ARE ROMANIA STAT DE DREPT?!

Da, România este un stat de drept, spune Iohannis și accentuează, în plenul Parlamentului European. Da, dar… aveți unele probleme, zice Juncker, care vă împiedică să accedeți în spațiul Schengen.

Ce fel de drept avem noi? – asta nu întreabă nimeni explicit. Nu cumva am construit (regimul Băsescu a construit) un stat de drept în care justiția să nu poată fi controlată politic, ci numai securistic?

Nu putem ști dacă Iohannis susține că avem stat de drept (și punct) în interesul accederii țării în Schengen, dar putem ști de ce spune Juncker „da, dar…“? Juncker nu poate convinge cuplul olandezo-german să fim primiți în Schengen numai pe baza Tratatului (care nu condiționează această primire decât de elemente tehnice de securizare a granițelor). Nu o poate face pentru că vor ca statul nostru de drept să fie controlat securistic în continuare și, în felul acesta, să existe protecția afacerilor corupte ale unor mari corporații. Cuplul olandezo-german nu vede cu ochi buni demantelarea influenței SRI asupra justiției. de aceea a creat argumentul (fals) că acum, la noi, au apărut riscuri de încetare a luptei cu corupția și de politizare a acestei lupte.

Adevărul gol-goluț (care ne poate îndepărta și mai mult de Schengen) este că România nu a avut și încă nu are stat de drept. O putem spune acasă, între noi. Cei care o spun în Parlamentul European n-ar avea dreptate (patriotic vorbind) nici dacă ar preciza (cinstit) că nu avem stat de drept pentru că SRI controlează justiția, dar ei zic că nu (mai) avem justiție dreaptă din pricina lui Dragnea și Tăriceanu, care vor politizarea justiției în interesul lor personal.

Politica nu se face cu adevăruri (certitudini) dovedite științific. Totul, dat totul ar fi pe dos, prin hocus-pocus, în chestiunea justiției noastre, dacă mâine am vinde Portul Constanța unei mari corporații olandeze.

După părerea mea, dacă le-am vinde olandezilor portul, ar demara, la noi, și construirea de autostrăzi. Chiar ei, olandezii, ar fi interesați de câteva contracte în regim privat (sau stat – privat).

Nu zic că așa ar fi bine, dar nici nu știu dacă ar fi rău. În fond, am putea răscumpăra portul în viitor ori, dacă lucrurile o iau razna, l-am putea  naționaliza. Dar de ce nu l-am vinde unor mari corporații americane?!

CARMEN GEORGETA JOHANNIS AR URMA SA FIE AUDIATA LA PICCJ!

Carmen Iohannis, soția președintelui Klaus Iohannis, ar urma să fie audiată în cazul imobilului pierdut în instanță și de pe urma căruia familia Iohannis a încasat peste 300.000 de euro chirie.

Potrivit surselor Antena 3, procurorul de caz ia în calcul audierea lui Carmen Iohannis, audierile urmând să înceapă în perioada imediat următoare. Președintele ar putea fi citat ca martor.

Redactia Lumeajustitiei.ro a depus in 9 mai 2018, la registratura sediului central al DNA din Bucuresti, o sesizare penala impotriva Presedintelui Klaus Werner Iohannis (Cick aici), a sotiei sale Carmen Iohannis si a notarului Radu Gabriel Bucsa din Sibiu, in legatura cu manoperele prin care cuplul prezidential a intrat, incepand cu 1999, in posesia a doua imobile in centrul Sibiului, la adresele: str. Nicolae Balcescu nr. 29 si str. Gheorghe Magheru nr. 35. Imobilele apartineau Statului roman si erau administrate de Primaria Sibiului, care a fost condusa in perioada iulie 2000 – noiembrie 2014 de Klaus Iohannis. De pe urma exploatarii imobilului din str. Nicolae Balcescu nr. 29 (inchiriat Bancii Raiffeisen), sotii Iohannis au obtinut 320.000 euro, pana cand instantele brasovene le-au anulat atat actul de vanzare-cumparare declarandu-i cumparatori care nu pot invoca buna-credinta, precum si actele de mostenire false, care au stat la baza preluarii imobilului din patrimoniul statului. Sesizarea penala depusa la DNA a fost inregistrata sub nr. 8948/09/05.2018.

IN ATENTIA COMISIEI DE CONTROL A SRI:INTERPELAREA SENATORULUI IOAN GHISE DESPRE MOSTENIREA GRUPULUI ETNIC GERMAN A DISPARUT!

Pe 26 iunie 2013, senatorul PNL Ioan Ghişe a adresat o interpelare prim-ministrului de atunci, Victor Ponta, referitoare la restituirea către FDGR a patrimoniului ce a aparţinut Grupului Etnic German, organizaţie declarată ca fiind fascistă. În mod surprinzător, această interpelare a dispărut din fişa senatorului Ioan Ghişe! Iată captura fişei de senator a acestuia:

După cum se vede în partea stîngă, în dreptul capitolului „Interpelări adresate prim-ministrului“ este trecută cifra 4, deşi în desfăşurător întîlnim 6 interpelări ale senatorului Ioan Ghişe. Dar, surpriză! Între cele şase interpelări ale lui Ioan Ghişe către prim-ministru nu se regăseşte interpelarea din 26 iunie 2013, referitoare la retrocedarea patrimoniului Grupului Etnic German către Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR)! Aceasta, pur şi simplu, a dispărut de pe site-ul Senatului, din fişa de senator a lui Ioan Ghişe.

Contactat de redacţia noastră, Ioan Ghişe ne-a declarat în exclusivitate: „Incredibil! Extraordinar! Asta, în mod sigur, este mîna serviciilor, care controlează birourile de informaţii clasificate de la Parlament. Eu nici n-am mai urmărit subiectul. Dar aveţi dreptate, este ca şi cum s-ar scoate ceva din Monitorul Oficial! Documentele şi răspunsurile la interpelări trebuie să apară pe site-urile Parlamentului, mai ales că toate trebuie să apară şi în Monitorul Oficial, partea a IV-a.  Sînt atît de sătul de chestiile astea… Vă mai spun că atunci cînd m-au aruncat de la Cotroceni în 2012, procurorii au amînat soluţionarea plîngerii mele pînă cînd faptele s-au prescris. Horia Şelaru, cel care m-a audiat la Parchetul General, a fost făcut de Băsescu judecător la ÎCCJ, iar după trei ani, dosarul a fost transferat de la Parchetul General la Parchetul Militar. Audierea mea, făcută de Şelaru, a dispărut de la dosar! Revenind la ce mi-aţi spus acum despre interpelarea mea din 26 iunie 2013, faptul că a dispărut este o dovadă a intervenţiilor oculte care s-au intersectat cu subiectul!“.

Din fericire, textul interpelării lui Ioan Ghişe a fost publicat integral în aceeaşi zi de Cotidianul,   fiind reluat a doua zi de Ziua de Vest (https://www.ziuadevest.ro/senatorul-ioan-ghie-romania-restituie-forumului-democrat-al-germanilor-un-patrimoniu-imobiliar-care-a-aparinut-unei-organizaii-naziste/), astfel că acum, cînd subiectul retrocedării patrimoniului Grupului Etnic German către Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), care a fost condus chiar de Klaus Iohannis, a fost readus în actualitate de publicarea ordonanţei de clasare a dosarului, putem să vedem ce scria în interpelarea sa senatorul Ioan Ghişe. Iată textul interpelării:

„Senatul României

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal

Autorul interpelării – prof. Ioan Ghişe, senator liberal de Braşov.

INTERPELARE – Privind restituirile fostelor proprietăţi ale GEG (Grupului Etnic German) către FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România) şi către alte grupări ale minorităţilor etnice

Stimate domnule prim-ministru, deputat Victor Ponta,

FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România) a fost recunoscut prin Decizia Curţii de Apel Sibiu drept persoană juridică ce continuă juridic GEG (Grupul Etnic German), organizaţie nazistă care a fost desfiinţată prin Decretul-lege nr. 485 din 7 octombrie 1945, la fel ca toate celelalte organizaţii naziste.

Acest Decret a fost obligaţia României faţă de Aliaţi prin Convenţia de Armistiţiu din 1944 concretizată prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris între România şi Aliaţi la 7 feb. 1947.

Dacă România restituie acum către FDGR un patrimoniu imobiliar care a aparţinut unei organizaţii naziste, GEG, desfiinţată prin lege în 1945, apare în mod logic întrebarea: De ce nu s-a pus în recenta întîlnire de la Berlin, între cancelarul german şi premierul român, problema compensării datoriei de cliring din 1945 a Germaniei faţă de România cu averile restituite acum?

Potrivit Legii 165 din 2013, confiscarea imobilelor în 1945 de către statul român NU a fost abuzivă; şi atunci: Care sunt CHELTUIELIELE statului român pentru CHIRII ÎN IMBOBILELE RESTITUITE, dacă ACUM RESTITUIE proprietăţile imobiliare de miliarde de euro către FOŞTII PROPRIETARI, însă România nu îşi recuperează datoria confirmată a Germaniei faţă de România, creanţe estimate la nivelul a 16-18 miliarde euro, în valută actualizată? În ce anume, concret, constă cîştigul României?

Bucureşti, 26 iunie 2013

Ioan Ghişe, senator liberal de Braşov“.

Dispariţia acestei interpelări către premierului de atunci, Victor Ponta, nu poate fi pusă pe seama unei banale erori a personalului tehnic, ci, mai degrabă, aşa cum spune chiar fostul senator, este consecinţa unei operaţiuni menite să ascundă subiectul.

Trebuie amintit, astfel, contextul din acea perioadă:

– majoritatea parlamentară era asigurată de USL, adică de alianţa PSD – PNL, care a generat guvernul condus de Victor Ponta;

– în opoziţie se afla PDL, partid care avea să fuzioneze cu PNL abia în anul următor, mai exact, în 2014, după ruperea USL.

Cu alte cuvinte, este ciudat că, la interpelarea lui Ioan Ghişe, premierul Victor Ponta nu-i răspunde, deşi era vorba despre un senator din alianţa de guvernare (USL). Putem spune deci că, din motive necunoscute, Victor Ponta a evitat să se pronunţe asupra felului în care patrimoniul fostului Grup Etnic German (Deutsche Volksgruppe) a fost transferat către FDGR!

Preşedintele Senatului era, la data depunerii interpelării, Crin Antonescu, cel care, în 20 februarie 2013, îl propusese pe Klaus Iohannis pentru funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL. Într-un interviu pentru DC News din 27 noiembrie 2014, Crin Antonescu avea să recunoască: „I-am spus la plecare [lui Victor Ponta, n.r.]: vezi, nu vrei să-l pui pe Iohannis vicepremier. Cine știe ce altceva va ajunge Iohannis și s-ar putea să te coste și mai mult decât faptul că nu l-ai pus vicepremier“!

Aşadar, ascensiunea lui Klaus Iohannis a fost o operaţiune despre care liderii politici şi „structurile“ ştiau, planul acesta fiind acceptat şi de către „partenerii“ externi. Acesta pare să fie motivul pentru care subiectul „FDGR – Grupul Etnic German“ era considerat intangibil!

De aici şi felul în care s-au soluţionat plîngerile penale formulate împotriva mult contestatei moşteniri a patrimoniului Grupului Etnic German de către FDGR, deşi se cunoştea bine că GEG fusese o organizaţie fascistă!

Ciudat este că nici una dintre cele două instituţii (Institutul „Ellie Wiesel“ şi Centrul pentru monitorizarea şi combaterea antisemitismului din România), care pretind că monitorizează acţiunile antisemite, nu au avut nici o reacţie faţă de sentinţa judecătoriei Sibiu din 28 mai 2007, deşi s-au revoltat public pentru cîte o denumire de stradă sau vreo statuie care-l reprezenta pe un simpatizant legionar!

Dispariţia din fişa senatorului Ioan Ghişe a acestei interpelări ce viza modul în care FDGR a devenit moştenitoarea Grupului Etnic German nu face altceva decît să demonstreze că în spatele întregii „operaţiuni“ se ascund jocuri politice la nivel înalt, pe care „cineva“ nu le vrea discutate în faţa opiniei publice.

Primul care ar fi trebuit să ne spună ceva despre acest subiect este chiar preşedintele Klaus Iohannis, căci el a fost atît preşedintele FDGR, cît şi primarul Sibiului atunci cînd s-a dat sentinţa la Judecătoria Sibiu, mai ales că, la alegerile prezidenţiale de anul viitor, acesta va fi, în mod sigur, principalul subiect al dezbaterilor publice. Dar, cel puţin pînă acum, Klaus Iohannis tace, amplificînd suspiciunile ce planează asupra acestui subiect.

DE CE AU FOST EXCLUSI DIN PARTID ,TUTUIANU SI NEACSU!

Preşedintele PSD Liviu Dragnea a anunţat luni seara că decizia de a fi excluşi Marian Neacşu şi Adrian Ţuţuianu nu a fost luată ca urmare a scrisorii semnate în care era contestată conducerea PSD , ci ca urmare a acţiunilor de după, cum ar fi discuţii cu Opoziţia.

„Astăzi nu s-a discutat despre, nu s-au făcut propuneri de a fi excluşi colegi care aun semnat sau susţinut o anume scrisoare. După CEx din septembrie, când s-a decis prin vot să nu se susţină acea scrisoare, să nu se mai continue cu tipul acesta de acţiuni şi toată lumea să încerce să activeze în partid, pentru a susţine programele de guvernare naţională, locală, pentru a susţine legile în Parlament şi aceste lucruri au fost propuse chiar de cei care au susţinut scrisoare, s-a convenit, cum nu sunt de acord nici acum să se fi luat nicio măsura, că toată lumea să se ocupe de ce trebuie să facă un partid.

Din păcate, ulterior au apărut unele înregistrări de la nişte şedinte conduse de Adrian Ţuţuianu. Ce am spus în interior, spun şi aici, condamn cu toată fermitatea acest mod de a înregistra şedinţele oricărui partid, dar acele înregistrări au supărat cea mai mare parte a membrilor de partid, nu numai cei din CEx”, a declarat Liviu Dragnea.

Liderul PSD a mai spus că cei prezenţi la discuţia de duminică au tras concluzia că Ţuţuianu şi Neacşu au continuat acţiunile împotriva formaţiunii.

„Tot după acel cel, am sperat cu toţii, în frunte cu mine, că oamenii încep să se apuce de treabă. Domnul Neacşu să îşi exercite atribuţiile de secretar general al PSD. Din păcate, după acel CEx domnul Neacşu nu a mai ajuns la Kiseleff şi nu a mai făcut nicio acţiune în genul acesta. În schimb mulţi parlamentari şi colegi, ne-au spus că sunt chemaţi să adere la un proiect, nu am înţeles care e proiectul. Iar din partea Opoziţiei au apărut oameni care au spus că există negocieri între domnul Neacşu şi Opoziţie care au zis că vor primi voturi la moţiunea de cenzură împotriva Guvernului PSD-ALDE. Toate aceste lucruri au făcut ca mulţi să voteze excluderea celor doi colegi”, a mai spus Dragnea.

CA SI IN 1940,ROMANIA ESTE LASATA PE MANA UNUI NEGHIOB IRESPONSABIL!”

Motto: Fiecare zi care trece cu Klaus Iohannis la Cotroceni e un atentat la siguranța națională.

Din Istoria României m-a uluit resemnarea cu care noi am acceptat nu atît Cedarea Basarabiei prin Diktatul de la Moscova, cît mai ales Ultimatul sovietic potrivit căruia trebuia să plecăm din teritoriile cedate în doar patru zile.

În noaptea de 26 iunie 1940, la ora 22.00, Molotov șeful Diplomației sovietice, îi prezenta ambasadorului nostru la Moscova ultimatumul:

În decursul zilei de 27 iunie 1940, România trebuie să răspundă dacă acceptă sau nu Cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord.

La o asemenea amenințare pentru o țară, te-ai fi așteptat, dacă nu la ridicarea la luptă cu arma în mîini, atunci, măcar la un refuz ferm, din care rușii să priceapă că n-au de a face cu niște căcăcioși.

Dacă-l primeau, rușii, cu deja nefericita experiență a finlandezilor, care se opuseseră cu arma-n mîini, poate că s-ar mai fi gîndit înainte de a da al doilea ultimatum.

De unde și pînă unde însă un răspuns ferm din partea celor care nu erau finlandezi?

Pe 27 iunie 1940, România anunță că „este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de la guvernul sovietic.”

Rușii lansaseră ultimatul și pentru a ne testa, dovadă că nu precizaseră un termen.

Testul le arătase că România va înghiți orice.

Astfel că, în noaptea de 27 iunie 1940, Rușii trec la al doilea pas:

Ultimatumul prin care România trebuia să evacueze Basarabia și Bucovina de Nord în patru zile, începînd de la ora 14, ora Moscovei, 28 iunie 1940, trupele sovietice urmînd în același timp să ocupe teritoriile din care se retrăgeau Armata și Administrația noastre.

Cînd se vorbește de Cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord accentul cade pe acceptarea de către noi a ultimatului sovietic din 26 iunie 1940.

Fără a neglija tragedia semnificată de orice cedare de teritorii, nenorocirea națională, provocată de lașitatea românească, a constat în acceptarea ultimatului cu patru zile.

Dezastrul uman și material al plecării în fugă, fără a trage un foc de armă, dintr-o lume în care ne aflam de peste două decenii, a fost principalul aspect tragic al Cedării.

Regele Carol al II-lea a convocat un Consiliu de Coroană pentru noaptea de 27 spre 28 iunie 1940, în care s-a acceptat ultimatumul cu 26 de voturi pentru și 6 contra.

Și atît.

Pe 28 iunie 1940, Guvernul Gheorghe Tătărăscu a acceptat ultimatumul.

Așadar, marea crimă n-a constat atît în acceptarea Cedării, cît mai ales în acceptarea ultimatumului de pleca din Basarabia și Bucovina de Nord în doar patru zile.
Dacă ne opuneam de la început, dacă răspundeam luînd poziție de luptă, poate că rușii – repet – cu experiența Finlandei în memorie, ar fi îngăduit o perioadă de timp mai mare, perioadă în care în plan uman și administrativ s-ar fi rezolva multe lucruri.

Pe 1 iulie 1940, generalul Ion Antonescu se prezintă în audiență la Carol al II-lea, pentru a-i da un Memoriu în care pune punctul pe i.

„Majestate,

Ţara se prăbuşeşte. În Basarabia şi Bucovina se petrec scene sfîşietoare. Mari şi mici unităţi surprinse, părăsite, se lasă dezarmate la prima ameninţare. Funcţionarii, familiile lor şi ale ofiţerilor, au fost lăsate pradă celei mai groaznice urgii. Materiale imense şi depozite militare acumulate acolo din incurie (neglijență) şi menţinute pînă în ultimul moment, au rămas în mîna inamicului. Iată Majestate, schiţat în fugă, numai un capitol al tragediei şi al calvarului unui Neam, care este numai la început. Poporul şi Armata au fost dezarmate fără luptă. (…). Ţara care simte, Ţară care vede, Ţară care presimte este consternată şi în panică. Este consternată şi în panică fiindcă a auzit de repetate ori pe prim-miniştrii şi pe miniştrii săi declarând: «Sîntem înarmaţi pînă-n dinţi», «nu vom ceda nici o brazdă», «să avem încredere oarbă şi fără control în şefi şi în priceperea şi înţelepciunea regelui».”

Viitorul Mareșal sesizase Marea Tragedie.

Acceptînd să se retragă fără un foc de armă, în cîteva zile, România își abandonase fără milă proprii cetățeni.

La cele două ultimatumuri, care a fost reacția României?

Una sub semnul expresiei prin care ne-am justificat de nenumărate ori lașitatea:

Asta e! Ce putem face noi, ăștia mici?

Reacțiile la Diktat s-au limitat la un schimb de note cu Guvernul sovietic.

Decizia a fost luată exclusiv de un singur om: Carol al II-lea.

Numai că omul care-și asumase o astfel de decizie era un Neghiob.

Un Neghiob iresponsabil.

Luni, la Versailles, a avut loc o întîlnire informală a patru țări membre ale UE: Germania, Franța, Italia, Spania.

Deși nu s-a emis nici un Comunicat, declarațiile făcute presei înainte și după de către participanți au confirmat ceea ce pînă atunci era doar obănuială:

Se pune la cale reorganizarea UE după modelul Consiliului de Securitate al ONU.

Teoretic, ONU e condusă de cei 15 membri ai Consiliului de Securitate.

Practic, organizația e condusă de doar cei cinci membri permanenți ai Consiliului, cei care au drept de veto.

În măsura în care n-a fost ocupată cu Scandalul din PSD, cu inutila Declarație politică prin care Parlamentul face copy-paste după un articol din Constituție, cu avatarurile procurorului Zdreanță și cu izvorul nesecat de măriri de salarii promis de Guvernul Sorin Grindeanu, Presa noastră a publicat știrea folosind sintagma Europa cu mai multe viteze!

Această sintagmă, lansată de președintele Comisiei Europene, dă seama de o uriașă manipulare, menită a îndulci lovitura întruchipată de ticluirile de la Versailles. E ceva asemănător obligației ca în România porcul, înainte de a fi tăiat, să fie drogat.

De parcă drogat sau nedrogat, porcul tot n-ar muri!

Europa cu mai multe viteze e de fapt o sintagmă menită a ascunde realitatea hîdă a împărțirii membrilor UE, pînă acum egali în drepturi sau măcar pretins egali în drepturi, în membri de tip membru permament al Consiliului de Securitate și membri de tip membru nepermanent al Consiliului de Securitate.
Cel puțin patru state mari din Uniunea Europeană au decis constituirea unei noi Uniuni Europene, Uniunea Europeană-Premium, lăsînd de izbeliște celelalte membre ale UE care rămîn în UE pur și simplu, pe dinafară adică.

Potrivit declarațiilor Angelei Merkel, celor 27 de membre ale Uniunii Europene, rămase după Brexit, li se propune o nouă Uniune Europeană, o UE clasa Business, alcătuită din doar cîteva țări, apropiate ca dezvoltare economică, în stare să suporte o integrare mai mare fără a mai fi nevoie de acceptul altor state membre.

Deși rămîn în UE, celelalte țări vor trebui să facă noi eforturi pentru a fi admise în UE Premium.

Dincolo de întrebări legitime precum: Și celelalte țări care nu pot suporta noile condiții ce fac? Nu cumva țări precum România vor trebui să intre din nou în UE? rămîne adevărul dureros pentru statele membre ale UE:

Deși teoretic egale doar cîteva state mari vor să impună celorlalte proiectul unei noi UE.

România se găsește în apropierea unui eveniment de semnificațiile celui dat de Cedarea Basarabiei.

Desigur, ca și în cazul Cedării, sîntem prea mici pentru a ne opune deciziei deja luate.

Asta nu înseamnă că trebuie să repetăm în 2017 resemnarea mioritică din 1940.

Chiar dacă deciziile au fost deja luate, România își poate face auzită vocea la nivel european printr-un protest energic împotriva acestei expresii fățișe a atitudinii de tip colonialist a Marilor Puteri.

Acest protest nu poate lua însă forma măcănitului de Rață Mecanică al Chiriașului de la Cotroceni la ieșirea de la Ședința de Bilanț a Parchetului General.

Într-o Declarație gen Luată pe scări, etapa prima treaptă, Klaus Iohannis a reușit în doar cîteva rînduri să expună o mie și una de neghiobii, între care la loc de frunte se numără cea potrivit căreia Proiectul n-a fost decis, Proiectul a fost supus discuției și că noi trebuie să intrăm în nucleul dur al UE.

Vocea României – fie ca protest, fie ca punct de vedere la nivelul UE – se poate face auzită doar dacă spre deosebire de momentul cedării, se naște și se dezvoltă un tărăboi național.

Acest tărăboi poate fi stîrnit de Președintele României.

Înțeleg că pe post de Carol al II-lea în variantă de Rață mecanică, Klaus Iohannis va merge la Bruxelles fără a fi consultat dacă nu Parlamentul, atunci măcar partidele parlamentare.

Desigur, o consultare n-ar fi făcut ca România să provoace eșecul Proiectului nefast.

Da, dar ea ar fi dat un semnal că România nu mai are de gînd să accepte Diktatele cu resemnări mioritice smiorcăitoare.

Devenit peste noapte TeFeList cu mașină blindată, Klaus Iohannis a putut coborî în stradă la manifestație la o manifestație neautorizată cînd a fost vorba de interesul Sistemului.

Tot pentru a rezolva interesul Sistemului, Klaus Iohannis a mers în Parlament pentru a transmite un Mesaj.

Acum e vorba de interesul național al României:

Cele de a arăta Europei că, deși suntem căcăcioși ca și în 1940, acum măcar ne punem pamperși.

Acum însă cînd interesul național e de a da un semnal viguros că refuzăm să fim transformați în țara care va fi obligată să ceară o nouă admitere în UE, Klaus Iohannis nu merge în Parlament, nu se consultă cu nimeni, nu dă nici un semnal grav, de genul unei Declarații de presă.

Ca și Carol al II-lea în 1940, decide de capul lui într-o chestiune de destin al României.

Din nenorocire, ca și Carol al II-lea, el e un Neghiob.

Un Neghiob Iresponsabil.

N.B. În 1940 s-a găsit un bărbat precum generalul Ion Antonescu care să-i strige Neghiobului Iresponsabil din fruntea României că țara se prăbușește.
Vedeți azi pe cineva în stare să facă același lucru cu Klaus Iohannis? Eu unul nu văd. Că doar n-o să strige la Klaus Iohannis Liviu Dragnea?!

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

FLORINEL COLDEA INTRA IN JOC!

Jocurile mari în politică sunt mult mai palpitante decât jocurile de noroc, chiar cele la mize exorbitante. Pentru că, pe lângă robinetele uriașe de bani pe care le pot deschide, ele dau, celor victorioși, și un amețitor sentiment de împlinire personală.

Când câștigi milioane la ruletă, într-o serie extraordinară, meritul revine aproape exclusiv norocului. Când îți reușește o inginerie politică pe care ai gândit-o, cu machiavelism sau geniu vizionar, până la ultima consecință, când, unul după altul, obiectivele de etapă pe care le-ai stabilit se împlinesc spre a compune marea victorie finală, te simți un fel de demiurg care dă substanță și formă haosului.

Florian Coldea a gustat beția demiurgică ani buni, cât a condus, din umbră, România. Până și năbădăiosului Traian Băsescu ajunsese să-i fie frică de el atunci când a renunțat să-i semneze decretul de demitere pe care tot el îl ordonase.

Ca și la dependența de cocaină, amfetamine sau ecstasy, lipsa o perioadă prea lungă de timp a drogului puterii discreționare se manifestă ca un sevraj sever. De aceea, este greu de presupus că Florian Coldea s-a resemnat, brusc, cu condiția de cetățean de rând ocupat să-și plimbe cățelul prin parc. Mai ales când memoria lui, naturală și artificială, reprezintă o comoară uriașă, valorificabilă însă doar prin acțiune.

Brusc, îm media, au apărut mai multe știri care arată că Florian Coldea a intrat din nou în joc.

Întâi ne-a spus Dan Andronic că fostul șef de la SRI și-a făcut o firmă de consultanță, prin care să-și valorifice „tezaurul cultural”. Tot Dan Andronic a adăugat (unde? Culmea!, la Realitatea TV) că în echipa lui Coldea joacă (nu se știe pe ce post) și celebrul „băiat deștept” Bogdan Buzăianu. Un multimilionar din categoria potenților „influenți și discreți”, după modelul (ca să nu spun că, poate, cel care l-a inspirat pe) Zoltan Teszari.

Apoi, după doar o zi, adică azi, Daniel Dragomir (fostă mână dreaptă a lui Coldea la SRI, apoi victimă a acestuia) lansează și el în spațiul public un trasor:

„Ieri și azi, Coldea si Buzăianu s-au tot învârtit prin Elveția. Caută soluții să ajungă la fiul lui Soros pentru a-i face lobby lui Cioloș să ajungă președinte în 2019”.

În deschiderea acestor două știri convergente mai aflăm și un detaliu deloc neglijabil:

„Război fratricid și pe partea dreaptă a eșichierului politic. Dacian Cioloș atacă PNL-ul după ce anterior l-a înțepat pe președintele Klaus Iohannis., iar liberalii îi răspund cu aceeași măsură”.

Acum vă pun o întrebare: dac-ar fi să caute o portiță de a reintra pe cai mari în lumea puterii politice românești, alături de cine s-ar angaja în luptă Florian Coldea?

O să-mi răspundeți că alături de viitorul președinte al României.

Sunt de acord, cu o precizare: alături de viitorul președinte al României la alegerea căruia el, Coldea, să aibă o contribuție decisivă. Căci, altfel, ce motiv ar avea viitorul președinte să se lege la cap cu un astfel de personaj controversat?

Singurul dintre ipoteticii candidați la președinția României în 2019 vehiculați în prezent, care îndeplinește condiția din precizarea de mai sus, este Dacian Cioloș. Deoarece el este nefavoritul care, într-o conjunctură abil croită, ar putea căpăta, totuși, șanse.

Iar conjunctura abil croită (asumată, se pare, de Coldea) înseamnă, în primă instanță, scoaterea din jocul prezidențialelor a lui Klaus Iohannis.

La care echipa Coldea – Cioloș – USR a început deja să lucreze.

Aceasta este opinia mea, tot mai alimentată de argumente ce ne sunt furnizate gradual.

Ultimul dintre aceste argumente fiind reizbucnirea scandalului cu retrocedarea de către primarul Iohannis a patrimoniului Grupului Etnic German (organizație nazistă) către Forumul Democrat al Germanilor din România al cărui președinte era, la momentul retrocedării, tot Klaus Iohannis.

Iar miza principală a acestui scandal repus pe tapet prin intermediul unor documente secrete scoase (ghici de cine și de unde?) exact acum, pare că nu este nici crearea unei imagini de penal pentru președintele Iohannis, nici soarta lui Augustin Lazăr la Parchetul General ci ostilizarea Israelului față de o nouă candidatură a lui Klaus Iohannis pentru Cotroceni.

Aștept cu interes continuarea dezvăluirilor promisă de Daniel Dragomir. Care nu știu cât de mult este în tabăra lui Iohannis dar am aproape convingerea că este în tabăra lui Eduard Hellvig. Și, mai ales, în tabăra care l-ar vrea anihilat pe Florian Coldea.

Autor: Contele de Saint Germain

Sursa: Conteledesaingermain

PRIM-SOLISTI IN OPERA ANTI – DRAGNEA!

Într-o schiță, Teodor Mazilu are o scenă care poate fi socotită un fel de apogeu al cinismului. Un personaj îi dă prietenului său cu o sticlă în cap. Acesta se prăbușește, iar agresorul se apleacă asupra lui și îl întreabă: – Te doare rău?

Cam așa se întîmplă și cu Liviu Dragnea, devenit un soi de inamic public. Unii îl urăsc pentru că-i vor locul, dar cei mai mulți pentru că așa scrie la ziar sau așa zic jurnaliștii la televiziune.
Mai zilele trecute o domnișoară cu 15 kilograme și cam de tot atîta școală l-a întrebat ceva, a suta oară, ceva despre condamnare. Adevărul este că Dragnea și cînd merge pe stradă și cînd doarme și cînd sună telefonul nu aude decît ”condamnare” și ”pușcărie”.

Și, ca orice om sătul și scos din pepeni, a scăpat și el caii din hățuri. Într-un fel, aș zice că așa-i trebuie! Prea nu învață nimic din aceste întrebări și agresivități ale jurnaliștilor dirijați de tabăra adversă. Se consideră abil, dar se aruncă mereu cu capul în zid. Iese din biroul său de la Cameră și se avîntă ca un chior în cîrdul de jurng, aliști care nu-l întreabă decît despre condamnare și despre pușcărie. Este ca și cîinele bătrîn și prost care se aruncă pe niște pisici care îl zgîrie pe bot. Să fie sănătos. Un politician cu puțină minte și experiență ar elimina aceste coliziuni programate de prin redacțiile controlate de adversari.

Ei bine, după ultima răbufnire, a urmat protestul presei. Liviu Dragnea a luat-o razna! Urmează imagini care vă pot afecta emoțional! Omul s-a isterizat nițel la aceeași mușcătură de cățelușă arțăgoasă. Liviu Dragnea nu este nici lapte și nici miere cînd orice mișcare a sa este legată de condamnare și de pușcărie. Oricare dintre noi ar fi probabil la fel. Ar avea aceeași reacție. Este imposibil să reziști dacă și clanța de la cameră are agățat un bilet cu ”coruptule”, iar frigiderul, cînd îl deschizi, sună ”coruptule, coruptule” iar din bazinul wc un Michiduță strigă și el :

– Pușcărie, pușcărie!

Încercați același lucru cu prieteni apropiați sau cu Iohannis, cu Hellvig, cu Orban, cu păpușile din PNL sau cu Augustin Lazăr. Să vedeti cît rezistă!
Sîmbătă, toată ziua, presa din România l-a tocat pe Dragnea pentru că a pierdut controlul după două întrebări ca două ghiare vîrîte în ochi. S-a terminat scandalul cu răbufnirea nervoasă și cu ”imaginile care vă pot afecta emoțional ” și pe televiziuni și site-uri a început să circule știrea că Rise Project a primit de la un nea Gheorghe o geantă cu documente. Nea Gheorghe din județul Teleorman a găsit prin curte sau prin bălăriile grădinii sale o geantă cu documente de la Tel Drum.

Mail-uri, facturi, fotografii, facturi, agendă telefonică în care apar toți corupții celebri etc. Nu știm dacă printre documente se află și conturile lui Dragnea sau cele ale lui Traian Băsescu și Elena Udrea, ale lui Florian Coldea sau George Maior! Măi să fie! Colegii de la Rise Project prea ne cred proști pe toți. Numai pentru ei cîini umblă cu documente de la fisc și de la SRI agățate de coadă. Nici măcar nu-și imaginează că povestea cu teleormăneanul care se duce tocmai la Rise Project este imposibilă. N-a auzit niciodată de ei și trei sferturi din presa română nu știe unde îi găsește, deși au un sediu oficial, ușor de găsit. Toată povestea cu găsitorul sună ca o minciună gogonată a lui Liviu Dragnea din campania electorală!

Fac parte dintre cei care i-au admirat pe jurnaliștii reuniți în gruparea (asociația) cu acest nume, finanțată mai mult de peste hotare decît din România. Cînd un ziarist nu vrea să spună de unde are un document spune că l-a găsit în cutia poștală sau pe stradă. Sau i l-a dat un prieten, afectat de respectivul caz. Rise Project ne trimite la un teleormănean și ne anunță, fără să fi apucat să parcurgă documentele, că acestea îl descalifică pe Liviu Dragnea. Mama mia, intuiție genială, nu investigație grijulie!
Sună bombastic și comic. Povestea cu afacerile și casa din Brazilia, subiecte tocate și umflate tot de Rise Project m-au dezamăgit pentru simpul fapt că după tot tărăboiul, după implicarea DNA și a autorităților din Brazilia nu ne-au putut arăta nici măcar o coadă de cîine aparținînd lui Dragnea, necum case, afaceri, conturi și amante. N-au probat că există și nici nu ne-au convins că nu există. Au jucat și ei doar un rol în marea diversiune de terfelire a lui Dragnea și gata. Au trecut la povestea Belina, pe care au feștelit-o mai repede, sperînd că această geantă cu documente îi va scoate din încurcătură.

Nu știu ce conține geanta. Încă nu știu nici cei la Rise Project deși au anunțat marea cu sarea. Nu aveau cînd să le parcurgă și să le verifice. S-ar putea să fie adevărate ca și documentele de la Berevoiești, fără a fi esențiale. S-ar putea să fie secundare sau să nu-l demoleze pe Liviu Dragnea. Nu știm. Fie Rise Project a dat lovitura și a primit mai multe documente decît DNA-ul, SRI-ul și SPP-ul la un loc, fie s-a aruncat într-un nou scandal cum a fost cel legat de afacerile din Brazilia și în care n-au probat nimic. Dacă geanta nu-l descalifică definitiv pe Liviu Dragnea, atunci sigur face din Rise Project doar o asociație folosită din străinătate pentru diverse diversiuni politice în România.
S-ar duce definitiv pe apa sîmbetei imaginea de grup de investigații serios și profesionist!

Mai ales, dacă ”Teleormanleaks” se termină cu un fel de ”Teleorman shit”.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

LOTI ORBAN ,DEZVALUIRI DESPRE JULIEN CIOLOS:AM HARTIA.CUM A APARUT CILOS DIN NEANT.FOARTE CIUDAT!

Ludovic Orban a afirmat duminică seară în emisiunea Controverse realizată la B1 de Andrei Bădin că a fost mereu mirat de carierele politice ciudate, referindu-se la Dacian Cioloş, numit ministru al Agriculturii de Călin Popescu Tăriceanu, nominalizat comisar european pentru agricultură de Traian Băsescu, iar pentru al doilea mandat propus Victor Ponta.

“Pe mine m-au mirat întotdeauna carierele politice ciudate. Urmăresc cu mare atenţie diferite cariere extrem de ciudate. Şi aici am să vă spun despre Cioloş faptul că a apărut din neant. A fost pus de Tăriceanu ministrul al Agriculturii. Nici azi nu am reuşit să înţeleg de ce. După ce a picat guvernul PNL, s-a dus consilier la Băsescu, care era principal adversar al PNL şi care l-a propus comisar european. După ce şi-a terminat mandatul de comisar european la alegerile din 2014, cine credeţi că l-a propus pentru un al doilea mandat de comisar european? Preşedintele PSD, premierul din acea perioadă Victor Ponta”, a declarat preşedintele PNL, Ludovic Orban, duminică seară, la postul B1 Tv.

Orban a precizat că are hârtia trimisă de Victor Ponta către Jean Claude Juncker cu nominalizarea lui Dacian Cioloş pentru funcţia de comisar european şi că acesta nu a reuşit să obţină un al doilea mandat deoarece CE voia o pondere mai mare de femei în aceste posturi. Astfel funcţia a revenit Corinei Creţu.

“Eu am hârtia trimisă de Ponta lui Juncker în care domnul Ponta îl nominalizează comisar european pentru portofoliul agricultură sau dezvoltare regională pe domnul Cioloş, fiind şi o a doua candidatură, a Corinei Creţu, pentru orice portofoliu. Pentru că Corina era de umplutură. Ghinionul lui Cioloş că nu a ajuns comisar european propus de Ponta a fost că în componenţa Comisiei nu erau destule doamne. Şi există o anumită cutumă, ca minim o treime din membrii Comisie Europene să fie de sex feminin şi atunci candidatura doamnei Creţu a venit să rezolve această problemă. De aia nu a ajuns Cioloş comisar propus de Ponta”, a explicat liderul PNL.

Acesta a mai spus că, deşi Cioloş nu are încă partid, se duce la “sponsorul său politic”, preşedintele Franţei, Emanuel Macron, care vrea să reformeze ALDE european, pentru a participa la o construcţie europeană.

“Şi astăzi, fără să aibă un partid, Dacian Cioloş s-a dus la sponsorul său politic, domnul Macron, aflat în prăbuşire dramatică, cu o cotă de încredere în jur la 20-21%, să participe la o construcţie europeană. Dar Dacian Cioloş a fost comisar european din partea PPE. Sigur că propus de Ponta ar fi trebuit să se ducă la partidul socialist. Acum merge la un Macron care Macron nici nu e de fapt ALDE. Numai vrea să reformeze ALDE. Are câţiva, Guy Verhofstadt (liderul grupului Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa – n.r.), dar îl are şi pe Matteo Renzi care e de stânga, fostul prieten al lui Ponta. E un soi de ciorbă lipsită complet de orice fel de substanţă. Macron are probleme la el acasă şi el face politică la nivel european”, a completat Orban.

Liderul liberal a vorbit şi despre vremea în care PNL l-a susţinut pe Dacian Cioloş pentru funcţia de premier, perioadă în care acesta a condiţionat venirea în partid de obţinerea funcţiei de preşedinte al formaţiunii.

“Am spus atunci clar că Cioloş poate fi sprijinit ca premier cu două condiţii. Unu, doar dacă îşi dă demisia din funcţia de prim-ministru şi doi, dacă se înscrie în PNL, pentru că partidul nu poate susţine pe cineva care nu e membru PNL. Mi-aduc aminte. Îi plăcea mult domnului Cioloş PNL dacă a vrut să devină preşedinte PNL, fără alegeri şi punând şi condiţie să vină în PNL dacă îl punem preşedinte”, a conchis Orban.

Dacian Cioloş a scris, duminică pe Facebook, că PNL se află în zona vechii clase politice, refuzând “cu obstinaţie” să se reformeze şi să se alăture MRÎ, într-un proiect de schimbare a societăţii româneşti. Acesta a adăugat că liberalii doar aşteaptă “să cadă PSD natural şi ei să le ia locul”.

Fondatorul Mişcării România Împreună (MRÎ) a mai spus că de-a lungul timpului au existat alianţe ciudate sau nepotrivite, iar oamenii politici care le-au făcut nu vor să vadă că România s-a schimbat, iar contextul european şi internaţional este diferit în prezent.

Sursa: Flux24

CAPII BINOMULUI LA JUDECATA!

Exclusiv: Laura Kovesi, George Maior, PICCJ si SRI au fost dati in judecata pentru semnarea odiosului Protocol din 2009. Fostul sef al Garzii Financiare Teleorman, Aurel Puiu, le cere lui Kovesi si Maior 2 milioane de euro daune morale pentru cei 4 ani de mascarada DNA, finalizata cu achitarea sa: “Au actionat in scopul crearii si punerii in miscare a unui cadru nelegal.”

Lumea Justitiei publica in exclusivitate documentul care ii poate nenoroci pe semnatarii protocolului din 2009, respectiv Laura Codruta Kovesi si George Maior. Este vorba despre cererea de chemare in judecata a fostei sefe DNA si a fostului sef SRI, formulata de una dintre persoanele care au fost hartuite ani de zile pe protocol, pentru ca in final sa fie achitata definitiv de Inalta Curte. Si, “nu este un dosarel, ci ditamai dosaru’”, cum ar cita Laura Kovesi, in care se solicita daune morale de la fosta sefa DNA si George Maior de 2 milioane de euro. Cel care a decis sa actioneze in judecata semnatarii protocolului din 2009 este seful Garzii Financiare Teleorman Aurel

Puiu, a carui actiune in constatare a fost depusa si inregistrata la finalul lunii septembrie 2018, la Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti sub nr. 6961/2/2018 (facsimil).

Taica Lazar a continuat practicile nenorocite ale Sistemului

Actiunea comisarului sef al Garzii Financiare Teleorman este binevenita, daca tinem cont ca acest lucru ar fi trebuit sa se intample inca de la momentul declasificarii protocolului din 2009. Sustinem aceasta intrucat Ministerului Public ii revenea sarcina de a sesiza instanta de contencios administrativ cu privire la continutul protocolului semnat in 2009 de Kovesi, Maior, Florian Coldea si Gabriela Scutea, fiind necesar inca de atunci sa se solicite tragere la raspunderea a celor care au facut posibila transformarea actului de urmarire penala intr-o unealta a SRI, cu nerespectarea drepturilor fundamentale.

Interesele politico-judiciare ale celor de la varful Ministerului Public si Serviciului Roman de Informatii au primat insa in fata dreptatii, astfel ca si la aproape un an de la declasificarea protocolului nu a fost luata nicio masura impotriva semnatarilor protocolului din 2009.

Cum totusi s-ar gandi cineva ca actuala conducere a Parchetului General ar putea sa ceara semnatarilor protocolului din 2009 explicatii, cand actualul procuror general Augustin Lazar a semnat, la randul sau, in 2016, un protocol cu Serviciul Roman de Informatii. Protocol care, pe langa faptul ca a fost clasificat, aflandu-se de existenta sa abia in 2018, a vizat continuarea practicilor SRI-PICCJ incepute in 2009.

Peste toate acestea, chiar si in prezent toti semnatarii protocoalelor din 2009 si 2016, cu exceptia fostului adjunct al SRI Florian Coldea – care a fost inlaturat din sistem dupa ce Sebastian Ghita a publicat o serie de documente care il incriminau – se afla in continuare in functii publice, unii dintre ei ocupand importante demnitati. Caci, daca Augustin Lazar este in continuare sef la PICCJ, Kovesi s-a intors la Parchetul General, stand de-a dreapta lui Lazar, dupa ce a fost revocata din DNA, in timp ce George Maior a plecat din postul de sef al SRI in cel de ambasador al Romaniei in Statele Unite ale Americii.

Un act de curaj impotriva capilor Binomului

Decizia comisarului sef al Garzii Financiare din Teleorman Aurel Puiu de a actiona in judecata SRI, PICCJ, dar si pe Kovesi si Maior – cei care au facut posibila aplicare pentru ani de zile a unui protocol care adauga la lege, cu incalcarea drepturilor fundamentale ale celor vizati de anchete – a fost luata dupa ce instanta suprema l-a achitat, in aprilie 2016, pentru presupusele infractiuni de abuz in serviciu impotriva intereselor publice, in forma calificata, in dosarul in care a fost trimis in judecata de DNA in 17 iunie 2013.

Astfel cum a precizat si in actiunea de chemare in judecata a lui Kovesi si Maior, fata de comisarul sef al Garzii Financiare din Teleorman, repus pe functie dupa ce a fost achitat, au fost dispuse, in baza protocolului, masuri speciale care contravin chiar legilor in vigoare. La fel ca alte sute de mii de romani, Aurel Puiu a fost, din 2011, interceptat si filat pentru presupusele infractiuni de abuz in serviciu in baza unor mandate de siguranta nationala. Pesemne, pentru SRI si DNA abuzul in serviciu se incadra la “infractiuni ce ar fi avut legatura cu siguranta nationala”. De altfel, si ridicarea sa a fost spectaculoasa, caci probabil in baza aceluiasi protocol odios de cooperare, in 20 noiembrie 2012, procurorii DNA impreuna cu mascatii au descins in sediul Garzii, vizati fiind comisarul sef Aurel Puiu si alti doi comisari superiori, respectiv Marin Pana si Cantemier Constantin Tanasescu, dar si avocatul Liviu Ardeiasu din Baroul Teleorman.

In cerere de chemare in judecata depusa la CAB, care a format dosarul nr. 6961/2/2018, Aurel Puiu a reclamat ca protocolul semnat in 2009 de Kovesi, Maior, Florian Coldea si Gabriela Scutea a adaugat la lege, aplicarea sa facandu-se in conditii nelegale, pentru ca publicitatea acestuia nu a fost asigurata, dar si, mai ales, pentru ca a conferit nelegal Serviciului Roman de Informatii atributii in ce priveste urmarirea penala. De altfel, astfel cum se arata in actiunea sa, Aurel Puiu reclama ca protocolul a fost incheiat in scopul extinderii nelegale a competentelor SRI dar si a PICCJ, efectul protocolului fiind acela al aparitiei unei super-structuri care a facut posibila inculpare a sute de mii de romani in baza unor probe si documente de multe ori nepublice, ori obtinute nelegal.

Pentru daunele morale de 2 milioane de euro pe care le solicita de la Laura Kovesi si George Maior, Aurel Puiu arata ca prin dosarul instrumentat de DNA si SRI, in baza protocolului de cooperare, care s-a finalizat cu achitare, i-a fost afectata “demnitatea, viata familiala, sociala si profesionala, prin faptele de abuz de drept” comise de semnatarii protocolului, despre care seful Garzii Financiare sustine ca “au adoptat, aplicat si executat direct si indirect acest act administrativ cu caracter normativ – ocult in substanta sa – contrar principiului legalitatii, contrar dreptului material si procesual in vigoare, cu depasirea limitelor de competenta si a atributiilor specifice institutiilor PICCJ si SRI”.

Din punctul nostru de vedere, actiunea comisarului sef al Garzii Financiare Teleorman este spectaculoasa, prin felul in care este argumentata, astfel ca prezentam in continuare in exclusivitate pasaje din cererea de chemare in judecata formulata de Aurel Puiu:

“Subsemnatul Puiu Aurel (…) in calitate de Reclamant chem in judecata pe:

-Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;

-Serviciul Roman de Informatii

-Kovesi Codruta Laura – pe care va solicit sa o citati la adresa sediului PICCJ unde isi desfasoara activitatea in prezent;

-Maior Cristian George – pe care va solicit sa-l citati la sediul Ambasadei Romaniei la Washington;

In calitate de parati, pentru ca prin hotararea pe care o veti pronunta sa dispuneti:

Sa constatati INEXISTENTA JURIDICA a actului administrativ cu caracter normativ intitulat ‘PROTOCOL DE COOPERARE’ – incheiat intre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Procuror General Kovesi Codruta Laura, inregistrat sub nr. 00750/04.02.2009 si Serviciul Roman de Informatii prin director Maior Cristian George, inregistrat sub nr. 003064/04.02.2009 – pentru vicii existentiale grave;

-Sa obligati paratii PICCJ, SRI, Kovesi Codruta Laura si Maior Cristian George la plata in solidar a sumei de 2.000.000 euro cu titlu de daune morale produse subsemnatului deoarece mi-au afectat demnitatea, viata familiala, sociala si profesionala, prin faptele de abuz de drept al celor nominalizati care: au adoptat, aplicat si executat direct si indirect acest act administrativ cu caracter normativ – ocult in substanta sa – contrar principiului legalitatii, contrar dreptului material si procesual in vigoare, cu depasirea limitelor de competenta si a atributiilor specifice institutiilor PICCJ si SRI. (…)

Protocolul de Cooperare (…) act administrativ cu caracter normativ secret este lovit de viciul inexistentei astfel:

-Actele administrative cu caracter normativ pentru a putea produce efecte juridice trebuie emise in scopul organizarii aplicarii legii sau in aplicarea concreta a legii, apoi publicate si puse in executare in conditiile si in temeiul legii care le guverneaza.

Ori acest protocol de cooperare:

-nu a fost emis in scopul prevazut de lege, ci a adaugat la lege;

-nu a fost publicat desi nu reglementeaza domenii si activitati militare secrete ori activitati calificate secrete in conditiile legii;

-a conferit nelegal atributii penale SRI si a permis implicarea acestui serviciu in anchetele penale din afara sferei sigurantei nationale;

-actele normative invocate ca temei legal pentru a justifica legalitatea emiterii ‘Protocolului de Cooperare’ nu prevad si nu permit ‘adoptarea de protocoale’ in vederea aplicarii in concret a acestor legi, ordonantelor de guvern etc., ‘protocolul’ nu este prevazut ca ‘specie’ de act administrativ cu caracter normativ – asa cum sunt cu titlu de exemplu ‘ordinul’ sau ‘decizia’ administrativa – ceea ce dovesteste o inovatie in drept a autorilor ‘protocolului’ avand in vedere scopul urmarit si atins acela de a adauga la lege.

In temeiul ‘Protocolului’ PICCJ in coniventa cu SRI au solicitat, obtinut si au pus in executare mandate de siguranta nationala pentru fapte si persoane care nu au fost cercetate niciodata pentru astfel de fapte. In aceste conditii au fost emise pe numele meu Mandatul nr. 002250/13.04.2011 (al carui temei legal, desi l-am solicitat, a ramas secrete fiind clasificat si in prezent) si Mandatul de prelungire al celui mentionat anterior nr. 004106/12.07.2011 inscris pe care il anexez si prezentei cereri.

Putem concluziona fara a gresi ca acest protocol a fost incheiat in scopul extinderii nelegale a competentelor SRI dar si a PICCJ, ca efectul lui a fost aparitia unei super-structuri care s-a pozitionat in afara oricarui control legal si democratic, avand caracter obscur, consecintele fiind grave respectiv generand incalcarea cu brutalitate a drepturilor celor vizati de a fi cercetati, trimisi in judecata si judecati intr-un timp neprevizibil, fara respectarea tuturor garantiilor procesuale, pe baza unor probe administrate ilegal.

In ceea ce ma priveste, asa cum rezulta din probele administrate, am fost victima inocenta a acestor practici oculte, generate de protocolul obscur, trimis in judecata penala exclusiv in baza unor interceptari realizate in baza unui mandat de siguranta nationala pus in executare in lipsa oricarei acuzatii privind fapte de terorism si fara niciun temei factual care sa se incadreze in prevederile art. 3 din Lg. nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, art. 9 din Lg.nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea SRI ori art. 21 din Lg. nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului.

Mandatul nr. 002250/13.04.2011 a fost tinut secret, asa cum rezulta din memoriul nr. 11.06.2013 pag. nr. 9 pct. 2 pe care l-am adresat procurorului si din Ordonanta 82/P/2013 din 11.06.2013 pag. 3 pct. 6 emisa de acesta, prin care mi s-a respins cerera de a cunoaste temeiurile in baza carora am fost supus supravegherii tehnice sub toate formele – audio, video, foto, ambiental, patruns in casa… cine stie si in… gand??!

Fata de cele mentionate va rog sa constatati inexistenta juridica a actului administrativ cu caracter normativ intitulat ‘protocol de cooperare’ pentru numeroasele sale vicii existentiale:

-nu a fost emis in scopul organizarii aplicarii legii si nici in scopul aplicarii in concret a legii;

-a fost emis pentru a adauga la normele legale penale;

-nu a fost niciodata publicat avand caracter obscur/secret reprezentand tocmai calea frauduloasa prin care au luat nastere entitati nestatale si nefiresti: ‘procurori-agenti de informatii’ si ‘agenti de informatii-anchetatori’

-nu este prevazut in nicio lege ca ‘specie’ de act administrativ cu caracter normativ fiind inapt sa realizeze scopul organizarii aplicarea legii sau cel al aplicarii in concret a legii.

Toate acestea reprezinta vicii incompatibile pentru existenta si recunoasterea juridica a ‘protocolului de cooperare’.

Paratii PICCJ si procurorul general Kovesi Codruta Laura precum si SRI si directorul Maior Cristian George sunt cei care cunosteau foarte bine care sunt atributiile si competentele legale ale institutiilor pe care le-au condus si in calitate de decidenti au actionat in scopul creari si punerii in miscare a unui cadru nelegal, abuziv transformand fiecare propria institutie in ceea ce nu putea sa faca, adica au extins procedurile privind faptele contra sigurantei nationale la orice alta fapta, dupa propriile aprecieri subiective si interese fara legatura cu domeniile lor de activitate.

Mentionez faptul ca Ministerului Public ii revine, potrivit legii, sarcina de a sesiza instanta de contencios administrativ cand un act administrativ cu caracter normativ aduce vatamare unui interes legitim public, cum este si cazul acestui protocol de cooperare care adauga la lege. Este de neinteles ca un astfel de act este si ‘opera’ sefului acestei institutii in anul 2009 cand a actionat contrar atributiilor sale legale.

Din acest motiv, probabil orice reclamatie sau nemultumire privind activitatile procurorilor si prepusilor SRI, aparuta uneori si in spatiul public, a fost calificata de cei care au condus cele doua institutii ca ‘atacuri’ la adresa acestora si la independenta ‘justitiei’ si nu a condus la o analiza a propriei activitati.

Avand in vedere atitudinea refractara a acestora la orice critica ori reclamatie care viza activitatea prepusilor si a sefilor este evidenta reaua credinta si determinarea acestora de a continua activitatea cu incalcarea propriilor atributii aferente functiilor detinute. (…)

In dovedirea cererii inteleg sa ma folosesc de proba cu interogatoriul personal al paratilor si orice alte mijloace de proba a caror utilitate si concludenta vor rezulta din dezbateri”.

Autor: Elena Dumitrache

Sursa: Luju

CUM A FOST EXECUTAT ISTORICUL IOAN SCURTU PENTRU CA A SPUS ADEVARUL DESPRE ORIGINILE GTUPULUI ETNIC GERMAN!

Unul dintre cei mai mari istorici în viață este pedepsit, definifiv, de o instanță din România, pentru că are curajul să spună adevărul. În această profesie, de cercetător al trecutului, esențială este scoaterea la iveală a adevărului, prin documente și argumente. Din păcate, așa zisa justiție independentă, se pare că este interesată să îngroape trecutul și adevărul. Poate de dragul ”political corect” sau a unor interese ale Sistemului,  total străin de ceea ce este românesc.

Astfel, profesorul universitar doctor, Ioan Scurtu a fost condamnat, definitiv de Tribunalul București, la plata de 6000 de lei către Forumul Democrat al Germanilor din România, deoarece a publicat un articol, în care reliefa aberația că FDGR s-a declarat, printr-o decizie judecătorească, continuator al Grupului Etnic German, organizație paramilitară pro-nazistă din perioada celui de-al doilea război mondial. Mai mult, reputatul istoric a avut curajul să precizeze să declare că această  organizație a fost declarată criminală după al doilea război mondial, printr-un decret semnat de Regele Mihai, în urma deciziilor luate de comunitatea internațională împotriva colaboratorilor criminali ai lui Hitler.

Ancheteonline a dezvăluit, într-un articol din 2014,  că prin hotărârea ilegală, potrivit normelor juridice internaționale, luată de Tribunalul  Sibiu în 1997, FDGR nu a urmărit decât interese imobiliare, adică să-și treacă în proprietate, prin legile de retrocedare, toate clădirile care au aparținut Grupului Etnic German, după 1940. Judecătorii de la Sibiu, nu au ținut cont că FDGR, ca reprezentant al comunității germane din România nu poate să se se declare continuatoare și succesoare de drept a unei organizații declarate criminale de instanțele românești și internaționale, scoase în afara legii pentru colaborarea cu regimul hitlerist. Deci, decizia judecătorească luată de Tribunalul Sibiu este nulă de drept. Halal justiție independentă! Astfel că, pe baza acestei hotărâri, Forumul German a putut revendica, în baza legilor retrocedării bunurilor de dinaintea regimului comunist,  toate imobilele care au aparținut Grupului Etnic German. Și nu au fost puține, fiind vorba despre clădiri din patrimoniul național din Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighișoara, Mediaș și altele.

Pe vremea aceea, Klaus Iohannis era inspector școlar general, lider de frunte al FDGR.  (pe acest subiect o să revenim într-un articol separat).

Despre condamnarea istoricului Ioan Scurtu, a scris, pe pagina sa de net, istoricul Ionuț Cojocaru, care a scos la iveală metoda brutală, de tip securistic, în care a fost executat Scurtu:

”În anul Centenar, cel mai renumit specialist în evenimentele istorice pe care ar trebui să le popularizăm, să le evocăm, să le oferim drept model pentru tinerii de astăzi, cel care are o maturitate istorică de necontestat, istoricul Ioan Scurtu, este dat în judecată de către Forumul Democrat German și condamnat printr-o sentință judecătorească pentru un articol despre istoria Grupului Etnic German. Are legătură Klaus Iohannis cu acest subiect? Fostul președinte al Forumului Democrat German s-a simțit deranjat de popularizarea unor evenimente ale Grupului Etnic German? Vă las să citiți și să meditați.

După apariția în presă a unui articol cu privire la Grupul Etnic German, o organizație înființată în 1940, așa cum puteți constata: prin decretul-lege din 21 noiembrie 1940 – semnat de generalul Ion Antonescu, conducătorul statului român şi preşedintele Consiliului de Miniştri, şi de Mihai Antonescu, ministrul Justiţiei, s-a înființat Grupul Etnic German din România, organizaţie care avea la bază ideologia naţional-socialistă promovată de Adolf Hitler, istoricul Ioan Scurtu a fost dat în judecată de către Forumul Democrat Al Germanilor Din România, considerându-se afectați că un istoric, cel mai renumit specialist al secolului XX a scris un articol bazat pe documente de arhivă.

Nu le-a păsat ca profesorul Ioan Scurtu, nu a făcut politică, nu a fost și nu este membru de partid, nu a urmărit câștigarea unui capital politic sau alte beneficii. Pur și simplu a scris un articol prin care atrăgea atenția asupra încălcării unor decizii stabilite la Tratatele de Pace de după al II-lea război mondial.

Pentru a nu exista dubii, publicăm mai jos decizia unei instanțe din Sibiu prin care patrimoniul Grupului Etnic German este transferat către Forumul Democrat al Germanilor din România.

Cum a fost înființat Grupul Etnic German am arătat la începutul articolului. Pe ce ideologie se baza, este evident. De ce a fost desființat?

Dosar nr. 1762/306/2007

ROMANIA

JUDECATORIA SIBIU

SENTINŢA CIVILĂ nr. 2790

Şedinţa publică din 28 mai 2007

Instanţa compusă din

Preşedinte: MARIA MORAR – judecător

Grefier: ILEANA RODICA SASU

Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR  c/a MUNICIPIUL SIBIU ş.a, pentru acţiune în constatare.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 14 mai 2007, dată la care părţile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeaşi zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 JUDECATORIA

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1672/306/2007 la Judecătoria Sibiu, petentul Forumul Democrat al Germanilor Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primarşi Consiliul Local al Municipiului Sibiu să se constate calitatea petentului de succesor în drepturi faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe); fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că petenta este organizaţia reprezentativă a minorităţii germane din Sibiu, motiv pentru care este succesoarea în drepturi a Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe).

 Grupul Etnic German a fost organizaţia reprezentativă a întregii minorităţi germane, înfiinţată prin lege în 1940 şi desfiinţată prin lg 485.

Faţă de considerentele ce preced, şi constatând că s-au respectat dispoziţiile art. 1169C.civ., petentul făcând dovada că are calitatea de succesor în drepturi al Grupului Etnic German, instanţa va dispune în baza OUG 83/99 modificată prin lg. 66/04 admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Pentru aceste motive:

 

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, str. G-ral Magheru nr. 1-3 în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar, cu sediul în Sibiu str. Victoriei nr. 1-3 şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu şi în consecinţă:

 

constată calitatea de succesor în drepturi al reclamantului faţă de

Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe).

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 28 mai 2007

PREŞEDINTE                                                                GREFIER,

MARIA MORAR                                                    ILEANA RODICA SASU

Pt. concediu od.semnează conf. art.261 cpe

PREŞEDINTELE JUDECĂTORIEI

CORINA BRAŞOVEANU

Prin decretul din 7 octombrie 1944, Grupul Etnic German din România este desființat, bunurile sale trecând în proprietatea statului (vezi foto Decret). Mai mult:

Conform Constituției României, Art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.

Conform Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, art. 15: „Guvernul Român se obligă să dizolve imediat toate organizaţiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc” (…) „nepermițând în viitor existența unor organizaţii de acest fel”.

Conform Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, art. 5: „România, care, în conformitate cu Convenţiunea de Armistiţiu, a luat măsuri pentru dizolvarea tuturor organizaţiunilor de tip fascist pe teritoriul român” (…) „nu va îngădui în viitor existenţa şi activitatea unor organizaţiuni de această natură care au drept scop lipsirea poporului de drepturile sale democratice”.

Prin articolele de mai sus, cred că am eliminat suspiciunile a ceea ce a reprezentat Grupul Etnic German din România și de ce a fost nevoie ca statul român să îl scoată în afara legii.

Klaus Iohannis s-a înscris în Forumul Democrat al Germanilor din România în 1990. A candidat la primăria Sibiului din partea FDGR în 2000. A devenit primar cu aproape 70%. Din 2002 a devenit și președinte al FDGR. Ca atare, în calitate de Președinte al FDGR a dat în judecată primăria, unde era primar: ”petentul Forumul Democrat al Germanilor Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu să se constate calitatea petentului de succesor în drepturi faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe); fără cheltuieli de judecată.”

Întrebările care ar trebui să se pună cu privire la acest subiect sunt:

strong>Cum și-a permis o instanță din România să reabiliteze o organizație hitleristă încălcând o serie de prevederi internaționale, unele postate mai sus?

Care este patrimoniul și valoarea acestuia dobândit  prin decizia instanței în proprietatea Forumului Democrat al Germanilor din România?

Ce s-a întâmplat cu acest patrimoniu și cum a fost cuantificat?

A ajuns și în conturile lui Klaus Iohannis?

Cum a răspuns Forumul Democrat al Germanilor din România în urma articolului postat de istoricul Ioan Scurtu?

Prin chemarea în judecată și prin condamnarea sa.

Ca tânăr istoric, specializat în istoria contemporană a României pot afirma că profesorul Scurtu este cel mai reprezentativ istoric contemporaneist român. Activitatea sa, de peste 50 de ani, este ireproșabilă din punct de vedere științific. Spre deosebire de alți colegi, a studiat în ”hotarele” specializării sale, a fost primul istoric în perioada comunistă care a publicat un volum dedicat altui partid și anume Istoria Partidului Național Țărănesc, a scris volume dedicate personalităților secolului XX: Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I, Ion I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, volume dedicate alambicatei vieți politice interbelice, studii despre perioada socialist-totalitară, volume de interes național, studii despre istoria recentă de după anii ”90. Cei care au citit lucrările profesorului Scurtu au observat un aparat bibliografic stufos, au constatat că acesta a folosit atât documente de arhivă cât și literatura de specialitate. Este un profesor și un cercetător model. Azi, dacă un istoric vrea să studieze perioada contemporană, fără volumele semnate de profesorul Scurtu, nu o poate face, nu o poate înțelege la fel de bine.

De la profesorul Scurtu, am învățat ce înseamnă detaliile. Cei care vreți să înțelegeți istoria, sigur știți cât de importante sunt acestea. Fără acestea nu poți explica deciziile decidenților politici.

Cei care i-au fost studenți, au remarcat plăcerea cu care vorbea despre trecut, tactul pedagogic atât de necesar unui profesor, experiența cu care sădea curiozități din simplu motiv de a-i determina pe studenți  să se aplece către studiu.”

Sursa: Ancheteonline

1.500.000 persoane din tari musulmane asteapta sa intre in Europa

Cutremur financiar mondial! Familia Rothschild vinde…

Armata migrantilor pregatita sa invadeze Europa

LITTLE MIX ft.NICKI MINAJ – WOMAN LIKE ME!

ARMIN VAN BUUREN ft. SAM MARTIN – WILD WILD SON!