Arhiva | 12:33 pm

DACA DRAGNEA N-AR EXISTA ,PROPRIETARUL STRAIN AL ROMANIEI,CETATEANUL GERMAN ,PENALUL KLAUS WERNER JOHANNIS L-AR INVENTA!

6 oct.

Imagine similară

 

Iată, sumar, cum s-au derulat lucrurile la suprafață: un partid, PSD, ce se dă de stânga, a câștigat detașat alegerile și, împreună cu un partid mai mic, a alcătuit majoritatea parlamentară și a format Guvernul. Toată cealaltă parte a eșicherului politic, precum și președintele țării și – important – întreaga panoplie a instituțiilor de forță, în frunte cu serviciile secrete și procuratura, dar și propaganda neobosită a acestora, au pus la index partidul cu pricina, stigmatizându-l cu toate anatemele la modă ale perioadei. Și, pe toate căile, au încercat să-l scoată din joc și, bineînțeles, să-i pună bețe în roate guvernării. În scurt timp, au părut să obțină o victorie clară. PSD s-a frânt la vârf. Președintele partidului i-a retras sprijinul politic tocmai premierului pe care chiar el îl unsese, acuzându-l că s-a dat cu „sistemul“. Deznodământul a ajuns la votul unei moțiuni de cenzură. La mustață, Dragnea a câștigat! Mustața câștigătoare a dlui Dragnea ar putea avea semnificația, evident tot la suprafața lucrurilor, a unei reușite în păstrarea coeziunii partidului.

Totuși, după ce „sistemul“ reușise să împingă PSD până în punctul de a-și revoca printr-o moțiune de cenzură propriul guvern, rămâne bulversant că tocmai atunci când părea să obțină și înfrângerea, și chiar dezmembrarea PSD pe mâna exact a acestuia, a făcut o manevră de neînțeles, lăsând PSD-ul nu numai în viață, dar și pe Dragnea cu bateriile încărcate! Să fim serioși, cu coeziunea partidului și altele asemenea! Dacă Grindeanu, după cum a lăsat PSD-ul să se înțeleagă, s-a dat cu „sistemul“ sau chiar izvora de la acesta, atunci, mai sunt cel puțin alți 20 pe la PSD în aceeași situație! 20 care au primit, în ultimul moment, indicația (sau ordinul) nu să-l abandoneze, ci să nu-l abandoneze pe Dragnea!

Dacă dăm vălul jos, stranietățile dispar!

Prin strămoșii săi sau chiar prin el însuși, dar ceva mai de mult, PSD o fi deținut puterea în România, însă acum n-o mai deține! Puterea este deținută de proprietar în orice rânduială economico-socială și oricum, în capitalism. Proprietarul din economie este decidentul din economie și, prin incidență, din politică. Or, proprietarul actual al economiei din România, deținător al controlului tuturor sectoarelor și pârghiilor strategice, este străin. Nimeni, nici măcar mult hulitul PSD nu pune în discuție acest lucru.

Este o realitate! Din motive nedeclarate oficial, dar bănuibile, proprietarul străin al României nu recunoaște însă că este decidentul în economie și în politică în România. Evident, dacă ar recunoaște, ar trebui să admită că România nu mai este o țară suverană, dar, mai rău, ar trebui să-și asume ca proprietar și decident o serie de responsabilități și răspunderi, pe care îi este cu mult mai convenabil să le lase în cârca românilor, ce pot fi făcuți astfel vinovați de orice, de toate relele pământului. Iar, dintre români, PSD, mai ales cu Dragnea în frunte, este calul de bătaie cel mai minunat, vinovatul de serviciu, oricând și la orice! Românii de rând nu prea înțeleg, ba chiar deloc, cum stă de fapt treaba: că nu PSD deține puterea, chiar de câștigă alegerile, că aceasta aparține proprietarului străin.

Și votează de zor PSD, crezând că, bun sau rău, PSD ar și putea face ceva. Dragnea și PSD știu că nu prea pot face mare lucru! Căci nu dețin puterea și nici n-o vor deține! Dar se agită perfect! Creează o efervescență înălțătoare! „Sistemul“, care a ales să ajute la îndeplinirea deciziilor proprietarului, are nevoie de Dragnea, ca de apă! Cu Dragnea, are „adversari“! Președintele Iohannis se poate făli că se luptă vajnic, și anume cu gașca lui Dragnea! Dna Kovesi că înfruntă neobosit corupții, și anume corupții lui Dragnea! Alde Coldea și succesorii, că păzesc țara de inamici, și anume de Dragnea și ai lui! Dacă îl înlătură pe Dragnea, proprietarul străin al țării trebuie ori să declare România colonie, și să-și asume costisitoare responsabilități de proprietar, ori să inventeze un alt Dragnea. Dar, de ce s-o facă, atât timp cât acesta există și nu numai că acceptă cu stoicism funcția de vinovat de serviciu, dar nici nu pune în discuție în vreun fel rânduielile actuale, care stabilesc că străinul, nu din poveste, ci acela din acte negru pe alb, este proprietarul țării!

                                                                                                              Ilie ȘERBĂNESCU

Sursa: Cotidianul

Sursa :http://justitiarul.ro/

JIHADUL UNUI MUSULMAN IMPOTRIVA FIICEI SI A FOSTEI SOTII ROMANCE!

6 oct.

                                        […]

 

 

                                                      Salvați-o pe Ioana!

Ioana Nour – lumina pentru care o mamă s-a rugat o viață este pe cale să devină sclavă în Iordania. De ce sclavă ? Pentru că este româncă şi, pe deasupra, mai este şi botezată în religia creștină. Micuța creștină, în vârstă de doar 4 ani, este arma principală folosită de tatăl musulman în al său machiavelic plan de răzbunare asupra mamei. Răzbunare izvorâtă din faptul că mama a îndrăznit să deschidă acțiunea de divorț.

Mai exact, în 27 septembrie 2007 m-am căsătorit în Amman cu cetățeanul de origine iordaniană și religie musulmană Muhammad Faisal Gaber Al Homoud, dar fără a mă converti la religia islamică.

După 7 ani grei de căsnicie, în care în majoritatea timpului am fost singura susținătoare a familiei din mai toate punctele de vedere (având în vedere faptul că 4 din cei 7 ani de mariaj, soțul meu nu a avut nicio slujbă și niciun fel de venit material, la numai 2 săptămâni de la nunta noastră fiind concediat din funcția pe care o deținea la Ambasada Iordaniei la București; de asemenea din momentul căsătoriei noastre el s-a mutat în apartamentul meu din București, apartament pe care tatăl meu mi-l cumpărase când am intrat la facultate; iar după jumătate de an, tatăl meu a cumpărat și o mașină marca Volkswagen pe care i-a dat-o în folosință exclusivă fostului soț), am depus acțiunea de divorț în luna mai 2014 m-am dus cu bebelușul de doar 7 luni în brațe să depun acțiunea de divorț la judecătoria Sector 3, pe a cărei rază aveam domiciliul.

Menționez că am depus cererea de divorț copiind un model de pe internet, soțul meu neparticipând financiar nici atunci (fiind în acea perioadă angajat ca economist în cadrul Ambasadei Regatului Arabiei Saudite), pe motiv că „strânge bani pentru a ne muta într-o casă mai mare”. Neavând studii juridice, se pare că nu am depus toate înscrisurile necesare, astfel că Judecătoria Sectorului 3 mi-a trimis o adresă prin care îmi comunica ce acte mai trebuie să depun. În acel timp, fostul soț prin tot felul de încercări, voia să mă convingă să anulez acțiunea de divorț. De ce? Pentru că îi expira și termenul de ședere în România; şederea prelungită fiind obținută de către acesta ulterior, mai exact în luna iunie 2014. Văzând că nu mă poate convinge să renunț la divorț, acesta a schimbat cheile de la căsuța poștală și astfel eu nu am reușit să văd la timp comunicarea de la Judecătorie, acțiunea de divorț anulându-se pentru că trecuse termenul în care eu ar fi trebuit sa adaug restul documentației.

În cursul aceluiași an, mai exact pe 13 septembrie 2014,în urma unor noi sesiuni de agresiuni, soldate cu noi vânătăi, am depus din nou divorț. Totodată, printr-un alt proces, în data de 3 decembrie 2014 atât pentru mine cât și pentru fetiță (pentru că şi ea a fost agresată) am primit ordin de protecție, pe termen de 6 luni, fostului soț fiindu-i interzis să se apropie la mai puțin de 300 m. Și de asemenea ordin prin care a fost și evacuat, dat afară din locuinței care stătuse gratis vreme de 7 ani.

La expirarea ordinului de protecție m-am refugiat la părinții mei în județul Ialomița, modificându-mi și buletinul cu adresa de domiciliu a părinților. Practic, după 17 ani de locuit în apartamentul proprietate personală a tatălui meu, a trebuit să fug din București cu copilul în brațe, pentru că, citez: „M-ai ars, te ard. Chiar de-mi va lua toată viața.” Se referea la faptul că din cauza mea a rămas fără cetățenia română; pentru că se împliniseră exact 7 ani de căsnicie, termenul care trebuia să treacă pentru a putea depune acțiunea de obținere a cetățeniei. Citez: „Doar nu am stat cu tine 7 ani degeaba”.

Divorțul s-a pronunțat pe 30 septembrie 2015. Văzând cum s-au desfășurat lucrurile în sala de judecată (doar în favoarea lui), a doua zi mi-am dat demisia de la locul de muncă din București (economist la Cuptorul cu lemne – restaurant ce avea 4 locații la acea vreme) și m-am retras din nou la părinți.

Justițiară din fire, idealistă și, de ce nu, chiar naivă, am depus apel la hotărârea de divorț dată în septembrie 2015. Inutil a vă mai relata că, în 08 septembrie 2016 – data la care s-a pronunțat divorțul definitiv și irevocabil, nu am obținut nimic, pentru că, din nou, totul era „uns”, deși conform articolelor de lege ar fi trebuit să câștig.

Nu aveam cum să câștig nimic, mai cu seamă având în vedere faptul că una din judecătoarea care au dat sentința este Mădălina Muscalu: http://evz.ro/alegeri-pentru-csm-controversatul-gheorghe-muscalu-printre-favoriti-987226.html

 

Și de atunci, a început „jihadul”. Din mai 2014 – data introducerii primei acțiuni de divorț.

Ulterior, după pronunțarea definitivă, am plecat spre Timișoara, pentru a ieși, în opinia mea, din aria lui de amenințare şi de influență. Am ajuns în Timișoara la sfârșitul lui octombrie 2016, iar la începutul lui decembrie 2016 am fost angajată în funcția de manager la 3 locații din Iulius Mall.

După circa 2 luni, în urma unei vizite întreprinse de fostul soț la una din locațiile unde lucram, mi se schimbă subit fișa postului, astfel încât eu să mă găsesc în imposibilitatea de a-mi realiza noile atribuții.

De la acea dată, în ciuda încercărilor de orice fel, nu am reușit să obțin un nou job. Încercări iluzorii aş putea spune, ținând cont de cele transmise de soțul meu: „Cât mai vrei să stai pe aici? Loc de muncă nu ai. N-ai de gând să te întorci în București să ne împăcăm?”

Mai mult decât atât, micuța Ioana este silită să îndure tot felul de tratamente din partea tatălui. În decembrie 2016 a fost diagnosticată cu eritem perianal și nivel acut de stres la spitalul „Louis Țurcanu” din Timișoara, iar în aprilie anul acesta la un consult medico-legal s-a constatat o nouă vânătaie la nivel fesier. Medicul de gardă care a consultat-o pe Ioana a alertat imediat atât poliția cât și protecția copilului. În van. Niciun răspuns, nicio soluție, niciun rezultat. Toate piesele sunt foarte bine aranjate se pare, având în vedere principiul dominoului.

Sunt urmărită peste tot, chiar şi în trafic (sunt și șofer ), chiar și la slujbele de la biserică.

Bomboana de pe colivă a răsărit însă săptămâna trecută, când tatăl meu mi-a luat copilul din brațe spunandu-mi, citez: „Pe tine nu vreau să te mai văd niciodată, fata rămâne la mine și la Muhammad. În cel mai scurt timp îți vom lua fata, mă duc să depun mărturie că ești bolnavă psihic, casă nu ai, servici nu ai.”

                     „Nu vrei să ne împăcăm? O să ajungi tare rău.”

De ce se insistă pe ideea asta de împăcare? De ce? Pentru că „domnul” continuă relația pe care o avea de când era bigam? Relație din care a rezultat un băiat, pe care însă domnul nu a vrut să îl recunoască decât în urma unui test de paternitate.

Mi se taie toate căile de supraviețuire. Nu se poate așa ceva. Nu se poate ca într-o țară din comunitatea Europeană, în secolul 21, un cetățean cu drepturi europene, o mamă este purtătoare de cătuşe invizibile. Nu se poate ca autoritățile să fie atât de surde, mute și cu deficiențe de percepție.

În ce colț de pe pământul ăsta trebuie să ajungem ca să găsim și noi o fărâmă de liniște? Ce am făcut? Pe cine am omorât? De ce trebuie sa fim fugare? O mamă singură cu puiul ei mic și necăjit în brațe. De ce? De ce Ioana ma întreabă în fiecare zi: „Mama pleci? De ce vrei să pleci mama mea? Tați îmi spune că tu pleci și eu trebuie să stau cu tați, cu mami și cu băiatu’.” Da ați auzit bine, cu mami. Cea cu care trăiește în prezent tatăl i-a fost prezentată de către acesta cu titlu de mami.

                                                          Până când? De ce?

Irina Vencu, o alta româncă stabilită în Elveția trăiește o altă dramă. Aproape cu aceleași date: ea românca, soțul iordanian, copilul de 3 ani răpit deja de tată în Iordania.

Ce așteptați stimate autorități din România? Să fie și Ioana răpită?

Nu se poate așa ceva!!!! Spuneți STOP! STOP Violenței! STOP abuzurilor de orice fel! STOP Răpirii copiilor de lângă mame!! Faceți ceva până nu e prea târziu. SALVATI-O PE IOANA!

                                                                                                                           Nicoleta Al Homoud

SURSA:http://justitiarul.ro/

TRAGEDIA DE LA MINA LUPENI!

6 oct.

O echipă de 11 mineri a fost surprinsă, joi după-amiaza, la Mina Lupeni, din Valea Jiului, unde o galerie s-a surpat.

Opt dintre aceștia au reușit să iasă la suprafață, dar trei au rămas blocați sub dărâmături. Cel de al treilea miner blocat în subteran a decedat.

Update: Minerul care a murit prins în subteran la mina Lupeni avea 39 de ani.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, Anemona Doda, a declarat că cel de-al treilea miner a murit.

Primul dintre cei trei mineri blocați în subteran a fost adus la suprafață vineri în jurul orei 1.30 și a fost transportat la București, la Spitalul Floreasca, cu elicopterul SMURD cu termoviziune.

Medicul Bogdan Opriţa a declarat, vineri dimineaţa, că starea minerului de la Lupeni, adus la Spitalul Floreasca din Bucureşti, este extrem de gravă şi instabilă, organismul său având de suferit din cauză că a fost supus „compresiunii” galeria unde a fost suprins.

Opriţa a precizat că următoarele ore şi zile sunt importante în stabilizarea pacientului, acesta având insuficienţă renală.

„Hipotermia nu era atât de gravă şi era un fenomen conex, care a avut darul să agraveze celelalte disfuncţii din organism. (..) Muşchii se topesc în timpul acestor leziuni şi produc inunndarea rinichilor. În momentul de faţă este instabil şi facem toate eforturile. Muşchii au suferit o leziune difuză generalizată din cauză că a fost suprins şi supus compresiunii în acea galerie. Întreg organismul lui prezintă o suferinţă generalizată”, a mai spus Opriţa.

Al doilea miner internat la Spitalul din Petroșani suferit mai multe contuzii şi politraumatisme, dar viaţa nu îi este în pericol.

Update: Minerul internat la Spitalul municipal din Petroşani este fotbalistul Raul Cismașu, fost fundaș la Jiul Petroșani, Minerul Lupeni şi CS Vulcan, care în prezent joacă la Hercules Lupeni.

Prefectul judeţului Hunedoara, Fabius Szekely, a declarat, vineri, pentru corespondentul MEDIAFAX, că minerul internat la Spitalul municipal din Petroşani a suferit mai multe contuzii şi politraumatisme.

”Starea lui este mai bună decât a celui transportat la Floreasca şi viaţa nu îi este în pericol”, a spus prefectul judeţului Hunedoara.

Întrebat despre cauzele accidentului, Fabius Szekely a spus că ITM şi Poliţia au început anchete, iar experţii vor stabili cauzele.

Prefectul intenţioneză să convoace, săptămâna viitoare, reprezentanţii Complexului Energetic, pentru a discuta cu ei despre probleme legate de coordonarea situaţiilor de urgenţă.

Update: ProSport a aflat că unul dintre mineri este fostul fundaş de la Jiul Petroşani, Minerul Lupeni şi CS Vulcan, Raul Cismaşiu.

În vârstă de 39 de ani, Cismaşiu e legitimat în prezent la Hercules Lupeni, formaţie care evoluează în Liga a IV-a Hunedoara. În urmă cu 13 ani, Cismaşiu evolua în eşalonul secund cu gruparea Minerul Lupeni. „E un fundaş puternic şi şi-a dorit toată viaţa să ajungă în Liga 1.

E un caracter tare şi va rezista. Şi-a întreţinut pasiunea până aproape de 40 de ani şi, ca mulţi din aceste locuri, a ales să muncească în mină”, spune pentru ProSport un fost coleg care a dorit să-şi păstreze anonimatul.

Update: Ministrul Energiei, Toma Petcu, a declarat vineri, după ce un miner a murit în urma surpării unei galerii din mina Lupeni, că mineritul în galerie presupune riscuri foarte mari, indiferent în ce ţară se desfăşoară, dar în acelaşi timp condiţiile de minerit din România nu sunt cele mai bune.

„De când sunt ministru, nu am intrat într-o mină, dar anterior da. Condiţiile de minerit nu sunt cele mai bune, dar din păcate mineritul în galerie presupune riscuri foarte mari, indiferent unde se produce. Chiar dacă în ultima perioadă, în ultimii ani, Complexul Energetic Hunedoara şi în special minele au fost subfinanţate, în acest an, datorită unei situaţii economice mai bune a companiei, a existat posibilitatea achiziţiei de echipamente. Dacă aceasta a fost făcută întocmai, dacă nu a fost făcută … de ce nu a fost făcută o să verificăm acest lucru, pot fi anumite probleme de legislaţie, de blocaj intern. Urmează ca aceste lucruri să se analizeze şi să se ia o decizie”, a spus Toma Petcu.

Ministrul Energiei a precizat că va fi desfăşurată o investigaţie foarte exigentă în privinţa acestui incident.

„Verificarea noastră va fi foarte exigentă, dar nu vom comunica rezultatele exacte înainte de verificarea la fel de exigentă sau mai exigentă pe care o vor face cei de la ITM (n.a. – Inspectoratul Teritorial de Muncă). Ba mai mult, ITM-ul va cere opinia specialiştilor de la Institutul de Minerit din Petroşani. Vor exista şi puncte de vedere a unor experţi din zona universitară, asupra cauzelor incidentului. Nu este exclus ca şi Parchetul să ceară o expertiză, este dreptul lor şi sunt convins că o va face”, a mai precizat Toma Petcu.

Ministrul Energiei consideră că intervenţia pentru scoaterea minerilor din subteran a fost în parametri optimi şi a felicitat echipa de salvatori.

„O să plec abia după ce o să am o discuţie cu cei opt mineri care au reuşit să iasă şi mi-aş dori să discut şi cu o parte dintre salvatori… pentru că eroii zilei de astăzi sunt salvatorii noştri, echipele de intervenţie care au făcut tot… gândiţi-vă că sunt 12-13 ore de la începutul intervenţiei şi am reuşit să scoatem toţi trei oamenii. Ei sunt eroii noştri, bineînţeles alături de cei de la ISU, de la ambulanţă, de la Jandarmerie, poliţie”, a mai spus Toma Petcu.

O galerie din mina Lupeni s-a surpat joi, iar trei mineri au fost prinși sub pământ. Doi dintre ei au fost recuperați în viață, însă unul a murit.

Accidentul a avut loc joi după-amiaza, iar potrivit primelor informaţii surparea s-a produs pe o lungime de 10 metri. În zonă au fost trimise şi două elicoptere SMURD, iar mai mulţi salvatori minieri au intervenit pentru scoaterea victimelor de sub pământ.

BOMBE DE DEZINFORMARE A PROPAGANDISTILOR AMICII LUI BASESCU,ACOPERITII BOGDAN CHIRIEAC SI SORIN ROSCA STANESCU DEVENITI PESTE NOAPTE „MAFALDA” LUI KOVESI SI JOHANNIS!

6 oct.

Sunt convins că se vor fi găsit destui naivi care să plece urechea la marile știri lansate de cei doi. Marţi seară au încins televiziunile cu știrea că Laura Codruța Kovesi își va prezenta demisia în cel mult o săptămînă. Bandiții care nu-i cunosc pe cei doi abonați ai televiziunii Mincinoșii TV (numele mai nou al României TV) vor fi trăit o noapte albă și vor fi deschis nenumărate sticle de șampanie.

Să ne înțelegem pe românește. Nu visez demisia șefei DNA și nici nu-i urez să se întoarcă la recuperările de sub coșul de baschet. Pînă la urmă, lucrurile vor intra într-o stare de decont și se vor cerne. Așa că Laura Codruța Kovesi n-are decît să se pregătească pentru cumplitul examen ce va urma după schimbarea din funcție. Peste o săptămînă, peste un an, Dumnezeu și Iohannis știu, iar americanii și europenii ar putea da o dată mai exactă.

După părerea mea, carnavalul anticorupție încă mai ține. Încă nu s-a dezumflat. Are suporteri și beneficiari. Iar Laura Codruța Kovesi este șeful ideal. Răspunde la comenzi și n-are nici un fel de ezitare.
Subiectul nostru nu este însă anticorupția, ci numai cei doi maeștri ai micului ecran, doi crai dintr-o piesă pe care o joacă aproape în fiecare seară. Cînd nu apar, mai să intrăm la bănuieli. S-au lovit, au răcit sau au fost arestați pentru cine știe ce. Amîndoi sunt mari amatori de știri-bombă. Roșca are cel puțin patru decenii la activ. Prin 1974-1980 inventa scandaluri pe la Viața studențească. Aproape la fiecare articol trebuia să o dregem său să-i împăcăm pe nemulțumiți. De atunci, Roșca a probat o imaginație de investigator care nu trebuie să-l vadă pe cel investigat. Ghicea implicările și probele. Roșca rămîne celebru cu descoperirile sale de la ziarul Ziua, cînd a vrut să-l înfunde pe Ion Iliescu, descoperindu-l pentru publicul din România pe faimosul agent sovietic Botnarciuk (la un moment dat era și Botnariciuc pentru că s-au încurcat în litere slave). Sorin Roșca Stănescu a descoperit și faimoasele transferuri ale lui Traian Băsescu în Insulele Seychelles. Tot el este considerat un fel de părinte al presei de șantaj din România. De-aia a și rămas cu porecla de Nașul. Ei bine, acest jurnalist de investigații, devenit și politician de ocazie pe la liberalii care abia așteptau un alt profesor care să-i învețe cum să facă bani, a aflat, pe sursele sale greu de identificat, o veste-bombă legată de demisia Laurei Codruța Kovesi. Cică mama anticorupției își va depune imediat mandatul. Nu poate dura mai mult de o săptămînă! Imediat după bomba de la Sorin Roșca Stănescu a venit și grenada de la Bogdan Chirieac. Multiplul comerciant din telecomunicații, analist și piarist de politică Bogdan Chirieac, cel care a aflat din surse sigure că Donald Trump, de la summit-ul NATO de la Varșovia, va face o vizită la București, a întărit vestea. Marele patinator al comentariilor politice, faimos coleg de armată cu Dorin Cocoș și admirator necondiționat al Elenei Udrea, a dat și el fuga să ne asigure de iminența demisiei.

Vă dați seama ce nenorocire ar pica peste România dacă Laura Codruța Kovesi ar demisiona în intervalul de timp amintit de cei doi colportori de vești? Le-ar da un statut de ghicitori naționali. Nimeni nu i-ar mai scoate din distribuția și promovarea informațiilor imposibile. Din colportori ar deveni repede un soi de profeți ai neamului. Toate prostiile de care auzim nu mai au decît să aștepte la rînd pentru a se și petrece și pentru a le confirma lor inegalabilele surse sau dîmbovițeana intuiție de cititori în ghioc.
Vă dați seama ce guvern cretin poate fi acela despre a cărui demisie putem afla cu două săptămîni înainte de la Bogdan Chirieac și de la Sorin Roșca Stănescu!

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de vineri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

CUTREMUR DE 6,3 PE SCARA RICHTER IN JAPONIA!

6 oct.

Un cutremur ce a avut magnitudinea de 6,3 grade pe scara Richter a afectat vineri coasta de est a Japoniei, conform Institutului American de Geofizică (USGS), citat de Reuters.

Nu există deocamdată informații despre eventuale victime sau posibile pagube.

Cutremurul a lovit la aproximativ 300 km de municipiul Iwaki din Honshu, la o adâncime de 77,8 km, potrivit USGS.

Alte localități afectate au fost: Ishinomaki, Yamoto sau Sendai.

SIMONA HALEP SI-O LUAT REVANSA IN TURNEUL WTA CHINA OPEN!

6 oct.

Simona Halep a învins-o în sferturile de finală ale turneului de la Beijing pe Daria Kasatkina, în două seturi, 6-2, 6-1 și s-a calificat în semifinalele competiției ce se dispută în China.

Românca a avut nevoie de doar o oră și nouă minute pentru a se impune în fața celei care, în urmă cu o săptămână o învingea categoric la Wuhan, chiar cu același scor.

A doua jucătoare a lumii a câștigat primul set după doar 35 de minute, cu cel mai lung game al meciului, la a treia minge de set. A urcat frecvenţa primului serviciu până la 48% şi a câştigat 65% din puncte pe returul serviciului unu al Kasatkinei.

Relevant este faptul că Daria Kasatkina a lovit câştigător doar de două ori în acest prim set şi a greşit neforţat de 21 de ori, nereușind să-și câștige niciodată serviciul. Înainte de setul secund, Kasatkina a fost la vestiare şi a revenit exact cu energia necesară pentru a câştiga, în premieră, pe propriul serviciu. Halep nu a mai cedat deloc inițiativa până la final și a câștigat cu 6-1, chiar dacă în ultmul game al setului Kasatkina, a ratat două mingi de break pe serviciul doi al Simonei.

„Cred că am jucat mult mai bine decât la Wuhan. Am schimbat tactica şi a funcţionat bine. Doar mi-am făcut jocul şi mi-am păstrat stilul, am fost foarte consistentă şi solidă în acelaşi timp. (n.r. – În turul următor), mă aştept la un meci dificil, va fi o mare provocare cu oricare voi evolua, aşa că mă voi gândi ce trebuie să joc împotriva lor şi să încerc să-mi fac treaba ca azi”, a declarat Halep după meci, potrivit site-ului WTA.

În semifinale la China Open, Halep va juca cu letona Jelena Ostapenko (8 WTA), care a învins-o vineri, cu scorul de 6-4, 6-4, pe Sorana Cîrstea.

Pentru calificarea în semifinalele turneului de la Beijing, Simona Halep va primi un cec de 310.455 de dolari şi 390 de puncte WTA.

Turneul de tenis de la Beijing se desfăşoară pe hard şi este dotat cu premii totale de 6.381.679 de dolari.

ADMINISTRATIA ROBU: GAURA DE PESTE 35 MILIOANE DE LEI IN BUGETUL TIMISOAREI!

6 oct.

Foto: Adrian Pâclișan

Foto: Adrian Pâclișan

Judecătorii Curţii de Apel Timişoara au decis, ieri, printr-o sentinţă definitivă, că finanţarea, de la bugetul local, a echipelor de fotbal, baschet, handbal şi rugbi a fost ilegală, iar prejudiciul creat, astfel, Primăriei Timişoara este de 35.250.000 lei.

Ilegalitatea a fost scoasă la iveală de către inspectorii Curţii de Conturi, în urma auditului anual pe care l-au efectuat la Primăria Timişoara, în 2015, pentru perioada 2012-2015. Administraţia Robu a contestat în instanţă raportul de audit al inspectorilor, dar Tribunalul Timiş le-a dat câştig de cauză celor din urmă. Ulterior, acelaşi primar, Robu Nicolae, a formulat recurs înpotriva acestei decizii, dar judecătorii Curţii de Apel Timişoara au menţinut sentinţa dată de colegii de la tribunal. Aşa se face că primarul Robu şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara, cel care a votat propunerea primarului de finanţare a celor patru echipe sportive, trebuie să acopere integral prejudiciul cauzat bugetului local.

Cei mai mulţi bani au plecat către echipa de fotbal ACS Poli Timişoara, o echipă impusă de către fosta alianţă politică USL. La iniţiativa primarului Robu a fost creat un ONG, cu participarea Universităţii Politehnica Timişoara, a Consiliului Local şi al celui judeţean şi care a inclus şi echipa de Liga a II-a, AC Recaş, proaspăt transformată în ACS Poli Timişoara. Robu a vrut să fie salvatorul fotbalului timişorean, după dezastrul provocat de falimentul fostei echipe patronate de Marian Iancu, insistând că noua formaţie, ACS Poli Timişoara, este ”Cea mai Poli dintre toate Poli”. Îngâmfarea, aroganţa şi autosuficienţa primarului Robu l-au adus pe acesta în situaţia de a fi dator bugetului, pe care chiar el l-a gestionat, în solidar cu cei care alcătuiau consiliul local atunci când s-a votat finanţarea celor patru echipe sportive. De la începutul anului în curs ACS Poli-USL, aflată în Liga I, pe poziţie de play off, nu a mai beneficiat de fonduri băneşti de la bugetul Municipiului Timişoara. Acum este de aşteptat momentul în care şeful administraţiei municipale, Robu Nicolae, se va constitui în parte civilă împotriva sa şi a foştilor consilieri locali din perioada 2012-2016, pentru recuperarea celor 35 de milioane de lei. Robu nu s-a pronunţat public în legătură cu decizia definitivă a Curţii de Apel Timişoara. El s-a mărginit să afirme doar că ”este absolut scandalos cum procedează Curtea de Conturi”, căreia, însă, două instanţe de judecată i-au dat dreptate. În mod normal, după decizia definitivă dată de Curtea de Apel, parchetul ar trebui să se autosesizeze şi să declanşeze urmărirea penală împotriva tuturor persoanelor ce se fac vinovate de finanţarea ilegală a celor patru echipe sportive din Timişoara.

6 OCTOMBRIE:115 ANI DE LA NASTEREA FILOZOFULUI ROMAN PETRE TUTEA!

6 oct.

6 octombrie: 115 ani de la nașterea lui Petre Țuțea: La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs.

Petre Țuțea se naște la 6 octombrie 1902, în satul Botenii de Mușcel, (județul Argeș). Urmează liceul la Câmpulung Muscel, și la Cluj. Tot la Cluj face și Facultatea de Drept, unde își ia titlul de doctor în științe juridice. În perioada studenției devine un comunist convins și scrie la revista „Stânga”. Lucrează la Ministerul Economiei Naționale și este trimis în mai multe călătorii diplomatice: Berlin, Budapesta și Moscova. Intră apoi într-un cerc select de intelectuali: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica și alții.

„Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de țăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Și toți din generația mea au simțit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu știu dacă vom fi apreciați pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic” – Petre Țuțea

Colaborează la revista „Cuvântul” a lui Nae Ionescu. Influența acestor personalități ale culturii românești îi va marca viața. Țuțea trece de la stânga la dreapta, devenind legionar. În cadrul Guvernului Național-Legionar, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Director în Ministerul Economiei Naționale. Între 1940 și 1944 a fost Șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.

După cel de-al Doilea Război Mondial este anchetat cinci ani în stare de arest, fiind condamnat definitiv în 1956. În cei 13 ani de temniță trece prin închisorile Malmaison, Aiud, Jilava și Ocnele Mari. După gratii ține adevărate predici cu paralele între între Platon și Hristos, între păgânism și creștinism.

După 1989, Petre Țuțea a început să se simtă din ce în ce mai bolnav. Cea mai mare parte din timp stătea în pat, fără să mai iasă din casă, însă era mereu în preajma lui cineva, prieteni din detenție sau studenți.
Petre Țuțea se mută la Domnul la 3 decembrie 1991, dimineața. A plecat dintr-o stare de perfectă luciditate. Se afla într-o rezervă a spitalului „Cristiana”, din București, în timpul unui interviu, cu un grup de reporteri. Avea vârsta de 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : „Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!”
Este transportat de la București la Boteni, orașul natal, cu o mașină care transporta morcovi. Înmormântarea are loc în ziua Sfîntului Nicolae, drumul spre locul de veci făcîndu-l într-un car tras de boi. Cei prezenți la înmormântare susțin că nici măcar nu erau boi, ci vaci. Slujba de înmormântare a fost făcută după rit orthodox, credința pe care răposatul o apărase toată viața și pentru care a suferit, întocmai ca un mucenic. Petre Țuțea a fost înmormântat în cimitirul ortodox al comunei Boteni. Într-un interviu, publicat postum, în „România Liberă”, Petre Țuțea afirmase :
„Am lăsat o cerere la Uniunea Scriitorilor să fiu înmormântat la Blaj, în Mica Romă a lui Eminescu. Am plătit slujba, clopotele, locul. Acu – sigur că la Blaj pot să fiu înmormântat și lângă gard, că-i pământ sacru acolo… Eu sunt legat de Blaj prin concepția mea panlatină a culturii române”.”
După șapte ani, statul român a realizat o primă măsură reparatorie față de memoria marelui gânditor: prin Decizia nr. 4/19 ianuarie 1998, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare împotriva sentinței nr. 179 din 29 septembrie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare, Colegiul de Fond și a deciziei penale nr. 540 din 21 noiembrie 1959 a tribunalului suprem – Colegiul Militar, prin care Țuțea fusese condamnat la 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică.

DANIEL DRAGOMIR :BLACK CUBE!

6 oct.

Statul paralel lucrează și își continuă presiunile.


În timpul zilei de mâine, sunt chemat la DIICOT pentru prelungirea controlului judiciar.

Am stat arestat în acest dosar trei luni și jumătate. Apoi arestat la domiciliu două luni și jumătate. Am control judiciar de nouă luni de zile. Ani din viață pierduți pentru suspiciunile și jocurile unora.

Între timp, deși perchezițiile electronice s-au încheiat din decembrie 2016, calculatoarele și tabletele, jocurile și desenele animate ale copiilor stau tot la DIICOT.

Încă din 10 martie 2017 am cerut audierea martorei Laura Codruța Kovesi care a declarat public, pe la toate televiziunile culoarului media, că știe cine a plătit milioane de euro la BlackCube.

Dacă știe, să iasă să spună…

Credeți că a fost audiată până acum? Nu. Are alergie la audieri.

Dar controlul meu judiciar este foarte important pentru țară. Singurul din dosar care are vreo măsură preventivă.

Stau de peste un an cu anatema acestui dosar de doi bani. Aștept clasare și scuze sau trimitere în judecată. Haideți să ne judecăm, public, să vadă toată lumea mizeria din acest dosar.

Voi lupta în continuare pentru ca cetățenii României să nu mai fie obiecte ale căror libertăți să fie încălcate așa ușor, pe suspiciuni și ordine.

Voi lupta ca cetățenii României să devină oameni liberi, neîngrădiți în drepturile lor.

Am speranța că împreună vom reuși.

Autor: Daniel Dragomir

Sursa: Daniel Dragomir Blog

AVOCATUL DAN CHITIC ,APARATORUL ALES AL FOSTULUI MINISTRU AL COMUNICATIILOR GABRIEL SANDU:”CORPORATOCRATIA A ACAPARAT DEMOCRATIA DIN ROMANIA!”

6 oct.

Avocatul Dan Chitic, specialist în drept penal și comercial, apărătorul ales al fostului ministru al Comunicațiilor Gabriel Sandu, a explicat, într-un interviu exclusiv pentr „România liberă“, resorturile ascunse ale mega denunțului fostului demnitar.

„Este vorba de mecanismul acesta care arată practic cum personaje care joacă într-o pie­să numită democrație încep să fie supuse și dominate de către niște elemente foarte puțin vizibile, oculte aș zice, din noul sistem, care s-ar putea numi corporatocrație! În acest caz avem de a face cu mai mult decât un simplu denunț. Domnul Sandu se teme pentru viața sa”, a susținut Dan Chitic.

România liberă: Ce a urmărit fostul ministru Gabriel Sandu prin recentul denunț de 15 pagini făcut la DNA?

Av. Dan Chitic: Domnul Gabriel Sandu a vrut, în primul rând, să atragă atenția asupra acestui dosar din două puncte de vedere. Prima dată, din punct de vedere personal, anume ce se întâmplă cu dânsul, cu situația domniei sale. Situație care este extrem de complexă atâta timp cât se încearcă condamnarea dumnealui a doua oară, practic pentru aceeași faptă pentru care a mai fost condamnat odată. A doua chestiune pe care a urmărit-o Gabriel Sandu este să dezvăluie adevărata proporție a acestei afaceri (n.red. – dosarul Microsoft). Afacere ce se întinde din anul 2003 și, foarte posibil, până în prezent. Fostul ministru știe că această afacere s-a derulat sigur până în anul 2012, motiv pentru care a făcut și acel denunț. Iar, mai mult ca sigur va veni cu noua serie de denunțuri, care vor completa și nuanța cele afirmate până acum.

Când va veni Gabriel Sandu cu noua serie de ­denunțuri?

Sunt deja în lucru.

Cât mai are de ispășit din condamnarea de 3 ani?

Teoretic pedeapsa se termină în ianuarie-februarie 2018, dar practic el este propozabil pentru eliberare în decembrie acest an. Iar dacă vor fi aplicate corect noile dispoziții legale privind executarea pedepselor, ar putea fi liber chiar la sfârșitul acestei luni.

În cel de-al doilea dosar disjuns din primul, domnul Sandu este inculpat alături de Dinu Pescariu, Florică şi Tatomir, ultimul fiind şeful peste Microsoft România la acea dată. Părerea mea strict personală în această chestiune este că Gabriel Sandu este folosit în acest moment mai degrabă ca un „cârlig” pentru a duce dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deoarece în situaţia contrară în care domnul Sandu n-ar fi fost inculpat în dosar, acesta ar fi fost unul de competența unui tribunal oarecare și nu a ICCJ.

Și se dorește neapărat să se ajungă la ICCJ, pentru că după bănuielile și indiciile mele dar și ale presei, ar exista acolo câteva complete de judecată care, să spunem, sunt receptive și permisive cu rechizitoriile trimise de DNA.

Noi sperăm ca totuși elementul ALEA (n.red. – întâmplare, Aleatoriu) să nu fie atât de favorabil cu DNA și acest dosar să fie judecat corect și imparțial.

De fapt de ce vă temeți în judecata de la ICCJ?

Teama noastră este ca dosarul să nu ajungă la unul din completele care sunt foarte prietenoase cu rechizitoriile DNA. Că dacă se va întâmpla asta, domnul Sandu va primi o nouă condamnare.

Dar până atunci clientul meu este absolut determinat să facă tot ce se poate pentru a se apăra.

Care a fost rolul KPMG în toată povestea asta?

Dl. Gabriel Sandu, în denunțul său, lasă să se înțeleagă că acest colos din Big Four, KPMG, a avut printre altele, rolul de a stabili o rețea de firme offshore prin care să fie sifonați banii din societățile care câștigau licitațiile cu Guvernul României pentru licențe Microsoft. De fiecare dată, spune dl. Sandu, a avut în spate persoane din conducerea Microsoft cunoscute pentru faptul că erau în spatele acestei afaceri de fiecare dată când o firmă câștiga o licitație cu Guvernul ­României.

Deci, practic, toată schema aceasta prin care se mișcau banii, mita în speță, era organizată de KPMG?

Nu știu dacă a fost organizată…. Noi discutăm în mare despre sintagma ”optimizare fiscală”. În acest sens aș spune mai degrabă că a fost o optimizare fiscală făcută de către KPMG. Și așa spune și domnul Sandu, că a fost optimizare ­fiscală….

Acesta este un eufemism de bună seamă…

Acum…. nu sunt procuror să acuz o societate comercială precum KPMG, dar noi știm că toate corporațiile lucrează pentru „binele omenirii”, nu-i așa?!

Din ce știe clientul dvs., ce implicare a avut fostul președinte Traian Băsescu, știindu-se faptul că nepotul acestuia, Dragoș Băsescu, era angajat la KPMG?

Gabriel Sandu vine și spune faptul că beneficiarul final al unei părți din această mită a fost ex-președintele Băsescu Traian. În acest sens, clientul meu aduce ca argument faptul că Dorin Cocoș, în repetate rânduri, și chiar în fața unei instanțe de la ICCJ, a arătat felul în care au fost împărțiți și folosiți banii pentru campaniile electorale ale fostului PDL și ale lui Băsescu în 2009, la președinția României. De altfel, dl. Sandu vine și spune o chestiune extrem de interesantă și chiar observă corelația dintre data semnării acestor noi contracte cu Microsoft și data alegerilor parlamentare și prezidențiale.

Deci pe de o parte avem acest beneficiu direct obținut de Băsescu Traian pentru campania sa electorală, iar pe de altă parte, tot domnul Sandu ne spune că în mod direct și indirect Băsescu Traian a venit și a făcut presiuni asupra sa ca ministru. Eu nu vă pot spune mai mult, fiind doar persoana care încearcă să verbalizeze și să explice ceea ce dl. Sandu a așternut pe acele 15 pagini ale denunțului său.

Aceste presupuse infracțiuni pe care le reclamă Gabriel Sandu sunt vechi de 6-7-8 ani de zile. Cum de a ținut minte dânsul toate aceste amănunte, le-a avut cumva notate?

Dl. Gabriel Sandu are o memorie absolut remarcabilă. Pe mine m-a copleșit de când l-am cunoscut cu-n val de informații pe care le reda cu-n debit foarte mare, cu date, fapte și nume. Singura rugăminte a mea pentru dânsul a fost să aștearnă într-un mod sintetic informațiile pe care le avea. Iată că a reușit. Toate s-au concretizat în cele câteva memorii adresate organelor în drept și-n acel mare denunț. Și-o să mai vină probabil câteva.

Până la urmă ce probe aduce domnul Sandu în sprijinul afirmațiilor sale?

Probele sunt în momentul de față la DNA și-n arhivele Guvernului României, cea mai mare parte dintre ele. Dacă ne referim la data, momentul și conținutul discuțiilor pe care le-a avut cu ambasadorii unor state occidentale și pe care i-a enumerat în denunț, există documente, cum ar fi registrul de intrări la ministerul dumnealui. De asemenea există stenografiate discuțiile purtate cu toți cei implicați, în biroul său. Aceste documente se află la cine trebuie să fie depozitarul lor, adică la Guvern.

Mai precis au fost numărate 21 de intrări numai ale domnului Florică la domnul ministru Sandu. Îndrăznesc să cred că în același registru se găsesc mențiuni cu privire la vizitele ambasadorilor străini, pentru că nu cred să existe un registru special pentru ambasadori.

În aceste condiții, probele pe care noi le-am solicitat și care ne-au fost respinse, credem că se aflau deja în incinta DNA. Și invit toată presa să ceară pe Legea 544/2001 un răspuns de la Guvern și DNA despre persoanele aflate pe acel registru de intrări de la ministerul pe care l-a condus clientul meu, dl. Sandu.

Dar din partea KPMG aveți idee cine a fost la ­ex-ministrul Gabriel ­Sandu?

Nu știu, dar probabil persoanele din companie care se ocupau cu ”optimizarea fiscală”. Vom încerca să aflăm mai multe….

Credeți că Gabriel Sandu a făcut acest denunț sincer? Îi este frică în continuare de DNA? Ce rol a jucat o companie ca Microsoft?

În afară de faptul că a vrut să atragă atenția asupra situației sale juridice, dânsului îi este frică pentru viața sa. Dar a vrut mai cu seamă să arate amploarea acestui sistem… Îndrăznesc să spun că demersul este unul extrem de curajos, pentru simplul fapt că spre deosebire de celelalte denunțuri, acesta nu are ca obiect numai eventualele infracțiuni ale politicienilor români… sau ale lui Băsescu.

Elementul de noutate este faptul că Gabriel Sandu vine și descrie un mecanism întreg prin care corporațiile vin în România și determină comportamente ale, atenție, oamenilor politici români, dar și ale diplomaților și ale unor oameni politici străini. Ba chiar și ale serviciilor speciale („secrete”) românești. Practic din acest denunț se conturează o idee, alta decât cea pe care o avea societatea românească până acum: cum că politicienii noștri sunt stăpânii absoluți ai țării și că doar ei acționează discreționar, trăgându-și parte și foloase nemeritate. De aici reiese adevărata dimensiune a problemei. În fapt avem de a face cu un adevărat sistem al corporațiilor care este unul global nesupus niciunui control politic sau civil, de o forță financiară uriașă. Sunt companii care au bugetele mult mai mari decât bugetul României.

Deci în fața unor astfel de entități, iată că avem ambasadori ai mai multor țări care vin și fac presiuni ca una dintre aceste corporații să obțină într-un fel sau altul, mult sau mai puțin meritat, anumite foloase materiale, contracte. Nu discutăm despre asta….

Este vorba de mecanismul acesta care arată practic, cum personaje care joacă într-o pie­să numită democrație încep să fie supuse și dominate către niște elemente foarte puțin vizibile, oculte aș zice, din noul sistem care s-ar putea numi corporatocrație! În acest caz avem de a face cu mai mult decât un simplu denunț.

În fapt avem doua mari companii – Microsof și KPMG – care au lucrat prin reprezentanții lor, cum este cazul fostul director Tatomir de la Microsoft.

DNA vrea să acrediteze ideea că Tatomir a lucrat numai în folosul său propriu. Nu, dl. Tatomir avea cea mai înaltă funcție în Microsoft România. Cum cei care au lucrat pentru KPMG atunci când au ”optimizat” această afacere (deși nu au nici o calitate în acest dosar) ei nu au lucrat în nume personal ci în numele și pentru corporația unde erau angajați.

Cum au putut aceste două corporații să fie implicate atât de adânc în banii de la buget?

Sunt două corporații transnaționale care și-au armonizat perfect interesele financiare pentru a sifona bani din bugetul statului român, sprijinite accidental de acești politicieni români. Pentru că politicienii s-au tot schimbat din 2003 și până acum. Motivul pentru care dl Sandu a încercat permanent să extindă cadrul procesual și să conexeze dosarele cauzei, este numai pentru a reda adevărata amploare a acestei ”afaceri”!

Din primele estimări ar fi vorba de sifonarea unei sume de peste 400 milioane de euro. Mecanismul este de fiecare dată același: politicieni, miniștri, ambasadori și presiuni….

Nu există în spatele acestui denunț nici o înțelegere cu DNA?

Nu am avut și nu avem nici o înțelegere cu DNA. Scopul nostru în această fază procesuală a fost și este acela de a extinde cadrul procesual întru aflarea întregului adevăr.

Credeți că DNA va da curs acestui mega denunț?

Nu știu, nu am putut niciodată să înțeleg cum funcționează DNA –ul la denunțuri. Singurul lucru pe care-l pot intui este că atunci când un personaj politic pierde puterea, pierde și sprijinul instituțiilor. Motiv pentru care există posibilitatea ca unele persoane din denunț, ce se bucurau de imunitatea absolută până acum, să aibă mici necazuri. Mai sper ca Justiția în România să fie înfăptuită în mod judicios și temeinic în România cu respectarea întru totul, a drepturilor și libertăților cetățenești!

Autor: Marian Garleanu

Sursa: Romania libera

IUBITI TRADAREA?,DAR II URATI PE TRADATORI!

6 oct.

Astăzi, doamna Ghena, Președinte al CSM, ne-a anunțat că ministrul justiției are interzis la întâlnirea cu Secția de judecători… adică nu are voie să se vadă cu niște cetățeni români, oricare ar fi ei. Adică Tudorel nu se poate vedea cu niște judecători decât în prezența procurorilor? Că așa vrea doamna Ghena?

În virtutea dreptului prevăzut la art. 39 din Constituție în această țară oricine are dreptul să se întâlnească cu oricine… fără a putea fi cenzurat… nici măcar de președinta CSM, oricât de ”arestatoare” ar fi ea.

Tot azi, după ce aflasem anterior de la președintele Asociației Magistraților că eliminarea Președintelui din numirea diverselor funcții de procurori dar și eliminarea magistraților dintre cei cercetați de DNA ar fi o sporire a independenței magistraților și răspunderea materială ar fi utilă… acum … s-au răzgândit și ea: NU MAI E BINE!

Imediat după ce ambasadorul Germaniei s-a plimbat pe la ministrul justiției … Tudorică e ”mucles” … Klemm nu mai are curaj, pentru că are ZERO credibilitate.

Ce concluzii tragem noi de aici?

Că ORICINE are un preț… păcat, doamnă judecător.

Iar prețul vânzării la Dragnea este mare: propriul partid, propria țară.

O să vedem în curând dacă am sau nu dreptate… nu vă grăbiți să mă contraziceți!

Autor: Ingrid Mocanu

Sursa: Ingrid Mocanu Blog

SOFIA CARSON – LOVE IS THE NAME!

6 oct.

OLIVIA HOLT – HISTORY!

6 oct.

SHANIA TWAIN – SWINGIN’ WITH NY EYES CLOSED!

6 oct.

LORD OF THE LOST – LIGHTHOUSE!

6 oct.

%d blogeri au apreciat: