Arhiva | 2:31 am

CUM L-A ASTEPTAT MACRON PE JOHANNIS IN STRADA ,INTRUCAT PLAVANUL INTARZIA!

28 nov.

Klaus Iohannis și Emmanuel Macron
Descriere foto: Klaus Iohannis și Emmanuel Macron

Mihai Gâdea a prezentat, marți seară, la „Sinteza zilei”, imagini halucinante cu președintele Franței, Emmanuel Macron, care îl așteaptă minute în șir în stradă pe Klaus Iohannis.

„Klaus Werner Iohannis, care se află într-o vizită la Paris, trebuia să se întâlnească cu președintele Franței, numai că obiceiurile unora mor greu. Așa cum nu a participat la întâlnirea de la Bruxelles, considerând că e mai interesat să meargă într-o vizită la Pompei, așa s-a întâmplat și acum.

 

Președintele nostru l-a lăsat în plină stradă pe Macron să aștepte. Așa ceva cred că n-a fost văzut încă niciodată”, a spus Mihai Gâdea, la începutul emisiunii.

În imagini se vede cum Emmanuel Macron ajunge la Centrul Naţional de Artă şi Cultură „Georges Pompidou”, locul de întâlnire stabilit cu omologul român, și pentru că minute bune este nevoit să-l aștepte pe Klaus Iohannis în stradă, își umple timpul cum poate: interacționează cu trecătorii, își verifică telefonul, vorbește cu diverși oficiali francezi.

La un moment dat, sosește și mașina care îl aduce pe Klaus Iohannis. Acesta e conștient de întârziere, face pași mari și ajunge în sfârșit să dea mâna cu Emmanuel Macron.

După ce au trecut de momentul salutului, președintele francez aruncă prima săgeată și îl întreabă pe Iohannis CÂND a ajuns.

Gestul președintelui Klaus Iohnnis a fost comentat de invitații lui Mihai Gâdea la „Sinteza zilei”.

„Este genul de acțiune care poate compromite definitiv pe timpul mandatului lui Emmanuel Macron relația Franței cu România. Este genul de situație care poate avea consecințe nebănuite – știu că pare absurd, dar în relațiile dintre state, în ciuda tuturor tratatelor semnate, ale legăturilor instituționale, legăturile personale rămân totuși determinante în multe cazuri’, a spus analistul de politică externă Bogdan Chirieac.

Reclame

CARMEN JOHANNIS SOCHEAZA DIN NOU LA PARIS CU TINUTA ALEASA!

28 nov.

Carmen Iohannis şochează din nou. Cum s-a îmbrăcat la Paris 16

Carmen Iohannis a atras din nou toate privirile cu ţinuta aleasă, însă nici de această dată nu se poate spune că apariția sa a fost una potrivită evenimentului.

Carmen Iohannis şochează din nou. Cum s-a îmbrăcat la Paris 16

Carmen şi Klaus Iohannis au răspuns pozitiv invitaţiei lui Brigitte şi Emmanuel Macron de-a le fi oaspeţi de onoare la Palatul Elysee și au luat parte la întâlnirea cu reprezentanţii comunităţii române din Franţa, desfăşurată la Ambasada României din Paris.

Prima Doamnă a optat pentru o creaţie Andreea Tincu, mânecile transparente ale rochiei cloş, din brocart bleu, fiind un detaliu-semnătură al noii sale colecţii.

„La întalnirea cu reprezentanţii comunităţii române din Franţa, desfăşurată la Ambasada României din Paris, doamna Carmen Iohannis a purtat o rochie din brocart Andrea Tincu”, a scris designerul care a creat ţinuta Primei Doamne. Din păcate, însă, spre deosebire de ultimele apariții, care au fost îmbucurătoare, de data aceasta avem parte de o nouă gafă vestimentară, ținuta fiind una mai degrabă de vară.

100 DE ANI DE LA DECLARATIA DE UNIRE A BUKOVINEI CU REGATUL ROMANIA LA 15/28 NOIEMBRIE 1918!

28 nov.

Imagini pentru CONGRESUL BUCOVINEI DIN 1918,POZE
Imagini pentru CONGRESUL BUCOVINEI DIN 1918,POZE

Congresul General al Bucovinei intrunit azi, joi in 15/28 noiembrie 1918 in sala sinodala din Cernauti, considera ca: de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina, care cuprinde vechile tinuturi ale Sucevei si Cernautilor, a facut pururea parte din Moldova, care in jurul ei s-a inchegat ca stat; ca in cuprinsul hotareldr acestei tari se gaseste vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnitele domnesti de la Radauti, Putna si Sucevita, precum si multe alte urme si amintiri scumpe din trecutul Moldovei; ca fii acestei tari, umar la umar cu fratii lor din Moldova si sub conducerea acelorasi domnitori au aparat de-a lungul secolelor fiinta neamului lor impotriva tuturor incalcarilor din afara si a cotropirei pagane; ca in 1774 prin viclesug Bucovina a fost smulsa din trupul Moldovei si cu de-a sila alipita coroanei habsburgilor; ca 144 de ani poporul bucovinean a indurat suferintele unei acarmuiri straine, care ii nesocotea drepturile nationale si care prin strambatati si persecutii cauta sa-si instraineze firea si sa-l invrajbeasca cu celelalte neamuri cu cari el voieste sa traiasca ca frate; ca in scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca niste mucenici pe toate campurile de bataie din Europa sub steag strain pentru mentinerea, slava si marirea asupritorilor lor si ca ei drept rasplata aveau sa indure micsorarea drepturilor mostenite, isgonirea limbei lor din viata publica, din scoala si chiar din biserica; ca in acelasi timp poporul bastinas a fost impiedicat sistematic de a se folosi de bogatiile si izvoarele de castig ale acestei tari, si despoiat in mare parte de vechea sa mostenire; dara ca cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nadejdea ca ceasul mantuirii, asteptat cu atata dor si suferinta va sosi, si ca mostenirea lor strabuna, taiata prin granite nelegiuite, se va reintregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui ªtefan, si ca au nutrit vecinic credinta ca marele vis al neamului se va infaptui prin unirea tuturor tarilor romane dintre Nistru si Tisa intr-un stat national unitar; constata ca ceasul acesta mare a sunat!

Astazi, cand dupa sfortari si jertfe uriase din partea Romaniei si a puternicilor si nobililor ei aliati s-a intronat in lume principiile de drept si umanitate pentru toate neamurile si cand in urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungara s-a zguduit din temeliile ei si s-a prabusit, si toate neamurile incatusate in cuprinsul ei si-au castigat dreptul de libera hotarare de sine, cel dintaiu gand al Bucovinei desrobite se indreapta catre regatul Romaniei, de care intotdeauna am legat nadejdea desrobirii noastre.

Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
intrupand suprema putere a tarii si fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
in numele Suveranitatii nationale,
Hotaram:

Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu regatul Romaniei”.

ULTIMA NOAPTE DE LUTHERANISM MERKELIAN,PRIMA NOAPTE DE IACOBINISM MACRONIAN!

28 nov.

Plecarea lui Merkel deschide poarta ambițiilor europene ale lui Macron

 

Înfrângerea aliaților Angelei Merkel în alegerile din Bavaria impune retragerea sa de la guvernare. Plecarea doamnei Merkel deschide poarta ambițiilor europene ale Președintelui Franței. Președintele României rămâne astfel fără ghidajul extern consacrat, într-o Europă în schimbare de protagoniști.

 Citește și: Postarea de la miezul nopții

Semnificațiile și consecințele alegerilor bavareze

Înfrângerea Uniunii Social-Creștine (aliatul bavarez al Uniunii Creștin-Democrate prezidate de doamna Merkel), care la alegerile de duminică 14 octombrie 2018, din landul Bavaria, a pierdut majoritatea deținută de o jumătate de secol (!), marchează ajungerea la capăt de linie a cancelarei de fontă.

Guvernul de mare coaliție de la Berlin va mai rezista, probabil, o vreme din lipsa unei alternative viabile, dar, pentru a cumpăra cât mai mult timp pentru o eventuală reabilitare, va trebui să schimbe nu numai direcția, ci și locomotiva.

Oprirea derapajului stângist al creștinismului politic german nu va avea nici o șansă de a fi oprit decât prin sacrificarea rituală a preotesei seculare Angela Merkel.

La rândul lor, social-democrații de margarină, cei lacomi de guvernare, care au suferit, la aceleași alegeri, mai mult decât o înfrângere, o umilință, vor încerca să dea vina eșecului stângii de caviar germane pe aceeași Angelă, la a cărei remorcă se puseseră nu numai bucuroși, ci și imprudent.

Ce se va întâmpla însă, în aceste condiții cu Europa, care își pierde liderul, și cu România (mai exact cea iohannisto-rezistentă), care își pierde patronul?

Înainte de a răspunde acestei întrebări, să dăm totuși Cezarului ce este al Cezarului și să spunem că politica responsabilă pentru acest sfârșit nu a fost lipsită de o anumită viziune și un anume sens moral.

Meritele și erorile dnei Merkel

Doamna Merkel și-a dat seama că datele demografice sunt esențiale pentru mersul istoriei.

Or, atingerea țelului Europei germane nu se putea realiza în condițiile declinului demografic al unui popor și așa căzut în decadența șovinistă a bunăstării. Era nevoie de sânge proaspăt și de multe brațe harnice noi.

Statele Unite ale Europei nu le puteau obține decât prin acceptarea migrației, urmând astfel calea pe care ajunseseră la măreție Statele Unite ale Americii.

O cale cu atât mai necesar de urmat cu cât Statele Unite ale Europei germane doreau și emanciparea de sub tutela superputerii americane.

Din păcate, emigranții nu sunt doar purtători ai forței de muncă, ci și ai unei culturi adesea incompatibile cu cea a țării gazdă; sau în orice caz, greu asimilabilă.

Ei nu aduc cu sine numai idei noi, ci mentalități și obiceiuri străine.

Or, acolo unde modele civilizaționale nu doar diferite, ci aparținând unor timpuri istorice diferite, vin în contact, acolo se creează premise pentru înflorirea crimei organizate, corupției, traficului ilicit și conflictelor culturale.

Tehnologia, a cărei realizare a fost posibilă numai în condițiile atingerii unui anumit nivel și a unui anumit tip de civilizație, este pusă abrupt la dispoziția unor comunități a căror civilizație nu ar fi permis în mod normal inventarea ei, iar această întâlnire conduce la folosirea acelei tehnologii în scopuri nu doar străine, ci și contrare celor pentru care a fost creată.

Cetățenii germani au putut experimenta pe pielea lor asemenea fenomene. Violență, violuri, vandalisme, incendieri, lupte de stradă.

De aceea, pentru ca terapia migraționistă să nu producă efecte secundare letale, Germania lutheranismului unidimensional merkelian a conceput câteva soluții asociate.

Pe de o parte, distribuirea forțată a maselor de imigranți în întreaga UE, în așa fel încât Berlinul să poată alege și păstra pentru sine doar pe cei utili și neconflictuali (în special intelectuali și muncitori calificați), transferându-i pe ceilalți spre asimilare statelor satelite.

Pe de altă parte, pentru a diminua reacțiile de respingere din aceste state, topirea identităților naționale într-o supă europeană în care să se amestece și să se piardă, singura bucată de carne culturală rămasă fiind cea germanică.

Pentru ca acest medicament strategic amar să fie înghițit mai ușor, ca de obicei, a fost asociat cu bomboana dulce a moralei.

În Europa națiunilor, dar și într-o Germanie tradițional organizată pe principii autoritare și inegalitare, doamna Merkel a dorit să instaureze utopia egalitarismului absolut, transformând virtutea toleranței într-o dogmă, generozitatea în nevolnicie și respectul diversității în negare a oricărei diversități (inclusiv cea biologică).

Ca totdeauna, încercarea de a traduce utopia în termenii politicii reale a fomentat anarhia, impunând recurgerea la antidotul acesteia, dictatura.

Cum nemții, speriați de globalismul merkelian, nu erau pregătiți să accepte nici dictatura, Germania a încercat să le exporte pe amândouă în UE, urmărind să restabilească ordinea lăuntrică (cea merkeliană, desigur) din afară înăuntru.

Ceea ce a generat reacția naționalist-suveranistă a celorlalte națiuni europene, aflată astăzi pe punctul de a distruge proiectul Europei politice.

După aceea va exista doar perspectiva unui război care va pune încă o dată națiunea germană la pământ. Evident, la capătul altui pârjol european și mondial.

Merkelismul a murit; trăiască macronismul!

Ieșirea de pe aceste șine periculoase presupune retragerea doamnei Merkel. Plecarea ei de pe scena politică germană, înseamnă însă și plecarea Germaniei de la comanda UE.

Nu este clar dacă sfârșitul nopții lutherane merkeliene coincide și cu renunțarea la visul Europei germane, dar fără îndoială, scurgerea energiilor politice germane în manevrele din triajul politicii sale interne, va lăsa câmp liber acțiunii unor protagoniști emergenți, doritori să își trateze maladiile domestice prin apropierea resurselor europene.

Unul dintre aceștia este Președintele francez Emmanuel Macron, care vestește deja începutul unei nopți iacobine.

Dacă Angela Merkel voia o Europă puternică dotată cu instituții slabe, de care Berlinul să poată dispune după voie, Emmanuel Macron dorește o Europă slabă dotată cu instituții puternice croite după modelul clasic al hiper-birocrației franceze, apte să îi preia povara misiunii naționale – în special cea economică și socială – pe care nu se simte în stare să o (mai) îndeplinească.

Dacă Angela Merkel concepea această Europă ca o construcție așezată pe bazele unui umanism creștin (solidaritate, generozitate, toleranță, egalitate), fie el utopic și de aceea iluzoriu, Emmanuel Macron promovează deja o intransigență lipsită de ghidajul valorilor morale, fie el și simbolic, care condamnă expeditiv orice formă de suveranism, dar și de democrație transfrontalieră, egalitatea, dar și orice drept al majorității, diversitatea culturală, dar și orice model identitar pan-european.

Dacă Angela Merkel aspira la o Europă sub steag german, Emmanuel Macron proclamă una fără steag.

În aceste circumstanțe, libertatea rămâne doar dreptul de a te supune.

Avem de a face cu un iliberalism asexuat și fără origini, amoral, anațional și ademocratic.

Acesta, asumându-și abuziv titlul de progresist, este incompatibil atât cu valorile conservatorismului popular, cât cu iliberalismul național al grupului de la Vișegrad.

În schimb, poate face casă bună cu naționalismul calvin al premierului olandez Mark Rutte, împreună cu care Franța macroniană preconizează fondarea unui tandem neo-imperial european care anatemizează și excomunică deopotrivă stânga democrată și dreapta conservatoare.

Acest tandem va fagocita partidul liberal european, aflat deja în derută ideologică, ca și în deficit de spațiu de manevră politică, pentru a crea un centru dezideologizat la a cărui remorcă au sărit deja oportuniști expirați și fără țară/colegiu electoral, precum belgianul Guy Verhofstadt și (franco)românul Dacian Cioloș.

România la îngânarea nopții cu… noaptea

Mai mult ca sigur că o asemenea Europă neo-napoleoniană nu are cum se naște ca entitate politică coerentă.

Neputând rezolva problemele reale ale integrării europene și nici pe cele ale statelor membre ale UE, ne întoarcem la Europa concurenței și conflictului între națiuni. Această deplasare se va accelera în următoarele luni.

În asemenea condiții, pentru România devin obligatorii apropierea de statele Grupului de la Vișegrad, normalizarea raporturilor cu Rusia (astăzi aflate la cea mai de jos cotă a lor de la stabilirea relațiilor diplomatice în urmă cu 140 de ani) și resetarea parteneriatului strategic cu SUA potrivit cu noua viziune a acțiunii externe americane trasată de Președintele Donald Trump.

Ce se va întâmpla în atari condiții cu Președintele Iohannis, rămas, odată cu sfârșitul nopții lutherane merkeliene, simplu ronin (adică samurai fără stăpân)?

Cea mai naturală mișcare va fi aceea de a se sui rapid în trenul „progresismului” franco-olandez.

Acolo unde deja s-a instalat „eternul și fascinantul” Cioloș.

Pentru a obține un bilet la acest tren, va trebui, însă, să renunțe la geaca roșie și la tandrețea cu mișcarea anarhisto-nazistă #rezist, să demoleze „statul paralel” creat după proiect german și să „reclădească pacea socială”, după cum vestea oportun în discursul ținut cu ocazia recentei vizite de la Roma.

Fragmentarea României – socială, teritorială și nu numai – este marca geopoliticii germane. Dezicerea de ea, în vorbe și în fapte, ar putea oferi actualului Președinte nu doar perspectiva sprijinului noilor protagoniști europeni pentru un nou mandat, dar și pe aceea a amnistierii presupuselor sale fapte penale.

Desigur, acestea sunt problemele unui Președinte care a făcut totul spre a nu fi al tuturor românilor.

Este treaba lui cum le rezolvă.

Românii nu au motive să fie tentați a orbecăi prin noaptea iacobinismului macronian, așa cum nu au câștigat nimic rătăcind în noaptea lutheranismului merkelian. Întrebarea este unde vor găsi liderii care să îi conducă la ivirea zorilor?

Greu de răspuns.

Deocamdată să trăim doar cu convingerea că oricât de lungă ar fi noaptea, ziua îi va urma.

JUDECATORII ICCJ I-AU INTORS SPATELE LUI TARCEA SI AU PARASIT SALA !

28 nov.

Imagini pentru TARCEA,GHICA,POZE

Judecatoarea Cristina Tarcea a reusit performanta de a-i face pe justitiabili sa se indoiasca de faptul ca la Inalta Curte de Casatie si Justitie le sunt respectate drepturile fundamentale si le este garantata o instanta impartiala si independenta. Furioasa dupa ce judecatoarea Alina Ghica de la Curtea de Apel Bucuresti a decis suspendarea efectelor Hotararii Colegiului de conducere al ICCJ nr. 317/208 si blocarea Completelor de 5 judecatori trase la sorti de sefa ICCJ in noiembrie 2018, Cristina Tarcea (foto) a luat o decizie socanta care are toate sansele sa ramana in istoria sistemului judiciar. Potrivit surselor citate de publicatia Q Magazine, in cursul zilei de luni, 26 noiembrie 2018, Cristina Tarcea a convocat de urgenta Adunarea generala a judecatorilor, cu scopul de a le cere magistratilor puncte de vedere cu privire la recursul pe care ar urma sa il declare impotriva sentintei pronuntatea de Alina Ghica.

Fără să aștepte răspunsul, luni de dimineață reprezentantul ÎCCJ s-a prezentat la CAB pentru a ridica hârtiile cerute. Acolo tupeul s-a întâlnit cu umilința. Abuzului obraznic al ÎCCJ i s-a răspuns prin trimiterea acasă cu mâinele goale a curierului de la instanța supremă, căruia i s-a explicat că nu acestea sunt relațiile între judecători și pârâți, și nici măcar cele dintre instituțiile puterii judecătorești.

Interesant este că Înalta Curte nu a trimis niciun reprezentant în sală, la termenul la care Curtea de Apel a judecat cauza tragerii la sorți organizată de Cristina Tarcea, fiind de față doar avocata lui Liviu Dragnea. În schimb, reprezentanții Curții supreme nu s-au sfiit să pună presiune pe judecătorii de la Curtea de Apel, ulterior, cerându-le documente chiar cu ignorarea termenului legal.

Am vrea să știm de câte ori un pârât a cerut judecătorilor de la Înalta Curte să le pună la dispoziție documente și hotărâri și aceștia s-au conformat instant?!

Un judecător a declarat pentru Q Magazine,  sub rezerva anonimatului că așa ceva este inacceptabil. „Nu pot să cred că asemenea lucruri se întâmplă! E sfârșitul lumii și toate mizeriile ei trebuie să se reverse tulmultos ca să nu fie regrete că vine sfarsitul?

ICCJ a declarat apel? Cum poate să ceară probe înainte de a se înregistra dosarul pe rolul Înaltei Curți, ca judecătorii completului să pună în discuție administrarea de probatorii? Cum se poate compromite o instanță supremă cu atăta iresponsabilitate, inclusiv față de judecătorii Curții? Oricare dintre noi am fi discutat vreo hotărâre nedefinitivă( câteodată chiar și definitivă) era deja cercetat disciplinar.

Ce nu e permis de lege judecătorului de rând, de ce ar fi permis judecatorului de Înaltă Curte care, după atitudine se pare că scade în altitudine?”

În context merită amintit că tot în zilele din urmă dna Tarcea s-a mai remarcat și prin contestarea la CCR (acolo unde a făcut o figură profesională tristă cu prilejul judecării refuzului său abuziv de tragere la sorți a președinților completurilor de cinci) legea prin care celor condamnați pe baza probelor obținute cu mijloace tehnice speciale (interceptări și înregistrări ambientale) în perioada „parteneriatului de nădejde” dintre autoritatea judecătorească și serviciile secrete, li se permite revizuirea proceselor lor.

În lupta sa de ariergardă, Cristina Tarcea trece nu doar peste principiile dreptului, dar, sub adăpostul unei logici juridice formale, uită și de omenia care ar fi trebuit să o îndemne la empatie față de victimele unei justiții rătăcite pentru suferințele cărora ea însăși poartă o parte din răspundere.

Inalta Curte, judecator in propria cauza

Sedinta, conform surselor citate de Q Magazine, nu a fost lipsita de incidente, unii judecatori declarandu-se revoltati de decizia lui Tarcea de a-i convoca pentru a se pune de acord asupra motivelor de recurs. Iar asta pentru ca printre judecatorii ICCJ pe care Cristina Tarcea i-a chemat la consultari pe tema recursului impotriva solutiei CAB, se afla si cei care urmeaza sa judece recursul formulat de Inalta Curte. Cu alte cuvinte, Tarcea si-a chemat colegii judecatori sa se pronunte pe o speta pe care ar urma sa o judece.

Atat de scandalos a fost gestul sefei Inaltei Curti incat, precizeaza Q Magazine, la scurt timp dupa ce Tarcea a luat cuvantul in incercarea de a-i coopta pe judecatori in echipa pentru formularea recursului, intreaga Sectie de contencios administrativ si fiscal s-ar fi ridicat si ar fi parasit sedinta, gestul acestora fiind urmat si de alti magistrati de la alte Sectii ale instantei supreme.

Acest manifest nu ar fi impiedicat-o insa pe Tarcea sa isi continue sedinta extraordinara, chiar daca alaturi de aceasta se mai aflau cativa judecatori.

In restransa sedinta extraordinara unul dintre vicepresedintii instantei supreme a propus chiar ca Inalta Curte sa sesizeze Inspectia Judiciara impotriva Hotararii Colegiului de Conducere al Curtii de Apel Bucuresti prin care judecatoarea Alina Ghica a fost desemnata sa judece dosarul privind componenta Completelor de 5 judecatori de la ICCJ. Iar asta pentru ca Hotararea Colegiului de conducere al CAB a fost luata dupa ce judecatorul desemnat aleatoriu sa judece cauza s-a aflat in imposibilitatea judecarii cauzei, fiind inlocuit, conform procedurii, de presedintele Sectiei din care face parte. Adica de Alina Ghica.

Revenind insa la sedinta de la ICCJ, potrivit informatiilor facute publice de Q Magazine, mai multi judecatori au fost revoltati de planul judecatoarei Cristina Tarcea de a-i face complici intr-o chestiune in care nu trebuiau sa fie implicati. Caci, astfel cum reiese din dosar, cea care poate formula recursul impotriva solutiei CAB este Cristina Tarcea, ca presedinte al instantei supreme, nicidecum Colegiul de conducere ori judecatorii in adunarea generala.

Din acest motiv, s-ar fi criticat faptul ca judecatoarea Cristina Tarcea i-a convocat pe judecatorii instantei supreme intr-o chestiune care nu ii viza, cu atat mai mult cu cat in ipoteza formularii recursului impotriva sentintei CAB, dosarul va fi judecat de un complet de judecata din care vor face parte judecatori ai Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti.

Prezentam in continuare o declaratie cutremuratoare a unui magistrat care a dorit sa isi pastreze anonimatul:

Nu pot sa cred ca asemenea lucruri se intampla! E sfarsitul lumii si toate mizeriile ei trebuie sa se reverse tulmultos ca sa nu fie regrete ca vine sfarsitul?

ICCJ a declarat apel? Cum poate sa ceara probe inainte de a se inregistra dosarul pe rolul Inaltei Curti, ca judecatorii completului sa puna in discutie administrarea de probatorii? Cum se poate compromite o instanta suprema cu atata iresponsabilitate, inclusiv fata de judecatorii Curtii? Oricare dintre noi am fi discutat vreo hotarare nedefinitiva (cateodata chiar si definitiva) era deja cercetat disciplinar.

Ce nu e permis de lege judecatorului de rand, de ce ar fi permis judecatorului de Inalta Curte care, dupa atitudine se pare ca scade in altitudine?”

*Cititi aici mai multe informatii despre sedinta de la ICCJ organizata de Cristina Tarcea

*Cititi aici detalii despre solutia judecatoarei Alina Ghica de la Curtea de Apel Bucuresti

CASA LUI ION I.C.BRATIANU A AJUNS O RUINA DE CENTENAR!

28 nov.

Casa lui Ion I.C. Brătianu din Capitală  a ajuns o ruină printre gunoaie. Sub ochii nepăsători ai autorităţilor, clădirea de patrimoniu, proprietate a Academiei Române, este mâncată de igrasie, de gunoaie și e adăpost pentru păsări.

Ion I.C. Brătianu, de cinci ori prim-ministru, a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.

Înregistrare video cu casa realizată de prezentatorul TV Dan Negru pe pagina sa de Facebook.

GAULEITERUL NAZI ,MAJORDOMUL SAS AL ANGELEI MERKEL,KLAUS JOHANNIS,EMISARUL GERMANIEI LA BUCURESTI ISI „DEVOALEAZA”STRATEGIA DE CAMPANIE ELECTORALA,BAZATA PE URAIMPOTRIVA ROMANILOR SI ROMANIEI PENTRU 2019!

28 nov.

Dar asta doar pentru naivii care ar mai putea crede în teoriile și făgăduielile președintelui. E vorba de o strategie bazată pe celebrul și fantomaticul proiect ”România educată”, despre care aflăm, în fine, cum și de ce a dispărut aproape imediat după naștere, acum cîțiva ani: pentru că era nevoie de el doar la momentul oportun, adică atunci cînd trebuie atrase voturile românilor.

Suntem informați, astfel, printr-un recent interviu al consilierului prezidențial pentru educație, Ligia Deca, faptul că peste cîteva zile, pe 5 decembrie, ar urma să aibă loc lansarea la apă a mult așteptatului proiect prezidențial ”România educată”:

”5 decembrie, ora 17,00, este momentul lansării. Această lansare va fi urmată de o serie întreagă de demersuri pentru a putea să avem conversaţii relevante pe ceea ce a rezultat în urma muncii atâtor entităţi, vorbim de peste 60 de organizaţii implicate în grupurile de lucru, peste 10.000 de oameni consultaţi” spune Deca, pentru Agerpres.

Și tot ea anunță ce va urma lansării:

“Conform rolului preşedintelui României de mediator în societate, vom avea discuţii cu partidele politice, cu mediul executiv şi legislativ, pentru că ei vor fi responsabili să creeze noi legi, să aloce fonduri şi în acelaşi timp ne dorim şi expertiza internaţională şi, de aceea, avem în derulare un proiect cu cei de la OECD cu finanţare din partea Comisiei Europene, pentru a avea patru documente de politică publică, ele aducându-ne experienţa internaţională pe temele alese. Avem patru teme: carieră didactică, educaţie timpurie, management educaţional şi echitate. Patru teme care vor beneficia de o analiză în profunzime din partea experţilor de la OECD în ideea în care, pe lângă identificarea problemelor pe care le cunoaştem cu toţii, să avem nişte soluţii testate deja în mediul internaţional”.

 

Un anunț mai mult decît cuprinzător venit dinspre Cotroceni.

Aflăm care e marele proiect electoral al președintelui, ca și liniile de acțiune pentru anul viitor.

Dacă era afacerist, probabil ar fi avut economia ca temă pentru cîștigarea celui de al doilea mandat; fiind dascăl, e firesc oarecum să meargă pe educație.

Vasăzică, pe parcursul următorului an, profesorul Klaus Iohannis va trage pe tema reorganizării sistemului educațional, va avea întrevederi solemne la Palatul Cotroceni cu partidele politice, cu liderii parlamentului șamd, va implica forțe externe de top și va atrage finanțări de excepție, pentru a relansa educația din țara proaspăt centenară.

O temă generoasă, majoră și sensibilă pentru toți interesați de viitorul copiilor patriei, să recunoaștem.

Dar, vai, doar o temă electorală, se vede cu ochiul liber!

Pe Klaus Iohannis nu îl arde să reformeze educația, ci doar să lase impresia cît mai veridic că îi pasă.

Că e așa o dovedesc mai multe aspecte, începînd chiar cu interviul amintit.

Căci, iată ce spune consilierul Ligia Deca:

”Dacă vă aduceţi aminte, preşedintele României a ridicat în spaţiul public această provocare – pentru că la momentul respectiv era o provocare – chiar la începutul mandatului, în anul 2015. Noi am organizat o întâlnire cu toate ministerele şi toate instituţiile care au responsabilitate în ceea ce priveşte siguranţa în şcoli, dar şi cât de salubre sunt ele, pentru că şi asta este o componentă a civilizaţiei. La vremea aceea, preşedintele spunea că avem trei ani până în anul Centenarului şi ar fi de dorit ca România să nu mai aibă nicio şcoală fără aviz ISU, de exemplu, sau cu toaleta în curte. Au existat programe, au existat proiecte. Ceea ce am observat noi, din păcate, a fost, pe lângă o incoerenţă politică, un număr extrem de mare de miniştri care s-au succedat la Ministerul Educaţiei, cât şi o lipsă de dorinţă de a continua lucrurile bune începute de la o guvernare la alta”.

În cei patru ani de mandat scurși pînă azi, deci, președintele nu a reușit nici măcar să impulsioneze rezolvarea avizelor ISU pentru școli, deși a avut un an de zile la dispoziție un guvern emanat tocmai de absența unui asemenea aviz, cabinetul Cioloș.

Cum ar putea fi credibil șeful statului în privința unei teme pe care o lansează fix în debutul anului electoral, pentru că e clar că perioada dintre 5 decembrie și finele anului nu îngăduie prea multă acțiune?

Să ne amintim ce scria Iohannis în 2014 în cartea ”Pas cu pas”:

”Prin natura lucrurilor, sunt foarte subiectiv în legătură cu perioada în care am fost inspector şcolar şi care a coincis cu aceea a reformelor lui Andrei Marga. În mod paradoxal, în perioada de guvernare CDR şi a preşedinţiei dlui Emil Constantinescu au fost cei mai buni ani pentru România, cu toate că guvernele de atunci s-au dovedit slabe(…) Cred că a fost foarte aproape de a impune o meritocraţie în sistemul de educaţie din România. Însă a durat prea puţin. Din păcate, la putere a venit PSD, iar lucrurile au căzut repede înapoi”.

Președintele recunoaște, deci, că timpul presează în asemenea situații dar și că șeful statului are posibilități de manevră destul de mari, chiar și confruntat cu guvernări slabe; și atunci cum de a durat patru ani de zile doar pregătirea lansării noului proiect, dezbaterile esențiale fiind programate să aibă loc în anul care ar putea fi ultimul pentru el?

Timp de patru ani, dinspre Administrația prezidențială nu s-a auzit nimic despre mărețul proiect ”România educată”, anunțat la începutului lui 2015, deși nu o dată președintele a fost ținta criticilor și a ironiilor exact pe această temă.
Asta, deși problemele specifice învățămîntului românesc sunt bine cunoscute de multă vreme, nu era nevoie să se reinventeze apa caldă.
Un proiect de maximă precizie nu ar fi trebuit să înghită mai mult de cîteva luni, hai un an de zile.
Și în niciun caz nu ar fi reclamat implicarea a 60 de organizații și a peste 10.000 de consultanți(?!!).
Atîta brainstorming nu au derulat nici armatele implicate în cele două războaie mondiale ori responsabilii cu trimiterea omului pe lună.

Au lipsit, de asemenea, cu desăvîrșire aproape, veștile periodice despre activitatea comisiei special create la Cotroceni, ca și eventualele imbolduri publice ale șefului statului, gen ”mai repede băieți, că timpul trece”.

Proiectul ”România educată” a stat cuminte, la sertar, uitat aproape de toți.

Pînă în pragul anului decisiv, electoral vorbind, pentru Klaus Iohannis.

Cînd este, dintr-o dată, scos de la naftalină, scuturat de praf și aruncat, pompos, în spațiul public.

Un proiect în care, cum spuneam, ar mai putea crede doar naivii și care se prezintă fix ca toate marile proiecte ale României post-decembriste: unele la care studiile de fezabilitate durează de cinci ori mai mult decît, în restul țărilor, execuția propriu-zisă.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

Sursa: corectnews.ro

%d blogeri au apreciat asta: