenit peste noapte TeFeList cu mașină blindată, Klaus Iohannis a putut coborî în stradă la manifestație la o manifestație neautorizată cînd a fost vorba de interesul Sistemului.

Tot pentru a rezolva interesul Sistemului, Klaus Iohannis a mers în Parlament pentru a transmite un Mesaj.

Acum e vorba de interesul național al României:

Cele de a arăta Europei că, deși suntem căcăcioși ca și în 1940, acum măcar ne punem pamperși.

Acum însă cînd interesul național e de a da un semnal viguros că refuzăm să fim transformați în țara care va fi obligată să ceară o nouă admitere în UE, Klaus Iohannis nu merge în Parlament, nu se consultă cu nimeni, nu dă nici un semnal grav, de genul unei Declarații de presă.

Ca și Carol al II-lea în 1940, decide de capul lui într-o chestiune de destin al României.

Din nenorocire, ca și Carol al II-lea, el e un Neghiob.

Un Neghiob Iresponsabil.

N.B. În 1940 s-a găsit un bărbat precum generalul Ion Antonescu care să-i strige Neghiobului Iresponsabil din fruntea României că țara se prăbușește.
Vedeți azi pe cineva în stare să facă același lucru cu Klaus Iohannis? Eu unul nu văd. Că doar n-o să strige la Klaus Iohannis Liviu Dragnea?!

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

FLORINEL COLDEA INTRA IN JOC!

6 nov.

Jocurile mari în politică sunt mult mai palpitante decât jocurile de noroc, chiar cele la mize exorbitante. Pentru că, pe lângă robinetele uriașe de bani pe care le pot deschide, ele dau, celor victorioși, și un amețitor sentiment de împlinire personală.

Când câștigi milioane la ruletă, într-o serie extraordinară, meritul revine aproape exclusiv norocului. Când îți reușește o inginerie politică pe care ai gândit-o, cu machiavelism sau geniu vizionar, până la ultima consecință, când, unul după altul, obiectivele de etapă pe care le-ai stabilit se împlinesc spre a compune marea victorie finală, te simți un fel de demiurg care dă substanță și formă haosului.

Florian Coldea a gustat beția demiurgică ani buni, cât a condus, din umbră, România. Până și năbădăiosului Traian Băsescu ajunsese să-i fie frică de el atunci când a renunțat să-i semneze decretul de demitere pe care tot el îl ordonase.

Ca și la dependența de cocaină, amfetamine sau ecstasy, lipsa o perioadă prea lungă de timp a drogului puterii discreționare se manifestă ca un sevraj sever. De aceea, este greu de presupus că Florian Coldea s-a resemnat, brusc, cu condiția de cetățean de rând ocupat să-și plimbe cățelul prin parc. Mai ales când memoria lui, naturală și artificială, reprezintă o comoară uriașă, valorificabilă însă doar prin acțiune.

Brusc, îm media, au apărut mai multe știri care arată că Florian Coldea a intrat din nou în joc.

Întâi ne-a spus Dan Andronic că fostul șef de la SRI și-a făcut o firmă de consultanță, prin care să-și valorifice „tezaurul cultural”. Tot Dan Andronic a adăugat (unde? Culmea!, la Realitatea TV) că în echipa lui Coldea joacă (nu se știe pe ce post) și celebrul „băiat deștept” Bogdan Buzăianu. Un multimilionar din categoria potenților „influenți și discreți”, după modelul (ca să nu spun că, poate, cel care l-a inspirat pe) Zoltan Teszari.

Apoi, după doar o zi, adică azi, Daniel Dragomir (fostă mână dreaptă a lui Coldea la SRI, apoi victimă a acestuia) lansează și el în spațiul public un trasor:

„Ieri și azi, Coldea si Buzăianu s-au tot învârtit prin Elveția. Caută soluții să ajungă la fiul lui Soros pentru a-i face lobby lui Cioloș să ajungă președinte în 2019”.

În deschiderea acestor două știri convergente mai aflăm și un detaliu deloc neglijabil:

„Război fratricid și pe partea dreaptă a eșichierului politic. Dacian Cioloș atacă PNL-ul după ce anterior l-a înțepat pe președintele Klaus Iohannis., iar liberalii îi răspund cu aceeași măsură”.

Acum vă pun o întrebare: dac-ar fi să caute o portiță de a reintra pe cai mari în lumea puterii politice românești, alături de cine s-ar angaja în luptă Florian Coldea?

O să-mi răspundeți că alături de viitorul președinte al României.

Sunt de acord, cu o precizare: alături de viitorul președinte al României la alegerea căruia el, Coldea, să aibă o contribuție decisivă. Căci, altfel, ce motiv ar avea viitorul președinte să se lege la cap cu un astfel de personaj controversat?

Singurul dintre ipoteticii candidați la președinția României în 2019 vehiculați în prezent, care îndeplinește condiția din precizarea de mai sus, este Dacian Cioloș. Deoarece el este nefavoritul care, într-o conjunctură abil croită, ar putea căpăta, totuși, șanse.

Iar conjunctura abil croită (asumată, se pare, de Coldea) înseamnă, în primă instanță, scoaterea din jocul prezidențialelor a lui Klaus Iohannis.

La care echipa Coldea – Cioloș – USR a început deja să lucreze.

Aceasta este opinia mea, tot mai alimentată de argumente ce ne sunt furnizate gradual.

Ultimul dintre aceste argumente fiind reizbucnirea scandalului cu retrocedarea de către primarul Iohannis a patrimoniului Grupului Etnic German (organizație nazistă) către Forumul Democrat al Germanilor din România al cărui președinte era, la momentul retrocedării, tot Klaus Iohannis.

Iar miza principală a acestui scandal repus pe tapet prin intermediul unor documente secrete scoase (ghici de cine și de unde?) exact acum, pare că nu este nici crearea unei imagini de penal pentru președintele Iohannis, nici soarta lui Augustin Lazăr la Parchetul General ci ostilizarea Israelului față de o nouă candidatură a lui Klaus Iohannis pentru Cotroceni.

Aștept cu interes continuarea dezvăluirilor promisă de Daniel Dragomir. Care nu știu cât de mult este în tabăra lui Iohannis dar am aproape convingerea că este în tabăra lui Eduard Hellvig. Și, mai ales, în tabăra care l-ar vrea anihilat pe Florian Coldea.

Autor: Contele de Saint Germain

Sursa: Conteledesaingermain

PRIM-SOLISTI IN OPERA ANTI – DRAGNEA!

6 nov.

Într-o schiță, Teodor Mazilu are o scenă care poate fi socotită un fel de apogeu al cinismului. Un personaj îi dă prietenului său cu o sticlă în cap. Acesta se prăbușește, iar agresorul se apleacă asupra lui și îl întreabă: – Te doare rău?

Cam așa se întîmplă și cu Liviu Dragnea, devenit un soi de inamic public. Unii îl urăsc pentru că-i vor locul, dar cei mai mulți pentru că așa scrie la ziar sau așa zic jurnaliștii la televiziune.
Mai zilele trecute o domnișoară cu 15 kilograme și cam de tot atîta școală l-a întrebat ceva, a suta oară, ceva despre condamnare. Adevărul este că Dragnea și cînd merge pe stradă și cînd doarme și cînd sună telefonul nu aude decît ”condamnare” și ”pușcărie”.

Și, ca orice om sătul și scos din pepeni, a scăpat și el caii din hățuri. Într-un fel, aș zice că așa-i trebuie! Prea nu învață nimic din aceste întrebări și agresivități ale jurnaliștilor dirijați de tabăra adversă. Se consideră abil, dar se aruncă mereu cu capul în zid. Iese din biroul său de la Cameră și se avîntă ca un chior în cîrdul de jurng, aliști care nu-l întreabă decît despre condamnare și despre pușcărie. Este ca și cîinele bătrîn și prost care se aruncă pe niște pisici care îl zgîrie pe bot. Să fie sănătos. Un politician cu puțină minte și experiență ar elimina aceste coliziuni programate de prin redacțiile controlate de adversari.

Ei bine, după ultima răbufnire, a urmat protestul presei. Liviu Dragnea a luat-o razna! Urmează imagini care vă pot afecta emoțional! Omul s-a isterizat nițel la aceeași mușcătură de cățelușă arțăgoasă. Liviu Dragnea nu este nici lapte și nici miere cînd orice mișcare a sa este legată de condamnare și de pușcărie. Oricare dintre noi ar fi probabil la fel. Ar avea aceeași reacție. Este imposibil să reziști dacă și clanța de la cameră are agățat un bilet cu ”coruptule”, iar frigiderul, cînd îl deschizi, sună ”coruptule, coruptule” iar din bazinul wc un Michiduță strigă și el :

– Pușcărie, pușcărie!

Încercați același lucru cu prieteni apropiați sau cu Iohannis, cu Hellvig, cu Orban, cu păpușile din PNL sau cu Augustin Lazăr. Să vedeti cît rezistă!
Sîmbătă, toată ziua, presa din România l-a tocat pe Dragnea pentru că a pierdut controlul după două întrebări ca două ghiare vîrîte în ochi. S-a terminat scandalul cu răbufnirea nervoasă și cu ”imaginile care vă pot afecta emoțional ” și pe televiziuni și site-uri a început să circule știrea că Rise Project a primit de la un nea Gheorghe o geantă cu documente. Nea Gheorghe din județul Teleorman a găsit prin curte sau prin bălăriile grădinii sale o geantă cu documente de la Tel Drum.

Mail-uri, facturi, fotografii, facturi, agendă telefonică în care apar toți corupții celebri etc. Nu știm dacă printre documente se află și conturile lui Dragnea sau cele ale lui Traian Băsescu și Elena Udrea, ale lui Florian Coldea sau George Maior! Măi să fie! Colegii de la Rise Project prea ne cred proști pe toți. Numai pentru ei cîini umblă cu documente de la fisc și de la SRI agățate de coadă. Nici măcar nu-și imaginează că povestea cu teleormăneanul care se duce tocmai la Rise Project este imposibilă. N-a auzit niciodată de ei și trei sferturi din presa română nu știe unde îi găsește, deși au un sediu oficial, ușor de găsit. Toată povestea cu găsitorul sună ca o minciună gogonată a lui Liviu Dragnea din campania electorală!

Fac parte dintre cei care i-au admirat pe jurnaliștii reuniți în gruparea (asociația) cu acest nume, finanțată mai mult de peste hotare decît din România. Cînd un ziarist nu vrea să spună de unde are un document spune că l-a găsit în cutia poștală sau pe stradă. Sau i l-a dat un prieten, afectat de respectivul caz. Rise Project ne trimite la un teleormănean și ne anunță, fără să fi apucat să parcurgă documentele, că acestea îl descalifică pe Liviu Dragnea. Mama mia, intuiție genială, nu investigație grijulie!
Sună bombastic și comic. Povestea cu afacerile și casa din Brazilia, subiecte tocate și umflate tot de Rise Project m-au dezamăgit pentru simpul fapt că după tot tărăboiul, după implicarea DNA și a autorităților din Brazilia nu ne-au putut arăta nici măcar o coadă de cîine aparținînd lui Dragnea, necum case, afaceri, conturi și amante. N-au probat că există și nici nu ne-au convins că nu există. Au jucat și ei doar un rol în marea diversiune de terfelire a lui Dragnea și gata. Au trecut la povestea Belina, pe care au feștelit-o mai repede, sperînd că această geantă cu documente îi va scoate din încurcătură.

Nu știu ce conține geanta. Încă nu știu nici cei la Rise Project deși au anunțat marea cu sarea. Nu aveau cînd să le parcurgă și să le verifice. S-ar putea să fie adevărate ca și documentele de la Berevoiești, fără a fi esențiale. S-ar putea să fie secundare sau să nu-l demoleze pe Liviu Dragnea. Nu știm. Fie Rise Project a dat lovitura și a primit mai multe documente decît DNA-ul, SRI-ul și SPP-ul la un loc, fie s-a aruncat într-un nou scandal cum a fost cel legat de afacerile din Brazilia și în care n-au probat nimic. Dacă geanta nu-l descalifică definitiv pe Liviu Dragnea, atunci sigur face din Rise Project doar o asociație folosită din străinătate pentru diverse diversiuni politice în România.
S-ar duce definitiv pe apa sîmbetei imaginea de grup de investigații serios și profesionist!

Mai ales, dacă ”Teleormanleaks” se termină cu un fel de ”Teleorman shit”.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

%d blogeri au apreciat asta: